|
Multumim Marria si cristiboss !
|
Dumnezeule, Tu ești iubire!
Te simt pretutindeni: în flori, în iarbă, în curcubeie de lumină, în semenii mei; în bătrânul acela ce-așteaptă milă, în pruncul care a scos primul strigăt – triumful vieții, în cântecul legănat al ploii Te simt, în mirajul fiecărei fărâme de viață ochii mei Te văd doar pe Tine, în mâini simt bucuria creației Tale, glasul meu îți adoră izbânda, toată făptura mea Te cântă, în sufletul meu ești revărsare de lumină și bucurie, de iubire și încredere de iertare și speranță, ești binecuvântare. Tu, doar Tu ești cu mine, mă plec cu umilință și Te rog: “Rămâi în mine, Doamne, veșnică iubire!” |
Drumul meu pana la Tine
A fost lung si plin de suspine. Mă așteptai, blândă stea, Iisuse Hristoase, lumina mea ! Pentru toate durerile mele Lăcrimai Soare, din mulțimea de stele! Lacrimă, Dor, Bucuriile Tăcerii, Iisuse Hristoase, Lumină a Învierii ! Marea mea clipă ai știut-o ! Pentru Tine, niciodată n-am fost pierdută, Niciodată uitată, niciodată trădată ! Nădejde, Credință, Iubire ne ceri, Iisuse Hristoase, Lumină a veșnicei Învieri ! Greșelile nu mai au loc în sufletul meu, Îl aștept oaspete adorat pe Dumnezeu ! Floare de dor în inimă-mi crești, Iisuse Hristoase, Fereastră spre porțile cerești ! |
Eu știu că izvoarele,
mările și oceanele sunt – Dumnezeule ! – lacrimile Tale – plânse, la început, pentru bucuria de a fi făcut lumea, prelinse, apoi pentru durerile și greșelile din noi, Pe unde calc Simt sfințenia Ta ! Cu Tine respir ! Vreau să privesc prin ochii Tăi – lumea e plină de adevăr doar prin ei. |
Iisuse - dor și dulce Rai,
Din nou se-arată mândră stea Și Maica plânge-n colț de plai Căci oamenii nu Te vor vrea ! O seară blândă lin coboară Și – nvăluie orice cătun, E seara sfântă, milenară, Iar magii au plecat la drum Sfioasă, Maica poposește Cu dor s-aducă pe Împărat, Lumina sfântă-i încălzește, Pe Ea și Domnul adevărat. Păstorii văd că-i o minune, Zi sfântă a creștinilor, Se aud din cer îngeri cum cântă, Salvarea străbuneilor. |
Tăinuită în adâncul inimii
Dragostea mea Te aștepta, Neștiute-mi erau gândurile, Nespuse, netrăite – dorurile. Clocotitor durerea-și făcea loc, Nețărmurită-mi era suferința... Atunci a-nmugurit iubirea de Tine, Din adâncuri, vulcanică a țâșnit spre cer. Descătușate-mi erau porțile inimii, Lumina Ta lină-mi străbătea ființa, Cutremurate-mi erau amintirile, Trăirile mi le scăldai în nimb de iubire. Sufletul meu zbura spre Tine, Iubirea Ta mi-a sfărâmat zăvoarele inimii ! De Tine mi era dor – sfâșietor de dor, Tânguirea mea făcuse popas Lângă imensa Ta dragoste rănită. Aveam atâta nevoie de Tine ... Tu - atâta dragoste de dăruit ! Cu ultimele puteri, Cu buze arse, cu speranță, Ți-am șoptit ! “Mi-e sete !” Mi-ai întins cu dărnicie Potirul cu apă vie, Mi-ai răcorit fruntea și gândurile ... În ochi, pe buze, în inimă, Pentru veșnicie, Pecetea Ta, Doamne Iisuse Hristoase, Fă să-mi fie ! |
A sosit ziua cea mare,
Bucurați-vă, popoare ! Hristos a înviat din morți, S-a dăruit “Lumină” pentru toți ! A înviat Hristos în fir plăpând, A nins Hristos în floarea albă de cireș, În puii de lăstun și rândunea, Hristos a înviat pe fața mea și-a ta ! În adevăr, credință și iubire A înviat Hristos ! Mărire ! În blânzii ochi de căprioară Hristos a înviat ca prima oară. În mâinile trudite de plugar A înviat Hristos ! Mărire ! Har ! Miracol, bucurie, lumină și credință, Hristos a înviat ! O, mare biruință ! Când cerul, și-a deschis o geană, luminos, Atunci a înviat din morți Hristos, Când marea murmura duios: “Voi oameni, bucurați-vă ! Din morți a înviat Hristos !” |
Cât de mult Ți-am greșit, Doamne,
În ochii Tăi, lacrimile nu s-au uscat pentru păcatele mele ! Mila Ta peste căderile-mi grele, Lumina Ta, călăuză și har ... O, Dumnezeire, iubirea Ta cosmică n-a fost în zadar ! M-ai învățat să nu-mi fie frică de Tine, Dar îmi este cumplit de rușine să greșesc ! Iubirea Ta statornică, inima mea de Tine dornică ... Prin Tine toate se sfințesc ! Bucuria mea, viața mea, La picioarele Tale vreau să sfârșesc ! Tu prea mult mă iubești ! Păcatele mele sunt multe și grele ... Tu mi-ai arătat, strălucind, Curțile Tale printre mulțimea de stele, Sfânta Ta cruce izbăvitoare ... Nu am pe lume, Dumnezeule, O dragoste mai mare sub soare ! |
Tânguind Te cheamă dragostea mea,
Aripile-mi frânte se zbat să mă-nalțe, Sufletul meu împovărat are nevoie de Tine, Mila Ta îngenunchează cu mine pe cale. Din căderi mă ridici, Doru-mi aleargă spre Tine, Brațele-Ți de lumină mă cuprind, Umerii mei poartă mantia iubirii Tale nemuritoare. Lacrima – rugă în tăcere pentru Tine, Mâinile întinse – adorare, Suspinul inimii – flacără mistuitoare, Roua de gânduri – poem de iubire, Viața mea – așternut picioarelor Tale. Mi-e dor de ființa Ta de lumină, Dumnezeule – chemare, Singura, adevărata, Nepotolita mea dragoste și alinare. |
A primit din Maica Fecioară să se nască,
A vrut pentru noi, Să se răstignească, Să pătimească, Să poarte crucea întregii omeniri, În numele Dumnezeieștii iubiri, Să ne răscumpere Cu Sfântul Său trup Cu Sfântul Său sânge, Să ne spele de păcate, Să ne înalțe din moarte, A înviat a treia zi, Ca noi să credem, Să nădăjduim în El, Să ne aducă în suflete Bucuria Sfintei Învieri. |
Caut în amintirile copilăriei dorul de Tine,
Demult am rătăcit chipul Tău, Vreau să Te revăd, De pe pereți, ferestre de lumină mă privesc, La porți de aurore, străină poposesc, Divinul să-mi deschidă dimineți. Doamne, învață-mă, în inimă de creștin Să-mi construiesc Noul Ierusalim! Nu îndrăznesc să Te poftesc Oaspete la cină să-mi fii, Numește-mă apostol, să Te măresc, Fiule Împărătesc! Spre Tine aleargă dorul meu, La umbra luminii Tale sfinte mă opresc, Cuminte privirea și sufletul îmi odihnesc Pe chipul Tău, Mărite, Adorate,Sfinte! |
Într-o zi am să fiu doar flacără
Arzând de dorul lui Dumnezeu; Sufletul meu, suspin de viori Se va risipi în zori, Din inima mea va urca O scară spre cer, Mă voi răspândi printre flori Simfonie de culori, Printre crengi voi mlădia Durerea din viața mea, Bucuria-imn luminos, Dorul de Iisus Hristos; Vor ingenunchea în pulberi de stele Gândurile mele, Mă voi pleca, tăcândă, Îmbrățișând dureros Crucea sfântă a lui Hristos, Trecerea mea va lăcrima peste ape Dragostea mea pentru oameni, Cântec de curcubeu, Iubirea de Dumnezeu. |
Pe clape de pian
Lacrimile cad, În caușul palmelor m-am ascuns, Mi-e teamă să nu mă trezesc, În tăinuite acorduri Pașii mei rătăcesc… Muzica mă inspiră, Ferește, mi-am zis, De cei ce Te admiră! Gândul meu la Tine a ajuns, Tu, prima și ultima iubire, Cel uns și-n veșnicie necuprins, Lumina Ta pe umeri azi mi-a nins! Găsește-mă, ridică-mă, Ajută-mă, salvează-mă, Tu, cel dorit și-atât de așteptat, Tu cel lovit și fară de păcat, Revino, trezește-mă cu iubirea Ta, Tu prima și ultima stea, Iisuse-nviere, Dragostea mea! |
Ah, dacă ai ști,
Regal ca un crin Sufletul meu se deschide, Mă regăsesc În cete de silfide Să Te cuprind aș vrea, Mărită Stea, Tron Ți-am gătit În inima mea ! La Răsărit E calea de lumină, Cu dor de Cer Sufletu-mi Ți se-nchină, . |
Cu glas de înger vreau să Te cânt
Cât mai trăiesc pe pământ, Dor de lumină eu Ți-am cerut, Aștept Învierea să vină. Nepătrunsă e taina cerească, Oameni,învățați ce-i iubirea, Aripi din suflet lăsați să-nflorească, Dumnezeiască e răsplătirea ! |
Într-o lume gata să lovească
Trebuia cineva să mă iubească, Mi-ai spus atunci întâia oară Nimic să nu mă doară; Să Te caut printre stele și sori, În roua de pe flori, În foșnetul mătăsos Al iubirii de frumos, În strigătul verde al ierbii Și-n liniștite valuri de mare, Pe rătăcitele dealuri stelare Legănate de cireși în floare. Mi-ai strigat sfășietor „Să nu mori ! Îți voi veghea trecerea prin lume !” Dragostea de oameni are un nume: Dumnezeu,Cel ce lumea a zidit De la nadir la zenit ! Trudei Tale la nașterea mea Îi închin Șirag de mătănii Lacrima-mi-stea, Rug aprins înalț spre Tine, Nețărmurită, Dragostea mea. |
Bine-ai venit
În suflet curat, Îți strigă toată ființa, Tu, Dulce Mângâiere , M-ai ridicat Și mi-ai primit nevoința. De Te-am uitat, M-ai iertat, Înflorește-mă, Dulce chemare, Săracă de prieteni Te-am căutat, Dorite, dă-mi alinare ! |
Ți-am strigat într-o zi:
M-ai uitat, Dulcele meu Adorat ! De ce mă înlănțuie vechi dureri, Lacrimile mele se opresc La porți de Cer, Îndurare sper, Am suspinat tânguitor, M-ai uitat, Dulce Mângâietor ! Nu Mă lăsa în vremea necazului, Ți-am spus că de Tine Mi-e cumplit de dor, Obrazului lumina i s-a pierdut, N-am știut să mă apăr De urgia talazului, Nu de încercări mă feresc, La picioareleTale Vreau să sfârșesc, Crucea să-Ți îmbrățișez duios, Iubirea mea, Prietenul meu drag, Dulcele meu Hristos ! |
Decembrie cu dalbe flori și lerui ler,
Dar împărătesc, Cu înfrigurare mă gândesc, Ai fi putut fi Oricare dintre pruncii uciși În zori de zi, Steaua ar fi apus Fără să fi dus la capăt menirea Omenirea cine-ar fi salvat, Blândule,Dulce –Adorat, Brațele încă nedeprinse să legene, Izvorul care Te-a alintat Cui l-ai fi lăsat ? Plânsul Tău divin Ar fi sfâșiat cerul Și sufletul de mamă îndurerat, Magii cui s-ar fi-nchinat, Daruri pentru cine-ar fi adus, Pruncule Iisus ? Păstorii cum Te-ar fi aflat, Îngerii din cer cui ar fi cântat, Dulce Adorat ! Decembrie cu dalbe flori și lerui ler, Îmi gătesc sufletul să te aștept, Inima s-a făcut peșteră deRrai, La porți de cer Trei crai colindă lerui ler |
Clipele de singurătate
Sunt pline deTine, Spre tărâmuri de vise călătoresc, Vina de aTe fi uitat o ispășesc, Să nu mă lași Doamne, Nu mă părăsi în momentele grele, Ridică-mă cu sufletul la stele, Redă-mi forța să biruiesc, Pe Tine, dorite, Te iubesc! Neprețuită comoară, Greșeli tăinuite de vremi Încep să mă doară, Revino ăn inima mea, Călăuzește-mă spre lumină, Tu, cel nepătat și fără de vină, O zi fără Tine e noapte, Un pas spre abis și spre moarte, Înflăcărează-mi dorul de Tine, Pentru ieri, pentru azi, pentru mâine! |
Te aștept în grădina de Rai,
Inima și-a bătătorit Mâinile de grădinar. Genunchii i-a plecat Sub tăcutele Ramuri de măslin, Pe altar Flori de rugă am răsădit Să-Ți odihnești iubirea răstignită Și trupul istovit. În miresme alese de nard Ard încă luminile ce Le-ai aprins, Nemuritoare podoabă din altarul de Cer, Sărutând Rubinul din coroana de spini Căutam Învierea ce mi-ai promis, Vinul din potirul Tău suferind, Pâinea frântă de mâini, aburind. Flămând de tine Sufletul se răsfață ,Iubirea Ta a nins, Creștini,e dimineață! |
Doamne, e mult de când nu ți-am scris carte,
Tăcerea m-a însoțit în pustiul durerii, Tremuram de dorul Învierii. În noaptea lacrimilor fierbinți Tu singur știai că nu mint. Printre suspine și îngenuncheri Căutam ziua dulcelui ieri Din adâncul inimii ți-am strigat, Doamne,nu cred că m-ai uitat ! Puterea de a nu răspunde atâtor umiliri A fost balsamul caldei Tale iubiri. Nu mi-e greu să-Ți spun că Te ador, M-am simțit săracă de Tine, Chipul tău sădit în inima mea, Suferea. Părăsită și despuiată de trudă, Jefuită, În anticamera singurătății Mai așteptam pe cineva să m-audă. . |
Citat:
|
Multumesc din suflet, Dorina. Daca nu citeam cuvintele tale, probabil ca as fi parasit forumul dintr-o negrait de mare deceptie pentru ceea ce am trait si inca mi se mai da sa traiesc, sa simt... Nu mi se cuvun mie laudele... dar pot sa-ti spun ca intradevar, ceea ce am scris a fost dintr-o comuniune inexprimabila cu Dumnezeu. Sa ne ajute, Cel Sfant sa fim nedespartiti... sa-L cautam, sa-L pastram langa noi pentru noi si pentru cei ce vor veni. Cei care nu I-au gustat dulceata, bunatatea, milostivirea, iubirea...n-au stiut s-o vada, s-o guste... iar pagubasii sunt ei si nici nu stiu ce au pierdut.
|
“Tu, Cel pe Care sufletul meu îl iubește...”
Sf.Grigorie de Nyssa Tainic îmi șoptești în înserare: “Vino iarăși în grădina Mea!” M-ai iertat! Pentru a câta oară, Doamne, mântuirea mea! Rătăcind în goliciunea lumii, Prăbușită în deșertăciuni, M-ai spălat de multe slăbiciuni, Doamne, Tu, Speranța mea, Lumina Lumii! Bucuria mea, din mila Ta Nu mai cad astăzi în mocirla vieții! M-ai ridicat, o, Doamne, Tu, Speranța mea, Ca să trăiesc în zorii dimineții! |
Salvează –mă, Ți – am spus
Când, într-o zi, sufletul îmi era Răpus de tristețe. Aripa Ta mângâietoare M-a ridicat și am privit sus; Erai Tu! Mă linișteai Cu blândețe. Lacrimile săracului în umilință Diamante sunt pentru Tine! La sânul Tău Plin de fierbinte iubire – am plâns, Călăuză mi-ai fost și îmi ești, Învață-mă să iubesc și să iert, Prea plinul Tău de iubire Îmi este de ajuns, Din nou să respir, să renasc, Primește-mă iarăși Între oile Tale să pasc! |
La ceas de taină Te aștept,
Sufletu-mi este trist, Goală, inima-mi bate în piept , Fără Tine, Dumnezeule, nu exist! Mâinile-mi ridic cu disperare, Oprește-mi lunecarea pătimașă, Ochii mei Te caută cu adorare, Dorul de Tine îmbracă-mi-l In sfânta Ta cămașă. Coboară-Ți lumina izbăvitoare, Cercetează-mă, luminează-mă, Adorate, Lacrimile prefă-mi-le-n rugă stăruitoare, Iisuse Hristoase, Fiule, Pentru Maica Fecioară, Curățește-mă de păcate! |
M-am îndepărtat de Tine,
Nu mai pot durerile să-mi strig, În jurul meu văd chipuri străine, Doamne, mi-e frică, Vino la pieptul meu să Te strâng! Trăiesc într-o lume de spaime și plângeri, Rătăcesc căutând să ajung În împărăția Ta de lumină și îngeri, Unde bogați și săraci, Cu iubire, în brațe se strâng. Dragostea mea pentru Tine Reînvie în primăvară, Sufletul meu Te cheamă, Te așteaptă, Bucuria mea, Iisuse Hristoase, Dulce comoară! |
Zi de sfântă iubire,
Praznic de măreață zidire, Poartă de Rai, Duminică, Creștinii în Tine se cuminecă, Lucrare de Sfântă Înviere, Slăvită zi, a săracilor mângâiere, Icoană, lumină de gând, De Tine, sufletul îmi este flămând. De sus, printre oameni, Iisus iar coboară, Din cer are scară pe Maica Fecioară, Ea plânge și-L roagă pe Blândul Păstor Să fie al omului răscumpărător, Trupul să-și frângă duios, răbdător. |
Eu m-am agățat cu disperare
Băiatul meu cu nespusă iubire, Neasemuit de frumos, divin a fost Darul Tău pentru mine. Crede-mă că-n ceasul tainic Știu că mă aștepți să vorbim, Tu, Dumnezeul meu veșnic, Ajută-ne să învățăm să Te dorim! Știu că tot ce este frumos Și bun în mine, Ai sădit Tu, Dumnezeiască Iubire! Lacrimile mi le-ai șters duios, Îmi ești Frate, Părinte, Prieten credincios! |
Cu fiecare durere
Mai aproape Te simt, Dumnezeule, Nu știu să-Ți mulțumesc! Putință de a nu suferi, Bucuria de a-mi dărui Omul – jumătate din mine Să-mi fie aproape La rău și la bine ! Izbânda vieții mele E întâlnirea cu Tine: Tainică, dorită, adorată, Cu sfială îndrăznesc – căutată ... Cât de mult Te iubesc! La nesfârșit să-Ți rostesc, Oaza mea de lumină, Oaspete ceresc, Ajută-mă să-Ți merit dragostea, S-o dobândesc, Să Te doresc! |
La poarta sufletului meu, ostenit, Hristoase, ai bătut,
Inima mea se culcase la picioarele crucii Tale, Păcatele mele m-au însetat de mântuire pe cale, Ești leacul nemuririi, povara ridicând în locul meu. În tăcere îți însoțeam urmele, Din rătăcire m-am trezit, Cu mantia iubirii Tale neapuse m-ai acoperit, Inima-mi secată izvora lacrimi De recunoștință și durere pentru ce ai pătimit Fii cu mine, Doamne! Să nu mă lași singură niciodată, Ești binele din mine! Cât de săracă aș fi fost fără Tine, Lumină lină, Iisuse, dragoste adevărată! Toată viața de-aș rosti ”Iartă-mă!” Prea puțin ar fi! Pentru, toate ce-au fost, vor veni, Cu blândețe, Te rog, mai ceartă-mă! |
Doamne, învață-mi ochii și mintea să postească,
Ispite grele vin să mă ademenească, Vino în inima mea, cu Tine voi birui, Oricât de multe m-ar încercui! La porțile dorului de Tine am plâns, În mine credința încă nu s-a stins, Trezește-mi mistuitoare iubire pentru Tine, Podoabă a sufletului chipul Tău Sfânt, Doamne, fă să-mi fie ! Tămăduitorul inimii mele ești, Ajută-mi să iubesc și să cinstesc Pe frații pământești! Nu mă lăsa să pierd lumina Ce-n suflet mi-ai aprins, mi-ai dăruit! Mi-e dor să-Ți spun, cu umilință să cred, Cămara mea tainică, Împărăția Ta a devenit. |
Calvarul Tău, din nou m-a răscolit,
Fiule iubit ! De două mii de ani omenirea a privit Cum suferi, Dar nimeni n-a-ndrăznit Crucea să-Ți ia din spate, Nimeni n-a biruit valul ispitelor toate, De-aceea ești mereu răstignit, Fiule iubit ! Prăbușită la picioarele crucii Tale, Maica Fecioară Plânge cu lacrimi amare ... Zguduitor destin, Fiule Divin ! De două mii de ani, Preacurata, Din iubire pentru Tine, Și-a întors către noi fața Să ne-aline. În sufletu-i rănit Neamul omenesc nu e părăsit ! |
Dumnezeule drag, cu voia Ta,
De mă vor nedreptăți oamenii, De viața mi-o vor face chin, Ajută-mă bucurie să simt Și timpul meu, viața mea Să Ți le-nchin ! Dureroase aduceri aminte, Nopțile tăcerii în căutare fierbinte, Frica de a nu greși – chinuitoare, Voința mea de-a Te găsi, la capăt de drum, Sfântă Putere Mântuitoare, Toate mă-ndemnau să nu pribegesc, Iisuse Hristoase, fiule împărătesc, Dulce mângâietor din Sfânta Treime, Salvează-mă de teama mistuitoare De-a nu greși! Cu voi orice durere nu doare, Tortura devine alinare. |
Suspinul Fecioarei pe chipul Tău
Cum va fi arătat, Doamne, În ziua de sânge ? O, dulce durere și mângâiere, Tu, caldă adiere a rănilor mele ! Sub crucea Ta suspina Maica, înduioșător, Până la noi a ajuns al ei plânset sfâșietor ! Sfânta ei dragoste pentru omenire, E puterea de a-și fi lăsat Fiul în suprema jertfire Creștini, plânge pentru noi Maica Fecioară, Păcatele noastre pe Fiul ei scump or să-L doară! Oameni, îmbrățișați crucea, al Domnului rug aprins, Slăviți Învierea celui ce din iubire pentru noi, Moartea și iadul a învins ! |
Cu bucurie îți strig,
Din iadul morții m-ai scos, Dumnezeule drag, Sfântule Hristos ! De n-aș fi simțit chinurile în trupul meu, Sufletul meu sfâșiat dureros, Nu credeam, Dumnezeule drag, Sfântule Hristos ! Zi și noapte dușmanii mă-mpresoară, Mai mare mi-e dragostea pentru ei, Răsplătirea Ta – i blândă, dulce comoară, Dumnezeule drag, Sfântule Hristos ! |
Fiecare om, când vine pe pământ,
Este un imn de imensă iubire Al Dumnezeului Sfânt; Ochii sunt sărutările Lui, Mâinile blăndele mângâieri, Gura șoaptă de Dumnezeiască iubire... Negrăit de frumoase – nobile – Darurile Lui pentru omeneasca fire, Așa am venit eu pe pământ, Fulg legănat, cântec de lumină sfântă; Știam cât de dureroase-mi vor fi căutările, Cât de chinuitoare așteptările... Atunci când m-ai trimis, Doamne, Lumea să o cunosc, Să învăț binele, Să iubesc oamenii așa cum sunt... De aceea umărul Ți-l caut neajutorată, Dumnezeiescule Tată, Veghează-mă, Dulce Mângâietorule, Salvează-mă, Atotștiutorule ! |
Pentru vina de a fi refuzat un mugure de viata
Plutesc în disperare ...
Mă arunc la picioarele crucii Tale, O înlănțui cu brațele ... cu inima ... cu viața mea ... Mă vei ierta ? Din adâncul inimii îți strig: Am nevoie de Tine! – lacrimile mă frig – Am nevoie de dragostea Ta, Fără Tine, fără ea, nu pot exista ! Când sufletul meu pustiit Căuta în jur alinare, M-ai îmbrăcat în lumina Ta, Ai venit să locuiești în mine, Dorul mi-ai potolit ... Doamne, cât de mult m-ai iubit ! Cu gingășie m-ai ridicat, Nu știam de unde vii, Nu știam că ai venit ...că m-ai iertat ... Simțeam în mine o schimbare ... Era atât de frumos, atât de neașteptat Acel sentiment minunat ! Nu pot să cuprind Cu inima, cu sufletul, cu privirea, cu toată ființa, Veșnicia iubirii Tale ! Mă înveșmântezi în oceanul Tău de lumină ... E multă liniște, e pace, e armonie ... Doar atunci în mine dorința de bine învie. |
“Inima mea cernită Te jelea,
Sufletul meu înlăcrimat Te căuta ... Frumusețea, Lumina și Bunătatea răstignite ... Cât de mult ne-au durut rănile tale, Mărite ! Creatorule, copacii, florile și iarba Haină de îngropăciune și-au pus ! Mântuitorule, viața mea, bucuria mea, lumina ochilor mei, Soarele Dreptății a apus ?! Inima mea sângera pentru durerile Tale ! Preoții Te jelesc în catedrale ! Lăcrimați izvoare ! Plângeți popoare ! Sfâșiați-vă veșmintele sufletului, Părintele nostru, Tatăl cerului, Cel ce din iubire ne-a zidit, Pentru noi Fiul și-a jertfit! Cerule, îmbracă-te în haine cernite, Plângeți, stele, cu lacrimile mele ! Munților, învăluiți-vă-n marama – ntristării, dureros, Fiul pierzării L-a vândut pe Hristos ! Lumina lumii, sufletul meu, Dumnezeule, Iisuse Hristoase, Dorite, Mă împodobesc cu jalea Ta, Crucii Tale îmi îngenunchez inima, O înlănțui, tânguind, cu dragostea mea !” Sufletul meu de păcate s-a curățat, Cu haină de lumină l-ai înveșmântat, Mă închin patimilor Tale, Biruitorule, al sufletului meu alinare ! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 13:00:20. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.