Heruvimii sunt a doua ceata - după Serafimi - din prima ierarhie cereasca. Inseamnă "intelegere, revarsare de intelepciune".

Te bazezi pe clasificarea facuta de Dionisie Areopagitul?

Nu ştiu dacă Igor vrea asta... Poate! De obicei comentez ce spune sau ce scrie omul, iar nu ce presupun eu că ar vrea... Nu de alta, dar nu ghicesc şi nici nu "văd" gânduri, precum nici nu mă complic în jocul obositor al presupunerilor.
Acum, referitor la ce ai scris mai sus, te rog să ai în vedere măcar două lucruri:
a) Au mai fost numeroase texte care au "candidat" la statutul de Evanghelie, în jur de 30. E vorba despre cărţile deuterocanonice sau, altfel spus, apocrife. Unele adevăruri se află şi în ele, ne asigură istoricii şi alţi cercetători ai lor. Dar sunt şi multe idei eretice, confuzii, speculaţii, influenţe mai ales gnostice... De aceea, aceste texte nu au putut fi recunoscute ca autentice, până la capăt şi nu au intrat în Canon. Aceste texte au fost scrise evident de oameni, de diverşi autori iar unii s-au folosit de numele unor personaje din Scriptură pe care i-au prezentat ca autori pentru a da mai mare greutate textelor respective...
b) Biserica a selectat treptat cărţile care alcătuiesc Biblia de azi. Canonul a fost realizat treptat, secol după secol, pe măsură ce Conştiinţa Dogmatică a Bisericii hrănită mereu de Duhul Tradiţiei a căpătat limpezime, claritate deplină şi conţinut complet. Şi autorii acestor cărţi au fost tot oameni, desigur, anume oameni sfinţi insuflaţi de Duhul Sfânt.

Ei bine, tocmai despre aceasta e vorba: un autor nu poate să se impună singur în Biserică, orice ar scrie, oricât de minunat pentru unii sau plin de greşeli pentru alţii. Textul unui anumit autor a fost acceptat în Canonul scrierilor sfinte doar prin apelul la filtrul sobornicesc. Nu a hotărât un om sau altul, ci un Sobor întreg, ba încă mai multe Soboare succesive.
Deci nu are obiect presupunerea ta, întrucât "epurarea" greşelilor a fost făcută treptat, în sute de ani de viaţă sfântă a Bisericii, prin dezbaterea statornică, realizată în Sinoadele alcătuite de cei mai sfinţi bărbaţi ai Bisericii.

Iar aceste evenimente, Sinoadele, nu au fost doar afaceri împărăteşti, cum mai cred unii dintre colegii de forum. Ele au apărut la întâlnirea dintre Sfânta Tradiţie Apostolică a Bisericii şi erezii, multiplele erezii.
Pe primul plan rămâne aşadar tot Tradiţia, paznicul credincios al Bisericii, prin sfinţenia căreia s-a păstrat şi a crescut tot ce e viu şi mântuitor în Biserica lui Hristos până azi şi în veci.

Stii ceva? Ai informatii istorice cum ca nu ar fi de incredere?

Literar ori simbolic, dar există; nu poate fi contestat ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu:


Acum dacă în Cer există Templul și în el chivotul, înseamnă că Legea lui Dumnezeu (din chivot) este în funcțiune. Nu are importanță dacă toate acestea există literal, ori doar cu valoare de simbol. Ceea ce ne interesează în contextul topicului, este porunca a II-a din chivot: ”să nu-ți faci reprezentări înaintea cărora să te închini și să le slujești!”. E logic că îngerii nu fac acest lucru, deși unii dintre ei și-au făcut cândva (putem discuta acest aspect dacă are relevanță pentru cineva); doar oamenii au îndrăznit o asemenea ”performanță”. Fulgerele, cutremurul cel mare și grindina uriașă din text urmează să se dezlănțuie tocmai ca pedeapsă împotriva celor care au nesocotit porunca/poruncile din chivot. Acesta este un lucru deosebit de serios și trebuie tratat ca atare.

Domnule, oricum ar fi [aproape] OK, în cazul că nu s-ar închina nimeni înaintea lor și nu le-ar dedica slujbe.

Acolo de unde am plecat: că chipurile Ev. Luca ar fi pictat primele icoane. Aș fi curios în ce secol s-a stabilit acea normă canonică și câte sute de ani trebuia să aibă martorul ocular al vieții lui Hristos ca să poată stabili corect norma. Însă, senil fiind, ce garanție putem avea că a stabilit-o corect? :) Glumesc, desigur...

Nu domnule, nu au nicio pretenție. E doar imaginația artistului, atât.

chivotul legamantului in ceruri...legamant in ceruri intre cine si cine? Pe pamant a fost intre Dumnezeu si Israel, dar in ceruri? Iar porunca "Sa nu fi desfranat" ori "Sa nu furi" LA CINE SE APLICA IN CERURI?

Revelația/Descoperirea lui Iisus Hristos este pentru creștini, deci și această descriere a chivotului și a legământului este pentru creștinii din vremea sfârșitului. Doar nu crezi că e vorba de legământul făcut cu klingonienii!

În concluzie: ”să nu fi desfrânat” ”să nu furi” și ”să nu-ți faci reprezentări pentru a te închina înaintea lor și a le dedica slujbe” se referă la creștini. Ortodocșii sunt creștini?

pai daca in Apocalipsa scrie despre noul Ierusalim ca: "Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei." (Apocalipsa 21-22), in ceruri de ce ar fi nevoie de templu, asa cum sustineti voi? Acum Dumnezeu nu este templu in ceruri?