avortul, consecinta....
 

Doamne ajuta!
Domnul doctor a atins o alta rana...
Intradevar, o cauza a avortului este si acest "concubinaj" sau chiar relatii de proba.

Si daca ei traiesc in concubinaj... fac si un avort sa nu le incurce "planurile" atunci deja se schimba datele problemei... adica a canonului.

Si totusi cum sa ii ajutam pe tineri sa nu mai avorteze?

Pentru ca si baietii avorteaza. In sensul in care, sunt implicati, vinovati si de acord cu acesta. Si atunci la spovedanie ar trb si baietii sa spuna (cei in culpa): prietena/concubina/sotia a facut avort. Si nu m-am opus.

Un ajutor eficient, care ar fi?

Oamenii sunt duri, pe cat de duri pe atat de subiectivi.
Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg cum ti se imbrobodeste capul cu tot felul de teorii legate de anticonceptionale, impotriva folosirii acestora, impotriva folosirii calendarului...impotriva a orice, dar niciodata nu ofera solutii pentru viata de cuplu care, pur si simplu, nu au cum sa procreeze copii cu duiumul si nici sa apeleze la o abstinenta interminabila.
Si atunci, ce ramane de facut ?
Nu se stie, pentru ca nimeni nu mai stie ce sa spuna in acest sens, dar toti stiu sa se bata cu pumnul in piept despre regulile bisericii si asprimea ei, uneori nejustificata, cata superficialitate !
Astfel se ajunge inevitabil la avorturi, la pacate mult mai mari decat folosirea unui amarat de prezervativ ( chiar daca unii abereaza si pretind ca este similar).
Se ajunge si la saracie, la foametea si mizeria la care sunt supusi atatia copii si carora nu le pica nici o paine din cer, daca responsabilitatea si putinta parintilor nu se contureaza pe deplin.
Preotul din sat de la soacramea are doi copii, iar o crestina il intreaba intr-o zi, dupa slujba ; " Parinte, nu mai faceti copii ? ", iar parintele, care, de altfel este un om deosebit si capabil, chiar un duhovnic foarte bun si iubit in sat, acesta i-a raspuns ; " Nu, nu-mi mai trebuie, deja imi mananca urechile si doi !".....Parintele este tanar si se intelege ca nu o sa-si incheie viata intima, deci...un om cu capul pe umeri si nu dominat de o habotnicie irelevanta.
Biserica nu-i interzice acestuia sa mai aiba viata intima si nici nu-l poate obliga sa mai faca copii, atata timp cat el isi cunoaste trasaturile familiale, deci este treaba dansului ce face, doar este om matur si intelege scripturile. Oamenii insa nu prea, astfel emit tot felul de conceptii care mai de care neconforme cu ceea ce ofera viata in sine si relatia dintre oameni.
Deci, oameni buni, nu va bagati cu capul in traista caci realitatea si viata crestineasca nu este chiar atat de rivala cu firea omului, precum este ea exprimata deseori. Avem o constiinta si un rationament care le putem pune in slujba deciziilor noastre, nu trebuie sa exageram din nici un punct de vedere, dar mai presus de toate, trebuie sa fim responsabili pentru ceea ce hotaram sa facem, mai ales pe termen lung.
Cati preoti cunoasteti voi cu cate 10 copii ? Cred ca destul de putin, raportat la numarul acestora aflati in mediul urban, dar si rural. Totul tine, pana la urma, de educatie si de credinta in sine, ambele se invata, fiindca la fel de bun si de credincios poate fi un preot cu doi copii, ca si unul cu 10 copii, ba, chiar, uneori cel cu 10 copii poate sa mai calce si stramb datorita stresului si a educatiei precare care se dezvolta in casa acestuia, din lipsa de timp si de resurse.
Biserica ii admite pe ambii ca apti pentru harul pe care-l detin...si atunci, de ce se tot bat crestinii pe-aici cu pumnul in piept ca este pacat sistemul anticonceptional sub orice forma s-ar afla, cand realitatea si viata din jur nu prea se manifesta astfel ? !
Ciner considera ca din credinta trebuie sa faca copii cu duiumul, este in regula, este foarte bine, dar asta nu inseamna ca reprezinta un tipar demn de luat in consideratie neaparat. Este de admirat, totusi.
Avortul este mare pacat, dar, nicidecum unul de neiertat, nimic nu este de neiertat daca exista pocainta si indreptare . Dar,educatia este cea mai importanta, degeaba dai adolescentei cartea de rugaciuni in mana, daca aceasta se indragosteste de nu mai stie de ea si cedeaza partenerului...atunci trebuie sa aiba si o educatie sexuala, tocmai pentru a nu se ajunge la avort. Nu putem controla totul, maturitatea vede altfel lucrurile, dar adolescenta si tineretea cruda cu totul altfel, de aceia trebuie sa ne inarmam pentru toate posibilitattile .

Cred totusi, Ory, ca nu cei care sunt impotriva anticonceptionalelor de orice fel (chiar natural) sunt cei care vor avorta daca vor avea prea multi copii.
Cred ca oamenii care fac asta sunt ori indolenti, ori needucati (nu stiu sa se foloseasca de antoiconceptionale). Nu cred ca stiu conceptiile crestine care circula impotriva anticonceptionalelor dar nu le stiu pe cele impotriva avortului...
Stiu ca genul asta de argumentatie ma deranjeaza in occident cand e vorba de papa. Toata lumea, indiferent daca stie sau nu o fraza despre crestinism, stie ca papa este impotriva prezervativelor, si il critica pentru ca unii oameni se imbolnavesc de sida ca nu folosesc prezervative... Mie intotdeauna mi s-a parut absurd asta: pai, daca cineva e catolic si ascula ce zice papa, atunci in primul rand nu are o viata sexuala dezordonata.. Sida nu o iau oamenii casatoriti de care vorbeste papa.

Acestea fiind zise sunt de acord cu tine in rest. Se exagereaza cu anti-anticonceptionalele.

Ce e asa greu de conceput ca poate exista familie si fara relatii trupesti?

Si apoi, cine a zis ca trebuie neaparat sa mentii exista unei familii? Poate ca Dumnezeu vrea ca cei mai multi oameni sa traiasca singuri, nu casatoriti.


Viata de cuplu e de cele mai multe ori o forma de a te integra în societate. Dar de ce atâta importanta acordata acestei vieti trecatoare? Ne cade cerul în cap daca traim izolati de societate? Iubim viata de acum sau veacul vesnic?



Daca vorbim despre ce trebuie, un singur lucru trebuie: sa lasam toate pentru Dumnezeu, sa ne preocupam doar sa fim placuti Lui. Din aceasta perspectiva totul se rezolva si nu mai e asa complicat.

Traditie, Dumnezeu a facut de la inceput barbat si femeie pentru a 'nu fi singuri'.
Casatoria este o cale de mantuire, fiecare il sprijina pe celalalt in drumul spre Dumnezeu.
Si din experienta pot sa mai spun ca avand alaturi pe cineva cu care ai o relatie atat de stransa te vezi in el caintr-o oglinda - iti vezi pacatele si slabiciunile muuult mai bine, si asta este primul pas spre indreptare.

Daca Dumnezeu ar vrea asta, am fi toti singuri...dar nu suntem?

Sau viata de cuplu vine de la sine..fara sa alegi viata de cuplu pentru ceva anume....nu e si asta o varianta foarte adevarata?

Eu pana la urma nu inteleg ce explicatie gasesc oare unii...pentru faptul ca Dumnezeu a lasat sa fim barbati si femei, si nu toti intr-un fel...daca Dumnezeu ar fi gandit ca omul trebuie sa traiasca singur?

De fiecare data cand este avortat un copil, Hristos plange. Iata:

http://1.bp.blogspot.com/_tLkxDhRU-9...o_mladenca.jpg
Icoana este ortodoxa, ne-a vorbit parintele staret de la Cernica despre ea...

1. pocainta
2. spovedanie
3. urmarea canonului dat de duhovnic
4. NU MAI FACETI ASTA NICIODATA,ganditi-va ca altii isi doresc copii si se straduiesc din greu de ani de zile si se roaga si Dumnezeu nu le ingaduie dar voua v-a ingaduit si il omorati?il refuzati ? il dati afara cum dati resturile nedigerate ?


Exista o carte de rugaciuni speicala din cate stiu eu ..

Se boteaza prunci si se poarta grija de cresterea lor duhovniceasca! Bineinteles, sa nu se mai repete!

Sa nu repeti pacatul, faceri de bine, botezul unui copil,calauzirea lui, sa imbraci nevoiasii.

Pocainta trebuie sa fie sincera,iar cele ce ai scris mai sus trebuie facute din suflet,nu ca si cum ai de achitat o factura pentru pacate la Dumnezeu.

intamplator am acasa un acatist de pocainta pentru pacatul avortului cine doreste sa imi dea un mesaj pe privat

1 Ioan 2:1-4
 

Dragii mei, sa nu ne mai amagim ce tine de iertarea pacatelor. Mai bine sa deschidem biblia din cind in cind si sa vedem ce spune de iertarea pacatelor.
Isus Hristos a fost scupat, injosit, batut si a murit pe cruce pentru pacatele noastre, oare asta nu e de ajuns? Credeti voi ca canoanele au mai mare putere decit singele sfint a Domnului si Mintuitorului nostru Isus Hristos? Sa vedem ce spune Ioan de iertarea pacatelor in 1 Ioan 2:1-4
Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
Sper ca lumea sa deschida ochii, si sa inteleaga ca Dumnezeu a trebuit sa moara pentru noi ca sa fim iertati de pacate.

Dumnezeu iarta(daca-i ceri aceasta prin spovedanie),dar nepedepsit nimic nu lasa(asa scrie cartea).Preotul iarta pacatele marturisite,dar da si canon pt. indreptare.Iata un fragment dintr-o predica despre Taina Spovedaniei tinuta de parintele ARSENIE BOCA la Draganescu:,,Cand aceste pacate sunt spovedite si ispasite prin canon si necazuri,ele nu mai au nici o greutate in cantarul judecatii particulare.Cand sunt spovedite numai pe patul de moarte si n-a mai ramas timp pt. canon si indreptare,diavolii vin si infricoseaza sufletul cu necaz si urgie mare.Daca insa omul le-a ars pe pamant macar cu o lacrima,aceasta nu se pierde si poate atrage mila lui Dumnezeu.Cand biruinta diavolilor(pacatele) ramane consimtita intru totul toata viata si nu e stearsa prin taina pocaintei,omul acela desi botezat,s-a facut fiu al aceluia de care a ascultat,biruintele aceluia avand toata grutatea faradelegii pe cantarul judecatii particulare''.

nu exista pacat mic sau mare,toate sunt tot una in Fata Domnului,dar Biblia spune ca oricine isi marturiseste pacatul inaintea lui Dumnezeu,El este bun si credincios sa ierte.
Imi place mult un verset,care e scris la Romani10:9 ,,daca marturisesti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti,vei fi mintuit'' . Ce vreau sa spun e ca toti pacatuim,si e condamnabil avortul,dar si aceste femei pot gasi iertarea daca o vor cauta,iar solutia e Domnul Iisus Hristos. Cuvintele unor oameni de a lui Dumnezeu pot fi intelepte,dar ceea ce spune Biblia e mult superior, si aceasta Carte vreau sa o urmez.
In concluzie, daca pacatuim avem o speranta la Acel care a murit pentru pacatele noastre, dar mai e si o conditie,sa nu mai pacatuim.

VIDEO SOCANT!!! FILMAREA UNUI AVORT…

http://www.pelerinortodox.com/video-...ea-de-sarcina/

http://www.liveleak.com/view?i=23c0b9cea3

Avortul este o crima, indiferent ce ärgumente"" ar folosi partizanii acestuia.
Eu am inteles ca din punct de vedere al statului orice femeie are dreptul sa decida asupra vietii ei, insa atunci când face avort automat decide si pentru o alta viata, ceea ce nu este normal a se admite.
Ca atare avortul ar trebui interzis prin lege, iar medicii care fac treaba asta sa fie condamnati pentru omor, si femeile care avorteaza pentru "pruncucidere".

Daca sarcina este aparuta ca urmare a unui viol sau daca mama respectiva nu are posibilitati materiale de a creste copilul sau are vicii grave (alcoolism, consum de droguri, caracter violent, etc), exista varianta adoptiei sau ca respectivul copil sa fie dat in grija statului.

Canonul de pocăinţă (epitimia) îl dă duhovnicul pentru fiecare caz în parte, pentru fiecare persoană în parte.
Nu există boli, ci bolnavi;
nu există păcate şi reţete magice de pocăinţă, ci persoane unice şi duhovnicul fiecăruia, cu ajutorul lui Dumnezeu, este singurul în drept să ia decizii în astfel de cazuri.
Aşa cum un medic poate trata în mod diferit pacienţi care suferă de aceeaşi boală, la fel şi părinţii duhovniceşti cu dreaptă socotinţă aleg medicamentul spiritual cel mai potrivit pentru fiecare penitent.
Nu am citit tot topic-ul, aşa că îmi cer scuze dacă repet cumva ceea ce s-a mai scris.
Doamne ajută!

Exact!
Fătul are viaţă şi este fiinţă umană.
Mai mult: embrionul are viaţă şi este fiinţă umană încă din momentul concepţiei.
Este atât adevăr de credinţă, cât şi adevăr verificabil ştiinţific.

Exact, întru totul de acord.
Credinţa noastră nu-i legalistă, ci personalistă.
Singura "reţetă" universal valabilă, însă, este aceasta:
a NU mai repeta păcatul.

O, da!
Cu o astfel de soluţie sunt întru totul de acord!!!
Desigur, în afara cazului în care mama chiar nu are posibilitatea de a înfia copii (nu are adăpost, este bolnavă psihic etc). În astfel de situaţii, nici statul nu i-ar încredinţa un copil.

Să sperăm că există cât mai puţine persoane care să fi avortat de... 10 ori.
Doamne păzeşte!

În privinţa gravităţii păcatului/ crimei avortului, sunt întru totul, dar întru totul de acord cu dvs!
Cât priveşte ideea că cele care au păcătuit astfel nu s-ar putea mântui... vă voi răspunde citând cuvintele Mântuitorului Hristos: "la oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu, căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă".
Astfel de cuvinte le pot arunca în depresie sau chiar în deznădejde pe femeile care au făcut avorturi cândva, dar acum sunt creştine.
Nu spun că ele se pot mântui;
nimeni nu se poate mântui, de fapt;
Domnul Hristos ne mântuieşte!!!

Îmi povestea o doamnă foarte credincioasă că a avut o experienţă similară. Dumnea ei are 3 copii, primii 2 născuţi în străinătate (doamna aceasta a trăit mulţi ani în Occident).
Când era însărcinată cu al treilea copil, s-a întors în România, dar primul consult ginecologic l-a făcut în Germania. Medicul din Germania a felicitat-o că este la a treia sarcină, i-a urat naştere uşoară etc. După ce s-a întors în ţară şi a mers la control (sarcina era încă în primele luni), prima întrebare a medicului a fost: "când să vă programez la avort?"...
Deci, fiind a treia sarcină, pentru medic era clar că pacienta va dori să avorteze.
Am uitat să vă aduc aminte:
toate acestea se petrec într-o ţară cu 85% populaţie creştin-ortodoxă şi încă nu mai ştiu câte procente creştini de alte confesiuni.
Şi tot în aceeaşi ţară "ortodoxă", cu un creştinism milenar etc etc etc se mai întâmplă ceva cutremurător: există peste 670000 de copii abandonaţi.
"Statisticile spun că majoritatea statisticilor sunt false", nu-i aşa?...

Înainte da, le-aş arăta filmări cu avorturi acelor femei şi bărbaţi care le conving.
După avort, nu, nu le-aş mai arăta clipuri de acest gen... şi aşa s-a constatat apariţia unei afecţiuni psihologice, numită sindrom postavort. Dacă ar mai şi vedea astfel de înregistrări, ar putea ajunge la... nebunie şi/ sau deznădejde.
Dar înainte de avort, daa, ar trebui scuturate bine de tot... şi trezite la realitate.

Fetele care avortează pot avea muulte circumstanţe atenuante, mai ales dacă sunt adolescente, nu au primit o educaţie religioasă corectă în familie, sau chiar nu au familii etc etc.
În schimb, medicii care fac astfel de lucruri şi care VĂD cu ochii lor că aceea este o fiinţă umană vie... şi totuşi o ucid CU BUNĂ ŞTIINŢĂ, numind asta "terapie", aceştia ce canon de pocăinţă ar trebui să aibă???
Cred că, dacă aş fi duhovnic şi aş avea drept fiu spiritual un astfel de medic care a practicat aşa ceva, i-aş da canon să înfieze minim 3-4 copilaşi şi să-şi consacre întreaga viaţă activităţilor provita!
Nu pentru că asta ar ispăşi păcatul (Dumnezeu ne iartă în mod necondiţionat, nu Îi putem oferi ceva în schimb), ci fiindcă cei de la Provita ar avea foarte mare nevoie de medici creştini printre ei.
Medici creştini cred că există... dar presupun că nu au curaj să se implice foarte activ, de teama imaginii lor între colegii de profesie.
Este doar o presupunere/ bănuială, sper să n-am dreptate.
PS: M-am exprimat neclar. Mă refer strict la medicii ginecologi care au făcut avorturi în trecut şi, ulterior, s-au întors la Dumnezeu.
De aceea am scris "medici creştini cred că există".
Pentru că medici creştini de alte specializări există cu siguranţă, chiar cunosc mai mulţi şi sunt credincioşi şi medici autentici, iubitori de Hristos şi dedicaţi semenilor aflaţi în suferinţă!!!

Întru totul de acord cu dvs,
atunci când este vorba de alegeri personale, care implică doar propria persoană.
În schimb, atunci când cineva îndrăzneşte să decidă uciderrea unei alte persoane, atunci da, TREBUIE împiedicată de la crimă.
"Libertatea mea sfârşeşte acolo unde începe libertatea celuilalt".
Dacă Embrionul este fiinţă umană încă din momentul concepţiei (fiinţă diferită de mamă), nimeni nu-i poate încălca dreptul la viaţă în numele dreptului la libertate al unei alte persoane - mama.
Avem drept de decizie doar în privinţa persoanei proprii şi a relaţiei personale cu Dumnezeu.

Foarte impresionantă mărturisire de credinţă, pocăinţă şi nădejde în Hristos Dumnezeu!
Domnul să fie cu dvs!

Eu n-as fi asa credul la povesti din astea.
Probabil credincioasa noastra foarte incerca sa braveze sau a lasat sa se inteleaga cumva ca ii este foarte greu cu cei doi copii care ii are deja si de aici doctorul a concluzionat ca probabil vrea sa scape de sarcina - ceea ce e foarte probabil, altfel de unde sa stie ca avea deja doi copii si mai ales nu stia inca pentru ce venise: consultatie despre mersul sarcinii sau programare la avort.

In plus, si in occident este un declin acut al natalitatii, putini au mai mult de 1-2 copii e drept, avorturi sunt mai putine pentru ca au fost educati sa foloseasca anticonceptionalele, unele din ele fiind de fapt un avort mai discret.

Da... îmi pare preferabilă folosirea anticoncepţionalelor (cele care nu sunt şi avortive). Până la urmă, este decizia fiecărei persoane căsătorite, de fapt a fiecărui cuplu, dacă şi când să aibă copii. Dacă ar fi păcat să controlezi lucrul acesta, atunci ar fi la fel de imorală decizia de a intra în monahism, sau de a trăi ca celibatar în lume. În toţi acei ani dedicaţi lui Dumnezeu şi, poate, carierei ai fi putut naşte o mulţime de copii, nu-i aşa? :)
Sunt lucruri care, din punctul meu de vedere, ţin de dreapta socotinţă: nu-ţi poţi asuma în orice moment responsabilitatea unui copil şi, mai ales, nu ai posibilitatea de a creşte, ca acum câteva decenii, 15-20 de copii, din cauza unei reticenţe faţă de anumite practici ştiinţifice.
În schimb, avortul este, într-adevăr, ucidere, ucidere de bebeluşi, deci crimă!
De aceea, trebuie EVITAT CU ORICE PREŢ!
Doamne ajută!

E o confuzie grava intre abstinenta ca vocatie sau fie chiar si abstinenta ca metoda anticonceptionala si actul sexual cu anticonceptionale.

Prima e cu binecuvantare pe cand pentru a doua nu cred ca se poate da.
Se poate cel mult ingadui, din pricina slabiciunii firii, dar binecuvanta nu.