Origen: Mai putem explica aceste cuvinte intr-un alt fel. Doi sunt regii care vor sa domneasca aici, jos. Unul este regele pacatului, este demonul care vrea sa domneasca peste pacatosi. Celalalt este regele dreptatii, este Isus Cristos care vrea sa domneasca peste drepti. Or, demonul, binestiind ca Domnul Cristos urma sa distruga imparatia lui, il face sa vada toate imparatiile lumii. Nu precum imparatia persilor si mezilor, ci imparatia lui, in felul in care domneste el, adica in felul cum domneste peste unii prin curvie, peste altii prin avaritie si il face sa vada "intr-o clipa", adica in durata timpului prezent ceea ce el obtine intr-o clipa raportata la eternitate. Mantuitorul nu avea nevoie sa i se puna in fata un mai indelungat tablou al lucrurilor lumesti: deindata ce deschise ochii ca sa vada, vazu intr-o clipa domnia pacatului si sclavia celor supusi la stapanirea viciilor. Demonul ii spune, cu alte cuvinte: "nu ai venit, oare, ca sa disputi imparatia cu mine ? Adora-ma si iti voi da imparatia care e in posesia mea!". Dar Domnul vrea sa domneasca, e adevarat, dar ca domn al dreptatii, adica vrea sa domneasca fara pacat. El vrea ca natiunile sa-i fie supuse pentru a le aseza sub domnia dreptatii. Nu vrea imparatia care l-ar supune pe El insusi stapanirii demonului.

Sf Chiril: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti":
aceste cuvinte au patruns in demon pana in strafundurile sufletului sau. Inainte ca Domnul sa vina, el avea altare peste tot, dar iata ca Legea lui Dumnezeu il izgoneste de pe tronul pe care il uzurpase si declara ca adoratia nu este datorata decat aceluia care este Dumnezeu dupa natura sa.

Sf Atanasie: Sf Scriptura nu ar fi spus ca demonul a sfarsit toata ispita daca cele trei de pana acum nu ar fi inclus in ele ocazia tuturor crimelor. Cu adevarat, toate tentatiile vin fie de la placerea carnii, fie de la dorinta de slava, fie de la ambitia puterii.

Sf Ambrozie: Vedeti, deci, ca demonul nu este de loc incapatanat in a-si urmari prada, ci el cedeaza teren in fata adevaratei virtuti si, daca nu inceteaza de a purta invidie si ura, se teme sa revina la atac din cauza ca nu-i place sa incaseze frecvente infrangeri. Se retrage de la Domnul pana la o vreme, spune Evanghelistul, fiindca va reveni mai tarziu, de asta data nu ca sa Il ispiteasca, ci ca sa se lupte cu El la camp deschis.

Sf. Augustin (Asupra acordului Evangheliilor): Sf Matei relateaza si el ansamblul acestor ispite, dar intr-o ordine diferita. Nu stim, asadar, care a fost mai intai dintre a doua si a treia tentatie. Adica nu stim daca demonul L-a facut pe Mantuitor sa vada imparatiile lumii inainte de a-l duce pe frontonul templului; dar prea putin conteaza, din moment ce toate cele trei suntem incredintati ca au fost adevarate.

Sf Maxim: Unul dintre Evanghelisti aseaza a doua tentatie inaintea celei de a treia, pe cand celalalt a treia inainte de a doua, fiindca ispite precum gloria desarta si lacomia se genereaza reciproc.

Origen: Evanghelistul Ioan, care isi incepe Evanghelia cu nasterea de Dumnezeu, dand acest magnific verset: "La inceput era Cuvantul" nu a relatat tentatiile Mantuitorului, fiindca dumnezeirea Lui despre care vroia sa vorbeasca in mod deosebit este inaccesibila tentatiei. Dimpotriva, Sf Matei, Sf Marcu si Sf Luca, ce aveau mai ales in obiectiv de a descrie nasterea temporala si viata omeneasca a Domnului nostru ne relateaza tentatiile Sale.

Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Luca 4, 16-22

Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. Luca 4, 22-30

Duminica a 20-a după Rusalii
(Învierea fiului văduvei din Nain)
Luca 7, 11-16
În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi mulţime mare.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, iar mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

Sf Chiril Domnul nostru lucreaza miracole dupa miracole. In cel dinainte, a asteptat ca cineva sa vina sa-L roage, dar aici El vine fara sa fie chemat: "S-a dus Isus intr-o cetate numita Naim".
Venerabilul Beda: Naim este un oras din Galileea, aflat la doua mile de muntele Tabor; prin permisiune divina Mantuitorul este urmat de aceasta mare multime, astfel Dumnezeu vrea sa multiplice martorii unui miracol atat de mare: "impreuna cu El mergeau ucenicii Lui si multime mare".

Sf Grigore din Nyssa: Mantuitorul dovedeste adevarul Invierii mai putin prin cuvinte cat prin lucrarea Lui. Incepe cu minuni mai putin importante, ca sa pregateasca pe cele mai stralucitoare

Tit din Bostra (Bora): S-ar fi putut spune despre sluga centurionului ca boala sa nu era mortala. Pentru a alunga asemenea idee temerara, Isus merge spre intalnirea cu un tanar mort, fiu unic al unei vaduve.

Sf Grigore de Nyssa: Cu putine cuvinte, Evanghelistul ne face sa cantarim greutatea durerii care covarsea aceasta biata mama. Ea era vaduva si nu putea spera alti copii, nu mai avea niciunul pe care sa-si poarte privirile tandre in locul acelui pe care il pierduse. El era singurul pe care il va fi alaptat cu laptele ei, el singur era bucuria casei ei, el era toata dulceata ei, tot tezaurul pe care il avea.

Sf Chiril: O asemenea durere indreptatita era demna de compasiune si in masura sa intristeze si sa faca sa curga lacrimi: "Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!"

Venerabilul Beda: Adica: inceteaza de a mai plange ca pe un mort pe cel pe care ai sa-l vezi inviat si plin de viata!

Sf Ioan Chrysostom: Spunand acestei femei "Nu plange!", cel care ii consoleaza pe cei mahniti ne invata sa ne consolam de pierderea celor care ne sunt dragi, prin speranta invierii. Totusi, el atinge cosciugul precum cel in viata se desparte de cel mort: "apropiindu-se, s-a atins de siciriu".

Sf Chiril: El nu opereaza acest miracol doar prin cuvantul Sau, ci atinge sicriul si ne face, astfel, sa intrevedem eficienta atotputernica a Preasfantului Trup al lui Isus Cristos pentru mantuirea oamenilor. Acesta este un corp plin de viata, este carnea Cuvantului Atotputernic, cu toata taria Lui. Asa cum fierul patruns de foc produce efectele focului, asa carnea care e unita cu Verbul datator de viata se patrunde ea insasi de o putere vivifianta care alunga moartea.

Tit de Bostra: Mantuitorul nu seamana de loc, aici, cu profetul Ilie, care plange moartea fiului femeii lui Sarepta (4 Regi 4), nici cu Sf Apostol Petru, care il roaga pe Dumnezeu sa redea viata pioasei Tabita (Fapte 9), ci este El Insusi cel cre cheama, cel care isi poate face auzita vocea celor morti intocmai precum celor vii: "Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!".

Tit de Bostria: Acest tanar barbat asculta deindata ordinul care ii este dat, "se ridica", fiindca nimic nu poate rezista puterii dumnezeiesti, ea nu admite nicio intarziere.

Sf. Maxim: Este de remarcat ca Sfanta Scriptura descrie sapte invieri inaintea Invierii Mantuitorului. Prima este cea a fiului vaduvei lui Sarepta, a doua este a fiului Sumanitei, a treia este cea care se savarseste prin intermediul corpului lui Elizeu, a patra este cea a fiului vaduvei din Naim, a cincea este a fiicei sefului sinagogii, a sasea este invierea lui Lazar. A saptea este invierea [colectiva, n.m.] care a avut loc in timpul patimilor Mantuitorului, atunci cand un mare numar de sfinti au inviat. A opta este aceea a lui Isus Cristos, care, invingator pentru totdeauna al mortii, a inviat spre a nu mai muri niciodata, pentru a semnifica aceea ca invierea generala care va avea loc la varsta a opta a omenirii nu va mai fi supusa mortii, ci va fi urmata de viata eterna.

Sf Ambrozie: Aceasta vaduva, inconjurata de o multime de oameni, este, in ochii mei, mai mult decat o femeie: este cea care a meritat sa obtina cu lacrimile ei invierea fiului ei unic. Tot astfel Biserica recheama la viata pe toti tinerii din mijlocul acestor triste solemnitati ale mortii si ei i se cere sa nu planga pe cei care vor invia in curand. (...). Daca, asadar, veti fi vinovati de vreo mare vina pe care nu o veti putea spala in lacrimile penitentei, recurgeti la lacrimile maicii voastre Biserica, iar adunarea credinciosilor va va ajuta in aceasta lucrare pioasa si veti iesi din mormant, iar gura voastra se va deschide din nou la cuvintele vietii si toti vor fi cuprinsi de frica (fiindca exemplul unuia singur e profitabil pentru toti cei care-i sunt martori) si il vor Lauda pe Dumnezeu care ne-a dat asemenea mijloace de a evita moartea.

Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga. Luca 5, 12-16

Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile. Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra. Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi. Luca 5, 33-39

Duminica a 21-a după Rusalii
(Pilda semănătorului - Luca 8, 5-15)
Zis-a Domnul pilda aceasta: Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și, semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele și păsările cerului au mâncat-o. Și alta a căzut pe piatră și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut între spini, iar spinii, crescând cu ea, au înăbușit-o. Iar alta a căzut pe pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă! Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți, în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar, umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare. După ce a spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit să audă!

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Luca 6, 37-45

Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul? Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: „Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta”. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el. Luca 7, 17-30

Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. Luca 7, 36-50

Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. Luca 8, 1-3

Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. Matei 11, 27-30

Sf Ioan Chrysostom: Spunand ca El singur il cunoaste pe Tatal, El ne spune, indirect, ca ii este consubstantial. Cu alte cuvinte: "De ce este de mirare ca Eu sunt stapanul tuturor lucrurilor, din moment ce am in Mine ceva inca mai maret: Il cunosc pe Tatal si sunt cu El una si aceeasi substanta".
Sf Hilarie: El ne invata ca identitatea de natura, a unuia si a celuilalt, este ascunsa in aceasta cunoastere a unuia fata de celalalt, astfel incat cel care Il cunoaste pe Fiul il va cunoaste pe Tatal in Fiul.
Sf Ioan Chrisostom: Aceste cuvinte: "Nimeni nu il cunoaste pe Tatal decat numai Fiul" nu inseamna ca toti Il ignora pe Tatal, ci ca nimeni nu Il cunoaste in acelasi fel in care Il cunoaste El, lucru care se poate spune in mod egal despre Fiul. Deci, aici nu este vorba de un Dumnezeu necunoscut, dupa cum pretinde Marcion.
Sf Augustin: Fiindca natura divina este inseparabila, e de ajuns uneori sa numim Tatal singur, sau pe Fiul singur, fara ca prin aceasta sa separam Spiritul de unul ori de altul, Spirit care cu drept cuvant este numit Spiritul Adevarului (Ioan 14:17 , 15:26, 16:13)
Sf Augustin: Pronuntand aceste cuvinte "Nimeni nu Il cunoaste pe Fiul decat numai Tatal", El nu spune [mai departe] "si cel caruia va voi Tatal sa descopere". Ci, dupa ce spune "Nimeni nu Il cunoaste pe Tatal decat numai Fiul", El adauga "si cel caruia Fiul va voi sa descopere". Deci, nu trebuie sa intelegem ca Fiul nu poate fi cunoscut decat numai prin Tatal. In ceea ce Il priveste pe Tatal, El poate fi cunoscut nu doar prin Fiul, ci si prin cei carora Fiul le va fi revelat. Daca a ales acest fel [asimetric, N.M] de exprimare, este pentru a ne face sa intelegem ca Tatal si Fiul sunt cunoscuti prin revelatia Fiului, fiindca El Insusi este lumina inteligentei noastre. Cuvintele care urmeaza "si celui caruia va voi Fiul sa reveleze" trebuie intelese nu doar cu privire la Tatal, dar inca si la Fiul, fiindca ele se raporteaza le tot ceea ce le precede. Prin Cuvant se face Tatal cunoscut, dar Cuvantul nu descopera numai ceea ce este insarcinat sa descopere, ci Se descopera si El Insusi.
Sf Ioan Chrysostom: Daca Il face cunoscut pe Tatal, se face cunoscut in acelasi timp pe El Insusi, dar trece sub tacere acest adevar suficient de evident si insista numai pe prima parte asupra careia s-ar fi putut sa existe inca dubii. El ne arata ca exista un asemenea acord intre El si Tatal incat nu este cu putinta sa se ajunga la Tatal decat numai prin Fiul, deoarece lucrul care ii scandaliza mai ales pe evrei era acela ca le parea a fi in opozitie cu Dumnezeu, astfel incat insista sa demonteze aceasta eroare.

Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii? Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde? Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
Luca 6, 1-10

Sf Ambrozie: Nu numai prin invatatura Lui, dar si prin comportament si fapte Domnul nostru incepe a-l despovara pe om de observanta legii vechi.
Venerabilul Beda: Presiunea multimii nu lasa timp ucenicilor sa manance, dar, cum ei simteau nevoia de a manca, potoleau aceasta nevoie inghitind semintele desfacute de spic prin frecarea mainilor, dovada a unei vieti austere care, departe a a cauta mancaruri sofisticate, se multumea cu alimentele cele mai simple.
Sf Epifanie al Salaminei: Asadar, ei mergeau de-a lungul campurilor cultivate cu grau si mancau seminte pentru a arata ca legea sabatului a incetat sa existe de la venirea Sabatului Mare, adica a lui Isus Cristos, care ne ofera repausul dupa oboseala pe care crimele noastre a cauzat-o.
Sf Ambrozie: Aceasta fapta a ucenicilor ascunde un mare mister. Campul cu grau este lumea intreaga. Recolta, de care campul e acoperit, este prodigioasa fecunditate a sfintilor raspanditi in campul speciei omenesti. Spicele sunt roadele Bisericii. Apostolii fac sa cada semintele si le mananca, adica se hranesc de progresele noastre in virtute, separand de invelisul lor exterior operele si fructele sufletului pentru a le face sa apara in lumina credintei.
Venerabilul Beda: Ei freaca spicele in mainile lor, adica dau mortii pe omul cel vechi in cei pe care ii vor uniti cu trupul lui Isus Cristos, scuturandu-i de orice intentie terestra.

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.
Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.
Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.
Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Duminica a 24-a după Rusalii
(Învierea fiicei lui Iair)
Luca 8, 41-56

Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei vechi. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.
Luca 9, 18-22

Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Şi a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine, Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Luca 9, 44-50

Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat. Luca 9, 49-56

Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi: Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât! Luca 10, 1-15

(Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr)
Luca 16, 19-31
Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți.

Luca 10 ( 22 - 24 )
 

„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi cel căruia voieşte Fiul să-i descopere. Atunci, întorcându-se către ucenici, de o parte, a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi proroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit.”

Luca 10 ( 16 , 21 )
 

„Zis-a Domnul ucenicilor Săi: cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel care M-a trimis pe Mine. Și s-au întors cei șaptezeci și doi cu bucurie zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău. Și le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, Iisus S-a bucurat cu duhul și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei nepricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta”.

Luca11 ( 23-26)
 

„Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine, risipește. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.”

Duminica a 25-a după Rusalii
(Pilda samarineanului milostiv)
Luca 10, 25-37
În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Luca 11, 29-33
„În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbaţii din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, aşa încât cei care intră să vadă lumina ei.”

Luca 11, 34-41
Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei. Și, pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; deci, intrând, a șezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Atunci Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curățați partea din afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați mai întâi milostenie cele ce sunt dinăuntru vostru și, iată, toate vă vor fi curate.

Luca 11, 42-46
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.

Luca 11, 47-54; 12, 1
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni», ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. Atunci, ieşind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În acelaşi timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi ucenicilor Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.

Luca 12, 2-12
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de Acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de Acela să vă temeți. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți

Luca 9, 1-6
În vremea aceea, chemând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați. Iar unde nu vă vor primi, ieșind din acea cetate, scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Atunci ei, plecând, mergeau prin sate, binevestind și vindecând pretutindeni.

Sf Chiril: Era convenabil ca ministrii instituiti de Dumnezeu pentru a preda Sfanta Doctrina sa aiba puterea de a face miracole astfel incat sa poate fi recunoscut, prin lucrarea lor, aceea ca sunt trimisi de Dumnezeu. Astfel, Isus coboara mandria demonului, care indraznise sa spuna altadata: nimeni nu ma poate contrazice (Is 10.14)

Sf. Ioan Chrysostom: Numai dupa ce i-a intarit [in invatatura, pe ucenici] printr-un indelungat schimb cu El, numai dupa ce ei si-au insusit o convingere inteleapta El le incredinteaza aceasta misiune. Remarcati caracterul precis al misiunii lor: nu e ca sa anunte lucruri din domeniul temporal, precum Moise si profetii, care promiteau pamantul si bunurile pamantesti, ci Apostolii anunta si promit imparatia lui Dumnezeu si tot ce cuprinde ea.

Sf Grigore din Nazianz: Trimitandu-i pe discipolii Sai sa predice Evanghelia, Domnul nostru le face un mare numar de recomandari care se pot rezuma in aceasta maxima generala: virtutea lor, curajul lor, umilitatea lor, viata lor celesta trebuie sa straluceasca, fiindca aceasta serveste la propagarea Evangheliei nu mai putin decat predicile lor. De aceea ii trimite fara bani, fara toiag si cu un singur vesmant.

Sf Ioan Chrysostom: asemenea precepte cuprind numeroase avantaje: mai intai, ii pune la adapost de orice banuiala. Mai apoi, ii elibereaza de orice solicitudine, lasandu-le intreaga libertate pentru predica. Pe urma, ii convinge de marea lui putere. Cineva ar putea obiecta, poate, ca toate celelalte porunci au logica lor, dar de ce sa le porunceasca sa nu aiba nici sac, nici doua tunici, nici toiag ? Fiindca El vrea sa ii formeze la cea mai inalta perfectiune, facand, daca se poate spune asa, din acesti ucenici niste ingeri, eliberandu-i de toata grija vietii, pentru a nu le lasa alta preocupare decat predicarea doctrinei Sale.

Eusebiu: Asemenea recomandari au drept scop de a indeparta orice atasament fata de bunurile pamantesti si fata de preocuparile pamantesti. Astfel [Domnul] supune la proba credinta lor si curajul lor, trasandu-le o datorie in fata careia nu pot da inapoi: de a trai in mijlocul privatiunilor viata cea mai saraca. El vrea sa faca din ei soldati ai imparatiei lui Dumnezeu, asadar ii pregateste de lupta contra dusmanilor lor, recomandandu-le practica saraciei, fiindca acela care se inroleaza in serviciul lui Dumnezeu nu trebuie sa se piarda in cele ale secolului.

Sf Augustin: Sau inca, daca Mantuitorul interzice ucenicilor Sai sa poarte toate aceste lucruri, nu e fiindca le-ar judeca nenecesare sustinerii vietii lor, ci e ca sa ii invete, dandu-le misiunea lor, ca au dreptul de a primi ceea ce le este necesar de la cei la care ei predica Evanghelia. Ei trebuie sa fie, deci, perfect linistiti in aceasta privinta si sa nu se ocupe in niciun fel, de a face rezerve si de a purta cu ei lucruri necesare vietii. Dupa Sf Marcu, Domnul le porunceste sa nu poarte nimic cu ei in afara de toiag, pentru a arata credinciosilor ca datoreaza toate aceste lucruri ministrilor cuvantului care, la randul lor, nu vor cere nimic superfluu. Toiagul este, deci [la Sf Marcu], emblema acestui drept si al aceseti puteri.

Teofilact: Unii sunt inca de parere ca prin aceasta recomandare facuta Apostolilor, de a nu purta nici sac, nici toiag, nici doua tunici, Domnul nostru le arata ca nu trebuie sa tezaurizeze (lucru semnificat de traista, unde se pot aduna sume considerabile), ca trebuie sa isi stapaneasca mania si violenta (lucru figurat de toiag) si ca trebuie sa evite duplicitatea (lucru reprezentat de cele doua haine).

Sf Chiril: Dar, cineva ar putea intreba: Atunci unde vor gasi acestia lucrurile necesare ? Ascultati continuarea:

Laudat fie Domnul!

Duminica a 26-a după
Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina)
Luca 12, 16 21
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, *zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.

Luca 12, 13-15; 22-31
În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. Și a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.

Luca 10, 38-42; 11, 27-28
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești şi pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el.

Luca 12, 48-59

Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea mulțimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arșiță; şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului și a cerului ştiţi să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? Și când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.

Luca 13, 1-9
În vremea aceea au venit unii la Iisus, vestindu-L despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Și El, răspunzând, le-a zis: Credeți oare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți galileenii, fiindcă au suferit acestea? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Sau cei optsprezece, peste care s-a surpat turnul în Siloam și i-a ucis, gândiți oare că ei au fost mai păcătoși decât toți oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către lucrătorul viei: Iată, trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Dar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în anul care vine; iar de nu, îl vei tăia.

Luca 13, 31-35
În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te ucidă. El le-a zis: Mergând spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, cu adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”