Anca-Miha |
12.07.2009 01:00:05 |
Citat:
În prealabil postat de ory
(Post 152186)
Eu am incercat sa inteleg dincolo de aparenta afirmatia facuta de Fani, care este destul se semnificativa, bine-nteles, nu pentru cei care, intr-adevar dragostea pacatoasa i-a inaltat, (spre cunoastere si perspectiva ) dar nu recunosc si nici nu-si dau seama de acest lucru, tocmai pentru ca astazi se prezinta ca "persoane izbavite " , simt ca acea perioada le este intangibila ...acum..
|
Nu, ory chiar de loc. Noi toti suntem pacatosi, caci trupul este inclinat spre pacate. Toti am trecut prin perioade de "inconstienta" in care am pacatuit, dar intre timp am realizat ca, desi Dumnezeu ne ingaduie sa facem acest lucru, totusi aceste pacate trebuie platite; nimic nu e gratis! Intelegand acest lucru si ajutati de varsta, eu cel putin, am inceput sa-mi fac niste "socoteli": cum e mai bine, sau continui ca pana acum, sau sa ma opresc sa fac anumite pacate, ca sa am mai putin de platit? Am optat petnru a doua varianta, caci ajunsi la o varsta de 40, 50 sau 60 ani oamenii incep sa se imbolnaveasca si viata nu mai e chiar atat de distractiva... iata deci unul dintre rationamentele, care m-au facut sa ma indepartez de unele pacate.
Dar sfinti nu sunt pe aici.
Acum, ce ma incalzeste pe mine, daca tu ai cu un pacat mai mult ca mine? Nu ma incalzeste deloc, caci eu de ale mele voi da socoteala, si tu de ale tale, si fiecare de ale sale. De aceea nu trebuie sa ne preocupe pacatele altora; dar cand le vedem si la altii, gandul sa ne duca la ale noastre, din care avem din belsug, sa le deplangem si sa ne pocaim. Ce binecuvantare e pentru o casa ca mama sa se fi pocait de cele rele! Putina suferinta, pe care o meritam, si mult bine!
Un gand bun de la soacra...la fiica.
|