Mea culpa, m-am inselat din cauza acelui 21. E binestiut ca femeile isi mascheaza varsta. :P

Felicitari pentru viata pe care ai ales-o, pentru familia numeroasa. Si multa rabdare cu sotul, caci altfel nu-i cu putinta.

Pai unde am zis ca fara pocainta? Pocainta trebuie oricand si tot timpul, dar e mereu altfel pentru fiecare om in parte, am zis asta. Nu e o singura metoda batuta in cuie care trebuie aplicata de toti. Tu ai crucea pe care o duci zilnic - asta e parte din pocainta ta! Parerea de rau, "cainta" - cum zice duhovnicul meu - astea se cer. Nu toti pot sa se bata cu capul de parchet in fiecare seara sau sa citeasca acatiste si canoane dimineata si seara - caci asa ii smintesc pe necredinciosii din familie si ii indeparteaza de la crestinismul adevarat care se traieste cu inima. Rugaciunea de peste zi si atentia treaza cred ca sunt potrivite pentru viata noastra cotidiana.

Cum fara lepadare de patimi? De unde le scoti, Ana?!

Iarasi, cum fara posturi? Am specificat clar: trebuie tinute posturile de peste an randuite de biserica.

Vad ca m-ai inteles gresit. Mereu am repetat, dar o fac iarasi si iarasi:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=462

Deci nu oricum si nu fara dezlegare de la duhovnic.

1 Corinteni 7, 16
Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?

Te va ajuta, asta e si scopul: spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Nu uita insa de ce spune duhovnicul!

Noi aici vorbim de crestinii traitori ai credintei, nu de ortodocsii care merg numai la Inviere sa ia lumina pentru ca asa face lumea.

Pentru mine, intregul an este timp de pocainta, nu numai posturile. De aceea vad perioadele de post ca timp de curatenie a templului Lui Dumnezeu. Care e diferenta atunci cand nu mai mananci de post, te apuci sa te indopi crestineste cu carne? :))

Mi-am trecut varsta in profil de la inscrierea pe forum.

Uite aici:

Destul de clar, nu? Fara abstinenta, spui tu.

"Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. "
Pai cum fara asceza?

Cunosc personal un singur crestin traitor cu viata impecabila.
Si el este oprit de la Impartasanie pt trei ani (cred ca mai are de asteptat un an). :)
Eu nu ma consider crestina traitoare, nu inca. Ma mai straduiesc.

Nu sunt amatoare de carne.. si multi nu sunt, crestini sau nu. Nu mi se pare un merit.

Eu nu prea înţeleg cum e cu împărtăşirea cu dezlegare de la duhovnic. Adică preoţii ortodocşi dau o a doua dezlegare, specială pentru împărtăşire, după ce au dat-o pe cea de iertare a păcatelor ?
Cu alte cuvinte, spovada finalizată prin formula de iertare a păcatelor este sau nu este suficientă pentru împărtăşire ?

Cateodata oprirea de la impartasanie sau excomunicarea temporara este parte din canon. Preotii au puterea nu numai sa dezlege, dar si sa lege.

Mie ideea in sine imi suna ciudat, dar na.

Cred ca este vorba despre o singura dezlegare. La spovedanie parintele asculta tot si daca sunt ceva probleme (n-ai putut sa postesti, sau n-ai respectat vreun canon pentru impartasanie), dar nu este pacat mare, iti da dezlegare sa te impartasesti.
Tot atunci te iarta si de pacate, deci esti dezlegat pentru impartasanie si din acest punct de vedere.

"Dezlegare" are doua acceptiuni - iertare (de pacate), si a da permisiunea.

Pentru ca s-a discutat ceva mai in urma.
Ori eu nu pricep, ori ceva nu este clar pentru multa lume.

Oameni buni:
Zice sa nu postesti sambata si duminica.
Dar, pe de alta parte, ca sa te impartasesti trebuie sa nu mananci de seara, pana dupa impartasanie nimic, sa nu bei nimic. Te duci cu stomacul gol si curat.
Si asta nu se cheama post?
In plus scrie, am citit undeva cum se pregatesc preotii pentru liturghie (nu stiu daca e undeva si pentru mireni):
Ei nu au voie sa manance si sa bea de sambata seara, iar dupa ce se impartasesc, tot post trebuie sa manance mi se pare. Si nu au voie nici cu sotia in cele doua zile, deci si post trupesc.
Mai scria undeva, aici pe forum precis, dar si in alte parti undeva, ca nu ai voie sa ai relatii cu sotul/sotia sambata si duminica, tocmai din cauza impartasaniei.
A fost discutie mare pe forum.
La fel scriu si unii monahi (de ex, par. Cleopa) si de aia am probleme cu ei, chiar mai rau: o saptamana inainte post si trei zile dupa.

De aia spun, ca nu poti sa te impartasesti saptamanal.
Aceste doua indicatii se bat cap in cap.
Nu poti sa te impartasesti fara sa postesti macar 1/2 zi.
Trebuie lamurita cumva, acolo sus la sinod aceasta problema, ca sa stim si noi cum facem.
Care este canonul, regula actuala? asta trebuie stabilit. Canoanele vechi spun una, monahii alta, si etc.

Si mai este solutia: da preotul dezlegare sa te impartasesti tot timpul, fara ca sa tii vreun post. Eu asa cred. Altfel nu poti, n-ai cum.

Ai observat corect, Sophia.
Cei care sunt pentru impartasire saptamanala ignora invatatura privitoare la post si oprire de la relatii trupesti.

Ceea ce m-a facut curioasa si perioada postului am citit mai ales ce s-a scris despre post si nevointa si am ajuns la concluzia postul si abstinenta sunt extraordinar de importante.. nu intru in detalii, cine chiar este onest se poate informa singur.
Eu am observat si in viata mea ce diferenta este intre a posti (mancare, relatii trupesti, "distractii" lumesti, fara televizor, reviste etc..) si a trai lumeste (in limite decente, dar totusi lumeste).
Pana la urma ajungem sa ne credem "buni" pur si simplu pentru ca nu facem pacate evidente.. si mergem asa la impartasit cand noi de fapt mustim de patimi trupesti si avem mintea robita de placeri. Placeri "permise", desigur, dar robia exista.
(Off topic.. imi amintesc ca un ateu mi-a spus ca el va merge in rai - daca raiul exista- ca nu a facut nimic rau. Pai asa gandesc majoritatea crestinilor!!)

Atunci se impune o intrebare: Cand anume te simti pregatita sa te impartasesti?

Am mai raspuns asta.. de multe ori am spus.

Cand am pocainta pe masura pacatelor.

Nu stiu de ce se sare peste pocainta si spovedanie.
Si eu nu pot ajunge la pocainta fara post si rugaciune.

Altfel degeaba imi notez pacatele si le spun la duhovnic, daca ele nu ma dor destul de tare ca sa ma lepad de ele, daca nu ma tem de pacat ca si de moarte etc..
Daca ma spovedesc si cad din nou in aceeasi greseala, ceva a fost in neregula. Si eu zic: inseamna ca nu mi-am vazut pacatul, nu am inteles cat am gresit, nu mi-a parut rau cu adevarat.. (un exemplu).

Pocainta si durerea pt greselile noastre trebuie sa fie pe masura pacatelor.. eu asta am inteles din cat am citit. Si am vazut pe pielea mea ca fara pocainta reala (nu declarativa) ma intorc din nou si din nou la acelaesi pacate).


Din experienta mea personala.
Mi s-a intamplat sa mi se dea dezlegare sa ma impartasesc de mai multe ori... si mi s-au intamplat lucruri care m-au impiedicat sa ajung la biserica. Nu o data. Eu le-am luat ca pe un raspuns.

Cred ca nu-l putem "pacali" pe Dumnezeu. El stie exact cat putem si cand incercam sa o luam pe cai ocolite.
Este foarte simplu sa te duci cu lista in fata duhovnicului. Dar este foarte, foarte greu: sa te lepezi de patimi si de cele lumesti, sa incerci cu adevarat sa traiesti ca un crestin in lepadarea preocuparilor lumesti, in rugaciune etc.
Eu nu reusesc sa fiu un crestin real, dar macar incerc.
Cum ar fi sa spun ca postul (aici inteleg si abstinenta) nu este musai (doar ca nu pot sa-l tin), cum ar fi sa spun ca este ok sa ma machiez, parfumez, pictez unghii etc.. cum se spune aici, doar pt ca eu sunt prea vanitoasa..etc, etc. etc....
Toate acestea cu vesnica scuza ca ne purtam credinta undeva inauntru.. dar ea exista, numai ca nu se vede in fapt.
Pana la urma care este diferenta dintre viata mea si cea a lui nea gigel care este bolnav si tine dieta stricta si tot din cauza bolii nu prea face multe "pacate" ca deh, mai mult sta in pat. Este si nea gigel un fel de "crestin"? Un exemplu doar.
Adica pana la urma in ce fel un crestin nu este din aceasta lume (cuvintele mantuitorului) daca in fapt nu ne deosebim de cei ce iubesc aceasta lume?

Am evitat sa dau raspuns deoarece nu am pregatire teologica.
Dar daca nu s-au strans multe raspunsuri .. incerc si eu sa adaug unul.
Conditii pt impartasire sunt: viata curata, spovedire, indeplinirea canonului dat (daca este cazul), sa nu aiba impedimente canonice si sa aiba dezlegare de la preot.
Nu stiu daca este la fel la catolici.
Redau cuvintele parintelui Cleopa, desi cred ca s-au postat de multe ori pe acest forum:
Cine se poate imparatsi ?
- Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul.
Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan Gura de Aur : " ... Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine.

(Am gasit si in alte parti aceasta idee: ca cine se impartaseste cu nevrednicie se aseamana lui Iuda in care a intrat diavolul in momentul in care s-a impartasit!)

Deci preotul opreste de la impartasire pe cei care s-ar putea impartasi cu nevrednicie, altfel atrage si asupra sa osandire.

Pacatele care opresc de la Sf. Impartasanie pot fi gasite aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfintelecanoane.htm