![]() |
Iertati-ma ca disturb placuta discutie inceputa, dar am un mesaj pt citeva minti dogmatice de pe aici care isi lasa creierul la garderoba si care s-au transformat in farisei ,mari aparatori ai credintei de forma
E o emisiune care iti cere gindire , meditatie si gasirea unui sens propriei credinte. http://oamenisiperspective.com/video...constantinescu Nu ma astept ca toti cei care aud sa si inteleaga . |
Marturisesc ca raspunsul la intrebarea a sasea nu l-am stiut. Dar
recintind inca odata si inca o data cap.21 din Ioan mi se pare ca-l intrezaresc. Cred ca Ioan, asa cum am spus ca incearca sa dea pe langa povestire si o profetie, de data aceasta e sub forma de avertisment: NUMAI iubirea recunoaste IUBIREA. Avertismentul este inclusiv pentru Petru, deci pentru oricine se crede ierarhic superior. Daca Iisus ar reveni acum pe pamant sub forma smerita, doar cei ce-L iubesc cu adevarat L-ar recunoaste indiferent de cata dogma ar cunoaste sau in ce ierarhie s-ar afla. Acest avertisment Ioan il da de mai multe ori in acest capitol special al evangheliei sale, asa cum vom vedea mai tarziu. Daca sunteti de acord cu acest raspuns gasit pe moment sau aveti alte pareri? Maran atha, frumos nume, nu am timp acum sa ma uit pe material dar il voi studia. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Danut7 stai linistit, discutiile noastre nu implica dogme sau diferente
cultice. Sunt discutii personale si sincere intre oameni ce doresc sa aprofundeze Biblia. Eu cred ca se poate purta dialoguri intre crestini fara sa ne uram sau sa ne taiem in citate. Nu ecumenism, nu vreau asta, ci doar simple dialoguri, iar daca Domnul ne va apropia, cu atat mai bine. Urmeaza o intrebare foarte grea legata de versetul 11 din acelasi capitol. 11. Simon-Petru s-a suit in corabie si a tras mreaja la tarm, plina de pesti mari: o suta cincizeci si trei, si, desi erau atatia, nu s-a rupt mreaja. Ce m-a frapat la acest verset e numarul: 153. Ganditi-va cati ani au trecut de la evenimentul relatat, si sa spui cu exactitate dupa atatia ani ca s-au prins 153 de pesti mari. Nu o suta, nu peste o suta sau peste o suta cincizeci, ci exact 153. O avea o semnificatie speciala acest numar? Sau a fost intamplator si totusi tinut minte de Ioan. Sau poate expresia de PESTI MARI se refera la viitor, la ierarhi sau la sfinti? A saptea intrebare: Ce semnificatie credeti ca are expresia lui Ioan: 153 de pesti mari? Cele bune. |
Citat:
|
Citat:
utilizat de Ioan in evanghelia sa. E plina de simboluri, si in plus uziteaza de trei repetari in locurile cu importanta deosebita si pe care le doreste subliniate si evidentiate. Asa cum este si intrebarea pusa lui Petru si repetata de trei ori. Sigur, se stie rostul ei, legatura cu cele trei lepadari ale lui Petru din noaptea prinderii Lui Iisus. E vorba, desigur, de reabilitarea lui Petru, dar eu cred ca e vorba si de repetarea acelui avertisment cu iubirea. Importanta de a nu pierde iubirea e decisiva. Dar altceva m-a pus pe ganduri: contraraspunsurile Mantuitorului. 1. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei. 2. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele. 3. Iisus i-a zis: Paste oile Mele. Nu sunt aceleasi, desi foarte asemanatoare. Aici am meditat mult fara nici un rezultat. Apoi mi-a trecut prin gand ca e o profetie. O profetie care vine de la Mantuitorul Insusi. Aceasta profetie m-a determinat sa dialoghez cu crestini din alte culte, dar si sa vad daca nu cumva ma insel. Acum sunt foarte curios daca ajungeti la aceeasi concluzie. A opta intrebare: Ce semnificatie gasiti raspunsurilor Lui Iisus date lui Petru, in versetele 15,16,17? |
Citat:
Petru a învățat să… învețe "Iată pe Petru, care s-a lepădat de Domnul său. După ce a căzut și a fost convertit, Domnul Isus i-a spus: „Paște mielușeii Mei”. Mai înainte ca picioarele lui Petru să alunece, el nu avea spiritul blândeții cerut pentru a hrăni mielușeii; dar după ce a devenit sensibil față de propriile sale slăbiciuni, el a știut cum să învețe pe cei greșiți și căzuți; el a putut ca să se apropie de ei cu o simpatie plină de blândețe și a putut astfel să-i ajute." (H.S. p.121) Adevărata refacere ajunge la rădăcini "Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii Sale. El n-a uitat că s-a lepădat de Domnul Hristos și a gândit că, de fapt, nu era un păcat prea mare. Totul era pentru ucenicul greșit dureros de real. Durerea, necazul său pentru păcatul comis era așa de apăsător, de intens cum a fost și lepădarea sa. După convertirea sa, vechile declarații nu au mai fost făcute în spiritul și modul vechi…. De trei ori, după învierea Sa, Domnul Hristos a încercat pe Petru: „Simone, fiul lui Iona”, a spus El, „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” „Da, Doamne”, Ii-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște mielușeii Mei”. I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște oițele Mele. ” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubești?” Și i-a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: Paște oile Mele!” Această întrebare cercetătoare de inimă era necesară în cazul lui Petru și este necesară și în cazul nostru. Lucrarea de refacere , renaștere nu va fi niciodată deplină dacă nu se ajunge până la rădăcina răului. Din nou și din nou mlădițele au fost tăiate, în timp ce rădăcina de amărăciune a fost lăsată să răsară din nou și să mânjească pe mulți, dar trebuie ajuns până la profunzimile ascunse ale răului, sentimentele morale trebuie judecate și judecate din nou în lumina prezenței divine. Viața zilnică va da mărturie dacă lucrarea este reală sau nu. Când pentru a treia oară, Domnul Isus a spus lui Petru: „Mă iubești?” cercetarea a ajuns până în centrul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă, spunând; „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc. ” Aceasta este lucrarea ce stă înainte fiecărui suflet care a dezonorat pe Dumnezeu, și a întristat inima Domnului Hristos, prin tăgăduirea adevărului și a neprihănirii. Dacă sufletul ispășitor îndură acest proces al încercării, și eul nu trezește la viață pentru a se simți rănit și insultat, jignit de această punere la probă, cuțitul probator va descoperi că sufletul este în adevăr mort față de eu, dar viu pentru Dumnezeu. Unii fac afirmații că, dacă cineva, un suflet se poticnește și cade, el nu poate niciodată să mai recâștige poziția de mai înainte; dar cazul din fața noastră contrazice acest lucru. Mai înainte de tăgăduirea sa, Domnul a spus lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi. ” Încredințând slujirii sale sufletele pentru care El Și-a dat viața, Domnul Hristos a dat lui Petru dovada cea mai puternică a încrederii Sale în refacerea sa. Și el a fost însărcinat să hrănească nu numai oile, ci și mielușeii – o lucrare mult mai lungă și mai delicată decât lucrarea ce i-a fost dată până atunci. Nu numai că el trebuia să prezinte cuvântul vieții altora, dar el trebuia să fie un păstor al turmei." (YI, 22 dec. 1898) |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 23:06:56. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.