Abținerea în viața de familie
După Sf. Ioan Gură de Aur

„Cu necinstea şi infidelitatea soţilor vine ruina căminului casei. Cum să presupui pacea şi unitatea acolo unde trădarea irită inima, unde din rănile ulceroase se strică sufletul şi provoacă uri veşnice şi discriminări neîncetate? De altfel aceea este urmarea imediată a infidelităţii conjugale, vinovatul prinde un dezgust în interior. Ne mai iubind soţia sa, cum va iubi el copiii săi? (...) Obsedat de vederile necurate ale iubirilor lui adultere, nefericitul nu mai are activitate şi forţă decât pentru a-şi potoli pofta sa: Desfrânatul totdeauna îşi are închipuirea stricată în mintea sa.
Dacă el este încă sensibil, încât vinovatul se gândeşte la ruina cea mai de de plâns a sufletului său şi a mântuirii sale. Dumnezeu care a întemeiat familia o va răzbuna asupra acelora care o întina şi o distrug. Dumnezeu Care a dat legile căsătoriei nu va lăsa nepedepsită călcarea lor. Dumnezeu, Care se declară ca temeiul şi răzbunătorul văduvei şi al orfanului va lua în mână cauza unei soţii batjocorite şi a copiilor părăsiţi şi trădaţi." (Din voi. Bogăţiile oratorice, p. 251)




Împreunarea trupească a soţilor


Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui.
Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de aşa ceva, când nu erau supuşi nici nevoilor trupeşti?" (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, în col. PSB, voi. 21, p. 213)
„Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă cúrvese, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală. Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.
Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune - vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină? Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră." {Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX,pp. 189-190)


„Pavel spune:

Nu poruncesc celor necăsătoriţi să îmbrăţişeze fecioria; mă tem că fecioria este greu de îndeplinit. Nu poruncesc nici celor căsătoriţi să aibă necontenit legături cu femeile lor. Nu vreau să fiu legiuitorul neînfrânării. Am spus: Să fiţi împreună, ca să vă împiedic de a cădea într-un păcat mai mare, dar n-am avut de gând de a vă împiedica de a trăi în înfrânare chiar căsătoriţi fiind.
Prin urmare, Pavel n-a avut de gând să sfătuiască pe omul căsătorit să aibă necontenit legături cu femeia sa. Nu, ci neînfrânare celor desfrânaţi au dat o astfel de interpretare cuvintelor lui Pavel. Dar dacă vrei să cunoşti gândul lui Pavel, ascultă-1:
- Vreau, spune el, ca toţi oameni să fie ca şi mine la înfrânare (I Cor., 7, 7).
- Prin urmare, dacă vrei ca toţi să trăiască în înfrânare, vrei ca să nu se mai căsătorească nici unul.
- Nicidecum! Nu-i împiedic deloc pe ceia care vor să se căsătorească şi nici nu-i ţin de rău! Doresc însă şi mă rog ca toţi să fie ca mine. Căsătoria însă o îngădui, pentru ca să feresc pe oameni de adulter şi desfrânare." (Despre Feciorie, 34, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 55-56)

Împreunarea trupească a soţilor -înfrânarea la bună vreme


„Chiar dacă nunta e cinstită (Evrei 13, 4), totuşi căsătoria nu reuşeşte să scape de pângărire pe cel căsătorit, adică să nu facă să cadă în desfrânare; nu stă însă în puterea căsătoriei să facă sfinţi. Asta stă în puterea fecioriei. Nu numai Moise sau numai Pavel porunceşte acestea, ci şi alţii. Ascultă ce spune Ioil: Sfinţiţi postul, gătiţi posturile sfinte, prăznuiţi sărbătoarea ... vestiţi o adunare sfântă, strângeţi laolaltă pe bătrâni (Ioil 2, 15-16). Dar poate ai să mă întrebi: Unde se vorbeşte aici ca să nu avem legături cu femeile noastre? Ascultă ce spune profetul mai departe: Să iasă mirele din camera sa de culcare şi mireasa din camera ei (Ioil 2, 16). Cuvintele lui Ioil merg mai departe decât cele a lui Moise.
Dacă nu trebuie să trăiască împreună în timp de post şi de rugăciune, mirele şi mireasa, în care dorinţele sunt puternice, în care tinereţea este în floare, în care pofta este de nestăpânit, cu atât mai mult trebuie să facă asta ceilalţi, care nu au atâta nevoie de împreunare. Cel care se roagă cum se cuvine, cel care posteşte trebuie să arunce de la el toată pofta lumească, toată grija, toată voioşia, să-şi adune gândurile din împrăştiere şi să se adune în sine însuşi. Aşa să se apropie de Dumnezeu! Pentru asta e postul, pentru că taie toate grijile sufletului, pentru că împiedică mintea de a mai trândăvi, de a mai umbla încoace şi încolo şi o face să se întoarcă spre ea însăşi. Această idee o strecoară cu dibăcie şi Pavel, pentru a-i face pe credincioşi să se abţină de la împreunare, folosindu-se de cuvinte foarte potrivite. N-a mai spus: Să nu vă lipsiţi unul de altul ca să nu vă pângăriţi, ci: ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea. Prin urmare, Pavel, prin aceste cuvinte arată că legătura trupească a unui bărbat cu femeia sa nu-1 duce la necurăţie, ci-1 face să nu se mai îngrijească de cele duhovniceşti.
Diavolul încearcă să ne pună piedici în timpul rugăciunii chiar când luăm atât de mari măsuri de siguranţă. Ce nu va reuşi să facă prin înflăcărarea ochilor minţii noastre, dacă ne va găsi sufletul lenevit şi slăbit de dragostea noastră pentru femeie? Ca să nu păţim aceasta şi ca să nu supărăm pe Dumnezeu printr-o rugăciune atât de deşartă, mai cu seamă atunci când ne sârguim să atragem asupra noastră mila lui Dumnezeu, Pavel ne porunceşte să ne depărtăm de patul căsniciei în vremea rugăciunii." (Despre Feciorie, 30-31, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 48-49)
„Vreau, exclamă bărbatul, să propăşesc în virtute; vreau să zbor în înaltul cerului; vreau ca prin stăruinţa mea continuă, în post şi rugăciune, să-mi curăţ murdăria sufletului; dar dacă femeia mea nu vrea să fie de aceeaşi părere cu mine, sunt silit să ajung robul desfrânăni ei!
Pentru ca să scape pe bărbat de a scoate astfel de exclamaţii de durere, Pavel spune chiar la începutul sfâtuirilor sale: Bine este pentru om să nu se atingă de femeie! (I Cor., 7, 1). Pentru aceasta şi ucenicii spuneau Domnului: Dacă este aşa pricină omului cu femeia, nu este de folos să se însoare (Matei 19, 10). Au vorbit aşa pentru că-şi dădeau seama că este foarte greu să se înţeleagă soţii în privinţa timpului hotărât postului şi rugăciunii şi că au să-şi facă mult sânge rău din pricina acestor neînţelegeri.
Pavel repetă necontenit această idee, spre a-i convinge pe corinteni: Fiecare să-şi aibă femeia sa (I Cor., 7, 2). Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată (I Cor., 7, 3). Femeia nu este stăpână pe trupul său (I Cor., 7, 4). Să nu vă lipsiţi unul pe altul (I Cor., 7, 5). Să fiţi împreună mereu (I Cor., 7, 5).
Nici fericiţii apostoli nu au fost convinşi de la primele cuvinte; (Matei 5, 27-32) numai după ce le-au auzit a doua oară şi-au dat seama că porunca lui Hristos trebuie neapărat îndeplinită (Matei 19, 10). Când Hristos s-a suit pe Munte, a vorbit despre înfrânare; iar mai târziu, după mai multe învăţături, le-a inspirat dragoste de înfrânare. Au mai multă tărie cuvintele spuse de mai multe ori." (Despre Feciorie, 32-33, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 50-51)
„Şi trebuie să spunem că vicleniile şi cursele diavolului nu sunt aceleaşi şi pentru unii, şi pentru alţii, şi pentru cei căsătoriţi, şi pentru cei ce trăiesc în feciorie. După părerea mea, pe cei căsătoriţi nici nu-i supără diavolul; diavolul ştie bine că au alături de ei un loc de scăpare. Dacă simt că sunt atacaţi cu mai multă tărie, pot îndată să se refugieze în port. De astfel, fericitul Pavel nu-i lasă să se îndepărteze prea mult de ţărm; îi sfătuieşte să se întoarcă la ţărm când obosesc, îngăduindu-le să fie iarăşi împreună." (Despre Feciorie, 34, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., p. 52)
„Pavel îngăduie celor căsătoriţi să trăiască împreună; dar ascultă cum îi ţine de rău când le face acest hatâr: Şi iarăşi să fiţi împreună, să nu vă ispitească Satana (I Cor., 7, 5). Dar vrând să arate că nu se datoreşte totul ispitei diavolului, cică cea mai mare parte de vină se datoreşte trândăviei noastre, Pavel a adăugat pricina principală, spunând: Să fiţi iarăşi împreună, din I pricina neînfrânării voastre (I Cor., 7, 5). Cine n-ar roşi la auzul acestor cuvinte? Cine nu s-ar strădui să scape de defăimarea neînfrânării? Sfatul lui Pavel nu este adresat tuturor oamenilor, ci numai celor căzuţi jos de tot. Pavel spune:
Dacă eşti atât de robit plăcerilor, dacă eşti atât de uşuratic, încă ai nevoie mereu de femeie, încât pofta ţi-i mereu trează, fii împreună cu femeia!
îngăduinţa aceasta nu porneşte din gura unui om care încuviinţează, a unui om care laudă, ci din gura unui om care nu mai încuviinţează, a unui om care osândeşte. Dacă n-ar fi avut de gând să atace cumplit sufletul iubitorilor de plăceri, n-ar fi întrebuinţat cuvântul neînfrânare; cuvântul acesta este tare, este defăimător. într-adevăr, de ce n-a spus Pavel: Din pricina slăbiciunii voastre? Pentru următorul motiv: dacă Pavel ar fi întrebuinţat cuvântul slăbiciune, ar fi însemnat că iartă pe cei robiţi plăcerilor; dar când întrebuinţează cuvântul neînfrânare, înseamnă că arată cât este de mare trândăvia lor. Prin urmare, este un neînfrânat omul care nu poate să se depărteze de desfrânare atunci când are necontenit lângă el pe femeia lui, atunci când îşi poate satisface necontenit pofta de împreunare." (Despre Feciorie, 34, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 54-55)
„Omul neînfrânat, omul ahtiat după plăceri, omul care nu se abţine de la femeia sa nici în vremea postului şi nici în alte vremi asemănătoare, nu-i pedepsit, dar nu-i nici lăudat (I Cor., 7, 5). Pavel a făcut pogorământul acesta atât de mare faţă de cei căsătoriţi din pricina slăbiciunii voinţei noastre, din pricina lipsei de atenţie asupra noastră înşine." {Despre căsăto¬ria a doua a văduvelor, 5, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creş¬terea copiilorp. 175)



Înfrânarea soţilor de la poftele trupeşti
„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?
- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.
Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.
- Pentru ce?
- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-1 de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?
- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!
- Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea." (Despre Feciorie, 47-48, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 86-87)




CĂSĂTORIA (albă)



„- Ascultă şi fereşte-te de gândurile lui (ale diavolului)! A poruncit Hristos prin Pavel ca femeia să nu se despartă de bărbat şi să nu se lipsească unul pe altul decât prin bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Dar unele femei, din o aşa zisă dragoste de evlavie şi de înfrânare, îndepărtându-se de bărbaţii lor, cu gândul că fac faptă de evlavie, au împins pe bărbaţii lor la desfrânare. Gândeşte-te cât de mare e răul acesta! Aceste femei se supun unei atât de mari osteneli tocmai ca să fie învinuite că au săvârşit cele mai mari păcate, ca să-şi atragă asupra lor cea mai grea osândă şi să împingă pe bărbaţii lor în prăpastia pierzării". (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, în col. PSB, voi. 23, pp. 970-971)

F. interesante aceste citate. Am subliniat si accentuat o fraza la inceput. Asa iese adevarul la iveala.
Degeaba ne tot ascundem aici in forum dupa deget. Se spune deci clar, ca numai fecioria duce la sfintenie, iar casatoria este murdara.
Si se face diferenta intre nunta si casatorie (probabil casnicie) si n-am inteles de ce.
Prin urmare numai nunta este sfanta, restul nu, restul este murdar, desfranare.
De altfel in tot ceea ce a citat Mirabela aici, asta este esenta, asa cum pricepusem eu mai demult.
Este f.dureros pentru cei casatoriti. Si in felul acesta "sprijina" credinta, biserica pe cei casatoriti (fiindca tot s-a discutat si asta undeva).

Deh...daca toate scripturile sunt facute numai de oameni feciori, deveniti sfinti.
Cumplit de dureros pentru cei casatoriti. Suntem eliminati din start pentru treaba asta.
Imi plange sufletul si ma intreb...asa a lasat Dumnezeu? As vrea sa continui sa cred ca El este mai bun decat toti acestia.

Eu cred ca nici luni pentru ca e dupa duminica si nici joi pentru ca e zi de targ...

Eeee, ia uite ce frumos. Parca nu mai e atat de restrictiv si intruziv acum :)

Si mai este ceva (am mai spus si asta).
Adunate toate, zilele de post de peste an si sarbatori si alte zile pentru abstinenta, sunt f.multe si ajungem la situatia de a nu mai putea face copii.
Nu mai avem timp sa procreem. Eu nu mai, dar uite ca sunt multi care pot si vor.
Cu ei ce facem?
Femeile nu sunt fertile decat in anumite perioade din luna, si daca si alea pica in post, s-a dus copilul.
Nu poti sa apesi pe buton si sa spui: acum facem sex si acum nu. Nici nu se poate biologic.Chiar daca am vrea. Sunt oameni (multi) care nu pot oricand si oricum (biologic). Nu suntem masini.
La fel nu putem apasa pe buton si gata am ramas insarciante, sau dimpotriva am oprit.
Suntem fiinte, nu masini. Intelege cineva lucrurile astea? ca biserica vad ca nu.

silverstar...
 

exista un cuvant... "smerenie" Si Iisus a fost smerit. A fost batut cu biciul, scuipat si rastignit si nu Si-a deschis gura Sa impotriva lor, ba chiar S-a rugat pt ei.

Smerenia este cuvantul ce definetste un bun crestin.
Ti-l recomand spre insusire

Toate se intampla cu voia Bunului Dumnezeu. Pentru cele care vor sa ramana insarcinate ar tb sa sa se gandeasca de ce nu pot ramane, si nu cand. Si sa incerce sa vada unde au gresit, si sa indrepte acea greseala. La fel e si-n cazul unei boli.

asta a fost o gluma sau cum?

cum adica luni nu? ca e dupa? pai ce-are a face dupa.... dupa e dupa... nu inteleg de ce ar trebui respectat si ziua de dupa...

Dumnezeu a lasat relatia sexuala intre soti, deci nu e ceva murdar. nu te mai lua dupa toate prostiile care denigreaza viata sexuala in cuplu ca fiind o murdarie.

"De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta-sa, si se vor face un singur trup".
Deci stai linistita,bucura-te impreuna cu sotul tau de ceea ce Dumnezeu a oferit.

dc nu ti-ai dat seama, glumea :). pt ca cei de pe aici iau totul in mod prea legalist si numesc murdar ceea ce Dumnezeu a lasat(viata sexuala in cadrul familiei).

Decat sa stai in abstinenta si gandul sa iti fie tot "acolo", mai bine faci, cat mai mult si cat mai des....

De aceea a facut Dumnezeu barbat si femeie, de aceea a fost lasata institutia casatoriei... pentru a va face o impresie de maniera in care este privita sexualitatea de catre Dumnezeu si oamenii Lui, puteti citi Cantarea Cantarilor, de ex:

"2. Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
3. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
4. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele. "

(Capitolul VII)

Cum adica? Cat mai des, practice makes perfect!:4:

Serios acum, observ o abordare apropo de sexualitate al ortodocsilor de aici pe care il pot asemui cu modul in care o anorexica vede mancarea.

:21:........................

Ne pot constrange numai ideile care ne plac!

Dar sambata dimineata se poate?:106:

http://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gifhttp://www.SiteVacuum.com/publisher/...IconShadow.gif

cu sotia ..bine,bine .....dar cu amanta cand te poti impreuna ?

a scazut natalitatea
acum am inteles de ce ,inainte cred ca oamenii nu stiau si faceau copii cind aveau pofta unii de altii[sotii]iar acum fac dupa randuieli ????????

Da mai, cred ca toti romanii tin randuilelile astea ale Bisericii si de-aia a scazut natalitatea :D
Macar de-ar fi asta motivul! :)

Da ! Scăderea natalităţii este o dovadă că oamenii sunt mult mai credincioşi ca înainte şi respectă postul, nu cum era pe vreme bunicilor noştri ! Cum de nu mă gândisem ?

esti specialist si in sex?am crezut ca numai in biblie.interesant ce pregatire sse face la secte?in afara de biblie

Tu esti? Asteptam scan cu diploma. :77:

Sophia,
Nu chiar asta scrie sf. Ioan. Dupa parerea lui, in acest pasaj cel putin, fecioria este superioara casatoriei, atat, nu zica ca ar fi murdara casatoria, ai inteles gresit. Fecioria duce la desavarsire mai degraba decat casatoria, dupa el, aici.
Asta nu inseamna ca asta este parerea crestina in general si ocicum nu ar putea nicidecum fi valabil pentru oricine: calugaria este o vocatie... daca nu o ai, degeaba!
Mai trebuie sa stii (ceea ce unii nu vor vrea sa auda) ca in crestinism au intrat si influente platonice, datorita carora trupul este considerat (chiar daca nu dogmatic, dar strabate mereu aceasta viziune) pana la urma ca fiind rau in sine. Mai trebuie sa tii seama si de societatea in care au aparut primii crestini: o societate hedonista, pe de o parte, si pe de alta in care sexualitatea facea parte din unele culte religioase. Este normal ca a aparut reactia un pic inversa. Tine seama si de faptul ca in acele vremuri, oamenii se casatoreau adesea si oligati de familie. Deci, mai greu sa vezi in asta o cale de mantuire, orice ar fi spus teoria..
Incearca sa vezi la sfantul Ioan lucrurile frumoase si pozitive pe care le-a scris despre casatorie si sexualitate, desi calugar fiind. Nu te fixa pe cateva fraze ca cea pe care le-ai subliniat mai sus.

Eliminati de unde si de cine? Dar ce trebuie sa te intereseze pe tine opiniilor unora despre casatorie..eu nu inteleg?

In primul rand tu trebuie sa ai o opinie despre casatorie, si nu altii despre optiunile tale...eu asa gandesc!:1:

Doamne ajuta!

Cititi "Marturii despre Parintele Arsenie Boca" sa vedeti cat accent punea pe casatorie ca mijloc de sfintenie si mai ales pe nasterea de prunci.

Of of! Toata lumea numai de nasterea de prunci vorbeste! Mai fratilor, exista cupluri care nu pot avea copii. Este pentru ei mai putin o cale de mantuire casatoria?

Stiti ce mi se pare formidabil ; ca ne intrebam " cand sa ne culcam cu sotia ? ", sau ; " daca este voie sa folosim prezervativul ? ", insa nu intrebam pe nimeni cat este de bine sau nu sa furam fiscul sau pe cei din jur, nu spunem nimanui sub forma de dojana, cate comori pamantene acumulam, cat ne plesnim peste ochi copilul, cat de mult invidiem pe vecinul, cate gaze nocive ne emana toba de esapament, cata mizerie ne zace in propriul barlog, tolanind cu atata lene inaintea calculatorului sau a televizorului, cat tipam unii la altii, de cata iresponsabilitate dam dovada fata de propria familie si de noi insine, cat ne respectam, cat ne imbuibam cu mancare, dar, mai ales, de cata ipocrizie dam dovada intr-o lume aglomerata de minciuna si nepasare, care, se pare ca nu ne mai ajunge....
Cred ca este o atitudine inofensiva " cand te culci tu cu sotia " si, ar trebui mai degraba sa ne mai uitam si la detaliile care ne distrug cu adevarat si pe care le ignoram, sau le aducem la rangul de " banalitati ".

As mai adauga: uite-te in calendare si vezi ca exista si sfinti casatoriti.
A, da, poate ca nu sunt sfinti 'datorita' casatoriei, ci datorita vietii de jertfa, fie prin martiriu, fie prin iubirea activa, practica a aproapelui, fie prin smerenie (cizmarul de care vorbea sf. Antonie), fie prin cresterea unor copii sfinti (parintii sfantului Vasile), fie toate la un loc.
Insa nici sfintii calugari nu se mantuiesc 'datorita' fecioriei', ci datorita felului in care o traiesc, o dau in dar lui Dumnezeu. Fecioria cu mandrie, fara dragoste de aproapele, este cat se poate de departe de o cale de mantuire... Nu este buna in sine.
Casatoria, ca si fecioria, sunt stari, sau cai pe care Dumnezeu ni le propune ca sa inaintam spre El cu ajutorul lor. Ramane la latitudinea noastra sa acceptam propunerea, sau sa batem pasul pe loc, in ambele stari.

De aceia nu a reusit Biserica sa elimine adevaratele pacate si infractionalitatea, calitatea nefasta a relatiei dintre oamenii din aceasta tara presupusa ortodoxa, tocmai pentru ca a pus mai mult pret pe rugaciuni, pe post, pe viata intima a oamenilor, lucruri, de altfel atat de personale si care nu pot fi capabile sa determine calitatea vietii sociale a oamenilor si nici nu pot forma educatia in sine sau o conduita morala a individului. De aceia am ajuns o tara plina de " cultura religioasa " si goala de sensul real al acestei culturi.
Cand ma gandesc la statutul romanului hartuit permanent de atata coruptie, omorat de atata indiferenta in spitale, saracit atat de aspru de hotii propriei tari, temator la orice pas de violenta verbala si fizica, injosit de atata analfabetism, ingrozit de atatia copii flamanzi, incrancenat de atatea milioane de avorturi, asuprit de sclavagism si atatea taxe nejustificate in acelasi timp in care nu i se ofera mai nimic, imbrobodit de atata minciuna...imi este destul de greu sa concep faptul ca traiesc intr-o tara crestin-ortodoxa, caci, ne-am contaminat atat de mult de aceasta indiferenta incat am ajuns sa contribuim fiecare la propriul dezastru.

Mai desteptule ory !
 

Mai desteptule ory, cum ai gasit tu vinovata Biserica de "statutul romanului hartuit permanent de atata coruptie, omorat de atata indiferenta in spitale, saracit atat de aspru de hotii propriei tari, temator la orice pas de violenta verbala si fizica, injosit de atata analfabetism, ingrozit de atatia copii flamanzi, incrancenat de atatea milioane de avorturi, asuprit de sclavagism si atatea taxe nejustificate"?
Biserica propovaduieste astea ? Sau unii care nu prea au dat tare de mult pe la Biserica ?
Si, ce ai vrut sa ne sugerezi citand din tine insuti ? N-am mai vazut asa ceva !

Biserica a pus pret pe o conduita personala fata de rugaciune, post si viata sexuala a oamenilor, in defavoarea unei conduite morale fata de societate, iar acest lucru mi se pare ca a contribuit in timp la delasarea oamenilor fata de acest aspect care are in vedere insasi convietuirea intre oameni.
Nu a negat importanta conduitei morale in societate, insa nu i-a conferit o deosebita importanta care sa duca la o mai buna educatie a individului alaturi de credinta, implicit la diminuarea pacatelor prin constiinta si civilizatie .
P.S. Poate ca iti este familiara poza cu politicienii asistand la diferite manifestatii religioase, la diferite slujbe bisericesti in locul de intaietate oferit de Patriarh, caci, de !, suntem o tara ortodoxa, cu niste conducatori pe masura...cata ipocrizie !
Poate ca nu am fost niciodata la biserica, precum spui, dar am fost scuipata la tot pasul pe considerente personale si nu sociale, de oameni care, la tot pasul au facut biserici .
Si, draga cotoracia, la tonul pe care-l prezinti nu cred ca mai are rost explicatia mea, se pare ca iti esti de-ajuns.

Foarte frumos dar mai ales real spui tu aici numai ca eu am o alta parere despre cauza tuturor celor aratate : doua sunt motivele.
- Mai intii , desi acuzi ,,cultura religioasa" omniprezenta, fortata si generala, este de discutat insa mai intii despre crestinul de rind . Acest crestin care umple bisericile mult prea mici proportionate in raport cu numarul de locuitori dintr-un cartier creind falsa impresie ca ce se omoara valahul sa vina la biserica si ce nu mai poate el de dorul lui Hristos nu are nici o legatura cu ceea ce Hristos a lasat ca porunci direct , prin gura Lui, sau indirect prin gura sfintelor sinoade sau sfinti mult prea imbunatatiti . Crestinul care merge la biserica crezind ca il iubeste sincer pe Hristos prosternindu-se in toate felurile elegante sau nu dar care atunci cind a parasit biserica are in lume un alt dumnezeu este vai de capul lui . Acela nu are nici o legatura cu invatatura bisericii , cu cultura religioasa clara si curata, acela are legatura cu cultura lui pe care satana i-o pompeaza minut de minut in cuget . Biserica a descoperit, adica a aratat existenta ispititorului, a aratat pericolele la care se supun oamenii fugind de Hristos in momentele false dar in care ei cred sincer sa sunt in comuniune si dragoste cu El, a INVATA si invata permanent despre cine este si ce vrea satan numai ca doar cei care traiesc in Hristos si in nevointa adevarata pot cunoaste mare parte din ispite , se pot feri de ele , pot lupta cu ele. Daca tu te deslegi singur la pacate , desconsideri hotaririle sfintelor sinoade (din motive si inspiratie draceasca), poruncile f. clare si precise ale canoanelor, daca ai parerile tale personale paralele cu ale bisericii si daca intr-un cuvint tu nu te identifici cu biserica pina la singe, pina la crucea ta care trebuie sa o ai pemanent pe umeri ... (fiind in felul acesta una cu vrasmasul ) pina la a-ti taia voia ta si a o face doar pe a lui Hristos atunci nu poti vedea lucrarea ispititorului deoarece esti una cu el . Ne avind un punc de existenta diferit de el nu ai cum sa-i vezi lucrarea . Nevazindu-i lucrarea esti in fiecare zi din ce in ce mai mult omul cu 2 dumnezei: unul in biserica si altul afara din biserica . Poate sa te umple mamica si taticutul tau (tu orice om, nu vorbesc strict la tine !) si asemenea si biserica cu invataturile dumnezeiesti ca daca nu le faci tot degeaba . Daca liberul tau arbitru te invata mai inti sa tagaduiesti decit sa implinesti putem spune ca liberul tau arbitru te-a dus si te pastreaza direct in bratele ispititorului. Nu biserica si ,,cultura religioasa" este devina in esuarea ta religioasa ci liberul tau arbitru prost inteles . Cind crestinul de rind , in micimea sa duhovniceasca , incepe sa se opuna la dumnezeiestile porunci si invataturi cu mintea sa tulburata de nestiinta si de pacate se spune ca a pus un prost, un rau inceput mintuirii sale si in loc sa se mintuiasca se va osindi . Ortodoxia este in al doilea rind (in primul rind este de origine dumnezeiasca , singura de pe planeta , data noua chiar de fiul lui D.zeu !!!) o credinta traita ... fara urma de rational , adica traim dumnezeirea si nu incercam sa o intelegem , sau sa demonstram ca exista D.zeu cu ajutorul stiintelor sau al filosofiei . Apropos ii raspund surorii noastre doctorite (fara a intra in amanunte deoarece sunt extraordinar de multe) ca ortodoxia are mare atingere (nu stau acum sa explic) cu platonismul iar catolicismul si toata caruta de protestanti cu aristotelismul ! Primim dogmele ortodoxe fara a le critica si judeca ci pt. a sti in ce credem , cine este cel in care credem si cum il cinstim si nu pt. a vedea daca se merita sa acceptam dogmele sau ca ele au si greseli, falsuri prin ele si pt. asta trebuie sa fim atenti sau nici macar sa nu ne intereseze subiectul . Primi si acceptam sf. canoane findca vietuind numai dupa ele ne ferim de pacate si mergem sigur pe drumul mintuirii ... si nu cautam sa vedem daca acestea sunt noi sau vechi sau sint inumanitare sau inumane si ca ar cam fi timpul sa ne indoim de ele si sa le respingem pe cele care nu prea ne plac . Mai apoi credinta ortodoxa este cea in care actioneaza verbul ,,A FACE" , a implini poruncile si nu ,,a cugeta" si discuta in contra sf. parinti sau a dumnezeirii insasi . Deci conteaza sa faci (evident , poruncile) si atit !
De aceea traitorii adevarati ortodoxi sunt extrem de putini , deoarece viata acestora este jerfa, cruce (de multe ori Hristos ne spune acelasi lucru despre El si crucea noastra : si in duminica a 3 din marele post, si la ziua inaltarii sf. cruci si la pomenirea din prima zi a postului adormirii Maicii Donului la ziua scoaterii sf. cruci) si ca atare f. putini doresc aceasta cu adevarat , si-o impropriaza si traiesc in consecinta . Restul ...sunt gloata mare a clevetitorilor care sub o masca sau alta , constienti sau de obicei inconstienti de necredinta lor fac cu duiumul toate pacatele aratate de tine . Sunt cei care se inchina la doi dumnezei : unul in biserica si altul afara . Dar pt. ca stim de la Hristos ca nimeni nu se poate inchina in duh si adevar la 2 dumnezei atunci aflam fara dubiu, fara tagaduinta ca acesti cei mai multi nu au nici o legatura adevarata (in duh si adevar , adica) cu Hristos . Acestia sunt cei mai multi si de la momentul ruperii bisericii de stat confederatia lor sporeste neincetat .

- Al doilea lucru semnificativ, inafara deci de crestinul insusi, toata durerea aceasta nationala si contemporana este cauzata de biserica insasi . Aceasta nu mai este cea traditionala, cea drept maritoare cu adevarat cea iubitoare de norod deoarece ea s-a modernizat si dupa ce ca faptul in sine este rau (esenta bisericii este tocmai neschimbabilitatea , traditionalitatea si nu din contra !) a mai facut-o si pe directii tare rele : intii si intii si-a stricat mare parte din ierarhi insuflindu-le pretentii si dorinte occidentale scolindu-i exact pe unde nu terbuie prin apus de unde s-au intors cu un cultivat duh lumesc. Apoi ierarhii astfel ,,botezati" au inceput sa fie membrii prin diverse oculte , comitete si comitii occidentale de rau interes pt. ortodoxie, sa introduca noutati subtile in cult , sa fie corupti pe scara larga, sa devina eretici fara a pati ceva ci sa fie tolerati de curie s.a.m.d. Mai pe urma a inceput sa se ocupe cu treburi care nu era ale ei ci ale societatii civile dar nestiind ce sa vorbeasca, ce sa raspunda acesteia insa si pt. a se evidentia in destoinicia ei a inceput sa-si desvolte organe care sa se ocupe cu caritatea , cateringul, filantropia, educatia s.a.m.d. Si pt. ca nu sunt treburile ei le face si prost. F. frumos spune parintele Paisie aghioritul despre biserica insasi ca nu poate fi asemanata nici cu armata, nici cu scoala, nici cu asistenta sociala , care sunt ale statului ,si ca atare nici nu se poate substitui acestora. Rostul ei este doar sa-si aleaga f.f.bine slujitorii si sa se roage ... dar sa se roage si sa invete credinta si vietuirea curata poporului asa cum a lasat Hristos si astfel facind poate ajuta cel mai bine si cel mai mult societatea . Altminteri iese o aiureala . Si aiureala a iesit de mult , asta este acum in lume , asta ai vazut si tu , asta te-a scirbit si pe tine si pe multi altii . Ce trist este ca vorbele lui Eminescu sunt mult adevarate : ,,...lumea este asa cum este / si ca dinsa suntem noi !"

Asadar , la aceleasi realitati eu vad cu totul alte cauze. Parafrazindu-L pe Hristos se poate spune cu mare dreptate : poporul acesta spune din gura sa ca Ma iubeste dar inima sa pustie este !

Biserica a pus acest pret in mod corect deoarece vorbim de anumite etape. Crestinul trebuie sa-si puna mai intai ordine in sine insusi, apoi in familie, prin relatiile cu cei apropiati, iar mai apoi in raport cu societatea.

Aceasta etapizare nu inseamna ca tinuta morala fata de societate este mai putin importanta, ci ca ea se intemeiaza pe celelalte doua. Daca eu ma comport impecabil din punct de vedere moral in societate, dar faptele mele din sanul familiei arata ca "lumina din mine este intuneric", atunci ma aflu in inselare.

Biserica vrea o schimbare a noastra in profunzime, o crestere duhovniceasca sanatoasa. Ea vrea sa faca din noi proprii nostri stapani scotandu-ne din robia patimilor.

Da, sigur ca da !, sa ne dezrobim de patimi ? Care patimi ?
Oare nu vedem ca patima nepasarii fata de lumea in care traim, ne domina mai rau decat orice simtire si placere trupeasca ? !
Tocmai despre aceste lucruri vorbeam, despre patimile, uneori inchipuite, pe care le tot promoveaza biserica si a carei atentie se indreapta fara discernamant, in acelasi timp in care adevaratele patimi distructive evolueaza.
Mergem la iarba verde, ne bucuram de natura facuta de Dumnezeu, dar o murdarim si o intinam fara pic de bun simt, lasand in urma noastra tone de gunoaie, pentru ca suntem imbecili si inculti fara constiinta si nu suntem capabili sa ne gandim la faptul ca natura sufera astfel, ca ne vom intoarce la ea si nu ne va placea propria mizerie, o vom ocoli.
Deversam mizerii si substante poluante in apele care ne hranesc, ne otravim dobitoacele tacute si neputincioase, ne imputim mediul cu atata nepasare si parsivitate cu care pozam ca si crestini...cu siguranta ca aproape toti suntem crestini in Romania asta neingrijita.
Nu inteleg cum as putea sa ma rog indelung, in acelasi timp in care imi arunc copilul pe strazile nepasarii si a foametei, fiindca l-am conceput din credinta nefolosirii vre-unui act anticonceptional. Suntem doar niste egoisti, prosti si instinctivi.
Nu avem constiinta, nu avem educatie, nici nu avem timp pentru acestea tocmai pentru ca ne intrebam ; " cand sa ne culcam cu sotia, joia sau martea ?...", fiindca biserica iti impune sa te intrebi astfel, o intereseaza mai mult decat cat de curata iti este constiinta de cetatean al acestui taram, sau cat de responsabil esti fata de ceea ce intreprinzi.
Cui fac rau daca nu postesc toate zilele presupuse de biserica, cui fac rau daca nu ma rog cat pentru toata pravila impusa de biserica, cui fac rau daca ma culc cu sotul si intr-o zi de miercuri ?...NIMANUI ! Acestea sunt trasaturi personale ale credintei noastre, acestea sunt accesorii ale credintei care s-ar presupune ca a ajuns la un nivel superior printr-o conduita morala desavarsita, astfel ajungand la urmatorul nivel de curatire, respectiv cea de piosenie, infranare si nevointa.
Dar noi facem un salt asa nesimtit de la gunoaiele proprii pe care le tot improscam in jur, si ne trezim ca trebuie sa ne pese de " patimile inchipuite ", inchipuite la fel ca si statutul nostru atat de ortodox si plin de adevar.
Nu, Zaharia, nu am spus ca biserica este vinovata de tot acest haos social in care traim, doar ca biserica ar trebui sa-si indrepte principiile mai cu precadere spre constiinta omului, spre educatia care ne face cinste,si calitatea atitudinii acestuia fata de oameni si lucrurile din jur, mai mult decat spre minutul in plus sau in minus pe care-l acordam rugaciunii, de ziua in plus sau in minus pe care o acordam postului, sau de perioada in care rebuie sa se impreuneze un cuplu...

Sex dupa puterile fiecaruie, postire dupa puterile fiecaruia
 

Ma infioreaza sa aud oameni in secolul 21 ca cer altora sa respecte o lege pe care poate ei , perdsonal, sau rudele lor sau apropiatii lor sau poate chiar copiii lor NU LE POT RESPECTA ! Oameni buni , legea a fot data de Dumnezeu si hai sa nu ne judecam unii pe altii ci sa ne vedem fiecare de troaca lui; nu va uitati la paiul din ochiul altuia ci vedeti-va barna din ochii vostri! judecata aspra a celor care nu pot respecta in intregime legea aduce aspupra celor care procedeaza in acest fel mare Judecata din partea Tatalui nostru Ceresc...stiti asta foarte bine ..si totusi continuati sa ii judecati aspru pe ceilalti ! rau faceti si asta nu pentru ca v-o spun eu...ci pentru ca stiti voi insiva ca cel care judeca aspru pe cei din jurul lui va fi fi judecat cu aceeasi intensitate si cu aceeasi lipsa de mila si intelegere asa cum a procedat el /ea in timpul vietii...; NU SUNTEM TOTI CREEATI LA FEL: FIECARE OM ESTE O IDENTITATE , FIECARE ARE UN NR. DE NEURONI, FIECARE ARE UN NR. DE CELULE ALBE SI ROSII IN SANGE, FIECARE ARE UN TEMPERAMENT DIFERIT, FIECARE ARE GUSTURI DIFERITE, FIECARE PROVENIM DIN PARINTI UMANI DIFERITI...ce e atat de greu sa pricepeti ca perecepem in mod diferit lumea , legile , tot ...si reactiile noastre din aceasta cauza sunt diferite .......nu toata lumea se poate alinia la acelasi standard ....daca pricepeti acest lucru VA FI PRIMUL VOSTRU PAS SPRE CERURI ....VETI FI MAI APROAPE DE DUMNEZEU CA NICIODATA , VA VETI SIMTI USURATI DE POVERI SI MULT DEASUPRA CELOR DIN JURUL VOSTRU !!!doresc mult ca fiecare sa se preocupe mai mult fata de el/ ea insusi /insasi...sa lucram cu noi insine ...si aratati celor din jur doar iubire si intelegere ...si nu le mai contorizati zilele de post sau fara de sex ; e SFANTA TAINA A CASATORIEI CARE II UNESTE SI NIMENI , NICI UN OM PE ACEST PAMANT NU [POATE TRECE PESTE ASTA !!! stiti si asta si totusi incercati sa-i faceti sa se simta vinovati si ii conduceti intr-o CONFUZIE TOTALA ..caci inceracti cu o lege sa o doborati pe alta ( ambele fiind, ); pai ce sa mai creada bietul el, sau biata ea cand aude de SFANTA LEGATURA A CASTORIEI SI APOI I SE DA IN CAP CU LEGEA ...NU TREBUIE SA FACI SEX CU SOTUL/SOTIA DECAT IN ANUMITE ZILE ...orice om normal ar spune: e foarte bine ca face sex cu sotul/sotia si nu incalca Juramantul de credinta care i-a unit la Sfanta Casatorie si daca poate sa-si respecte sotul/sotia in cazul in care unul din ei e bolnav , suferind, sau sotia a nascut de foarte curand sau o zi inainte de Paste si Craciun ...e prefect ...eu numesc asta INTELEPCIUNE ; am mai postat un comentariu aici dar nu mi-a aparut ...din nu stiu ce motive ...oare sunt respinse din start unele comentarii ??? si nu ma intrebati ce sunt...ca sunt crestin- ortodoxa dar nu gandesc ca o fanatica ci gandesc ca si ''ALEXANDRA'' CARE ARE PROFILUL ATASAT AICI PE ACEST SITE. INTARITI DACA PUTETI BISERICA LUI DUMNEZEU SI NU INCERCATI SA O DISTRUGETI !!! FITI NUMAI IUBIRE DE APROAPE SI NIMIC ALTCEVA !!!

Copii strazii
 

Mai bine v-ati preocupa de ceea ce se intampla cu ''produsele'' rezultate din sex: copii care misuna pe starzile Bucurestiului ...daca vreti sa vedeti ce impresie au strainii in legatura cu acest subiect accesati Google search: Edi Roche si vedeti ce parere are ea ...te ia durerea de cap ...

Dar tocmai acesta este paradoxul, starea actuala a lucrurilor, este o expresie a acestui fapt de a nu ne vedea pacatele. In aceasta situatie este firesc ca omul sa fie lipsit de responsabilitate fata de semeni si mediul inconjurator.

Nici eu nu sunt multumit de lumea in care traiesc, dar atat cat pot si acolo unde pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, incerc sa o fac mai buna. Ca ne convine sau nu, ca ni se pare usoara sau grea, aceasta este calea Bisericii: schimbarea lumii incepe cu/prin noi.

Iarta-ma ory !
 

Iarta-ma ory, dar tonul pe care l-ai folosit tu vorbind de faptul ca Biserica ar fi vinovata pt.toate m-a suparat. Ma bucur totusi ca recunosti ca nu prea ai dat pe la Biserica, asta se vede din "tonul" tau.
Si, cum vrei sa-ti pui ordine in suflet daca tu nu cinstesti anumite zile care reprezinta ceva pt.crestinii adevarati ? Cum sa le pangaresti cu impreunari trupesti si sa vorbesti despre a-ti face ordine in suflet ?
Faci si tu misto de "joia sau martea", ca si multi (asa-zisi)crestini de pe acest forum si nu numai, dar asta arata nivelul tau duhovnicesc. Bun, fa sex vinerea, ca asa iti vine tie, cand vrei tu si nu Biserica, dar atunci despre ce crestinism al tau vorbesti aici ?
Nu te supara, dar nu merge una cu cealalta. Si insasi atitudinea ta impotriva Bisericii denota acelasi nivel. Te-am vazut si pe alt topic (unde am aflat ca esti femeie), unde iarasi aveai ceva contra, numai tu si autorul topicului respectiv (cate averi are preotul din loc.voastra).
Sper ca ai citit si invatat ceva din raspunsurile celorlalti (zic sper, desi nu sunt prea convins).
Daca nu poti sa-ti schimbi atitudinea asta, atunci fa cum "simti" tu, dar nu mai tulbura acest forum. Vezi-ti de "credinta" ta.

Am zis ; " Poate ...", si nu este nevoie sa contabilizez aici raportarea mea la biserica .
Nu am facut deloc misto, ba chiar am scris cu strangere de inima si cu regret ca asta este realitatea, asadar, nu este nevoie sa invat de pe-aici kilometri de teorii, cand realitatea si experientele pot depasi orice dimensiune si nu se dovedeste atat de neputincioasa ca " lecturarea " si stationarea la acest nivel, cum se intampla deseori.

mi-ar place sa-l cunosc macar pe unul din astia :)


avand in vedere postarile de mai sus, user-ul ory ar putea primi un premiu pt cel mai new-age-ist forumist :) E interesant sa observi revolta fata de crestinism sustinuta cu atata convingere, o convingere mai mare decat o avem noi ceilalti, care mergem pe la biserica. Pr Arsenie Boca zicea ca "Necredinciosii cred necredintei lor mai mult decat credem noi credintei noastre"