În prealabil postat de ucenic
(Post 429740)
*** Mantuirea... O, dar nemeritat care te-a dat Dumnezeu fiecarui om de pe acest pamant care te crede si te primeste. Atatea dispute in jurul tau. Mantuire tu, har minunat, atatea neintelegeri si tulburari in jurul tau...***
Fratilor in Hristos, toti cei ce Il marturisiti pe El ca Dumnezeu, Domn si Mantuitor... purtati-va cu cinste unii fata de altii, purtati-va cu cinstea aceasta care vi s-a dat - sa fiti fii ai Celui PreaInalt.
Haideti sa ne aplecam putin asupra acestui subiect ca sa intelegem ce ne invata Sf.Sriptura.
Mantuirea inseamna izbavire, scapare, scoatere. Acum, mantuirea aceasta de care vorbeste fratele meu "Nicolae44", de care vorbesc eu si pe care a marturisit-o si Pavel este izbavirea de sub puterea celui rau, izbavirea de sub puterea pacatului. Atat.
Insa Sf.Scriptura ne arata mai multe forme de mantuire, si de aici... controversele. Sa luam seama bine, la mantuire (izbavire, scapare) asa cum o gasim in Biblie:
(1) Mantuirea - vindecarea, izbavirea de sub povara bolii:
-"Du-te, credinta ta te-a mantuit." Indata orbul si-a capatat vederea si a mers pe drum dupa Iisus." (Marc.10:52)
-"Scoala-te si pleaca; credinta ta te-a mantuit." (Luc.17:19)
(2) Mantuirea - scoaterea pe sine a crestinului din mijlocul lumii, din randul oamenilor necredinciosi:
-"Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos." (Fapt.2:40)
-"...cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc..." (Iuda 23)
(3) Mantuirea - izbavirea (data in dar) de sub puterea celui rau, de sub puterea pacatului - cea pe care o marturisim noi, eterodocsii:
- "...am fost izbavit (mantuit) din gura leului." (2 Tim. 4:17)
- "Ci credem ca noi, ca si ei, suntem mantuiti prin harul Domnului Iisus." (Fapt.15:11)
- "Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu." (Efes.2:8)
- "Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?" Pavel si Sila i-au raspuns: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta." (Fapt.16:31)
- "Daca marturisesti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit." (Rom.10:9)
-"El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii, (2Tim.1:9)"
(4) Mantuirea odata primita, trebuie pastrata:
- "...duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur..." (Fapt.2:12)
(5) Mantuirea viitoare - izbavitoare - cea la care nadajduim cu totii si ortodocsii si eterodocsii:
- "...Domnul ma va izbavi (scoate, scapa) de orice lucru rau si ma va mantui, ca sa intru in Imparatia Lui cereasca." (2 Tim. 4:18)
- "De aceea lepadati orice necuratie si orice revarsare de rautate, si primiti cu blandete Cuvantul sadit in voi, care va poate mantui sufletele." (Iac.1:21)
(6) Mantuirea finala, cea cu adevarat glorioasa si plina de biruinta de sub puterea mortii:
-"Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta." (1Cor.15:54)
---------------------------------
Mantuirea care aduce atata dezbinare nu este certitudinea mostenirii Imparatiei lui Dumnezeu, ca si cum deja, avand biletul rezervat noi suntem in avion. Nu. Nicidecum. Ci intelegerea faptului ca suntem izbaviti (mantuiti) de sub puterea celui rau, ca odata ce ne-am pocait, ne-am marturisit si am primit pe Hristos in viata noastra El lucreaza de-acum in noi, prin Duhul Sfant, omul cel nou. Noi marturisim ca am rastignit firea noastra cea veche: "Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine." (Gal.2:20)
Mantuirea aceasta ne obliga acum la umblarea in curatia data de El, in neprihanirea ceruta de El, in sfintenia in care El ne-a asezat "...sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu." (2Cor.7:1)
Aceasta este credinta noastra dar cum ramane cu faptele?
-"Si Dumnezeu poate sa va umple cu orice har, pentru ca, avand totdeauna in toate lucrurile din destul, sa prisositi in orice fapta buna,." (2Cor.9:8)
-"Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca." (Filip.4:8)
-"Dar va zice cineva: "-Tu ai credinta, si eu am faptele." "-Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele." (Iac.2:18)
Acum... noi nu mai gresim? Din pacate, da. "Toti gresim in multe feluri...." (Iac.3:2)
insa iata si nadejdea noastra cu care venim sa ne marturisim (spovedim) inaintea Lui, si prin care capatam iertare:
"Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel Neprihanit." (1Ioan.2:1)
---------------------------------
Dumnezeu "voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului." (1Tim.2:4)
|
