Nici nu erau. Karl May a avut reale trăiri religioase. Născut din familie protestantă, a cochetat mult timp cu catolicismul, a oscilat, dar se pare că a murit acatolic. În orice caz credinţa lui a fost autentică, în ciuda temperamentului de artist. Ultima dorinţă a lui Winnetou a fost să audă "Ave Maria". Prietenia între cei doi eroi, Old Shatterhand şi Winnetou, a putut genera în suflete bolnave ideea homosexualităţii. O prietenie între doi bărbaţi nu poate fi decât homosexuală, aşa după cum atunci când ai un ciocan în cap, totul în jur îţi par a fi cuie. Tâmpenia cu homosexualitatea lui Karl May e foarte recentă. Ăştia l-au scos homosexual până şi pe Michelangelo. Ce să ne mai mirăm ?

Probabil este adevarat, cel putin anumite curente din arta reflecta asta.

Dar ce ar fi mai bine? Sa nu ne uitam, sa refuzam sa luam in seama aceste opere? Sa inchidem ochii si sa traim intr-o lume paralela? Vrem nu vrem, este lumea in care traim si facem si noi parte din ea.
Sigur, nu ne obliga nimeni sa iubim aceste forme morbide de arta sau sa bantuim prin expozitii. Dar cum zicea Andrusca, evrything is art. Suntem inconjurati de lucruri facute de oameni care au invatat o anumita forma de arta sau design. Pana si reclamele.. Ce sa facem, sa ne inchidem ochii? Eu cred ca ar trebui sa invatam sa le vedem, sa vedem dincolo de ele.
Si sa decelam frumosul acolo unde se gaseste. Pentru ca se mai si gaseste..
De altfel epoca noastra are si caracteristica de a cultiva trecutul, deci gasesti mai multe expozitii de arta din alte veacuri decat din al nostru. De ex. eu as vrea mult sa jaung la expozitia cu El Greco de aici de la Bruxelles pana nu se inchide, pentru ca imi place mult El Greco. Or tu poate, dupa criteriile tale, l-ai considera un renegat, pentru ca a parasit arta icoanelor pentru o arta individualista, in care a adus ce-i drept unele trasaturi bizantine. Deci, este nociv pentru ochii unui ortodox? Ar trebui sa regret ca imi place si sa-mi spal ochii de el?

Eu de fapt mai mult la literatura m-am gandit pe celalalt topic, pentru ca sunt mai mare consumatoare.

Nu am spus de loc ca toata arta este benefica!!
De ex. despre aceasta expozitie am spus ca nu este, pentru multi. Sau cel putin aveam intentia sa spun asta.
Nu stiu de ce spui ca eu consider arta mareata si ca ridica omul. Depinde de om, depinde de arta.

De fapt, ce propui tu, pentru adulti? Ce sa facem? Sa nu mai citim decat Biblia si sfintii parinti si sa nu ne uitam decat la icoane? Concret? hm?

Multumesc de informatie.
Eu vedeam atunci in Winnetou eroul ideal.. Si in prietenia lor ceva maret.
Imi amintecs dealtfel ca erau si aluzii crestine in carte.

În originalul german sunt MULT mai mult decât "aluzii creştine", sunt dezbateri biblice pe pagini întregi între eroii romanului, care au fost cenzurate în comunism. Sunt curios dacă în noile ediţii apar acestea.

Cel putin in editiile noi pe care le citeam eu de acum 10-15 ani, nu. Nici gand. Hmm. Interesant.

Iarasi multumesc. Pe atunci nu stiam germana dar acum o sa caut cartea.

Pe mine de cand ma stiu m-a interesat si viata si ideile scriitorului pe care il citeam si imi placea sa analizez ce scria. La scoala (inca sub comunism) ne-au dat la marxism o tema 'alegeti un scriitor si aratati cum se manifesta conceptia lui despre lume si viata intr-una din operele lui' si eu am ales ceva de Dostoievsky.. Ce satisfactie am avut sa arat cum se manifesta ideile lui crestine profesoarei de marxism. ;-) (mai multe satisfactii de genul asta nu prea aveam in vremea aia) Culmea e ca am luat 10.
Si de aici invat. De aici am invatat sa ma delimitez si sa analizez gandirea celuilalt, si am invatat sa nu ma las manipulata de retorica.
Cred ca le facem copiilor nostri un mare serviciu transmitandu-le acest fel de cunoastere: invatandu-i sa citeasca.
Sigur, uneori te mai si afunzi, iei parte la sentimentele descrise chiar daca nu esti de acord cu ideea vehiculata, dar cum ziceam, asa ajungi si sa iti cunosti mai bine strafundurile. Eu pot zice cat vreau ca Dumnezeu ma inatreste, ca nu mi-e frica de moarte ('moarte, und eiti este boldul?' cantam cu convingere de Paste) dar daca, citind despre moartea unui erou plang in hohote (chiar daca este o moarte 'salutara'), nu inseamna ca moartea ma afecteaza si inca sunt sub umbra ei? Si daca nu citeam, poate imi dadeam seama mai putin.
Altceva: Daca tu zici de ex. ca citind anumite carti te-a influentat negativ, cine iti spune ca tendinta respectiva negativa nu era deja prezenta in tine si ca daca nu erau acele carti, ti-o satisfaceai altfel, mai putin indirect?

Bun, acum si aspecte pozitive: scriitorii buni sunt capabili si sa intuiasca si sa exprime sintetic lucruri pe care cu mintea nu le cred. Si le pot transmite si celor care ii citesc.

Acestea fiind zise, sigur ca nu toata lumea citeste literatura. Dar daca cineva are inclinatia sa citeasca, cred ca trebuie incurajat si ajutat sa gaseasca literatura de calitate.

Eu cred ca absolut orice act creator al omului e inspirat de Duhul sau de alte duhuri, si ca deci creatia de orice fel transcende lumea materiala (chiar si atunci cand o proslaveste pe aceasta, ideile acelea au venit de undeva din imaterial). Si ca acel duh e transmis mai departe si contamineaza pe cel care va consuma arta. Oamenii au o mare capacitate de absorbtie a informatiei din exterior, nu stiu daca e vreo situatie in care sa fim doar spectatori si sa spunem, "ma uit la asta dar nu ma afecteaza; citesc asta insa preiau doar ce e important", noi luam la pachet extrem de multe lucruri atunci cand privim o pictura sau alt design -- de la sentimente de pace, liniste, pana la angoasa si deznadejde, dar la fel de bine putem simti moleseala, inclinatie senzuala, disperare, agresivitate. Cu muzica e la fel. Cu literatura e la fel.

Si cred ca sufletul nostru se dovedeste compatibil cu lucrarea respectiva in masura in care lui ii place ce vede/aude/citeste/simte. Si ca de foarte multe ori desi noi credem ca suntem ïn regula"si ca nu facem altceva decat sa ne desfatam cultural, "curvim" de fapt cu duhul care a inspirat acea opera de arta si care si-a lasat amprenta in ea.

M-am intrebat deseori, bine, daca un om ajunge sa fie crestin autentic, ce ii mai ramane de creat? Daca stii ca Dumnezeu a facut totul si toate sunt bune foarte, iti mai vine sa creezi fictiune si sa te faci tu insuti creator de lumi imaginare? Eu cred ca in punctul ala toate puterile sufletului sunt indreptate spre Dumnezeu si ca nu o sa mai poti face arta pentru arta (care-i un nonsens), iar daca o vei produce ca sa spui ceva lumii, ce vei spune va fi tot despre Dumnezeu pentru ca altfel o sa ti se para ca nu are rost. - si nici nu are.

Iar in ceea ce priveste povestile nemuritoare si basmele cu zane, ursitoare, vrajitoare.. copiii nu deprind doar morala povestii, ca binele e fragil si sfios dar in final invinge fortele raului celui puternic si scarbos. Se invata si se prind ca intr-o panza de paianjen si in atmosfera si duhul magic al povestii, care-i boala grea daca esti o fire sensibila si inclinata spre "sacru" (mituri, legende etc) si pe urma trebuie sa dai lupte seculare ca sa scapi.

Testul e simplu [ pentru un ortodox care sustine ca are discernamant ]: orice ati citi sau face, daca vreti sa vedeti ce influenta are, incercati sa spuneti Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul aleatoriu, in timpul acelei experiente culturale. Daca puteti s-o spuneti asa cum trebuie, din suflet si cu smerenie, ca si cum e ultima sansa la mantuire, foarte bine. Daca insa nu se leaga ceva la nivel sufletesc (ca mintea poate sa spuna cate vrea oricand), sau daca nu-mi vine sau daca ma mai si scarbesc de rugaciune, ca nu e exclus, na, acolo ceva nu e bun. Iar daca totusi imi iese si pe urma arta pe care o consumam nu-mi mai place, asta e, mai bine ma lipsesc, ca nu pierd nimic altceva decat timp.

Sunt ATATEA placeri de ordin intelectual care ne vatama sufletul si noi nu ne dam seama, pentru ca ne fascineaza si ne plac si ne afundam in ele, gasindu-ne o mie si una de justificari. Dar cred ca testul de mai sus o sa "elibereze ringul" de multe dintre ele, evident, daca avem curaj sa-l facem :)

Oricat de fundamentalist pare ce am scris, desi mie nu imi lasa impresia asta, oricat de batut in cap, retrograd si cu ochelari de cal suna -- incercati, vedeti ce simtiti si pe urma sa scrieti la ce concluzii ati ajuns referitor la literatura buna si la designuri si orice altceva :)

Sigur, chestia cu rugaciunea la orice facem sau simtim este foarte buna.
Sfantul Siluan sfatuia parca sa nu facem nimic necompatibil cu rugaciunea.

Dar Jane, te intreb si pe tine: tu crezi ca nu ar trebui sa mai citim literatura? Sau sa asteptam sa ajungem la un inalt nivel duhovnicesc sa o citim?
Cand o sa ai copii, nu o sa ii lasi sa citeasca literatura pe care trebuie sa o citeasca la scoala (care e plina de tot felul de influente)?

Cred ca aceasta conceptie este de tip monastic-eremitic: este buna poate pentru cine s-a hotarat sa se departa radical de lume. Este o cale si asta. Dar noi care traim in lume, mi se pare ca este imposibil sa traim in afara influentelor de tot felul. Si atunci, solutia pentru a ne elibera de 'curvia' cu ele nu mi se pare ca este de a le evita, de a fugi mereu din calea lor, ci de a invata a le cunoaste si folosi spre binele nostru ce este frumos si bun; iar ce este rau, cum ziceam, a il folosi spre cunoasterea strafundurilor proprii..
Incearca tu, chiar daca nu citesti literatura, sa ignori toate reclamele din drupul tau spre lucru. Sau toate mesajele estetice care se dehgaja din arhotectura din jur.
Nu este mai bine sa le analizezi, sa te uiti critic la ele, luand ce este bun?
In cazul acestora, nici macar nu ai multe de luat, adesea (depinde und stai).
Sau incearca sa ignori toate influentele negative care vin din conversatia cu colegii, din convorbirile auzite in metrou... Crezi ca asta e calea?

Sincer, da, cred ca aia e calea :)
Ca nu pot eu sa merg pe ea, asta e altceva. Dar e posibil si pentru mireni pana la un punct, eu cred ca Dumnezeu ne ajuta si ne "curata", strat dupa strat si te trezesti nu ca fugi de lucruri, nu ca faci cine stie ce mare asceza lipsindu-te de ele ci ca nu iti mai plac la un moment dat.
Iar sa zici Doamne Iisuse chiar si o singura data, deci nu nonstop, in toiul unei activitati, e ceva extrem de simplu. Si in functie de reactia pe care o ai la indemnul asta: am chef sau nu prea, parca nu am chef de Hristos acum, mai tarziu, sau parca suna cam aiurea si anacronic etc, iti poti da seama de starea in care te aflii.
Stare pe care pe urma e alegerea ta daca o vei perpetua sau ii vei pune punct (inchizand cartea, televizorul, radioul, intorcand capul).

Din moment ce le-ati postat, v-ati uitat la ele. Deci, altul a fost impulsul. Oribil!!!!

Sigur, sa spui rugaciunea lui Iisus oricand, in oprice situatie, cat mai des, este un lucru foarte potrivit si pentru noi mirenii. Asta nu am vrut de loc sa neg. Si intr-adevar poate folosi ca criteriu de selectie: ce fac si simt eu acum este coerent cu rugaciunea, sau nu? Macar sa imi dau seama daca nu pot inca sa renunt la anumite lucruri. Foloseste la smerenie.

Dar nu cred ca asta este echivalent cu fuga de realitatea inconjuratoare.
Sigur, ne putem feri de atingerea de uratenie (care este foarte prezenta), de rautate, de destrabalare. Dar sa ne ferim si de lucrurile bune din jur? Sau de samanta de bine din lucruri? Sa intoarcem capul in fata unei strazi urate, murdare, si sa nu observam frumusetea unor ferestre ale unor case (de exemplu)?

Uitasem alt sens al cititului: de a scapa de uratenie.. Acum vorbesc de alte carti decat cele de care vorbeam mai sus, care reflecta realitatea contemporana. Poti citi si ca sa scapi de ea, sa te cufunzi in ceva frumos: poezie, pentru cine ii place, sau stiu eu, literatura mai veche frumuasa (Shakespeare, Cervantes, Corneille, Racine) sau fantastica.
Nu ca sa evadezi, cui ca sa intri in legatura cu straturi mai profunde ale lumii si ale existentei..
Imi amintesc aici de ce scrie Steinhardt despre cum invatau pe dinafara poezii si isi povesteau literatura clasica in inchisoare... Si astfel se inaltau din hidosenia si perversitatea inchisorii.

Dar natura? sa ne ferim si de admirarea ei? Ca de, natura asa cum este acum este atinsa de cadere si ea.. deci are influente nocive (pot sa repet argumentarea ta si a Annei si pentru faptura necuvantatoare, care desi creata de Dumnezeu este pervertita odata cu omul).

As vrea sa va mai atrag atentia, tie si Annei, ca daca nu citeati ceva literatura, la scoala si dupa, nu ati reusi sa va exprimati atat de coerent si frumos ideile impotriva acestei literaturi..

Mai amintesc si ca Sfantul Vasile (de el imi aminbtesc, dar cred ca mai sunt si altii) a scris o cuvantare numita Indemn tinerilor de a se instrui (sau ceva in genul asta), in care arata avantajele unei educatii ... pagane (ca literatura crestina inca nu exista). Da, Zaharia, asta i-a folosit si ca sa combata paganismul, dar si ca sa exprime intr-o limba frumoasa si clara ideile crestine...

Last not least: autori cu idei cat se poate de crestine, cum ar fi Dostojevsky, a descris in literatura lor si lucruri pacatoase sau morbide, au coborat pana in strafundurile naturii umane.. Citindu-i coboram si noi acolo, le cunoastem (pentru a le putea eventual depasi). Nu au scris doar lucruri inaltatoare despre Dumnezeu si sfinti. Au ajuns chiar si la scarbosenii si demonisme..
In literatura romana, este de ex. Caragiale care din cate stiu eu era ortodox practicant. Or el a scris ori literatura de tip social si comic, ori povesturi destul de morbide.

Nu, Jane si Anna, oricum ati intoarce-o, este totusi inchis si integrist discursul vostru. Eu asa il vad, cu tristete o spun.

Ecografiile sunt daunatoare copilului?

http://apologeticum.wordpress.com/20...foarte-nocive/

Ecografiile pot fi dăunătoare copiilor în următoarele două situaţii:
1) când mama are febră
2) în luna a 4-a de dezvoltare (teologumenă medicală)

Arta exprima starea sufleteasca a creatorului si viziunea sa in legatura cu un acel subiect reprezentat. Si prin arta poti observa evolutia unei societati. Eu zic ca arta este buna, ca tot ceea ce inseamna creatie, deci libertate de exprimare... Poti intelege multe, ca observator al artei si al vietii in general.

O completare:
Stii care cred ca-i adevarul? Nu cand te focusezi asupra unui grup restrans, ci cand privesti ansamblul. Atunci vezi unde suntem cu adevarat.

Fani, eu sunt de acord cu opiniile lui Zaharia si ale lui Jane.
Poate ca arta are rolul ei, dar din moment ce descoperi crestinismul si scrierile sfintilor parinti.. nu vad ce placere mai gasesti in arta.
Si eu am citit scriitori care mi-au placut enorm, dar acum mi se pare pierdere de vreme sa-i citesc, cand am atitea carti crestine care ma asteapta.

1. Cititul este evadare din realitate. Este f important in ce lume evadezi, fiecare autor isi creeaza o lume in care transpune proprii demoni (patimi, temeri, necredinta etc..)
Sa stii ca poti invata multe din afara cartilor. Eu am invatat multe lucruri despre mine privind copiii mei.

2. Spuneai
Neindoielnic. Altfel nu as fi gasit placere in citit (cred ca multi au observat ca le place Schopenhauer sau Cioran la vreme de tristete, Nichita Stanescu atunci cand te indragostesti etc.. Dar oricum, noi trebuie sa luptam cu patimile, nu sa le alimentam.)

Dar eu cred ca uneori te incarci cu false probleme citind carti sau ascultand muzica de o anumita factura. De exemplu, daca intri pe situri care fac propaganda feminista, ajungi sa te revolti impotriva barbatilor (chiar daca sotul tau este cel mai bland si mai atent om, nu conteaza... tot te simti ne-pretuita la justa valoare).
Nu cred ca nu ai observat ca ai tendinta sa te identifici cu eroine din romane, sa pliezi problemele lor peste existenta ta etc...
Eu observ ca si privitul unui simplu film, oricat de stupid si neinteresant, imi ridica false probleme (cumva ma identific cu un ceva din film si ma gandesc care ar fi fost rezolvarea cea mai buna, de ce personajul nu a "vazut-o", as putea sa patesc si eu asa ceva? etc...) Adica o ideatie menita sa diminueze emotiile starnite de film/ carte etc (anxietate, entuziasm, regret..), sa restabilesc un echilibru emotional anterior.
Nimic nu trece fara urme.

3. Copiii capteaza tot ca un burete. Nu o data s-a intamplat ca baiatul meu sa memoreze cate un refren de la radio de la drumul de acasa pana la scoala (drum de 10 min). Acest lucru m-a nelinistit, acum nu mai pornesc radioul in masina.
Dar fenomenul nu se reduce la muzica. Ieri l-am auzit vorbind cu sine in timp ce desena. Spre uimirea mea a reprodus dialoguri din desene animate in ordine, mimand vocile si accentul original.. mai mult de 20 minute. Nu a sarit nici o replica din film (filmul era un serial Veggie tales). Probabil ca in mintea lui vizualiza episodul. Asta m-a nedumerit.. ma intreb cat retine el de fapt din tot ce vede si aude.

4. Nu stiu daca ma exprim coerent pentru ca am citit.
Am exemplul sotului meu care declara ca a citit vreo patru carti in toata viata lui adulta (in afara de cele de specialitate).. si eu nu-l cred ca suntem impreuna de n ani si nu l-am vazut citind ceva in afara de carti de specialitate.
Dar scrie extraordinar de frumos (a avut surpriza sa vada un eseu de-al lui inramat in biroul sefului lui). Scrie fenomenal. (eu sunt verde de invidie)

5.
Demonisme la Dostoievski? Intamplator originile atitudinii mele actuala fata de literatura se afla in romanul "Demonii". A fost primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si ramas romanul meu preferat.
Mi-a placut cum ideile reformiste si idealiste (aparent beningne, doar niste idei ale timpului lor, nu?) promovate de Stepan Trofimovici nasc demonii nihilismului (in Stavroghin, fiul spiritual si Piotr Stepanovici, fiul biologic).
Cred ca aici ai nimerit-o.. felul in care Dostoievski a exemplificat cum o ideologie naste demoni este extraordinar.

Fanni , felicitari... vreau sa-ti spun ca esti o adevarata eroina ca mai ai rabdarea sa incerci sa le explici acestor doi-trei utilizatori ce inseamna cultura. :)) Ai intradevar o rabdare de fier demna de invidiat!

Locul lor stii unde este? In China lui Mao, in mijlocul revolutiei culturale...unde in cadrul muncii patriotice, voluntarii distrugeau cu ciocanele tot ce apartinea "trecutului mucegait", al burgheziei. Nu vad nici o diferenta intre felul in care chinezii comunisti percepeau arta, cultura si arhitectura veche ca pe un spin, o unealta anti-revolutionara a si cea a Irinei(Anna21) si a lui Zaharia care o considera satanista si ucigatoare de ortodoxie :))), incredibil... si culmea este ca in loc sa realizeze ceea ce fac si sa se opreasca, ei continua cu asa zisele argumente.

Din cauza celor care gindesc ca ei, nu prea a mai ramas nimic de vazut prin Romania in domeniul arhitecturii, arta, biserici vechi. Un nemernic distructiv precum Ceausescu nu ar fi aparut pe scena politica daca nu era sustinut de aceasta mentalitate balcanica, culmea, sustinuta CHIAR si ASTAZI de acesti reprezentanti, ..cu adevarat incredibil si TRIST( de aceea se fuge pe capete din Romania, scirbiti. Macar, odata ajuns in occident, le poti da cu flit si-i poti trimite la plimbare...)!. Slava Domnului ca vremea cind EI decideau soarta culturii..s-a dus ! ! !

Faptul ca tu mai deschizi un roman clasic si mai poti vizita un muzeu, o catedrala, acolo unde esti, se datoreaza occidentalilor care au avut bunul simt sa nu se lase condusi de fanatism distructiv chiar si in perioade de mari nenorociri, razboaie , inchizitie, cruciade.

Intr-un cuvint...Mare-i gradina Ta Doamne!

Andrei, am facut noi cunostinta vreodata?
Hmm?
Ti-am zis eu numele meu si ti-am permis sa-mi spui pe nume?
Crezi ca eu nu cunosc numele real al unor utilizatori de-aici? Chiar ei mi l-au spus, dar daca ei au ales un nume e utilizator, le respect alegerea si pe acela il folosesc si eu.

Tu ai auzit macar ce este acela bun simt?

Deci cand eu iti voi spune numele meu, atunci imi vei spune si tu pe nume.

Pana atunci foloseste-ti nivelul avansat de cultura si civilizatie cu alti oameni (acolo la tine in ontario sau unde oi fi tu), ca mie mi-a ajuns.
(Ne bazam pe tine ca sa nu moara cultura.. si nici iubirea (aia cu majuscule)...cine stie ce lucruri mai castigi. Vezi, ti-am facut si reclama. Tu crezi ca-ti iei cununi luptand cu habotnicia... Dar te rog frumos lupta-te cu Anna, ca pe Irina nu o cunosti si-ti garantez ca Irina este ceva mai rea decat Anna :))))

si aveam arta... dar totusi, a mai ramas un Brancusi care ne ridica imaginea.

Asa nemernic cum o fi fost Ceausescu, "sa nu ucizi" este o porunca data de Dumnezeu...asta-i problema. Puteam sa-i luam puterea, sa-l impiedicam sa ne faca rau, era totusi un om...

Iata de ce are anna dreptate, facem un pic de neurologie acum, ca sa vedeti ce ni se intampla noua cand ii observam pe altii [ live, audio/video si chiar prin intermediul textului ].

Doamne & domni, iata neuronii-in-oglinda.

Sa vedem cum lucreaza astia cand ne uitam de ex la pornografie:

Si-acum, partea cu ADEVARAT MISTO (scuzati, e un subiect pe care il savurez)

Mie mi se pare ca lucrurile astea cam confirma ce ziceam eu in posturile anterioare, ca luam la pachet mai mult decat credem. Pai daca luam la nivel de perceptie, asa, cu lopata, de ce n-am face-o si in duh? Ce, de activitatea neuronilor in oglinda ne dam seama? Am impresia ca nu. Ne dam seama numai daca suntem mai finuti, ca lucrul pe care il vedem/auzim/citim ne influenteaza, dar si daca nu suntem constienti de faptul asta, el tot se petrece. Poate sunt si lucruri mai subtile de-atat, ce tin de duh, de care nu ne dam seama. Desi ajunge si numai ce am scris.

Daca sunt perceputa ca inchistata si daca din cauza mea nu sunt lucruri de vizitat in Romania, ata ete :4: Daca asta rezulta din posturile mele, c`est la vie.

PS: exemplul cu pornografia e luat numai fiindca e foarte clar, nu insinuez ca ar fi cineva de pe-aici consumator.
PPS: Cred ca e evident ca stiau si inchistatii de calugari si parinti ce stiau, de indemnau sa ne pazim toate simturile si ochii nostri sa nu priveasca stricaciune etc. Desi nu aveau rezonanta magnetica in pustie si nici in chilie.

Oau!!


Acum inteleg de ce in vreme de post eu rasfoiesc cartile de bucate din librarii. (nu e gluma, ma atrageau ca un magnet.. era clar ca-mi satisfaceam o nevoie, dar nu m-as fi gandit mai departe..)

Oau, din nou.

( acum inteleg si placerea lenesilor de a privi emisiuni sportive, placerea gospodinelor de a privi telenovele despre femei de succes etc... Oarecum televiziunea ne fura viata).

Asta-mi aminteste de "gemetele" care se aud in coloana sonora a unor desene animate Disney (mesaje subliminale, nu stiu daca sunt prin linkurile postate de mine pe acest thread) si bineinteles, gemetele, oftaturile si alte sunete erotice din muzica pop.

Da. Si e vorba si de ce auzim nu doar ca sunet, ci limbaj (imagini, actiuni transmise prin intermediul limbajului, o banala barfa, textul unui cantec pe care-l auzim la radio, o carte). E ceva ce ajunge undeva foarte adanc.

Bine, este alegerea ta, si cunosc si alte persoane respectabile care nu citesc literatura.
Insa vrei sa spui ca asa ar trebui sa facem toti?
Daca ai avea putere de decizie, ai scoate literatura din scoala si ai inlocui-o cu teologia?
Copiilor tai ce o sa le dai sa citeasca?

Evident, nu am spus ca numai din carti se poate invata.
Este valabil si pentru religie.
Da, cititul poate fi si o evadare si trebuie sa ne cercetam sa vedem daca devine prea mult astfel. (un pic de evadare poate nu strica, uneori, pentru a-ti pastra echilibrul, in anumite stadii de dezvoltare duhovniceasca..) Dar este numai un aspect.. pe celelalte nu le mai repet.

Ceea ce spui reduce omul la un burete pasiv, la o meduza conformista fara sira spinarii.
Este problema libertatii crestine pe care nu vrei tu sa o accepti, cred.
Si a varstei adulte la care trebuie sa aungem, crestini fiind. Ca un copil nu poate discerne si ca prinde tot din zbor, e clar. Dar ca un adult sa se comporte tot ca un copil, si din cauza asta sa gaseasca solutia sa nu mai citeasca literatura (buna, ca de aia vorbeam, nu de telenovele si romane proaste).. mi se pare chiar o falsa solutie, care infantilizeaza adultul.
Nu pliez eroinele pe existenta mea, ci ceea ce citesc ma face sa vad si in mine anumite lucruri pe care le ignoram. Este o diferenta de greutate in balanta.

Si mie mi-a placut ideea asta. Dar nu mi se pare ca se refera la problema pe care o discutam. Acolo, cochetarea intelectuala cu anumite idei naste demoni, aici, este vorba de un adult care are deja convingeri crestine si o viata crestina, nu de cochetare.
Ar fi coerent sa propui atunci ca un crestin nici sa nu cunoasca existenta altor religii sau a unor filozofii si ideologii straine de ortodoxie. Sa traiasca in turnul lui de fildes, pentru ca simplul fapt de a intra in contact cu ele il afecteaza negativ si definitiv. CUM anume ar fi posibil lucrul asta in lumea de azi, nu stiu...

PS Din fericire, citirea literaturii clasice sau fantastice nu s-a pus inca in indreptarele de spovedanie .. :40: :4:

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

amintiri din copilarie
 

Le-am citit,cand erau mai mici,aceleasi povesti(am mai adaugat si Legendele Olimpului+povesti despre mari eroi gen Alexandru Macedon,Ahile sau Hercule) pe care le-am auzit si eu si nu li s-au parut demodate.Morala>inocenta copilariei este eterna.In rest,acum cand au crescut,isi aleg singurii cartile dar o lunga perioada de timp sotia mea le-a recomandat carti gen Jules Verne,etc.Spre fericirea mea le-au citit.Spre disperarea mea au transformat baia in bazin de testare pt Nautilus:)) La tv..hmm.i-am lasat destul de tarziu si doar la anumite ore.Acum aleg singuri dar m-am bucurat sa vad ca au dobandit un discernamint in a selecta canalele favorite.Bye.

"Dacă toate cărţile din Biblitoteca aceasta sunt conforme cu Coranul, atunci pot fi arse, deoarece avem Coranul. Dacă sunt contrare Coranului, atunci trebuie arse, fiindcă ceea ce e contrar Coranului trebuie stârpit. Foc !!!"

Aha. Sa vedem cand o sa-l condamne si pe Shakespeare, ca si acolo apar spiridusi, zane si vrajitori. Din fericire nu este atat de cunoscut ca Harry Potter. :21:

Fani71, dar de ce sa ne aruncam tocmai spre Shakespeare, cand ar trebui luati la puricat ai nostri: Eminescu, Ion Creanga, Bacovia, Mircea Eliade, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat Bengescu....?(glumesc desigur).

Deci da...mai sunt si copii care au ce invata pozitiv din desenele animate!:3:

Vad ca este timpul sa mai inveti ceva, desi nu-mi vine sa cred ca tu ai stat numai in casa si nu ai completat vreodata un formular in SUA...nici macar la gradi pentru copii?

1. In primul rind, ca vad CLAR ca habar nu ai, deoarece ai mai repetat o data aceasta amenintare puerila, NIMENI in lumea libera nu cere permisiunea nimanui sa se adreseze pe nume mic(in SUA) sau de familie(in Ro). Vezi tu, este ca un drept dat de constitutie, dar de fapt este un lucru de bun simt, evident pentru cei care nu vad peste tot cornite iesind din televizor si oameni pe strada ca te pot deochia si blestema( Fereasca Dumnezeu sa-ti stie numele tau UNIC!! ! ! ca pierzi punctajul acumulat la fosta spovedanie, sau ceva de genul asta..doar tu stii pe unde-ti umbla mintea :)))

Daca de exemplu vine politia la usa ta si te ia "la fix" spunindu-ti pe nume, cred ca stii ce s-ar crede despre tine daca ai incepe sa-i pui la punct prin faptul ca "inca nu ati facut cunostinta":))). Pe ei nu-i intereseaza crezul tau ca oricine iti spune pe nume te poate blestema si impunge cu cornitele lor, lucru care inca mai exista doar pe la aborigeni si salbatici...si cite unii din Romania...

2. Ca urmare, singura permisiune de a te adresa se refera in ACTE(stii hirtiile alea care se completeaza) la MODUL de adresare
Mr
Ms
Mrs
Doc
Sir
Madam
Cucoana
Doamna
Madmoasela
Tov
...intelegi unde bat?

3. Singura exceptie este cazul in care te consideri a fi vre-o printesa Turandot ceva, cu o palma mai sus de Dumnezeu. In acel caz as ezita sa-ti spun pe nume asa cum Dumnezeu a insistat sa nu-i inventam nume si porecle.

Totusi aici pe forum vom folosi numele indicat de user, nu?!? Noi, care ne cunoastem mai de multa vreme si avem si respectul necesar reciproc, ne spunem pe numele aevarat, fara ca cineva sa se supere.
In general ne adresam cu "domn, doamna" cand vrem sa fim politicosi. Nu aici pe forum. Aici aceasta forma de politete se folseste tocmai atunci cand cineva NU doreste sa fie politicos. Ce aniomalie mai e si asta?!?

De ce această deosebire ? De ce în SUA să ne adresăm "by default" folosind numele de familie, iar în Ro folosind numele mic ? Aceleaşi principii care guvernează politeţea în "lumea liberă" o guvernează şi la noi şi în tot spaţiul nostru cultural. Prin urmare, vorbim la per tu cu prietenii cu care ne cunoaştem de mult, precum şi cu cei care îşi exprimă în mod expres dorinţa aceasta. În toate celelalte cazuri, folosim ceea ce se şi cheamă "pluralul politeţii". Am citit o vorbă de duh frumoasă: "Dacă nu ne putem iubi aproapele, măcar să fim politicoşi".

Spre exemplu, aici pe forum vorbesc la per tu cu "Scoţianul", care mi-a cerut acest lucru şi folosind pluralul politeţii cu toţi ceilalţi.

Folosirea pluralului politeţii nu are legătură nici cu rangul ori titlurile, nici cu vârsta. Sensul originar de "stăpân" din termenii domn/doamnă/domnişoară s-a estompat, e o simplă marcă de curtoazie. Tot cu "dv" se cuvine să vorbim şi cu generalul şi cu gunoierul, şi cu cel care abia absolvit liceul, precum şi cu cel care aşteaptă pensia. O tânără prinţesă a Angliei, punându-şi capul pe eşafodul pe care i-l pregătiseră protestanţii, a spus: "Aşa e bine, domnule călău" ? Asta ne arată că trebuie să ne păstrăm simţul politeţii chiar în împrejurări extreme.

A, da, sigur ... Eliade ar trebui pus la index si cartile lui arse pentru ca vorbeste pozitiv de alte religii, iar cartile lui de litaratura au elemente din religiile orientale.
Creanga nu ar trebui deschis pentru ca a fost raspopit (pentru ca si-a ras barba, by the way)
Eminescu, din cauza influentei fioloziofiei lui Shopenhauer.
Arghezi, ca s-a dat cu comunistii.
Bacovia, ca cazuse in patima tristetii
:10: :-D

Anna, nu mi-ai raspuns la intrebare: ce le vei da sa citeasca copiilor tai?
O sa faci home schooling cu ei, ca sa nu fie obligati sa citeasca la scoala literatura?
Dar in fine, sa ma ierti, poate nu te-am inteles eu bine si vorbeai de adultii credinciosi.

Buuun. Tot ce auzim si vedem ne influenteaza. De acord. Dar depinde cum.

Nu asta au zis parintii, sa ne pazim simturile in sensul sa ne facem orbi si surzi. Ca daca tot ce vedem si auzim ne influenteaza, inseamna ca nu mai avem nici o sansa noi astia care stam intr-un oras mare sa incercam sa ne curatim simturile. Ca unde dai coltul strazii vezi cate o reclama, vezi o cladire urata, vezi un om beat sau drogat, vezi rautate, vezi uratenie si abjectie.
Curatenia simturilor este sa nu le lasi sa intre in tine. Pentru asta s-au scris nu stiu cate carti ascetice despre pazirea gandirilor, a ochilor etc.
Sigur, o anumita pazire intra si aici. Nu este recomandabil sa consumam pornografie de voie, nu este recomandabil sa ne clatim ochii cu uratenie si abjectie cand o putem evita si sa o lasam sa ne intre in suflet.
Aici, fiecare isi poate pune limite, intreband si sfatul duhovnicului si cercetandu-se mereu pe tine. Si rungandu-ne cat putem in cotidian, cum recomandai chiar tu.
Dar cum ii spuneam si Annei, nu ne putem face toti pusnici. Calea fugii de lume este pentru foarte putini.

Eu vorbeam mai sus de literatura buna, care transmite si idei si imagini frumoase, sau transmite lucruri chiar daca urate, adevarate.
Daca eu, de exemplu, in momentul de fata, citesc o carte (un roman) despre razboiul din Iugoslavia, care contine si atrocitati, ma aleg de aici si cu o parte din adevarul istoric, si asta ma ajuta sa imi inteleg mai bine semenii (si poate si pe mine, in masura in care am trait lucruri atroce si eu - nu este cazul dar in fine).
Daca citesc o carte in care apar abuzuri sexuale sau incesturi, o citesc pentru ca astfel pot intelege mai bine efectul unor asemenea lucruri asupra unor semeni, imi poate fi mila de ei si ma pot eventual ruga pentru ei sau ii pot ajuta. Si in general cunosc mai bine lumea in care traiesc.
Sigur, daca vad ca asemenea carti ma tulbura prea tare si nu imi fac bine, nu mai citesc. Dar asta trebuie totusi lasat inseama constiintei cititorului.
De asta in general ortodoxia in intelepciunea ei nu s-a amestecat sa faca oamenilor liste cu index cu ce sa citeasca si ce nu. E o chestie noua pe care o aud, ca anumite carti sunt 'condamnate public' de catre o parte a BO, si ma socheaza profund acest lucru.

Adevarat (frumos exemplul cu printesa Angliei, imi aminteste de Steinhardt care citeaza exemple asemanatoare, de ex. Hristos spunandu-i lui Iuda 'prietene' cand acesta il tradase; 'Hristos este gentleman', spune el), insa problema aici era ca andreicozia foloseste pentru anna21 alt nume decat cel afisat. Chiar si in cazul in care ea i l-a comunicat in privat, nu face parte din codul de pe forum, din cate am inteles eu, sa faci asta. (nu este considerat politicos)

Iar cat despre formele de politete, cand am intrat aici am vazut ca toata lumea se tutuieste, indiferent de varsta sau vechime, si am adoptat aceasta conventie (pana la urma, toate astea sunt conventii si politetea isi gaseste si late cai de exprimare; se poate vedea asta in engleza, unde nu exista diferenta intre tu si dv) Si pe dv. v-am tutuit la inceput dar am incetat sa fac asta vazand ca raspundeti cu dv si asa le scrieti tuturor.

Copii, adolescentii si tinerii sa citeasca cele potrivite varstei lor, caci ei sunt la varsta la care descopera si cerceteaza lumea in care traiesc.
Cand omul incepe sa exploreze lumea sufletului, deci calatoria devine interioara si presupune o retragere din lume, atunci si predilectia pentru un anume tip de literatura se schimba.
Ajungem cu toti in momentul in care ne punem intrebari referitoatre la lume si Dumnezeu. Cand incepem sa-L descoperim pe Dumnezeu cel viu, nu ne mai putem multumi sa citim un roman, pentru a desprinde o idee despre Dumnezeu si lumea creata de El. Varsta la care acest lucru se intampla, difera de la om la om.
Omul alege la un moment dat intre intelepciunea omeneasca, reflectata in beletristica, si Intelepciunea Dumnezeiasca, pe care o gasim in Sfintele Scripturi si la Sfintii Parinti.

Da, dar Anna pare sa spuna ca literatura este nociva in general. Copiii ei insa, daca vor merge la scoala in USA, vor invata literatura engleza, care contine influente ideologice cate vrei si nu vrei (precis nu ortodoxa), daca vor merge in Romania, vor citi de ex. autorii citati de Andrusca mai sus, cu idem tendinte ideologice (chiar daca mai apare si ortodoxia printre ele)...
Dar sa o lasam sa raspunda (daca vrea).

Sigur ca sunt carti care vorbesc despre Dumnezeu mai directdecat cele de beletristica. Si eu le-am descoperit cu pasiune incepand de pe la 19 ani.
Dar ortodoxia am descoperit-o prima data in cartile lui Dostoievsky.. deci, de literatura.

Noi nu vorbim aici de o alegere: fie sa citim aia, fie ailalta. Vorbim de faptul daca literatura este sau nu nociva, daca este sau nu benefica si in ce conditii.
Discutia a pornit despre copii dar cred ca este o continuare fireasca sa vorbim si despre adulti.