Naaah. Nu cred ca esti prost, ba chiar invers.

Interesanta (a se citi: defectoasa) definitie a non-plictiselii sau ma rog, a relatiei armonioase. Aia in care mai tragem cate o cearta, sa sara plictiseala. In teorie asa e, dar acum nu e un caz tocmai rar ca dupa casatorie fiecare sa fie dezamagit de celalat. Si nu o dezamagire temporara, ci o chestie pe termen lung. Si da, asta se intampla de obicei, zic eu, cand se porneste de la ideea "ce mult ne iubim cand ne tavalim"

Domnule ÄlinB"", tare suciti ideile! Daca as zice sa nu certi nicioadata cu sotia/partenera nu-i bine ca ë o viziunea prea romantioasa""! Daca zic ca se mai poate intampla uneori, iarasi nu e bine! Atunci in viziunea dumneavoastra cum ar fi bine ?!
Iar de certat doar nu te certi ca vrei inadins treaba asta (nu vorbim de aia care se cearta din orice- de exemplul ca ciorba e prea sarata sau alte nimicuri) sau ca sa "sara plictiseala", ci pur si simplu ca in viata nu toti avem accelasi temperament, ideii sau pareri tot timpul!

Iar cu "dezamagirea pe termen lung"": de aceea e bine ca inainte de a se casatori, doi tineri sa fie impreuna mai mult timp (oricum, unul rezonabil, nu prelungit la infinit), pentru a se putea cunoaste si a vedea (ori asta se observa in timp, nu peste noapte) daca intradevar tin unul altul sau nu! In mare majoritatea, acele casnicii incheiate in situatii gen ne-am cunoscut de cateva luni si apoi direct la ofiterul starii civile se termina la fel de repede.
Iar daca dupa ani de casnicie se ajunge la "dezamagire pe termen lung"", atunci e clar ca sunt probleme serioase.

Iar daca dumneavoastra spuneti ca a face dragoste cu femeia iubita e o simpla "tavaleala", atunci nu stiu ce sa zic.....

Nu zic ca nu sunt importante si alte aspecte intr-o relatie sau casnicie, nicioadata nu am sustinut ca totul s-ar reduce la aspectul fizic, dar nu poate sa nu conteze si acesta.

Evident (trebuie sa fii tampit la cap) ca nu discuti cu prietenii chestiuni strict personale si intime despre viata de familie (sunt unele lucruri care trebuie sa ramana intre cei doi parteneri/soti)!

Ca si chestiuni de discutie intre barbati pot fi si cele de natura religioasa sau spirituala (acuma depinde si de cat de mare inclinatie au respectivii prieteni spre aceste subiecte- nu-i poti baga omului pe gat cu forta), dar si de fotbal (nu prea am auzit vreun barbat care sa nu-i faca placere macar o discutie despre acest subiect, chiar daca nu e microbist infocat), politica, chestiuni stiintifice si tehnice, intamplari de la locul de munca a fiecaruia, intamplari din excursii si calatorii, locuri vizitate, un film, o muzica, merge si o tabla (te mai bucuri cand prinzi vorba aia un 6-4 poarta in casa, mai merge o gluma de "norocul"" partenerului cand nimereste un 2-1), un sah eventual pentru cei cu mai multa rabdare, vara cand e cald tare afara - cand se intalnesc doi barbati care se cunosc unde pot sa mearga ca sa stea de vorba decat mai potrivit la o bere la terasa (bine-acuma dintr-o bere ideea este sa nu se faca mai multe!).
Oricum, subiecte de discutii se gasesc, doar sa nu fii o fire posaca sau retrasa, ci un om sociabil, vesel, dar si inteligent (sa stii sa faci o gluma buna, fara a-l jigni pe celalalt)!

Simpla? Nici vorba.
Tu incerci sa o simplifici la modul, dragoste=sentimente=sex si asta in principiu e de ajuns, restul - casatorie, cununie, din punctul tau de vedere sunt niste anexe optionale.

Eu incerc sa arat ca lucrurile sunt ceva mai complicate dar se pare ca nu reusesc sa ma fac inteles.

Nu prea ai avut o relatie pe termen lung nu-i asa?

Ai auzit de expresia "Mănânci un sac de sare cu un om și tot nu-l cunoști"?

Sansele de a-l cunoaste obiectiv pe celalat scad si mai mult atunci cand intervine si "tavaleala".
Cel putin pana la casatorie, pana aveti o casa impreuna si apar si anumite dificultati.

Iar cand credinta e doar un soi de ocupatie cu care ne completam CV -ul, pe langa fotbal, bere si iesirile cu baietii, atunci reteta esecului in casatorie este in fatza ta.

Iar esec nu inseamna neaparat divort, nu neaparat certuri ci si distantare intre cei doi, cand fiecare isi vede de treaba/pasiunile lui, fac un copil sau doi (maxim) si ii lasa in grija scolii, televizorului, Internetului, etc.

Nu am zis nicioadata ca aceste chestiuni- cununia si casatoria- ar fi änexe optionale""
Am zis doar ca pana a ajunge la ele, trebuie sa cunosti omul , sa vezi ce simti pentru ea si ea pentru tine, sa vezi ce mentalitate are, ce caracter, modul cum se comporta, etc!

Adica cand faci pasul asta spre casatorie sa-l faci intr-un mod responsabil, in cunostiinta de cauza (ma rog- atat cat poti fi sigur omeneste vorbind; nicioadata nu poti cunoaste un om 100%). A- ca au fost si situatii si este posibil ca si chiar dupa casatorie sa ai surpriza neplacute (chiar daca sa zicem ai stat un an -doi cu persoana respectiva inainte de a te casatori), este perfect adevarat, insa nici nu putem merge dupa principiu ""nu mergem in padure de frica ursului""!

Tot ce se poate face-omeneste vorbind- este sa te rogi lui Dumnezeu sa iei deciziile cele mai bune, apoi sa actionez si sa fii corect, in sensul de a nu-ti bate joc de om si a nu-i creea sperante false.

Nu am nici o problema cu ce ai spus mai sus.

Problema este cu alte afirmatii pe care le-am semnalat mai devreme.

Serios, daca sustii ca dragostea exista/se dezvolta si in afara cununiei, pentru ce sa mai ajungi la starea civila si la biserica?

Evident ca pe primul plan trebuie sa fie credinta in Dumnezeu, insa asta nu inseamna ca nu trebuie si sa socializam! Ce am zis nu sunt lucruri contradictorii, care se exclud reciproc!
Doar cred ca si dumneavoastra aveti prieteni cu care iesiti in oras si socializati.

Iar cu "distantarea intre cei doi"" aici total de acord cu dumneavoastra! Atunci cand cei doi nu au unele pasiuni si interese comune e clar ca scartaie treaba! E adevarat- sunt unele pasiuni "specific masculine"" si altele "specific feminine"" (mai rar un barbat pasionat de moda de exemplul), insa pasiuni comune trebuie sa existe intre cei doi soti- doar nu stai ca mutu in casa!
De exemplul daca sotul lucreaza ca mecanic de locomotiva sau sofer pe autobuz, despre intamplarile din timpul serviciului mai greu sa fie pasionata sotia! Insa cand sotul a ajuns acasa dupa 24 de ore de servici, lasa toate grijile, stresul si oboseala acumulate in timpul serviciului atunci cand iese pe poarta depoului, si vine vesel acasa, iar in cele doua-trei zile cat sta acasa, este alaturi de familie.
Insa si aici un aspect foarte important: nu este sanatos a adopta o atitudine gen "dragoste obsesiva"" , in sensul de a sta (cat nu esti la servici) chiar 24 din 24 de ore numai cu sotia si de a aveea aceea gelozie obsesiva! Si intr-o relatie sau casnicie sanatoasa trebuie o anumita libertate, altfel poate deveni sufocant si rutina. Aici daca nu se poate merge pe incredere si tot timpul ai numai suspiciuni sau banuieli in cap, atunci e clara treaba! De exemplul intr-o zi daca sotia se duce cu prietenele la magazine de haine sau cosmetice, tu ca barbat doar nu ai sa o insotesti acolo, ci te duci si tu cu baietii la un fotbal, iar seara cand sunteti impreuna si pregatiti cina se pot schimba impresii reciproce.

Si ca sa incheiem oarecum topicul asta:

In legatura cu abstinenta sexuala, depinde ce iti doresti in viata, ca om matur si care stie ce vrea (acuma de la ce varsta se poate vorbi de un om matur atat fizic cat si psihic mai greu de dat un "verdict universal"". Oricum, inainte se accepta in general ca dupa efectuarea stagiului militar obligatoriu, insa cum acuma armata nu mai este obligatorie mai greu de zis! Oricum, cu aproximatie sa zicem ca la 22-24 de ani ar cam fi cazul)! Aici pot fi doua variante:

1. Pentru cine isi doreste numai aventuri si relatii sexuale intamplatoare, atunci evident ca nu-si va pune problema din acest topic. Insa cine alege aceasta varianta trebuie a-si asuma si consecintele de rigoare;

2. Insa pentru cine isi doreste intradevar o relatie serioasa si apoi o casatorie cu aceea persoana, atunci trebuie a-si asuma si responsabilitati, la modul practic si concret- vorbe se pot spune usor, insa mai importante ar fi faptele si actiunile concrete.
Iar in legatura cu atitudinea fata de subiectul acestui topic , in situatia de mai sus, ceva logic si normal ar fi: intai ne cunoastem un timp, ne intalnim, discutam (nu din prima seara direct la pat), iar apoi daca ne placem reciproc mergem mai departe si ajungem si la dragoste fizica. Insa in cazul acelor barbati care, dupa aceasta, constata "brusc"" ca nu le mai place de iubita lor, atunci e vorba ori de prostie, ori de iresponsabilitate, ori chiar de rautate din partea acelor barbati!
Mai sunt si situatii- mai rare ce-i drept- in care femeia isi exprima dorinta ca, desi se afla intr-o relatie de mai mult timp- sa nu aiba relatii trupesti cu respectivul barbat decat dupa casatorie. In acest caz, desi pentru un barbat este mai greu, daca intradevar o iubeste pe aceea femeie, i va respecta alegerea si va astepta.

Cam asta cred ca ar fi concluzia acestui topic, spusa la modul foarte concret si pragmatic.

As vrea sa mai adaug ca nu mi se pare (mie persoal) atat de grav daca dupa 2-3 ani de la inceputul relatiei sa fie contact fizic, atata timp cat cei doi implicati urmeaza sa se casatoreasca atat civil cat si in fata lui Dumnezeu. Si daca au avut si contact intim, nu inseamna musai ca si locuiesc impreuna de exemplu.

fiecare e liber sa faca ceea ce doreste

...fara a fi judecati de ceilalti.

Asta nu înseamnă absolut deloc că ai şi dreptate, nu?
În plus, de unde ştii tu (sau cei implicaţi) că se vor căsători cu adevărat până la urmă?
Dacă nu se va întâmpla asta (din varii motive) nu rămân cu păcatele? Rămân!

exact....!

Dar asta nu inseamna ca ai tu dreptate...
Da' de unde sti tu ca nu se vor casatori?
Pacate avem toti destule, poate unele mai mari decat alea.
Am zis si o repet, depinde de fiecare in parte, e mentalitate, de personalitate, de morala, de sentimente.
N pot sa vin sa zic ca gata, sigur se casatoresc ca au aut contact intm dupa 2-3-4 ani de la relatie. Nu. Dar nic nu pot sa vin sa zic ca sunt sortiti esecului.

EU n-am zis că ştiu.
Dar există oricând posibilitatea, pentru că în viaţa pământească avem doar DOUĂ certitudini: că ne-am născut aici şi că vom trece dincolo.
ATÂT!

corect spus...

Pardon, ca este un dincolo, nu ai certitudinea, daca e sa o iei asa.

Tu cu faimoasele tale studii google, n-ai reusit sa gasesti nici unul care sa demonstreze ca mai putin de un sfert din relatiile de concubinaj ajung la casatorie, cauza putand fi chiar..concubinajul?
Iar din cele care ajung totusi la casatorie, mai bine de jumatate ajung la divort in cativa ani?

Nu am cifrele exacte dar este destul de logic ca astfel de curg lucrurile.
Chestie de psihologie.

Pai daca tot urmeaza, nu mai pot avea rabdare...cateva luni sa zicem?
Adica, care e graba?

Apoi nu, dar incercam sa intelegem mentalitatea.

Pardon, ştii tu la ce "dincolo" m-am referit eu?
"Dincolo" de viaţa asta pământească. Ce poate fi orice, inclusiv nimic, "dacă e să o iei aşa".

Nu era vorba de socializat ci de sexualizat, in afara casatoriei pe criteriul "iubirii, cam acolo batea ideea, cand credinta e un element derizoriu printre altele, tot derizorii sunt si valorile morale care ar trebui sa derive din ea.
A fost o aluzie chiar asa subtila?

Intelegerea si armonia nu stau in "pasiuni si interese comune".
Oricat de diferite ar fi, se poate petrece timp impreuna si fiecare arata interes pentru ceea ce face celalalt.

Poate e vorba de cativa ani, ca deh, familia vrea sa faci nunta mare "ca asa se face" si nu-ti permiti inca vreo 2-3 ani...
in fine, pana la urma fiecare facem/am facut cum simtim.
Ah, ca sunt o groaza de relatii de concubinaj de tin de 25-30 de ani nu sti, doar ca pe ei nu-i tine legati un act?! Bine inteles, marea majoritate necrestini... dar tine relatia, si merge...

Da, 2-3 ani in care aia doi toaca bani de 5 nunti.

Si la o adica e de inteles, daca parintilor li se pare normal concubinajul dar anormal sa nu fie "nunta mare", pai si copiii, cum pot sa gandeasca altfel?

Si o caruta cu 3 roti poate sa mearga daca trage calul tare..

In ziua de azi, totul este cu susul in jos, anormal. Oamenii au niste conceptii, de te crucesti! Majoritatea, nu zic ca nu sunt si exceptii...

Pentru ei nu conteaza cununia religioasa, lucru cel mai important, ci cheful, care trebuie sa ia ochii oamenilor, sa fie prezenta multa lume, si sa iasa multi bani.

Nasii trebuie sa fie oameni cu bani, ca sa inzestreze mirii, de parca numai asta ar conta, nu calauzirea spirituala care este uitata de majoritatea oamenilor.

Se merge la biserica pentru ca asa trebuie, ca cica traditia o cere, si sa nu zica vecinii ceva, sa nu barfeasca...

Vremuri materialiste total si fara nici o preocupare pentru suflet, parca si pe vremea lui Ceausescu era mai bine, chit ca oamenii erau atei, dar macar nu faceau atata caz de nunta si nu puneau atata accentul pe bani...Bani, bani , bani.

Nu avem dupa ce bea apa, dar facem nunti peste posibilitati voind sa ne scoatem investitia pe spatele nuntasilor si nasilor.......

Ca sa nu mai vorbim de concubinaj, care este o uraciune in fata Domnului...

Cred ca pe vremea lui Ceausescu crestinii, care erau, chit ca poate nu recunosteau, erau mai crestini decat in aziua de azi.

Alin, ca sa ai relatii intime nu trebuie neaparat sa stai impreuna cu persoana respectiva.
Da, am facut nunta mare, ca deh... "cum sa nu faci, ca noi am fost la atatea si voi sa nu v-alegeti cu nimic, da' ce-o sa zica x, y si z?" Mentalitate... da' vrei, nu vrei, pana la urma ei sunt parintii care m-au salvat din leaganul de copii, ei sunt cei care m-au crescut, macar atata bucurie sa le fac; in plus, toata orice fata/femeie se viseaza inca de mic copil in rochie de mireasa cu un buchet frumos in mana, si sa aiba invitati si sa sarbatoreasca impreuna cu ei cea mai specala zi din viata ei, momentul in care se casatoresc in fata lumii si in fata lui Dumnezeu cei doi miri.
Alin, de unde sti tu ca se toaca bani in aia 2-3 ani ca pentru 5 nunti? Ai de unde sa faci tu rost de 20.000 lei, asa, in 3-4 luni de zile, daca ai un loc de munca in care mai mult de 1.200 - 1.300 nu castigi?! Da, poti, daca pentru o nunta iti convine sa iti faci datorii la banca pentru urmatorii 10 - 20 de ani...

Subscriu!

Acuma la nunta probabil oricine isi doreste a aveea cat mai multi prieteni si de a-i veni la nunta mai multi prieteni. Insa acest lucru trebuie colaborat si cu posibilitatile financiare- vorba aia , ne intindem cat ne e plapuma.
Cu toalete: evident ca la o nunta femeile e normal sa se imbrace cu o rochie mai frumoasa, insa una este o tinuta mai frumoasa si cu totul alta sunt acele tinute extravagante, imbracate doar pentru a ïmpresiona"" lumea! Tot ce-i mult strica si mult mai potrivita este o rochie simpla, dar frumoasa, decat una inzorzonata sau cu "cristale"".
Iar cu petrecerea in sine de nunta, aici conteaza- pentru antrenul invitatilor- cat de bine si vesel stie sa cante formatia, ca sa nu stea nuntasul pe scaun. Doar cine vrea numai sa manance o poate face si acasa, si nu cred ca mancarea in sine este ëlementul central"".
Aici pot da exemplul- care dupa parerea mea erau cele mai frumoase nunti- de acele nunti facute inainte de 1989 in mediul rural, la "cort"": era aceea atmosfera calda, de veselie si buna-dispozitie intre oameni, iar muzica era muzica cu adevarat (nu ca acum pe calculator): unu venea cu acordionul, altul cu tambalul, altul cu scripca si juca moldoveanul pana dimineata! Mancarea- desi nu era "cu mofturi"" ca acuma (gen fructe de mare sau icre negre sau sampanie de nu stiu cate mii de euro), era mult mai gustoasa si sanatoasa, fiind naturala: friptura din gaina sau porc crescut la curte, legume din gradina, bors moldovenesc, un pahar de vin de tara. Iar "darul"" nu era extravagant (gen autoturisme, bijuterii, etc), ci era ceva simbolic, dat ca si gest de multumire si de incurajare a mirilor care plecau la drum impreuna.

Iar in legatura cu alegerea nasilor, aici trebuie foarte bine gandita treaba: trebuie alesi nasi cu o reputatie morala in societate si cu o credinta cat mai puternice, si nu in functie de cati bani au. Asa si Gigi Becali aveea destui bani, dar nici un ortodox adevarat nu cred ca si l-ar dori de nas!

Iar slujba religioasa de cununie este intradevar cea mai importanta din tot ceremonialul nuntii. Poate de asta ar fi bine ca doi tineri care se casatoresc sa discute mai intai cun preot duhovnic, pentru ca aspectul ortodox sa nu se rezume- cum din pacate de multe ori se intampla- doar la cateva ore, cat dureaza cununia religioasa.

Si dincolo de bani, toalete sau fala pana la urma cam asta conteaza

http://www.youtube.com/watch?v=yLZL_...yer_detailpage

Comparatii aiurea, fara nici o baza reala.

Binenteles ca nu, dar daca stai impreuna, ele sunt 99,9% inevitabile.

Din pacate oamenii se rusineaza mai mult de ochii lumii decat de Dumnezeu, dar au totusi pretentia ca Dumnezeu sa-i ajute, sa-i binecuvinteze..

Pai doi oameni, 2400ron, nu?
Si la nunta se iese in profit, corect?
Deci e suficient sa faci un imprumut pe 5 ani sa zicem, si ii dai pe toti inapoi in cateva saptamani.
Poftim.

Nu trebuie sa existe asa ceva.

Dumnezeu a vazut ca nu este bine sa fie omul singur: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau... a facut barbat si femeie" (Fac. 1, 27).
"Si a facut Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam, femeie, si a adus-o lui Adam. Si a zis Adam: lata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau" (Fac. 2, 22-23). Cea dintai femeie, Eva, a fost facuta pentru continuarea neamului omenesc, asa cum tot cartea Facerii spune: "Si i-a binecuvantat Dumnezeu pe ei zicand: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul..." (Fac. 1, 28). Eva a fost facuta din coasta lui Adam, zice Sf. Efrem, ca sa nu fie banuiala ca altcineva a fost ziditorul femeii decat Dumnezeu.

corect amice!

E atat de usor de vorbit...
Esti casatorit Alin? Ai trecut prin fazele astea?

Uite noi am asteptat doi ani si ceva pana am facut nunta pentru ca n-aveam nici o sansa sa facem imprumut la banca pentru ca sotul deja avea un credit la banca iar eu lucram de 3 luni de zile, deci nexa imprumut. Si parintii n-aveau de unde sa ne dea atatia bani, pentru ca nici unul din noi nu suntem copii de bogatani; din 3 pensii si un salar amarat cu ce poti sa-ti ajuti copiii (aici ma refer la cei 4 parinti), cand mai ai si tu de platit facturi si mai trebuie sa mai si mananci...

Nu e vorba de rusinare de ochii lumii, e vorba de a face ceva si pentru saracii parinti care au visat clipa asta de cand ne-au adus pe lume. Ca nu mi-e mie rusine de oameni, dar macar atata putem face si noi pentru parinti, nu?

Oricum n-am avut o nunta de fite, n-am avut o rochie cu n-shpe mii de voaluri si cristale si matasuri, n-am avut inchiriat cel mai de fite restaurant din oras... am avut o nunta simpla, cu mancare ca de cat traditionala (fara fructe de mare si minuni pe careoricum omul de rand nu le mananca) si n-am avut formatie, ci DJ, pentru ca preturile l formatii plecau e la 1500 - 2000 euro in sus.

Cam asa- in linii mari (cu singura exceptie ca as prefera o formatie "Tomis Junior"", ""Nicolae Botgros si lautarii din Chisinau", ""Nostalgy"", ""Acord din "Husi"", etc in loc de un DJ)- ar trebui sa fie facuta o nunta, astazi , in mediul urban.

Repet, "maninci un sac de sare cu cineva si tot nu ajungi sa-l cunosti".
Si tu crezi ca dupa cateva discutii, gata..hai sa simulam o casatorie completa.

Daca esti asa sigur de alegerea facuta, ce te impiedica sa astepti pana la casatorie, ca sa nu ajungi pe urma sa fii clasificat ca "prost", "rautacios", si "iresponsabil"?

In definitiv, fiind sigur de alegerea facuta, nici nu trebuie sa astepti prea mult.

Desi partea cu "iresponsabilitatea" nu o inteleg, din moment ce nu exista o relatie de casatorie, ce ar fi atat de iresponsabil sa te desparti de cineva?

Deci nu te deranjeaz ca femeia care o iubesti a mai fost probata de vreo 5-10 barbati inainte, si nu s-a suparat deloc, ba chiar dimpotriva..

La fel, daca e sa ai o fiica, nu te-ar deranja asta, nu?

Uite asa din incercare in incercare, gaseste si ea pe cineva, corect?

1. 4 parinti pot face un credit de 20000RON, eventual cu garantie si giranti, mai ales ca e vorba de o suma care se achita inapoi, integral, in mai putin de o luna, mai ales ca ei sunt saracii cu fitze de boieri.

2. se mai practica si nunta la un anumit interval DUPA cununie.
Dar binenteles, pentru cine tine neaparat la chestia cu legitimitatea relatiei.

Asa e, cand standardele morale nu difera, nici nu poti face alta alegere.

Oricum, discutia e aiurea, in sensul sa dai vina pe parinti pentru lipsa infranarii tale desi intr-un fel sunt vinovati si pentru amanare si pentru relativizarea valoarilor morale.

De fapt, pana la urma despre asta e vorba, tu oricum nu crezi in chestia asta ca si Florin de altfel.

Noua generatie de credinciosi..

in sfarsit ,Dragos!! observi si tu logica....

Da, parintii pot face credit. Hai sa lasam totul pe parini, sa stam ca copiii rasfatati in puf si sa ne doara pe noi in dos de tot, ca deh, las ca fac parintii, noi doar stam, asteptam, mergem la proba, si daca totplatesc parintii, aleg ei in locul tau cum le convine lor, nu? Sunt momente in viata in care vrei sa faci lucrurile cum vrei tu, nu cum vor altii (exceptand o maaare parte din lista de invitati), si atunci e logic ca trebuie sa platesti tu pentru ceea ce iti doresti.
In fine, oricum ar fi fost, tot nu ma casatoream virgina, pentru ca pur si simplu mi se pare o aiureala din punctul MEU de vedere.
Valorile morale tot alea le aveam, pentru ca ai mei m-au invatat ca "trebuie sa m casatoresc virgina", chestie care mie personal mi se pare absurda, asa ca pentru asta chiar nu sunt ei e vina. La 18+ ani garantat nu mai fac parintii toate alegerile pentru copil, decat daca iti place sa te complaci intr-o asemenea situatie.
Daca e sa ma iau dupa dogmele Bisericii, n-ar trebui NICIODATA sa imi tai parul, sa ma vopsesc pe par, sa ma imbrac in orice altceva in afara de fusta, sa merg la petreceri, sa vorbesc cu altii de alte religii, sa am incrderere in oameni, sa am incredere in fortele mele etc., chestie care mie, traind in LUME, cu oameni in jusrul meu, nu mi se pare in regula. Ca nu m mantuiesc, asta e alta problema, si asta n-o sti nici tu, nici altii, nici eu. O stie bunul Dumnezeu si atat. Dar imi asum riscul.

Nu dau vina pe parinti, decat ca au vrut sa facem nunta cu o gramada de invitati, din care pe vreo 20 nici nu ii cunosteam. In rest...oricum trebuie investitie, oricum ai da-o. Ca daca faceam nunta mai mica, ajungeam la 10.000 lei sau poate mai mult oricum.
Sa faci o nunta ca la carte deja nu mai e fita de boier, e ceva absolut normal, cel putin in Ardeal. Daca faci ceva, faci calumea, nu asa numai ca zici ca "ai facut-o si pe asta".