adica o experienta ca cea traita de mine va va face sigur sa va schimbati punctul de vedere...desi nu va doresc asta:)

Daniela, si eu locuiesc in Craiova, si am nascut la Spitalul de Urgenta nr. 1. Este ingrozitor ce spui. Ingrozitor. Cand am nascut eu, dupa 5 ore de la nastere, fetita mea a facut pneumonie de aspiratie, la ambii plamani primind initial un prognostic de 24 de ore de viata. Eu nu stiam, insa sotul si sora mea au dus tot greul. Medicii au dat vina pe mine spunand ca am avut o infectie cu stafilococ in lichidul amniotic fapt care ziceau ei, ar fi condus la o intoxicatie cu meconiu. Eu nu cred asta, pt ca mi-au spus cadre medicale de la Bucuresti ca nu se supravietuieste cu asa ceva, mai degraba cred ca nu a fost aspirata cum trebuie si a respirat lichid amniotic in plamani. Doctorita mea stia insa ca eu eram super investigata (deci de unde infectie, la zecile de analize care inclusiv la internare erau foarte bune), insa a sustinut ideea cu infectia. A stat non-stop la mine si la copil, si-a vazut familia doar dupa 5 zile. Era super ofticata, auzise ca sunt teoloaga, si stia ca o surprinsesem cu o zi inainte de a ma interna, la policlinica in timp ce a facut chiuretaj la doua fete. A primit ce s-a intamplat cu fetita mea, nu stiu din ce cauza, ca pe o pedeapsa de la Dumnezeu, si acum, sunt aproape un an si jumatate, de cand nu a mai facut aceasta interventie nimanui. A promis si in fata mea, si fetitei ei de 12 ani. Multumesc lui Dumnezeu ca este Anna bine, daca imi pierdeam copilul, nu lasam acest lucru necercetat. In a 5 a zi de la nastere, am plecat cu bebe la Bucuresti, cu un elicopter smurd, si deja in a doua zi, copilul a fost scos de pe ventilator. Incet, s-a vindecat la plamani, si multumita Domnului, nu am avut alte probleme cu ea. Eu sunt sigura ca s-a vindecat datorita rugaciunilor Maicii Domnului si ale parintelui mneu duhovnic, care m-a pus sa botez copila in a 3 a zi, ca sa o poata trece la pomelnic, m-a sfatuit sa o daruiesc prin inchinare Maicii lui Dumnezeu, si asa am numit-o Anna Maria. Vreau sa zic un lucru. La Terapie Intensiva, s-au adunat urgent aparate din tot spitalul, au fost chemati cei mai buni medici de acasa in noaptea aia, si dupa ce a fost intubata, fetita mea a fost asezata intr-un incubator care avea deasupra o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu, chiar in fata fetitei. Printr-o intamplare minunata, si in fata patului meu din salon era o asemenea icoana, cand deschideam eu ochii era Maica Domnului in fata mea, la fel si la puiul meu. Mi s-a rupt sufletul atunci, s-a indurat Domnul de noi, sotul meu, procuror criminalist, plangea ca un copil langa incubator si prin tot spitalul, iar eu eram ca nebuna, doar cu rugaciunea. Am coborat opt etaje cu firele pe burta (am avut cezariana, pt ca bebelusa avea aproape 4 kg), nu ma mai gandeam deloc la mine, doar copilul sa se faca bine. Imi vine sa urlu cand ma gandesc cum merg femeile la avort, nestiind ce crima este, si ce chinuri vor patimi, daca nu se vor cai la spovedanie. Mie si acum mi-e teama de necazuri, cand ma gandesc sa devin iar mamica. Doar cu Dumnezeu inainte se poate...

Voi incerca sa raspund pe rand. Pentru urzicuta, nu este teribilismul varstei, nu contest faptul ca este posibil sa mi se schimbe multe puncte de vedere pe viitor, dar eu nu vad nimic teribilist in a fi de acord cu avortul, vorbind la modul general. Ca sa fiu mai explicita, nu stiu daca eu as fi in stare sa fac sau nu, nu am fost pusa in situatia si sper sa nu fiu, dar accept faptul ca nu toti sunt ca mine. Si sunt de parere ca e problema fiecaruia.

Legat de problema cu biserica; am dat acest exemplu deoarece biserica este cea care condamna avorturile cu atata inversunare(poate nu e cuvantul potrivit imi cer scuze), insa nu ia masuri concrete pentru ajutarea celor cu adevarat nevoiasi. Ca nu prea ia nimeni masuri, asta cam asa e, dar macar cel care nu ia masuri si nu ajuta pe nimeni, nici nu se lupta pentru interzicerea avortului. Concret: nu am auzit de vreo asociatie, organizatie, care in afara de suport moral sa ofere si sprijin material tinerelor, femeilor, care nu au posibilitatea de a-si creste copilul. Un copil nu se hraneste si nu il imbraci cu rugaciuni


Iar exemplul cu SUA. Toate filmuletele de pe net cu avorturi sunt de acolo, filmulete care ne-au socat si pe noi, insa fara sa se precizeze perioada de gestatie, care este importanta. Pe langa faptul ca in ziua de azi, daca nu vrei copil, ai metode sa nu ramai gravida, in cazul in care acestea dau gres, femeia are posibilitatea sa avorteze(si nu ii arata nimeni manutele si capul fatului, precum in filmele acelea); dar sa duci sarcina pana la 7-8 luni, cand copilul ar supravietui unei "nasteri" fortate, si apoi sa il lasi sa moara,sau mai rau, sa il omori, este crima, aici este diferenta. Am auzit atatea pareri de rau, femei care isi regreta avorturile, insa sunt convinsa ca puse din nou in situatia de a alege, multe ar face-o din nou...

Draga sora,
te-ai gandit ca Biserica aplica : "sa nu stie stanga ce face dreapta" ? Biserica nu se lauda cu ceea ce face si nici nu o sa isi faca reclama vreodata. Pot sa-ti spun concret ca la noi la Biserica multe se fac pentru oamenii nevoiasi. Avem si o cantina pentru saraci. Oamenii contribuie fiecare cu ce si cat poate si se fac multe. Episcopul vicar merge in fiecare seara la leaganul de copii si copii nici nu se culca pana ce nu vine Prea Sfintia Sa, sa spuna o rugaciune impreuna. Uneori viata interioara a Bisericii nu ne este cunoscuta. Nu spun ca peste tot este roz, dar sa nu uitam de cei care intr-adevar fac ceva concret. Daca spunem ca Biserica nu face nimic concret, atunci cred eu ca nu spunem bine.
Iarta-ma.

:(..nu am nimert-o cu teribilismul varstei...scuze,tu ai parerea ta pe care o respect dar nu o impartasesc..iti doresc spor in descoperirile tale ..poate ne vom mai intersecta atunci cand vom impartasi aceleasi pareri.Altfel nu vad rostul..si fie vorba intre noi..un copil se poate creste si hrani cu rugaciuni...parerea mea...:)

AM CITIT MESAJUL TAU CU PARERE DE RAU,SI NU AS VREA DECAT SA TE INTREB DACA TU PARTICIPI LA SLUJBELE BISERICII?AI AUZIT OARE ACOLO CA FARA ACESTE "ELEMENTE"PE CARE TU LE CONSIDERI INUTILE IN LUME,LUMEA NU AR MAI AVEA NICI UN ROST?SPUNE DOMNUL HRISTOS CA DACA AJUTAM PE CEI MAI MICI AI SAI VOM MOSTENI IMPARATIA SA CEA VESNICA.DESI POATE PAREA UN PARADOX FARA ACESTI COPIII HANDICAPATI,SAU BOLNAVI SAU SARACI,NOI NU NE PUTEM MANTUI.EI DIN NEFERICIRE SUNT REZULTATUL INDEPARTARII NOASTRE DE DUMNEZEU SI STARII NOASTRE JALNICE SI DECAZUTE DIN CAUZA PACATELOR.SI AS VREA SA-TI MAI SPUN DOAR UN CUVANT AL SF. IOAN GURA DE AUR:"DA-TI-MI MAME CRESTINE CA SA VA DAU COPII SANATOSI" DECI IA SA AIBA VIITOARELE MAME O RELATIE CAT MAI BUNA CU DUMNEZEU SI BISERICA,SA SE SPOVEDEASCA SI SA SE IMPARTASEASCA CAT MAI DES IN PERIOADA CAT SUNT GRAVIDE SI APOI SA VEDETI CE COPII SANATOSI SI INTREGI LA MINTE VA DA DUMNEZEU....SI MAI SUNT MULTE DE SPUS!

Concret: ai auzit de ProVita Brancoveanu? De Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului ai auzit? Ia intra pe link-urile de mai jos, sa vezi cati copii s-au salvat de la avort, si mai cu seama, cat ajutor material se ofera acolo exact pentru cei la care te referi: mamici fara posibilitati, necasatorite, si copilasii lor , care riscau sa fie ori avortatiori abandonati.
http://provitabucuresti.ro/interviu-cu-parintele-nicolae-tanase/
http://www.freewebs.com/silviudespa/istoric.htm

Si totusi, nu cred ca avortul ar trebui a fie interzis in Romania sau oriunde in alta parte. Avortul este intr-adevar o grozavie, si nu cred ca as fi in stare sa fac asa ceva. In acelasi timp, oamenii au liber arbitru, asa a lasat Dumnezeu. Daca oamanii aleg sa pacatuiasca, atunci asa sa fie.

Ganditi-va ca avortul a fost interzis pe timpul lui Ceausescu. Cate femei nu au murit atunci din cauza asta? Ceea ce putem noi sa invatam este ca atunci cand o femeie chiar vrea sa faca avort, sau chiar nu vede cum sa creasca acel copil, va face avort, fara sa se gandeasca mult la faptul ca poate sa moara, fara sa se gandeasca mult la pacat si asa mai departe. Si totusi, chiar daca face asa ceva, nu merita nicicum sa moara. Deci, dat fiind ca niciodata nu vor putea fi eliminate avorturile din societate, cel putin ele nu trebuie sa fie interzise ca sa nu se faca pe la colt de strada si atunci sa moara si femeia, nu numai copilul nenascut. Pana la urma Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. Daca femeia moare din cauza unui avort facut de o baba eu stiu pe unde, fiindca statul nu se ocupa de asa ceva, atunci nu mai este timp nici de indreptare, nici de spovedanie, nici de cainta...

E usor de judecat, dar sa nu vorbim cu pacat. Unii oameni sunt dusi in tot felul de ispite, unele foarte greu de carat. Daca cedeaza, asta nu inseamna ca ar trebui sa moara, ci trebuie invatati cu blandete si intelegere ca e rau, si ce sa faca ca sa se pazeasca de pacatul asta in viitor (si nu cred ca sa le spui sa faca cati copii pot merge foarte bine...).

Din pacate multe femei in Romania inca folosesc avortul ca metoda contraceptiva, ceea ce e o aberatie de nedescris.

Da, ce face parintele Tanase este admirabil. De ar face si altii ca el.

Este cel mai minunat cuvant din toate cele 27 de file!!
cu mult respect jenica

Intalnim adesea afirmatia ca femeia are dreptul de a hotari asupra embrionului din pantecele ei. Trebuie sa mentionam ca embrionul nu provine doar de la femeie, ci si de la barbatul carea a contribuit la aparitia lui. Embrionul nu apartine nici barbatului si nici femeii care au contribuit la crearea lui, ci constituie o fiinta vie distincta. Nu este logic sa fie numit "drept al omului" ceva ce implica privarea de viata a fiintei umane care deja a inceput sa se formeze.
Se pirde din vedere ca omul nu devine om dupa un anumit moment al dezvoltarii lui corporale, ci este om in fiecare etapa a vietii lui, incepand cu momentul conceptiei. Acceptarea avortarii embrionilor nesanatosi se considera inacceptabila din punct de vedere moral.
Evident, in anumite momente, mentinerea vietii embrionului poate constitui un pericol de moarte pentru viata mamei. In aceste cazuri este nevoie de o abordare de catre mama, tata, parintii duhovnicesti si medici pentru iesirea din impas.