E clar despre ceea ce vrea sa spuna.

Deja se vede modul tau de gandire despre ceea ce fac eu.

Rugaciune neincetata

Omul vrea sa se roage neincetat,
dar el are deja aceasta rugaciune in el.

Tot ce trebuie sa faca
este sa intre in pustie si
sa o asculte in tacere, pana cand devine una cu flacara ei.

PUSTIE


Pustia este pretutindeni.

Cel ce se roaga neincetat nu are preferinte de genul,
ma rog "acolo", nu pot sa ma rog "aici",
ma voi ruga "atunci", nu pot sa ma rog "acum",
ma voi ruga "in liniste", nu pot sa ma rog "in zgomot".

Pustia nu este un desert pustiu,
Ci este o singuratate a mintii extraordinara,
O instrainare de lume minunata.

Caci mintea se salasuieste acolo unde lumea incepe sa existe,
Dar nu exista inca.

Acolo in lumina zorilor existentei,
Cand nimic nu este nascut inca,
Dar totul este pe cale sa prinda viata.

Acolo unde linistea nu se aude inca,
Dar se simte ca incepe sa se raspandeasca pretutindeni.

Intre nimic si tot,
Intre nemanifestat si manifestat.

Rugaciunea neincetata este cea mai usoara rugaciune,
Se spune singura, nu are timpi de curgere,
Caci este timpul insusi,
in fiecare Sfarsit regasind Inceputul.

Ce este rugaciunea neincetata?

Rugaciunea neincetata nu este curgere de vorbe,
Ci tasnirea fara oprire a izvorului de gand..."sunt",
Din adancul inimii.

Acest izvor nu poate fi astupat,
De nimic.

Nici de lumina, nici de intuneric,
Nici de zgomot, nici de liniste,
Nici de cuvinte, nici de tacere.

Curge neincetat,
Fara oprire,

De la sine, spontan, fara efort.

Rugaciunea neincetata este atintirea privirii gandului
la Sursa din care rasare.

Alinierea gandului cu Sursa sa,
atunci cand acesta intra in ascultare profunda.

Sursa abisala si picatura de gand sunt aceeasi plamada,
Duh este Sursa, duh este gandul.

Iara continui?Parca am dovedit ca orice zici se justifica in rautatea indolentei fata de adevarata ADEVARATA!

Rabdarea inainte de toate

Cel ce intra pe cale sa priveasca in zare si sa devina constient de multimea greutatilor, ispitelor si suferintelor care se vor abate asupra lui si vor incerca sa-l deturneze, descurajeze - sa-l faca sa renunte la inaintare.

Vazand multimea lor, cel ce intra pe cale, nu trebuie sa se inspaimante, ci sa se imbarbateze, si sa-si spuna in sinea lui "Pe toate le rabd pana la sfarsit".

Din acest gand se nasc adevaratii eroi si eroine.

Noi nu avem nevoie de orice forma de rabdare, ci de cea mai speciala dintre ele "rabdarea pana la capat".


"Gandul rabdarii pana la capat" - indiferent de napasta - este ca un scut in fata viforului greutatilor si ispitelor, pe care-l strabatem victoriosi spre libertate.

Cel ce are aceasta rabdare de neclintit se arata infricosator patimilor si ispitelor.

Protectie si securitate

Toate fiintele cauta protectie si securitate, fara exceptie.

Statele lumii cauta protectie si securitate in aliante si acorduri.
Oamenii lumii cauta protectie si securitate in alti oameni si bunurile lumii.
Oamenii Lui Dumnezeu cauta protectie si securitate in Dumnezeu si Cuvintele Lui.

Daca budismul ti se pare generos, ma intreb ce ai spune sa cunosti frumusetile ortodoxiei si sa le traiesti? Cu budismul ramai singur; cu ortodoxia Il ai tot timpul pe Dumnezeu cu tine.
Eu sper ca intr-o zi te vei trezi... ca eraul acestei carti:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...intele-paisie/
Cititnd aceasta carte, vei recunoaste efectul unor lucruri in care crezi acum.

Am precizat anterior ca si budismul tibetan se bazeaza pe o "Relatie Personala", aspect nerecunoscut de exegetii crestini.

Treptele profunde (Vajrayana --> Stadiul Creativ/ Stadiul Final) se bazeaza exclusiv pe "agapa" / iubirea in comuniune in adancul inimii cu "Buddha-fara-inceput" ("Dumnezeu" cu alta denumire identificat nu istoric sau in relatie cu o anumita etnie ci prin atributele sale esentiale).

Aceasta "Agapa" (iubire in adanca intimitate) este maturata in liturghisiri (sadhane) specifice stadiului "Unirii in inima cu Invatatorul" care preceda Vajrayana.

Deci budismul nu este "INSINGURARE". Da, este insingurare de patimi dar comuniune in dragoste cu Adevarul.

Analiza budismului de catre crestini se face, evident de pe o pozitie partizana, trunchiata, cu expresii care nu reflecta adevarul despre aceasta religie.

Religia este una din conditionarile cele mai puternice al fiintei umane.
Practic este imposibil pentru cineva care este puternic conditionat de invataturile primite inca din frageda pruncie sa faca apel la resursele analitice ale gandirii critice, echidistanta, impartiala.

O mica strafulgerare harica ne poate face habotnci si chiar violenti cu alte moduri de expresie, atunci cand ne lipseste resursa gandirii critice (dreapta cugetare care se uita la adancul principiilor nu la modul cum sunt exprimate).