Fericit cel ce are o viata singuratica, neamestecat cu cei de pe pamant, ci si-a indumnezeit mintea.

Fericit cel care, desi amestecat cu cei multi, nu se intoarce spre cei multi, ci si-a inaltat intreaga inima spre Dumnezeu.

Fericit cel care dand toate averile sale L-a cumparat pe Hristos si are drept avutie numai crucea pe care o ridica sus.

Fericit cel care, gopodarindu-si averile curate, intinde o mana a lui Dumnezeu celor nevoiasi.

Fericita viata fericitilor neinjugati cu jugul casatoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturandu-se de trup.

Fericit cel care, chiar daca a cedat pentru putin legilor casatoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos.

Fericit cel care, avand putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte si mari Il aduce pe Hristos celor pamantesti.

Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o faptura desavarsita.

Fericit cel care cu mari avanturi ale mintii vede stralucirea luminilor ceresti.

Fericit cel care cinsteste cu maini harnice pe Imparatul si e o lege pe viata pentru cei multi.

Toate acestea vor umple teascurile ceresti menite sa primeasca roadele sufletelor noastre, fiecare virtute ducand intr-alt loc; caci multe sunt salasurile multelor vieti(In 14, 2)

Fericit cel pe care Duhul Cel Mare l-a aratat sarac de pacate, care are aici o viata de plans, care nu se satura niciodata de hrana cea cereasca, care prin milostivire atrage spre el marea mila a lui Dumnezeu, care e prieten al pacii si curat cu inima, care suporta multe suferinte pentru multslavitul Hristos si va primi in schimb slava mare.

Strabate care cale vrei din acestea.Daca pe toate, e inca si mai bine;daca putine, e bine; iar daca una singura, si aceasta e placuta.Caci sunt poveri demne de purtat de toti, atat de cei desavarsiti, cat si de cei mai putin desavarsiti.Si Rahav n-a avut o viata impodobita, dar preainalta iubire de straini a facut-o slavita(Ios 2, 1 sq.).Prin smerita sa cugetare vamesul a fost mai presus decat fariseul trufas(Lc 18, 10 sq.)Mai buna e necasatoria, da, mai buna; dar daca se amesteca cu lumea si e pamanteasca, e mai rea dacat o casatorie cuminte.Inalta e viata celor ce petrec in neagoniseala prin munti, dar adeseori ingamfarea ii pravaleste jos si pe ei.Caci nemasurand virtutea lor cu a altora mai buni, au uneori in inima o infumurare lipsita de judecata si adeseori cu mintea infierbantata, asemenea unor manji focosi, isi poarta piciorul dincolo de bornele de pe marginea drumului.De aceea, fie ridica-te cu aripi usoare, fie ramai jos si alearga in siguranta, ca nu cumva din pricina greutatii tale aripa sa se indrepte spre pamant si sa cazi, inaltandu-te, cu cadere vrednica de mila.O nava mica dar stransa bine in piroane duce o mai mare incarcatura decat una neincleiata bine.Stramta e calea care duce spre poarta dumnezeiasca(Mt 7, 14), dar multe carari duc spre acea singura cale.Unii, pe care firea ii apleaca spre cele de aici, merg pe una, altii merg pe alta, tinandu-se numai de cea stramta.Nu tuturor le place aceeasi mancare, nici crestinilor nu li se potriveste o singura viata.Pentru toti insa cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea si ostenelile, tinerea in frau a turbarii patimilor inspaimantatoare, alungarea saturarii, punerea sub mana cea puternica a lui Hristos si tremurarea de ziua care va sa vina.Daca vei strabate pana la capat calea desavarsirii, nu vei mai fi muritor, ci ceresc.(Acestea) sunt legile lui Grigorie.

Sfantul Grigorie de Nazianz, Poeme autobiografice, din cartea lui Jean Bernardi,Grigorie din Nazianz-Teologul si epoca sa, Ed.Deisis, 2002, traducere de diacon Ioan I.Ica jr.

Peste tot citate f.frumoase din scripturi, dar care din pacate nu se regasesc in viata de zi cu zi.

Ma intorc la punctul de plecare al acestui topic si spun asa:

Sigur, sa ramanem ortodocsi pana la capat. Asta este clar. Dar cum si cu ce pret?
Lupta este din ce in ce mare si noi tot mai uzati si slabi. Ma refer la lupta interioara (noi cu noi insine) si ce exterioara (noi cu cei din jur, chiar ortodocsi si chiar in biserica).
Interesant lucru este ca lupta cea mai mare se da in cadrul ortodoxiei si nu in afara ei. Nu ei, cei ne-orotdocsi ne sunt "dusmanii", ci chiar fratii nostri.
Si nu e vorba de lupta intru Hristos, ci de una de dragul perfectunii si al mandriei.
Nici unul pe lumea asta nu are voie sa ridice piatra...Nimeni absolut.

Punct si de la capat!! Da! Pentru multi dintre noi, chiar era nevoie de un bilant. Poate cu un singur lucru nu prea as fi de acord: cand vorbim de dusmani. Nu, nici macar ei, fratii ortodocsi, nu ne sunt cu adevarat dusmani. Daca i-am cunoaste in viata de zi cu zi, am fi incantati sa stam in preajma lor ore in sir. Tu ai spus-o deja, dar ai trecut usor peste ea: "Noi cu noi insine". Aici e cel mai inversunat dusman. Iar ca sa ne declaram razboi, nu trebuie sa ridicam piatra ci Ceaslovul, si sa indoim genunchiul...
Doamne-ajuta!

Later edit: Iata o minunata lectie in acest sens, pe care am ascultat-o cu sufletul la gura si pe care o si recomand tuturor.http://www.youtube.com/watch?feature...&v=rhNlqSMckas

Dumnezeu sa te ocroteasca, OmuBun! multa mangaiere ne-ai adus...

M-a surprins si pe mine banarea lui, abia acum am vazut interventia tendentioasa. Sf. Efrem Sirul este cinstit (si) in Biserica Catolica, deci ar fi trebuit sa tina cont de asta cand i-a analizat reflectia referitoare la atitudinea prudenta si discreta pe care trebuiau sa o aiba crestinii, fata de cei cu conceptii eretice. Sec.IV d.Hr a fost unul tulburat de numeroase erezii. I-as fi intors intrebarea pe care a pus-o, daca dansul ne considera pe noi sau pe protestanti "porci si caini". Dansul a avut numeroase critici pertinente,usor acid, pacat, totusi, ca s-a ajuns la decizia asta.

Ar fi ilar sa fie banat pentru acele mesaje, dupa ce a avut o gramada de mesaje cu atacuri. Userul erethorn devenise insuportabil, cel putin pentru mine. Deranjat ca scriam si despre catolicism incepuse mai hotarat sa ma atace in ultimele saptamani ma numea sectar ortodoxist pentru ca nu impartaseam conceptiile lui ecumenice. Desi i-am spus ca nu doresc sa comunic cu el. Dar asta nu e ceva nou, de mult i-am atras atentia adminului ca e un user agresiv si sa ii atraga atentia sa se tempereze, nu m-a ascultat niciodata adminul. In ultimele zile se plictisise sa ma atace pe mine asa ca s-a legat de mai multi useri ortodocsi. Am scris un mesaj aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...719#post424719
Cand e atacat un user ortodox sau cand paraseste forumul nu prea intervin multi.

Ok, am inteles. Am intrebat pentru ca am lipsit o perioada si n-am stiut ce s-a intamplat. Vad ca s-au lezat multe sensibilitati pe forum :)

Superb ! Multumim din suflet pentru acest link , si te rog sa-mi permiti sa-l pun si la resurse Ortodoxe pentru a fi vizualizat de cat mai multi .
Doamne ajuta !

ecumenismul - ratacire?
 

Ca sa vedeti pana unde merge ratacirea aceasta:
atat in tara:
bucuresti
http://www.basilica.ro/ro/stiri-patr...rhie_9229.html
Lugoj
http://www.ziuadevest.ro/eveniment/2...retinilor.html
Arad
http://www.basilica.ro/ro/stiri/sapt...arad_5693.html
Timisoara, mereu fruncea(dar nu la lucruri bune)
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...i-protestanti/
Cluj
http://blog-crestin-ortodox.blogspot...sfintitul.html
beius
http://www.egco.ro/news_375_ro.php
cat si in diapora
spania:
http://www.basilica.ro/ro/stiri/epis...drid_3915.html

Acum va rog pe voi, aduceti-mi un exemplu de eparhie care sa mentina curate adevarurile de credinta fara amestecarea cea stricacioasa si puturoasa a ratacirilor tuturor care o necinstesc pe Maica Domnului, pe sfinti, pastreaza invatatura eretica si despartita de Adevar.

Imi doresc dn suflet sa vad un manifest antiecumenist organizat de vre-un cleric, la noi in tara.(nu cu iesiri in strada, dar macar o atitudine in scris, sau pur si simplu refuzarea de a participa la astfel de manifestari).

Abia acum inteleg deslusit de ce se dorea cu tot dinadinsul subjugarea Greciei. Ei au avut curaj. Noi tacem lasi! Rusine!

S-a vorbit foarte mult despre ecumenism pe forumul ăsta, însă se pare că eu tot nu reuşesc să pricep pericolul pe care-l reprezintă. Nu ştiu dacă toţi înţelegem acelaşi lucru prin termenul ăsta.
Dintru început, Biserica a fost ecumenică, iar acum face strădanii pentru a redeveni ce trebuia să fie. Să elimine, adică, erorile, să regăsească adevărul. Nu înţeleg de ce e greşită rugăciunea împreună pentru asta. Nu e vorba de a dizolva credinţa, de a şterge cu buretele dogmele. Cred că nici cei mai dornici de unitate din Biserica Ortodoxă nu s-ar atinge de dogme. Însă prin întrunirile astea ei ne cunosc pe noi şi noi pe ei.

E la fel ca pe forum. Stăm cu toţii de vorbă şi chiar ne rugăm unii pentru alţii. Ba poate chiar şi împreună pentru o cauză comună.

Ar fi un pericol dacă ecumenismul ar însemna renunţarea la adevărul mărturisit de Biserică, dacă s-ar încerca un fel de punere de acord a „adevărurilor” fiecăruia, dacă s-ar face concesii de dragul împăcării, dacă albul şi negrul s-ar întâlni într-un gri spălăcit. Acesta, însă, s-ar numi sincretism, nu ecumenism, fiind o relativizare a adevărului.

Ortodoxia se raportează, mai ales în ultima vreme, la Patristică, la felul în care era înţeleasă credinţa în primele veacuri. Ea e orientată către surse, nu caută să se modernizeze. Dar poate caută şi ea să se redefinească (în conformitate cu adevărul originar), să se autoanalizeze, să înţeleagă unde s-a greşit, căror influenţe (mai ales catolice) a fost supusă. Cum ar fi dacă toate confesiunile creştine şi-ar da întâlnire în primele veacuri ale creştinătăţii? Să zicem cu toţii: fraţilor, hai să vedem unde s-a greşit atunci de s-a ajuns la despărţire? Că poate am greşit şi noi, şi voi...