![]() |
Eh sa nu fim prea duri Parasheva16 cauta in directia corecta la Sfintii Parinti si aduce lucruri bune de acolo dar intr-adevar aceia cu inmultirea ca ingerii oare de unde o fi ? ca nu e in regula, ingerii au fost facuti odata , cum scrie chiar in primele randuri ale Bibliei si gata.
|
Citat:
|
Citat:
Acuma, ce sens ar mai avea stăruința Apostolilor, de pildă, către fapte bune fără de care credința moartă este... Mai face și omul câte o faptă bună, vrednică de un creștin (de pildă se silește la rugăciune cu lacrimi de căință, silindu-se să își vadă păcatele și nevrednicia...; un alt exemplu ar fi lupta și hotărârea de a ierta cu adevărat pe cel care ți-a greșit), însă noi spunem că ne aflăm în împreună-lucrare cu Dumnezeu, cu semenii etc. Ideea cred că e, cam din topor spus, că rău e să ne lăudăm cu faptele noastre sau să credem că suntem cu de la noi putere capabili de nu știu ce lucruri vrednice. Procesul pocăinței e alcătuit și din faptele bune, faptele nevoinței, faptele iubirii de Dumnezeu și de aproapele, faptele milei creștine etc. Evident însă că fără ajutorul lui Dumnezeu am eșua, brusc sau treptat (nu știu), în lucrarea faptei bune. Interpretarea excesivă a nevredniciei, surprinsă uneori în momentele de adâncire în păcătoșenia personală, poate duce la gândul că omul e un fel de zombi depersonalizat pe care îl trage de sfori când Dumnezeu când dracu. Or, liberul arbitru îi dă persoanei/omului putința de a-și orienta stihiile spre lucrări bineplăcute lui Dumnezeu. O participare, acolo, cât de mică a omului este evidentă și inevitabilă și cred că o putem numi faptă bună. |
Ni se cere staruinta in colaborarea cu Facatorul de bine, silinta in a orienta liberul arbitru in directia impreuna lucrarii cu Domnul.
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
întrucât voi aveți o discuție a voastră și nu e locul meu în ea, însă aș vrea să reamintesc raportul corect dintre Sfânta Tradiție și Scriptură, așa cum învățăm dintotdeauna în Biserica Ortodoxă. Ei bine, ne readucem mereu aminte că Scriptura apare, sub forma ei redactată în scris, ca o parte din Sfânta Tradiție, iar nu invers. Oamenii îndumnezeiți care au trăit experiența conviețuirii cu Hristos și cu Apostolii, au selectat, insuflați de Duhul Sfânt, anumite texte rezumative ale vieții cu Hristos și ale primelor evenimente din Biserică. Faptele minunate ale Domnului și ale creștinilor din primele veacuri sunt cu mult mai bogate (vezi cum se încheie Evanghelia după Ioan) decât a fost rezumat în NT. Depozitarul acestor fapte este Tradiția, tezaurul viu al evenimentelor mântuirii. Însăși învățătura Domnului și învățătura Apostolilor (exceptînd epistolele) s-au realizat pe cale orală, iar nu în scris. Ulterior o parte din această Învățătură a fost fixată în scris de către autorii NT. Așadar un temei patristic care nu se găsește în Biblie ... ce poate însemna aceasta? Căci însăși Biblia, în speță NT, are temei patristic. Se fundamentează pe experiența trăită în Duhul Sfânt a Părinților. Ulterior, când s-a pus problema alcătuirii canonului (care texte să fie selectate și fixate în NT și care să fie respinse) au fost folosite câteva criterii dintre care unul era ca autorii să se fi numărat printre Apostoli sau să fi fost fii duhovnicești ai acestora și/sau să fi fost recunoscuți de către Apostoli, așa cum a fost recunoscut Sfântul Pavel (Sfântul Luca Evanghelistul fiindu-i ucenic Apostolului Neamurilor). Deci Biblia, în speță NT nu poate fi ruptă de Sfânta Tradiție deoarece își are Tezaurul în aceasta din urmă; din ea provine, practic, sub formă de text. E cu totul firesc așadar ca, în Biserică, atunci când găsim un temei în Tradiție, la unul sau altul dintre Sfinții Părinți, să considerăm că prin cuvintele acestor bărbați ni se adresează Însuși Dumnezeu și să nu ne îndoim deloc de sfințenia mesajului lor. Cu atât mai mult cu cât, dacă ne referim la primele secole, perioada în care vorbim la modul propriu-zis de Sfinții Părinți și de Părinții Apostolici (a explicat bine Pelerinul pe topicul de Patristică) - atunci ne aflăm în epoca marilor Sinoade Ecumenice, unde atâția sfinți au mărturisit pe Hristos, în Duhul Sfânt, cu o conștiință supraindividuală, colectivă, mai exact sobornicească. P.S. E posibil ca un conținut patristic să nu se găsească exprimat ca atare, foarte explicit, în Scriptură, sub o formă particulară, precisă. Nu toate amănuntele viețuirii în Hristos au fost cuprinse în NT ci numai anumite texte, cele considerate esențiale pentru transmiterea Mesajului Evanghelic. Însă nu e greu să găsim mulțime de locuri în Scriptură care se află în unitate (dată de Duhul Sfânt) cu orice text patristic veritabil. Dacă această unitate lipsește, atunci da, textul nu poate fi patristic. Dar nu știu vreun text patristic care să nu se afle în unitate cu Duhul Scripturii... |
Citat:
ps: daca DA, atunci la ce a mai pus Dumnezeu la oameni, aparatul reproducator? |
Stefan
Aparatul reproducator este pus pentru nasterea trupurilor destinate mortii. Inmultirea "prin cuvant" ( sau cum o fi fost dar altfel decat cea numita acum fireasca ) era pentru nasterea de trupuri destinate vesniciei. |
Citat:
Mă gândesc că nu și-au fabricat singure organe, din dorința de a-și procura plăcere. Pesemne că le-o fi creat așa Dumnezeu. Iar varianta că așa le-o făcut dracu pică, întrucât dracu nu poate crea nimic, decât zarvă și dihonie. Acuma, unii pudici sunt așa de hotărâți să distrugă orice reprezentare a organelor genitale din mintea omului, încât pot spune, sub acoperirea unor nume sonore, că de fapt diferențierea sexuală a ființelor e doar așa de formă, din rațiuni probabil estetice. Ori că omul nu a avut inițial aparat genital și doar după cădere i-o fi crescut etc. Dar oare de ce s-au rușinat Adam și Eva în Eden? De ce s-au acoperit ei cu niscaiva frunze? Că doar nu aveau iluzii perceptive ori halucinații de la etnobotanicele din acea mare Grădină... Evident că văzuseră ei ceva după mușcătura aia blestemată, le-o fi venit vreo poftă și, lovindu-se de oarecare conștiință a opririi le-o fi fost, firește, rușine (care simțământ ascunde întotdeauna în spatele ei frica, frica de pedeapsă - nu neapărat sub forma bătăii sau omorîrii ci chiar în forme nesfârșit de blânde; însă pedeapsă, pierdere nedorită, ceva...). Pe de altă parte nu este exclus (dar asta ne pot tâlcui doar oamenii duhovnicești) ca Dumnezeu să înmulțească oamenii prin Cuvânt. Dumnezeu poate orice, orice e compatibil cu Planul Său și cu Ființa Lui de Iubire. Însă eu cred că omul e făcut din ziua a șasea a Facerii cu aparat genital, că sexualitatea e calea consacrată de la bun început pentru înmulțirea oamenilor și că da, în Împărăția lui Dumnezeu oamenii vor avea altceva de făcut decât sex, nici nu se vor însura ori mărita; ordinea acelei Lumi ne scapă, cred, fiind ținută tainică de Însuși Dumnezeu. P.S. Oamenii cu grave probleme sexuale (psihice, probleme sufletești legate de universul sexualității) emit o varietate uimitoare de bazaconii, indiferent cât sunt de inteligenți, de culți, de evlavioși etc. Așa e nu numai cu sexualitatea ci cu orice alt aspect al vieții unde o persoană are anumite inhibiții ori blocaje ori pur și simplu incapacitatea personală de procesare. Unii, de pildă, găsesc imposibil să ai vreo avere, dorind să trăiești în copaci (tu, că ei vor sta mereu la computer și vor perora strălucit pe tema asta). Alții vor să mori tu și copiii tăi și să se stingă neamul tău în veci, refuzînd de pildă vaccinarea sau alte măsuri medicale. O pohtă abisală de dominație și ucidere lucrează în fiecare om și trebe doar prilejul, cât de mic, să i se ridice profilul în toată monstruozitatea lui ori, măcar, un mic steguleț cu cap de drac rânjit desenat pe la colțuri... Tocmai pentru ca dihania asta să nu strivească lumea, omenirea a practicat dintotdeauna diverse forme de exorcizare și ținere în frâu a omului, culminația fiind atinsă de Biserică (în numele Căreia, din păcate, a curs însă mult, prea mult sânge în ultimii două mii de ani; în numele Ei dar nu din cauza Ei.). Ce vrei, pe lume încape atâta varietate câtă îngăduie Bunul Dumnezeu. Să ne deprindem cât mai repede cu asta, dacă voim să avem parte de Împărăție, într-o bună zi... |
Uităm mereu că omul, omul creștin, are înlăuntrul inimii lui o ființă tainică numită om lăuntric sau om duhovnicesc. Acesta nu am auzit să aibă organe genitale dar am auzit că este hărăzit nemuririi și fericirii din împreună-șederea cu Dumnezeu.
Eu cred că în general, atunci când gândim și vorbim ceva, o facem strict din punctul de vedere al omului exterior, cu oarecare cultură teologică și orizonturi mintale, însă omul duhovnicesc nu prea transpare în dialogurile noastre. De ce? Mai întâi pentru că îl cunoaștem foarte puțin, avem un contact extrem de prost cu el, fiecare își dezvoltă de fapt religiozitatea iar nu duhovnicia. Oamenii duhovnicești însă, atunci când au de-a face cu un om natural, cum cred că suntem mai toți, au ceva dificultăți de adresare. Ei trebuie să selecteze doar anumite informații, cât de cât pe înțelesul nostru (deși le înțelegem de obicei prost, extrem de grosolan și pocit, reducîndu-le la ordinea noastră întrucât nu suntem capabili să ne acomodăm mintea și inima la ordinea lor) și să opereze un fel de traducere, ca dintr-o limbă în alta... De aici mult talmeș-balmeș precum și o latură comică a dialogului cu acești "extratereștri" binevoitori care locuiesc nu în altă parte decât în noi înșine, în noi-înșile din persoana lor... P.S. Apropos, de mult voiam să scriu asta, ca unul care am îndrăgit mult SF-ul în adolescență: dezvoltarea impresionantă a literaturii SF, ducînd uneori la cărți absolut admirabile, delicioase, arată că mintea exterioară, neduhovnicească, tânjește în felul ei după Dumnezeu și imginează splendid, uneori, ceea ce îi stă de fapt pregătit în original chiar sub frunte și sub coaste. Cel mai bun SF, cel mai uluitor SF este contactul rugătorului (numesc doar rugăciunea, ca reprezentant, dar mă refer la omul îmbisericit în întregime, ca fel de-a fi) cu propriul univers lăuntric dincolo de care începe să se întrezărească lumea pe care nici mama lui Asimov n-a bănuit-o vreodată... Dar oamenii nu cred în Hristos și nu se roagă. Ce fac atunci? Printre altele, imaginează lumi SF, așa de consolare, de singurătate, de plictiseală... Surogate, mari ratări ale unor lucruri simple pe care le avem în noi și în jurul nostru dar pe care nu le voim. |
Citat:
PS:sa inteleg ca Dumnezeu a creeat ceva de la inceput cu "defectiuni" cum ar fi aparatul reproducator pentru ca este pus pentru nasterea trupurilor destinate mortii? Biblia spune ca: "Și a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau BUNE FOARTE. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a șasea" (Geneza 1:31). Cred ca stii ca in ziua a 6-a Dumnezeu l-a creeat pe om. A fost adaugat aparatul reproducator dupa cadere sau inainte? Iar daca aparatul reproducator a fost de la inceput pus la om de Dumnezeu (asa cum spune Biblia ca: "Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea Sa"-Geneza 2:2 ) a fost bun sau rau? Raspunsul il ai in versetul de mai sus. Iar daca aparatul reproducator a fost BUN FOARTE inca de la inceput, cum poti tu sa spui ca a fost pus de Dumnezeu pentru nasterea trupurilor destinate mortii? A fost omul destinat mortii inca de la creearea lui? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Neamul se stinge tocmai prin faptul că noi capitulăm în fața unui sistem fals (fără de Dumnezeu) care încearcă să imite Adevărul și prin acesta să ne depărteze de Adevăr. |
Citat:
17. Cine poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura? Numai Biserica poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura, pentru ca numai Biserica este pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti. .... Asadar numai aceia care au primit putere, incuviintare si insarcinare de la Biserica si numai in numele Bisericii pot si au dreptul sa talcuiasca izvoarele Descoperirii dumnezeiesti, adica Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. ps: Deci cine emite păreri propii? :39: Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Care Sfânt Părinte zice că nu există?
|
Citat:
|
Și asta înseamnă că nu există?:39:
Moamăă, ce logică ai. Scrie cumva în Sfânta Scriptură ceva despre calculatoare, tablete, mașini, fisiune nucleară și multe, multe altele? |
Și da, Sfântul Ioan Gură de Aur a zis de vămi.
La fel Sfântul Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, Grigorie Dialogul și mulți alți Sfinți Părinți au tratat problema. |
Într-adevăr, teologumena despre Vămi a făcut obiectul multor scrieri ale Părinților, ale celor mai mari, dintotdeauna. Și este considerată una dintre învățăturile de bază pentru viețuirea creștină.
Acest punct de vedere este dezvoltat pe larg în cartea, printre altele, "Sufletul după moarte" de Seraphim Rose. A pus un link Antiecumenism pe topicul despre tradiția ortodoxă privind moartea. |
Citat:
|
Citat:
|
Stefan, uite aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=139
|
Stefan, iti raspund la cele 2 intrebari :
1. Daca a fost bun : Da "Aparatul" a fost si este foarte bun, cum altfel ? :) nici nu m-am gandit altfel nici n-am zis asa ceva. 2. Omul a fost destinat mortii : Nu, ci vietii vesnice. Inmultirea nu poate fi inteleasa fara a intelege mantuirea. Omul a fost facut spre a se desavarsi ,perfectiona de buna voie nu cu sila, de aceea dupa crearea omului, Dumnezeu nu spune ca era bun ca despre celalalte zidiri pentru ca acesta urma sa se imbuneze ramanand in Domnul Cel Bun prin pazirea Cuvantului. Daca nu se despartea de Cuvant lipindu-se de propriul ego si de duhul smeker mergea spre perfectare=desavarsire=maturizare=mantuire=plinire tot prin Hristos insa fara a muri.Mantuitorul venea oricum si fara sa fi cazut in pacat , nu trebuie sa multumim pacatului pentru venirea Lui, omul nu se putea desavarsi singur.Iata si Maica Domnului nu are pacat dar il numeste pe Iisus Mantuitorul sau , caci a nu avea pacat nu inseamna a fi mantuit ci doar unirea cu Dumnezeu intrupat , atunci arama noastra ( firea creata ) se amesteca cu aurul divin ( fiinta necreata ) si devenim si noi aur prin aliere. Dar desi omul putea sa mearga fara cadere spre mantuire ,putea deasemenea sa si cada (ca asta e propriu omului nemantuit posibilitatea de a gresi) caz in care planul de mantuire , intruparea Domnului avea loc deasemenea. Acum legatura cu inmultirea este ca omul isi lucreaza perfectionarea/mantuirea in echipa aproapele fiindu-i ca o oglinda de aceea s-a spus ca nu e bine sa fie singur.Prin urmare omul se inmultea in rai unit fiind cu Domnul prin puterea Cuvantului si acele trupuri ramaneau vesnice sau afara din rai , despartit de Dumnezeu, in varianta ca alegea sa guste raul-pacatul-moartea, prin inmultirea pe care o cunoastem , care naste trupuri muritoare.Domnul nu a voit sa cadem nu eram destinati caderii se putea si fara ea depindea doar de libera noastra alegere insa stia ca o vom face nu a fost luat pe nepregatite.Asa ca multumim Domnului si pentru "aparat" ca fara el ce ne faceam :) dar sa ne ajute si ne lumineze sa respectam "cartea tehnica" ( Scripturile invataturile Bisericii ) sa-l folosim corect sa nu-l "ardem" prea tare sau sa-l folosim impropriu. |
Pr Tănase într-o prezentare amintește indirect de vămile văzduhului: http://www.youtube.com/watch?v=4oF_eDGRp0k
vezi de la min 1:00 |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
23. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție. 24. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25. Căci, când vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. 27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci a celor vii. Mult rătăciți.(Mc12,23-25.27) Mântuirea și înmulțirea n-au nicio legătură una cu alta, ba chiar se exclud. P.S. Niciun trup nu e veșnic, ci muritor; imperfecțiunea nu poate fi veșnică. |
Citat:
Cu ultima fraza, practic aruncati hula pe toti sfintii si beatificatii casatoriti in Biserica. Stiti dvs. mai bine decit Biserica, nu mai zic decit Dumnezeu, cine se mintuie si cine nu!? |
Citat:
ps: calculatoarele, tabletele, masinile, fisiunea nucleara nu ajuta omul la mantuire, pe cand o invatatura religioasa, da |
Citat:
|
Vezi că este amintită de mai mulți colegi de forum o carte scrisă de Serafim Rose.
Caut-o, citește-o și te vei lămuri mai bine decât pot eu zice. |
Demetrius
trebuie sa fiu de acord cu Barsaumas de data aceasta ,imi cer iertare nu vreau sa te supar sau sa ma indoiesc de credinta ta ortodoxa dar afirmatiile tale sunt de tip sectar puritan straine de adevar si ortodoxie. Domnul s-a taiat imprejur si la inviere sau ridicarea la cer nu si-a lasat aparatul pe nicaieri e acolo pe tronul slavei impreuna cu tot trupul , nimic din ce a facut Dumnezeu nu e spurcat sau imperfect doar prostia nu va mosteni raiul. Fara inmultire nu ajungeam la Hristos Manturitorul cum asa n-are legatura inmultirea cu mantuirea , cum sa iubim aproapele daca acesta nu s-a nascut ? :) Trupurile protoparintilor Adam si Eva erau fara imperfectiuni si puteau fara probleme sa se invesniceasca fara moarte numa sa fi ascultat porunca primita de a nu manca din pomul respectiv. |
Citat:
P.S. Și în acest mesaj sunt aspecte de comentat, dar am citat doar cât am răspuns. |
Citat:
|
Citat:
ps: daca TOTI oamenii ar urma sfatul personal al lui Pavel si NU s-ar mai casatorii, ce s-ar alege de neamul omenesc? |
Citat:
În acea carte vei găsi trimiterile de care ai nevoie. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 10:26:06. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.