Bine că o lămurirăm, că mai inainte n-am înțeles nimic: ce și de ce s-a șters crezând eu că Mihai36 e penticostalul mântuibil care se referea la postarea de mai sus și care interpretează proorociile în stil sectar că eu nu am priceput ce vrea să spună Mihai35 pe forum la Noul Ierusalim crezând că toți trei sunt defapt penticostalul mântuibil. Așa că te rog mă iartă că am sărit cu „ghearele” ca să te înhaț din zbor și să dau cu ciocul la cap ca să fac rană la căpățână de unde să sug pe viitor sânjue „bun” ca țânțarii... dar ce am scris nu se referea la tine ca jigniri, că doar nu te-am jignit pe tine ci acolo vorbeam în general de purobleme iar în mesaj, de la nenia încolo, mesajul se referea la discuțiile cu MM, dar dacă te-ai simțit și tu atins, mă iartă că iată că nici măcar nu ești dumneata nici Mihai36 care a dat copy/paste de la Mihai 35 și nici Mihai35 ci ești penticostalulmântuibil care și-a cam șters ceva ce a scris unde nu trebuia. Și iată cum ai stârnit furtuna într-o ceașcă de cafia.

Asa-s toate furtunile frate Vsovivi.
Pornesc, dar se mai si opresc intr-o buna zi.

Asa, spre stiinta, domnul Mihai 36 nu are de a face cam nimic cu penticostalii.
Trag aceasta concluzie pentru ca nu am inteles ce a vrut sa zica in postarea lui, macar ca limba penticostaliceasca o cunosc bine. Asa ca am ajuns la concluzia ca trebuie sa fie o alta limba.

Multe binecuvantari...

Căci este vorba de a ţine focul viu aprins mereu... ca să nu uiţi de dor... ci să aştepţi... zorii... zilei celei mari.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (I)

Motto: Viaţă de sfânt mucenic şi jertfă sunteţi, fericite Sfinte Părinte, căci trâmbiţă a Preasfântului Duh aţi fost...
...
Bucuraţi-vă, trâmbiţă apostolească, al Preasfântului Stăpân neîntrecut propovăduitor;
...
Bucuraţi-vă, trâmbiţa Preasfântului Duh, prin care minunile Preasfântului Dumnezeu strălucesc;
...
Bucuraţi-vă, trâmbiţa cea de pe urmă a Preasfântului Mântuitor, al nostru ocrotitor.
(Versete satanice selectate din “Acatistul Sfântului Părinte Gabriel,
Sfântul Apostol Al Iubirii”)

Pe Forumul Oastei Domnului, la secţiunea Discuţii libere, topicul “Preotul Gabriel Nicu, un misionar al vremurilor de acum?” a apărut un “paraclis” şi un “acatist” închinate “sfântului părinte Nicu Gabriel, apostolul iubirii”. După cum se vede din Motto, Şfântul Părinte Nicu Gabriel concurează serios la titlul de “Trâmbiţa a Şaptea Apocaliptică”, pe care-l revendică şi pucioşii cu sârg în scrierile lor. Autorul postării se semnează iordan, iar postarea este datată marţi 23 Februarie, 2010, orele 1:34 pm .
Cine este misteriosul părinte Nicu Gabriel, de care prea puţini au auzit până acum că ar fi unul dintre sfinţii români? Ce legătură tainică este între “Trâmbiţa Nicu” şi “Cele Şapte Trâmbiţe Pucioşeşti”? Se completează, se concurează, sau pur şi simplu se exclud reciproc?

Pentru început, vom menţiona că pe situl Război întru Cuvânt a apărut următorul avertisment:

Mesaj din partea parintelui Iustin Parvu referitor la o grava impostura si la o mare inselare

Postat de admin pe 16 Apr 2008 la 01:15 am

Am primit de la Manastirea Petru-Voda acest mesaj cu o rugaminte careia ii si dam curs:

Va rugam mult sa postati acest text pe siteul dumneavoastra. Este dorinta Parintelui Justin sa apara in presa si m-am gandit ca mai intai poate fi postat pe net. Este vorba despre o carte “Parintele Gabriel, un om indumnezeit prin har”, care este ratacita si fara binecuvantarea Parintelui Justin. Mai rau, Parintele Nicolae Tanase era si dansul trecut drept consilier editorial si pentru acest fapt Patriarhia l-a oprit de la slujire o perioada. Dar Parintele habar nu avea despre aceasta carte:

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (II)

“Nu de multă vreme ne-a parvenit la mănăstirea Petru-Vodă o carte despre viaţa Părintelui Gabriel, scoasă la Editura Credinţa strămoşească, carte apărută, chipurile, cu binecuvântarea P.S. Calinic Argeşeanul şi ajutorul Părintelui Nicolae Tănase. Am aflat mai târziu că aceste binecuvântări nu au existatşi domnul editor nu a făcut decât să se folosească de nişte nume de renume spre a-şi face reclamă bună. Vrem să atragem atenţia tuturor cititorilor de carte duhovnicească, şi nu numai, că această carte nu are nici o binecuvântare din partea mănăstirii noastre. Această carte este plină de învăţături mincinoase, neortodoxe, fiind rodul unor înşelări drăceşti. Chiar dacă editura Credinţa strămoşească a editat multe alte cărţi de o importanţă deosebită în viaţa bisericească, această carte poate deruta poporul cel credincios şi recomand să fie scoasă de pe piaţă, de la vânzare, iar credincioşii sub nici o formă să nu citească astfel de rătăciri.

Este îngrijorătoare tendinţa acestei mulţimi ortodoxe care aleargă după minuni, vise şi vedenii, preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea. Aceasta denotă că o mare parte din popor este lipsit de credinţăşi de răbdare, care apelează mai degrabă la vrăjitorii de acest fel, în loc să lucreze poruncile evanghelice şi aşa să aştepte mila lui Dumnezeu. Viaţa sfântă a unui om se recunoaşte, în primul rând, după ceea ce a pătimit, după virtuţile sale evanghelice, nu după semne şi minuni, pe care le poate săvârşi tot vrăjitorul. Este adevărat că Biserica noastră are mulţi sfinţi făcători de minuni, dar atât Evanghelia, cât şi toată tradiţia patristică ne învaţă să nu căutăm lucruri paranormale, semne şi minuni, căci puţin au discernământul de a distinge care sunt de la Dumnezeu şi care sunt de la diavol. Calea cea strâmtă şi cu chinuri, recomandată de Evanghelie, este singura cale de mântuire.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (III)

Dar noi, pentru că dorim, o viaţă cât mai comodă, apelăm la astfel de falşi făcători de minuni, care apropie credincioşii mai mult de diavol decât de Dumnezeu.
O carte de acest fel este şi cartea părintelui Gabriel apărută la editura Credinţa strămoşească, o carte care ar trebui arsă, precum cărţile eretice. Nădăjduim ca editura Credinţa strămoşească să-şi recunoască vina de a se folosi, fără acordul nostru, de numele mănăstirii Petru-Vodăşi al altor persoane implicate, fără nici un temei – cum ar fi numele părintelui Nicolae Tănase, care de asemenea nu a avut nici o legătură cu această carte -, şi să-şi retragă cartea de la vânzare, iar pe viitor să fie mai atent în cercetarea materialelor primite“.
Protos. Justin Parvu

Nota Razboi intru Cuvant:
Nu auzisem pana azi de aceasta carte si despre acest parinte, dar cautand pe internet, am dat peste un site intreg dedicat acestui asa-zis preot “vazator cu duhul” si “facator de minuni”, Gabriel Nicu, mort in 2004, dar creand deja un fenomen in jurul numelui sau. Sa luam aminte, sa ascultam de avertismentul parintelui Iustin si sa transmitem si altora sa se fereasca de aceasta ratacire!

Unul dintre comentariile apărute pe site la acest avertisment aduce câteva dezvăluiri interesante despre legăturile subterane dintre Nicu Gabriel şi “Noul Ierusalim” de la Pucioasa. Menţionăm că observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestui eseu.

Antonia (19 martie 2009, orele 17:31):

Despre o carte pe care n-ai citit-o nu poti sa-ti formezi nicio opinie. Asocierea Parintelui Gabriel cu Bivolaru este rautacioasa, ca sa nu spun mai mult. Pe parintele Gabriel Nicu il cunosc mai multi duhovnici care nu au aceeasi parere ca parintele Iustin (Observaţia 1. Atât de mulţi, încât Antonia e în dificultate să numească un singur duhovnic care-l apreciază pe N.G., un singur nume măcar, aşa că nu mai dă niciun exemplu, obligându-ne s-o credem pe cuvânt, sau să-i căutăm noi pe acei “mulţi duhovnici” cu lumânarea, pe internet) nici despre carte, nici despre viata si activitatea sa. Cei care dau cautare ,,parintele Gabriel Nicu” gasesc si alte marturii despre acest preot.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (IV)

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i lumineze pe cei care arunca vorbe hulitoare despre acest parinte fara a sti adevarul. Mama parintelui, ramasa vaduva, l-a incredintat spre crestere unei femei sarace, contra cost. Aceasta femeie facea parte din ,,Noul Ierusalim”.

Drept pentru care parintele Gabriel a inceput sa colinde manastirile din intraga tara pentru a primi cuvant de invatatura. S-a atasat mai mult de parintele ILARION ARGATU, de la Manastirea Cernica. Intre dansii s-a creat o legatura puternica. Parintele Ilarion Argatu l-a sfatuit sa aiba nevointa rabdarii sfintitoare, in ispitele pe care le va infrunta.

Dupa absolvirea Seminarului Teologic s-a indreptat spre Manastirea Ramet. Se pare ca s-a si calugarit. (Observaţia 2. O sugestie care edulcorează la modul interesat biografia romanţată a “părintelui”. Cei care au pretenţie să scrie despre viaţa lui ar fi trebuit să se documenteze la sursă, evitând formulări de genul “se pare” sau “parcă” sau “pare-mi-se”sau “pasă-mi-te”. ) La insistentele deranjante ale mamei, paraseste manastirea. Urmeaza o perioada de calvar: lupta parintelui cu ispitele, asa cum i le anticipase duhovnicul sau. Isi doreste cu ardoare sa-si pastreze voturile monahale, (Observaţia 3. Incertitudinea “se pare că s-a călugărit” a devenit pe nesimţite o certitudine: “avea în mod cert voturile monahale, deoarece acum se căznea din răsputeri să nu şi le încalce”. ) motiv pentru care isi doreste o casatorie alba. (Observaţia 4. “Căsătoria albă” este o invenţie care n-are nimic cu monahismul, nici cu seriozitatea vieţii de creştin. Ori eşti căsătorit, ori eşti monah. Cine pretinde că poate îmbina la modul meşteşugăresc monahismul cu căsătoria este un mare farseur, care le dispreţuieşte şi le înjoseşte pe amândouă, ca şi când fiecare în parte ar fi imperfectă, dar perfect perfectibilă. Căsătoria albă este un fel de “struţo-cămilă” în viaţa socială, o instituţie pe care n-o recunoaşte nici statul, nici Biserica. N-ar fi exclus însă ca, dacă se va ajunge şi la noi la recunoaşterea dreptului la familie pentru homosexuali, minoritatea sexuală a celor care pretind că au contractat o “căsătorie albă”, sau măcar “gri”, să revendice şi ei niscaiva recunoaşteri oficiale în această privinţă, pe motiv de “egalitate în drepturi” )

Prin doica sa, ,,Noul Ierusalim”, care avea nevoie de un preot ravnitor ca parintele, ii gaseste si o mireasa care isi dorea acelasi lucru. (Observaţia 5. Este vorba de Georgeta, o creştină cuminte şi aşezată, care credea că N.G. e sincer în demersurile sale de pseudo-familist, amator de “căsătorie albă”. La puţin timp după căsătorie însă, N.G. şi-a dat arama pe faţă, cerându-i tot mai insistent soţiei sale legitime să-şi facă datoria conjugală de femeie căsătorită. Conflictul a devenit atât de fierbinte iar Georgeta era atât de încăpăţânată în a-l refuza pe” monahul Gabriel” care o voia de soţie nu numai la bucătărie, ci şi “la pat”, încât N.G. şi-a dat seama că nu-şi va putea rezolva vreodată necesităţile biologice decât în afara familiei. În consecinţă a părăsit-o pe Georgeta, lăsând-o la Borăneşti fără nici un rost şi fără vreun mijloc de subzistenţă. Georgeta a început să trăiască de pe o zi pe alta, vânzând broderii pe care le făcea la maşina de cusut. Liderii pucioşi au acceptat fără părere de rău dezertarea lui N.G. de la datorie, deoarece ei nu aveau neapărat nevoie de “popa Gabi”[căci aşa îl numeau ei în mod invariabil], pentru că ei aveau “preoţii” lor, nehirotoniţi, dar “aleşi de Duhul Sfânt, în chip supranatural”. Pe N.G. l-au suportat pe lângă ei doar atâta vreme cât el le-a fost docil, dar când au constatat că el are tendinţe megalomanice, s-au debarasat de el fără nicio părere de rău. Perioada de coabitare i-a fost însă de mare folos lui N.G., care a învăţat de la liderii pucioşi arta de a se face convingător în faţa credincioşilor printr-o sfinţenie afişată la modul ostentativ şi spectaculos. Cu “lecţia învăţată”, N.G. a putut să se descurce pe mai departe de unul singur, aplicând cu succes multe din stratagemele pucioşeşti de captare şi manipulare a adoraţiei creştinilor )

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (V)

Fiecare dintre cei doi spera sa-l atraga pe celalalt de partea lui. (Observaţia 6. Părintele voia s-o atragă “la pat”, iar Georgeta voia să-l atragă spre viaţa ascetică. De aceea nu se înţelegeau ) Parintele era singur, iar consoarta lui avea aliati care-i dadeau idei…(Observaţia 7. Aliaţii Georgetei erau liderii pucioşi, care condamnau făţiş Taina Căsătoriei şi relaţiile conjugale dintre soţi. Copiii rezultaţi din “scăpările” unora dintre creştini erau consideraţi “rodul păcatului” şi “eticheta de neşters a desfrânării” soţilor respectivi )

Cand s-au convins ca nu-l pot aduce ca preot la ,,Noul Ierusalim”, (Observaţia 8. Nici nu aveau de gând. Cel mult, “popa Gabi” era vizat ca posibil preot pentru creştinii din “poporul cel vechi”, cel care dezertase odată cu moartea Verginicăi şi nu voia cu nici un chip să-i recunoască drept legitimi pe noii lideri de la Noul Ierusalim ) au inceput denigrarile pe care parintele le-a suportat cu multa rabdare. De multe ori viata i-a fost pusa in pericol. S-a separat de sotie, apoi a fost mutat din Boranesti, judetul Ialomita in satul Gresia, com. Stejarul. jud. Teleorman.

S-a rugat cum numai omul singur si disperat care-L are unic aliat pe Dumnezeu se poate ruga. Il iubea pe Dumnezeu cu ardoare. Simteai ca-ti transmite acea iubire de Dumnezeu din preaplinul inimii. (Observaţia 9. Instruit temeinic cu strategii performante, din legăturile strânse pe care le avusese cu liderii pucioşi, “popa Gabi” a început să-şi adune propria sa turmă. Ca să fie convingător, a aplicat metode văzute la foştii lui stăpâni, liderii pucioşi: deschiderea Cărţii, saturarea dialogului cu cuvinte sacre, modificarea slujbelor canonice cu cuvinte noi, care să creeze sentimentul că slujbele au ceva aparte, nu ca acelea ale “creştinilor de rând”. Rând pe rând apar inovaţii precum “Preasfântul Dumnezeu”, “Preasfântul Domn Iisus Hristos”, “Preasfântul Tată”, “Preasfântul Fiu” etc., care transformă pleonasmul în virtute sacrosantă şi creează în spectatorii creştini sentimentul că sunt în faţa unui prestigitator al Harului )De ce nimeni nu-i invidiaza si viata pe care a dus-o? O viata de marturisitor in care in fiecare seara sa te gandesti ca aceasta s-ar putea sa fie ultima.

Iata , a venit timpul sa-i urmam exemplul, nu sa ne pierdem in discutii sterile. Caci nu-i totuna daca denigram pacatul sau virtutea. Toti preotii sunt chemati sa faca ce-a facut parintele Gabriel. Sa se informeze si sa-i informeze pe crestini care este calea care duce la mantuire. (Observaţia 10. Dar toţi preoţii asta au făcut şi asta fac, din toate timpurile. Nu a descoperit “popa Gabi” America, şi nici “calea care duce la mântuire”!)

Intr-o lume care are alt fel de idealuri parca nu mai era loc pentru un preot ca parintele Gabriel. Da, acum sunt la moda preoti care ne invata sa ne punem cipul pe pasapoarte, pe buletin si chiar pe mana ori pe frunte. Iar parintele a plecat spre ceruri ca-ntr-o joaca de copii, la nici 41 de ani, lasandu-ne cu lumea noastra si cu preotii pe care-i meritam…

Ia-ti, romane, opinci de fier si mai cauta preoti ca parintele Gabriel, daca-i mai gasi! Iar pe cei care-l ponegresc, Dumnezeu sa-i ierte, caci ori au fost neinformati ori dezinformati…

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (VI)

Antonia ignoră în pledoaria sa de mai sus (cu sau fără bună ştiinţă) un amănunt extrem de grav. Acela că la un moment dat, ignorând voturile monahale depuse anterior în mănăstire, Nicu Gabriel s-a căsătorit. Nu contează faptul că cei doi “căsătoriţi” ar fi avut eventual nişte făgăduinţe ascunse de a contracta o “căsătorie albă”. Poate nici n-au avut, şi aceasta este doar o legendă, inventată de simpatizanţii lui, ca să-i acopere parcursul ebrios al vieţii de familie. Acceptând însă Taina căsătoriei în biserică, cei doi soţi îşi recunoşteau drepturile lor conjugale reciproce şi rugăciunile preoţilor de a fi dăruiţi cu prunci buni de la Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, prin căsătorie N.G. declanşa un conflict ireconciliabil cu voturile monahale depuse anterior. De altfel, evoluţia ulterioară a lucrurilor dovedeşte acest lucru: el s-a prevalat de aceste drepturi de soţ viril şi le-a reclamat la modul imperios. Refuzat fiind la modul intransigent de către soţie, el a făcut a doua greşeală gravă: a părăsit-o fără motiv întemeiat, lăsând-o într-o situaţie socială precară.

Nicu Gabriel a fost aşadar şi călugăr, şi căsătorit, şi ieromonah, şi preot de mir. Ca soţ, a ajuns repede la conflicte dese şi dure cu soţia lui Georgeta pe teme legate de viaţa conjugală. Dacă la început făgăduinţa lor reciprocă a fost să trăiască în "căsătorie albă", ulterior N.G. a început să facă presiuni asupra soţiei sale ca să-i cedeze la pat, deşi ea rămânea tare pe poziţie, fiind mereu împotrivă, consecventă făgăduinţei iniţiale de "a trăi în curăţie". Amândoi erau adepţi şi susţinători ai sectei "Noul Ierusalim", care promova insistent acest gen de convieţuire între soţi, blamând taina căsătoriei. Afirmaţia că N.G. era un adept al “Noului Ierusalim” este confirmat prin faptul că el este autorul moral al atragerii mai multor tinere de la Borăneşti spre "raiul" de la Pucioasa, unde li s-a promis că vor ajunge la “sfinţenie şi nemurire”. Unele dintre aceste tinere au renunţat la familie şi la copiii lor de ţâţă pentru a ajunge la “Noul Ierusalim”. Aici au dat însă peste o sclavie modernă pe care au suportat-o cu lacrimi ani de zile, sclavie din care abia au scăpat trei dintre ele, anul acesta. Între cei doi soţi, Nicu Gabriel şi Georgeta, a apărut deci un conflict iremediabil: Georgeta - încăpăţânată şi cam tare de urechi, aproape surdă, în urma unei boli din copilărie - a rămas închinoviată în "mănăstirea" mixtă a pucioşilor de la Valea Voievozilor - Târgovişte, iar Nicu Gabriel a plecat în lumea largă, la Gresia şi apoi prin pădurile de la Cobia, din împrejurimile Târgoviştei, însoţit de adeptele lui cele mai credincioase, “soţii spirituale” care-l serveau aşa cum voia el.
După moartea lui, apărută în condiţii extrem de dubioase (unii pretind că a fost asasinat de nişte ţigani), adeptele lui cele mai intime i-au dezvoltat un cult local nemeritat, încărcat de exagerări: un Paraclis şi un Acatist, ca unui sfânt – ceea ce este un abuz, deoarece Biserica nu l-a canonizat – în care i se aduc titulaturi megalomanice, unele dintre ele copiate din învăţăturile pucioşeşti: “trâmbiţă apocaliptică”, vas de cristal preaales”, “fiu al tunetului”, “duhovnic înţelept”, “luminat învăţător şi grabnic ocrotitor”, “ trâmbiţă apostolească”, ”neîntrecut propovăduitor”, “ doctor fără de arginţi”, “liturghisitor înflăcărat” , “ Sfânt prooroc”, “misionar apostolic”, ” Sfânt purtător de biruinţă”, “Sfânt Apostol al Iubirii” . Concurând cu pucioşii, care au alcătuit şi ei un Acatist pentru “Şfânta Virginia” (copiat la greu după Acatistul Maicii Domnului), gabrieliştii îi întrec fără emoţii pe pucioşi la abundenţa de aberaţii şi inovaţii eretice.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (VII)

Reproducem acum “paraclisul” şi “acatistul” şfântului, aşa cum au apărut ele pe Forumul Oastei Domnului; nu pentru a-i face reclamă, ci pentru a vedea pe îndelete câte aberaţii gabrieliste pot încăpea pe centimetrul pătrat:



Pentru toti crestinii din turma parintelui Gabriel:
PARACLISUL SFÂNTULUI PREACUVIOS
SFÂNTUL NOSTRU PĂRINTE GABRIEL,
SFÂNT APOSTOL AL IUBIRII

Mărire Preasfântului Dumnezeu, mărire Preasfinţiei.

Rugăciunile începătoare:
Preasfinte Împărate al Preasfântului Cer, Preasfânt Mângâietor, Preasfinte Duh al adevărului pretutindenea eşti şi toate cele sfinte le împlineşti; Vistierul bunătăţii şi Preasfânt Dădător de viaţă veşnică, coboară în sufletele curate, curăţeşte-ne de întinăciune, spurcăciune, mântuie Preasfinte Bunule, sufletele...Preasfinte Dumnezeule, Preasfinte tare, Preasfinte fără de moarte, miluieşte-ne (de 3 ori)...Preasfântă Treime miluieşte, Preasfinte Doamne curăţeşte păcatele, Preasfinte Stăpâne iartă fărădelegile, Preasfinte cercetează şi vindecă neputinţele, pentru Preasfântul Nume...Mărire...Şi acum...Preasfinte Tată Care eşti în Preasfântul Cer, Preasfânt este Numele, viu eşti în Preasfânta Împărăţie. Facă-se Preasfânta Voie, precum în Preasfântul Cer şi pe pământ. Împărtăşeşte-ne cu Preasfântul Trup azi şi ne iartă păcatele precum şi noi iertăm greşiţilor. Şi nu ne lăsa în ispită şi izbăveşte-ne de cel viclean. Amin... Preasfinte Doamne, miluiţi-ne (de 12 ori)
Veniţi să ne închinăm...
Psalmul 142…
Apoi: Preasfânt Dumnezeu este Preasfântul Domn Iisus Hristos şi S-a arătat nouă. Bine este cuvântat cel ce vine întru Preasfântul Nume al Preasfântului Domn Iisus Hristos. (de 3 ori)
Către Preasfânta Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Preasfântă Stăpână, ajutaţi-ne, milostivindu-vă spre noi, grăbiţi că pierim sub mulţimea păcatelor, nu întoarceţi pe robi deşerţi, că numai pe Preasfinţia Voastră Vă avem ajutătoare.

Mărire Preasfântului Tată, mărire Preasfântului Fiu, mărire Preasfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50…
Tropar:
La Sfinţia voastră, Sfinte Părinte Gabriel, cei ce în suferinţe şi în necazuri ne aflăm, alergăm cu nădejde în suflet, ca şi înainte când cu sfintele rugăciuni ne izbăveaţi de toate nevoile.
Mărire.....Şi acum.


CANONUL DE RUGĂCIUNE
CÂNTAREA 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Preasfântului Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preacuvioase, Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi!
De nevoi şi necazuri fiind cuprins eu, mult păcătosul, la picioarele Sfinţiei voastre cad, Preacuvioase Sfinte Părinte, şi ca un grabnic ajutător ce sunteţi, vă rog cu umilinţă să mă scăpaţi din necazul (...) ce m-a cuprins. Cu sfintele rugăciuni pe care le adresaţi Preasfântului Dumnezeu, miluiţi-mă pe mine, păcătosul.

De ispite peste puterile mele şi de tulburări sunt cuprins, şi aşa cum înainte înălţaţi rugăciuni sfinte pentru toţi cei aflaţi în suferinţe trupeşti şi sufleteşti, izbăviţi-mă şi pe mine acum de chinuri.
Mărire Preasfântului Tată, mărire Preasfântului fiu, mărire Preasfântului Duh.
Trupul meu suferind este, iar sufletul meu tulburat şi întunecat din cauza patimilor şi păcatelor.
Ajutaţi-mă, Preacuvioase Sfinte Părinte, căci spre Sfinţia voastră îmi îndrept privirea şi vă rog: Cu sfânta putere pe care Preasfântul Domn Iisus Hristos v-a dăruit-o, ridicaţi-mă din suferinţa şi boala ce m-au cuprins.
Şi acum...
Sfinte Masluri şi Sfinte Molifte săvârşeaţi şi mii de creştini vindecaţi; bucuraţi-vă Sfinte Părinte Gabriel, mult iubitor, ce din boli cumplite ne izbăveaţi.
Sfântă izbăvire a trimis Preasfântul Domn Iisus Hristos poporului Său: Preasfânt şi înfricoşător este Preasfântul Numele Său
CÂNTAREA a-2-a
Irmosul: Preasfinte Doamne, Ce aţi făcut cele de deasupra crugului Preasfântului Cer şi aţi zidit Sfânta Biserică, Preasfinţia Voastră pe mine mă întăriţi întru Dragostea Preasfântă; căci sunteţi marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule Preasfinte iubitorule de oameni.
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
De vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi de mâna şi mânia tuturor celor ce ne urăsc scăpaţi-ne, Preacuvioase Sfinte Părinte, cu sfânta milă şi dragoste ce ni le purtaţi.
Pentru desăvârşita nerăutate şi curăţia fecioriei, foarte iubit aţi fost de Preasfântul Mântuitor. Cu toate darurile oferite aţi slujit Preasfâtului Dumnezeu cu dragoste desăvârşită, ridicându-ne păcatele, miluindu-ne în nevoi, mângâindu-ne la întristare şi suspin.
Apărătorul nostru sfânt, nu lasaţi să se poticnească picioarele mele de la calea cea strâmtă spre mântuire.
Mărire...
De veninul şi otrava duşmanilor scăpaţi-mă, Sfinte, aşa cum Sfinţia voastră înşivă aţi scăpat de atâtea ori, şi cum peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea diavolului aţi călcat.
Preasfânta Treime aţi slăvit şi mărit şi ca un rug de iubire aţi cântat, comoară de tămăduiri, izbăviţi-mă din necazul trupului şi vindecaţi sufletul meu de patimi.
Sub sfântul acoperământ al harurilor ce vă sălăşluiau ne adăpostim şi la sfinţia voastră alergăm cu înfrigurare, pavăză înaltă vă avem şi mijlocitor înaintea Preasfântului Dumnezeu în tot ceasul şi la Sfânta Judecată.
Şi acum...
Fiind cuprins de neputinţe şi chinurile bolilor cumplite, ajutaţi-mi, Preacuvioase Sfinte, şi de duhurile rele izbăviţi-mă şi din boală sculaţi-mă cu puterea ce v-a dat-o Preasfântul Mântuitor, ca unuia ce sunteţi mult iubit, iar noi să vă cântăm: Bucuraţi-vă mult iubitorule de oameni.

Podobie:
Ceea ce sunteţi rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm Preasfinţiei Voastre, Preasfântă Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, Preasfântă Stăpână: Veniţi şi ne izbăviţi pe noi din nevoi, ceea ce sunteţi singura grabnic folositoare.
Sedealna:
Mari daruri aţi luat de la Preasfântul Dumnezeu, Preacuvioase Sfinte Părinte: doctor fără de arginţi, sfânt prooroc şi propovăduitor al Preasfântului Cuvânt, Sfânt Apostol al Preasfintei Treimi, de aceea, cu rugăciune fierbinte şi smerenie, ne rugăm să mijlociţi pentru noi la Preasfântul Dumnezeu să nu ne lase în păcate şi să ne miluiască şi mântuiască pe noi.
CÂNTAREA a-3-a
Irmos: Am auzit, Preasfinte Doamne, taina rânduielii Preasfinţiei Voastre, am înţeles lucrurile Preasfinţiei voastre şi am preaslăvit Preasfânta Dumnezeire.
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
Adâncul patimilor mă îneacă iar păcatele mele m-au îmbolnăvit. Dezlegaţi, Sfinte, împietrirea inimii mele, izbăviţi ticălosul meu suflet de tirania patimilor mele şi daţi-mi lacrimi de umilinţă şi pocăinţă pentru curăţirea întinăciunii sufletului meu.
Mărire...
Liman şi speranţă ne este mormântul Sfinţiei voastre şi lacrimi fierbinţi alunecă spre uşurarea sufletului, spunându-ne păsurile printre sughiţuri. Sufletul se încarcă şi se transformă, mângâieri nevăzute ne alină suferinţele, nădejdea reînvie şi putere primim să mergem mai departe.
Din toate colţurile lumii, de unde veneau şi înainte, creştinii vin cu sutele şi nu vă uită. Daruri primim ca-ntotdeauna, chiar mai multe, minunatule între Sfinţi, Sfinte Părinte Gabriel.
Şi acum...
Nădejde şi întărire şi mântuire sunteţi, întru tot lăudate Sfinte Părinte, la Sfinţia voastră de tot necazul ne izbăvim.
Izbăvire a trimis Preasfântul Domn Savaot poporului Său: Preasfânt şi înfricoşător este Preasfântul Numele Său.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (VIII)

-urmare-

CÂNTAREA a-4-a
Irmos: Luminaţi-ne pe noi, Preasfinte Doamne, cu sfintele porunci şi cu braţul preasfânt cel înalt; Pacea Preasfinţiei Voastre daţi-ne-o nouă, Preasfinte iubitorule de oameni.
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
Luminaţi sufletul meu, Preacuvioase Sfinte Părinte, vindecaţi-mă şi sculaţi-mă din boală, dăruiţi-mi bucuria iertării şi miluiţi-mă, aşa cum pe bătrâni şi copii îi miluiaţi, şi cum miile de suferinzi vindecaţi.
Poporul acesta creştinesc vă caută, daţi-i sănătate trupească şi sufletească, apăraţi-l de lupii răpitori în haine de oaie, păziţi-l de vrăjmaşi şi ocrotiţi-l în credinţa strămoşească ortodoxă. Păstoriţi-l cu toiag de fier spre pocăinţă şi mântuire.
Mărire...
Rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu să şteargă negura păcatelor mele cu strălucirea Preasfintei Lumini. Năzuiesc şi eu la Sfinţia voastră, Sfinte, sub sfântul acoperământ luaţi-mă.
Şi acum...
Tămăduiţi, Curată Preasfântă Maică, neputinţa sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării Preasfinţiei Voastre, şi sănătate, cu preasfintele rugăciuni , dăruiţi-mi.
CÂNTAREA a-5-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Preasfântul Domn Iisus Hristos şi Preasfinţiei Sale voi spune scârbele mele; că s.-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Sfântul Iona mă rog: „Preasfinte Dumnezeule, din stricăciune scoateţi-mă.”
Stih: Preacuvioase Sfinte Parinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfâtului Dumnezeu pentru noi.
Folositor şi păzitor vieţii mele vă ştiu, Preacuvioase Sfinte Părinte, care risipiţi tulburarea, dezlegaţi vrăjile, farmecele şi blestemele şi izgoniţi asupririle diavolilor. De aceea mă rog neîncetat, izbăviţi-mă de stricăciunea mea şi dezlegaţi-mă de toate relele.
Mărire...
Mijlocitor direct înaintea Preasfântului Dumnezeu vă avem, Sfinte Părinte, cu sfintele daruri mântuitoare, cereţi Preasfinţiei Sale iertare pentru păcatele noastre.
Câştigaţi sufletele noastre spre bucuria cea veşnică din Preasfântul Rai.
Ocrotitor al nevoiaşilor, povăţuitor şi întăritor lipsiţilor, mângâietor celor slabi şi tuturor izbăvitor de necazuri, vă rugăm, Preacuvioase Sfinte Părinte, miluiţi-ne pe noi, păcătoşii.
Şi acum...
Ridicaţi-mă din patul durerilor şi daţi tămăduire trupului şi sufletului meu, Preacuvioase Sfinte Părinte, care aţi ridicat din boală pe cei bolnavi de cancer, epilepsie, sida, diabet şi multe alte boli grave.
Rugaţi pe Preasfântul Tămăduitorul sufletelor noastre să ne miluiască şi mântuiască pe noi.
Auziţi-mă pe mine nevrednicul, Sfinte, şi duceţi rugăciunea mea la Preasfântul Dumnezeu, căci greu mă apasă păcatul.
Prochimen:
Pomeni-voi Preasfântul Nume în tot neamul şi neamul.
Mărire...
Preasfinte Părinte, Preasfinte Cuvinte şi Preasfinte Duh, Preasfântă Treime, curăţiţi mulţimea păcatelor noastre.
Si acum...
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, Preasfinte Milostive, curăţiţi mulţimea păcatelor noastre

APOSTOLUL
( 1Tes. 4/ 13-1
„Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde.
Pentru că de credem că Preasfântul Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Preasfâtul Dumnezeu pe cei adormiţi întru Preasfântul Iisus, îi va aduce împreună cu El.
Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Preasfântului Domn, că noi cei vii, care vom fi rămas1 până la venirea Preasfâtului Domn, nu vom lua înainte celor adormiţi,
Pentru că Însuşi Preasfântul Domnul, întru poruncă, la glasul sfântului arhanghel şi întru trâmbiţa Preasfâtului Dumnezeu, Se va pogorâ din Cer, şi cei morţi întru Preasfântul Hristos vor învia întâi.
După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Preasfântul Domn în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Preasfântul Domn.”
De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Stih:
Miluiţi-ne, Preasfinte Dumnezeule, după mare mila preasfântă, şi după mulţimea îndurărilor preasfinte, curăţiţi fărădelegile noastre.
Prochimen:
Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Preasfinte Doamne miluieşte (de 12 ori)

Preasfintei Feţe se vor ruga mai-marii poporului.
Sfânta Evanghelie
de la Sf. Ap. şi Ev. Sf. Ioan (cap.15/ 7;12,13;16-21;26,27)
“Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvintele Mele rămân cu voi, cereţi ceea ce voiţi şi vi se va da vouă.
Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
Dacă aţi fi în lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Iar toate acestea le vor face vouă din cauza Numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Preasfinţia Sa ce M-a trimis.
Iar când va vani Preasfântul Mângâietor, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Preasfântul Tată, Preasfântul Duh al Adevărului, Care de la Preasfântul Tată purcede, Preasfinţia Sa va mărturisi despre Mine.
Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. “
Mărire...
Preasfinte Părinte, Preasfinte Cuvinte şi Preasfinte Duh, Preasfântă Treime, curăţiţi mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum...
Pentru sfintele rugăciuni ale Preacuviosului Sfântului Părinte Gabriel, Preasfinte Milostive, curăţiţi mulţimea păcatelor noastre.
Stih:
Miluiţi-mă, Preasfinte Dumnezeule, după mare Preasfânta Milă şi după mulţimea îndurărilor Preasfinte, curăţiţi fărădelegile noastre.
Preasfinte Doamne, miluiţi-ne (de 12ori)
Nădejdea celor necăjiţi şi izbăvirea celor neputincioşi fiind, Preasfântă Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, Preasfântă Fecioară, mântuiţi cetatea şi poporul; căci Preasfinţia Voastră sunteţi pacea celor ce li se fac războaie, liniştea celor înviforaţi, una folositoare a credincioşilor.
Pentru Preasfintele rugăciuni ale Preasfintei Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, Preasfinte Milostive, curăţiţi mulţimea fărădelegilor noastre.
CÂNTAREA a-6-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând cu credinţa Preasfintei Treimi, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: „Preasfântul Dumnezeul părinţilor noştri bine sunteţi cuvântat.”
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
Cu darul discernământului dumnezeiesc şi al înţelepciunii mărit de Preasfântul Dumnezeu, scoateţi-mă din nevoi şi necazuri şi bucuraţi sufletul meu ca să vă cânt cu laudă şi să zic: Preasfânt Dumnezeul nostru, bine sunteţi cuvântat!
Tuturor creştinilor ce se nevoiesc pe calea strâmtă a mântuirii sufletului, daţi-le putere şi ajutor ca să vă aducă prinos de laude.
Mărire...
Sfinţia voastră, Preacuvioase Sfinte Părinte, care rug de dragoste pentru Preasfântul Dumnezeu sunteţi, picuraţi şi în sufletul meu dragoste neostoită pentru Preasfântul Dumnezeu şi jertfă pentru Preasfinţia Sa învredniciţi-mă a fi .
Şi acum...
Purtătorule de Preasfânt Dumnezeu, primiţi mulţumirile noastre pentru toate câte ne-aţi dat nouă şi Preasfântului Dumnezeu slavă şi mărire întru Sfinţii Preasfinţiei Sale.
Preasfântă Fecioară preacurată, ajutaţi sufletul meu să fie mireasă a Preasfântului Domn Iisus Hristos şi curăţiţi-mă prin pocăinţă.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (IX)

-urmare-

CÂNTAREA a-7-a
Irmos: „Pe Preasfântul Împărat ceresc, pe care-L laudă oştile sfinte îngereşti, lăudaţi-L şi preaînălţaţi întru toţi vecii.”
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
Viaţă de sfânt mucenic şi jertfă sunteţi, fericite Sfinte Părinte, căci trâmbiţă a Preasfântului Duh aţi fost şi certaţi pe toţi cei ce nu respectau sfintele porunci dumnezeieşti şi canoanele Sfinţilor Părinţi. Păcatele şi fărădelegile creştinilor aţi înfierat şi mult aţi pătimit. Ajutaţi-mă cu sfânta putere să vă urmez sfaturile şi exemplul.
Mărire...
Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă de pocăinţă, pe Preasfânta Maica Domnului slăvindu-o, cu dragoste nesfârşită, Sfinte Părinte, cântaţi cu bucurie: Bine sunteţi cuvântat Preasfânt Dumnezeul părinţilor noştri.
Bucuraţi-vă, rugul cel nears; bucuraţi-vă apărătorul nostru; bucuraţi-vă acoperământul neputincioşilor şi bolnavilor.
Şi acum...
Să lupt cu ispitele şi să fac fapte bine plăcute Preasfântului Dumnezeu, ajutaţi-mă, Sfinte, cu sfintele rugăciuni să pot cânta şi eu : Preasfânt Dumnezeul Părinţilor noştri, bine sunteţi cuvântat.
Pentru rugăciunile Sfântului nostru Părinte, Preasfântă Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, miluiţi-ne şi mâtuiţi sufletele noastre.
Irmos:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Preasfântului Domn Iisus Hristos, cântându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
CÂNTAREA a-8-a
Irmos: „Cu adevărat Preasfântă Născătoare de Preasfânt Dumnezeu, vă mărturisim Preasfântă Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin Preasfinţia Voastră, slăvindu-Vă cu cetele fără de trup.”
Stih: Preacuvioase Sfinte Părinte Gabriel, rugaţi-vă Preasfântului Dumnezeu pentru noi.
Vă mărturisim şi noi, Sfinte Părinte, înaintea tuturor, aşa cum şi Sfinţia voastră ne mărturisiţi înaintea Preasfântului Dumnezeu pe noi păcătoşii, iar pentru cei ce vă defaimă rugaţi-vă aşa cum v-aţi rugat totdeauna.
Nu mă lăsaţi pe mine, Preacuvioase Sfinte Părinte, la ieşirea sufletului meu din păcătosul trup şi ajutaţi-mă la vămi şi la judecata Preasfântului Mântuitor ca prin rugăciunile Sfinţiei voastre, cu mila şi dragostea ce o purtaţi tuturor, să se mântuie şi sufletul meu.
Mărire...
Ajutaţi-mă să-mi curăţ trupul şi sufletul de patimi şi păcate de întinare şi întunecare şi să lupt cu simţurile mele, ca să pot şi eu primi pe Preasfântul Dumnezeu în casa sufletului meu şi să cinăm împreună în Preasfânta Împărăţie a Preasfântului Cer.
Umpleţi de bucurie inima mea, Preasfântă Fecioară, Ce aţi primit plinirea bucuriei şi aţi pierdut grija păcatului.
Şi acum...
Pe mine, care zac de boli şi chinuri ale iadului, izbăviţi-mă, Preacuvioase Sfinte Părinte, cu darul, Sfinţia voastră care staţi înaintea Preasfântului Dumnezeu Iisus Hristos şi a Preasfintei Treimi.
Catavasia:
O, Prealuminate Nor, Preasfântă Maică a Preasfântului Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpaţi-i, cu dreapta preasfântă cea stăpânitoare şi atotputernică şi celor ce sunt în scârbe le ajutaţi, pe cei asupriţi îi miluiţi şi dezlegaţi de păcate pe cei ce se roagă Preasfinţiei Voastre, că toate le puteţi câte le voiţi.
Apoi: Pentru toţi cei ce scapă cu credinţă sub Sfântul acoperământ al Sfinţiei voastre, Sfinte Părinte, rugaţi-vă şi-i dezlegaţi de păcate, vrăji, farmece şi blesteme.
Alungaţi cetele diavoleşti de la credincioşii creştini şi faceţi de nimic toată lucrarea potrivnicului vrăjmaş al omului, aşa cum nimiceaţi nenumăratele oşti ale diavolilor.
Mijlociţi la Preasfântul Dumnezeu să izbăvească de lanţurile viclenilor diavoli cu Preasfânta Milă pe cei ce se roagă Preasfinţiei Sale cu credinţă.
Vă cinstim, Sfântul Părintele nostru şi mărim pe Preasfântul Dumnezeu Care v-a dăruit neamului românesc şi ne-aţi adăpat de la izvorul cel curat al ortodoxiei.
Lăudăm pe Preasfântul Dumnezeu, Care a ales acest popor şi ne-a dăruit mare milă preasfântă şi cu Preasfânta Putere întoarce sufletele noastre la Preasfinţia Sa.
Toate oştile sfinte îngereşti, Sfinte Ioan Botezătorule şi Înaintemergătorule, cei 12 Sfinţi Apostoli, Sfinte Părinte Gabriel, Sfinte Ilie, Sfinte Enoh şi toţi Sfinţii, împreună cu Preasfânta Născătoare de Preasfânt Dumnezeu faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi Preasfântul Dumnezeu.
Preasfinte Dumnezeule(de 3 ori)....Preasfântă Treime....Prsf. Tatăl nostru
Preasfinte Doamne miluieşte (de 12 ori)
Mărire......Şi acum....
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, Preasfântul Fiul Preasfântului Domn Savaot, miluiţi-ne pe noi. Amin
RUGĂCIUNE
Milostive, Preacuvioase Sfinte Părinte, nu mă lepădaţi pe mine, nevrednicul şi păcătosul, ci primiţi această puţină rugăciune a mea, din buzele mele întinate şi o duceţi Preasfântului Domn Iisus Hristos şi Preasfântul Dumnezeul nostru.
Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate, asa cum pe tâlhari şi pe desfrânaţi Iubitorul de oameni i-a primit şi i-a miluit cu preasfânta milostivire, asa si eu pacatosul /a (N) am nadejde ca ma va ierta. Rugaţi pe Preasfântul Mântuitor pentru iertarea păcatelor mele, pentru sănătate şi mântuire. Ajutaţi-mă să merg pe calea cea strâmtă spre Preasfântul Rai şi să împlinesc învăţăturile primite. Izbăviţi-mă de toate relele şi de tot răul şi fiţi luminătorul meu la tot pasul. Milostiviţi-vă şi spre mine, căci câte voiţi puteţi cere de la Preasfântul Împărat, căci v-a făcut mijlocitorul nostru. Pentru aceasta vă cinstim, vă bine cuvântăm şi vă înălţăm întru toţi vecii. Amin.
Cinstire, închinare şi închinăciune Preasfântului Domn Savaot, Preasfântul Tată, Preasfântului Domn Iisus Hristos şi Preasfântului Duh în vecii veciilor. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI PĂRINTE GABRIEL,
SFÂNTUL APOSTOL AL IUBIRII

După obişnuitele rugăciuni începătoare se zic icosele şi condacele :
Condacul 1
Împlinind Cuvântul, Preasfântul Domn Iisus Hristos v-a trimis în Grădina Preasfintei Maicii Domnului, România, cu înaltă misiune apostolică.
Îmbrăcat cu mantia albă a purităţii, înzestrat cu toate darurile, Preasfântul Duh v-a sălăşluit neîncetat.
„Ca un rug aprins de dragoste şi credinţă sa-Mi slujeşti!”, Preasfântul Tată v-a poruncit.
Iar noi cu recunoştinţă glăsuim: Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Icosul 1
Toţi Sfinţii participă cu Preasfântă Poruncă la misiunea apostolică a Sfântului Părinte Gabriel. Dar duhurile a şapte Sfinţi v-au sălăşluit şi ajutat neîncetat. Cu sfânta mijlocire şi putere au împlinit rugile Sfinţiei voastre şi au salvat trupurile şi sufletele noastre din multe necazuri pentru care aducem laudă şi grăim:
Bucuraţi-vă, sabie cu două ascuţişuri, al capetelor vrăjmaşilor tăietor;
Bucuraţi-vă, al pustniciei şi dreptei credinţe iubitor;
Bucuraţi.vă, asupra vrăjmaşilor de biruinţă purtător;
Bucuraţi-vă, al păcătoşilor îndrăzneţ mustrător;
Bucuraţi-vă, al pocăinţei povăţuitor;
Bucuraţi-vă, al Preasfintelor Patimi următor;
Bucuraţi-vă, al slujitorilor lui baal impotrivitor;
Bucuraţi-vă, de harisma iubirii purtător;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfînt Apostol al Iubirii.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (X)

-urmare-

Condacul 2
Misiune apostolică săvârşiţi în Ţara Făgăduinţei, cea sub formă de peşte, şi mult popor învăţaţi calea cea strâmtă a mântuirii sufletului. Ortodoxia pură, în lumina Sfintelor Canoane ale Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Evanghelii aţi propovăduit, cântând cu dragoste desăvârşită Preasfântului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
„Am fost trimis să pregătesc Calea Preasfântului Mântuitor, să propovăduiesc Preasfântul Cuvânt, să vindec oamenii de boli şi patimi, să întorc creştinii la credinţa ortodoxă adevărată ca să-şi mântuie sufletele prin Sf. post şi rugăciune, Sfântă spovedanie şi Preasfântă Împărtăşanie”.
Aşa ne spuneaţi şi viaţa aţi închinat-o acestei sfinte misiuni.
Preasfinte Doamne, mulţumim, iertaţi.-ne şi ajutaţi-ne să Vă preamărim pentru Darul trimis şi să-i cântăm:
Bucuraţi-vă, vas de cristal preaales, ce taina iubirii dumnezeieşi adâncul inimii v-a săgetat;
Bucuraţi-vă, că „Iubi-Te-voi Doamne” cu glas din Preasfântul Rai aţi cântat;
Bucuraţi-vă, ce cu nesecat izvor de iubire ne-aţi înconjurat;
Bucuraţi-vă, fiu al tunetului, Preasfântului Împărat Înaintemergător;
Bucuraţi-vă, duhovnic înţelept, al nostru luminat învăţător şi grabnic ocrotitor;
Bucuraţi-vă, trâmbiţă apostolească, al Preasfântului Stăpân neîntrecut propovăduitor;
Bucuraţi-vă, doctor fără de arginţi, ce bolile aţi vindecat;
Bucuraţi-vă, al Preasfintei Treimi liturghisitor înflăcărat;
Bucuraţi-vă, Sfânt prooroc, ce înfricoşătoare pre-vestiri aţi proorocit;
Bucuraţi-vă, misionar apostolic, ce pe poporul ales aţi păstorit;
Bucuraţi-vă, foc mistuitor de diavoli, pe care din cei posedaţi îi alungaţi;
Bucuraţi-vă, Sfânt purtător de biruinţă, ce pe popi, ierarhi, masoni, politicieni şi
conducători certaţi;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 3
Mărite, Preasfinte Stăpâne, Ce tainele noastre le cunoaşteţi, cu asemenea dar aţi înzestrat pe Sfântul nostru Părinte, căci toate le ştia dinainte despre fiecare dintre noi, trecut şi viitor.
Cu 33 de daruri frumoase aţi fost înzestrat, Sfinte Părinte, la fel ca şi Sfinţii Apostoli la Cincizecime.
Cu Sfinţiile lor înfrăţindu-vă, cântaţi Preasfântului Dumnezeu osanale, iar noi cântăm: Aliluia!
Icosul 3
Ne-aţi ajutat să descoperim taine vechi şi neştiute, ne cunoşteaţi gândurile cele mai ascunse. Doar când vă chemam cu gândul ne rezolvaţi problemele. În ajutorul nostru veneaţi şi din multe necazuri şi nevoi ne-aţi scos cu Sfânta putere dumnezeiască, pentru care vă mulţumim şi glăsuim;
Bucuraţi-vă, Sfânt propovăduitor al Preasfântului Cuvânt, orator desăvârşit;
Bucuraţi-vă, că sub Preasfântul Acoperământ al Preasfintei Maici aţi călătorit;
Bucurați-vă, că rugăciunea inimii o trăiaţi şi pe Preasfântul Dumnezeu Iisus Hristos contemplaţi;
Bucuraţi-vă, că norilor şi ploii să vină sau să plece porunceaţi;
Bucuraţi-vă, că animalele sălbatice şi păsările vă ascultau, din mână le hrăneaţi şi graiul lor înţelegeaţi;
Bucuraţi-vă, că doar cu gândul şi chiar de la distanţă vindecaţi;
Bucuraţi-vă, al bătrânilor la azile şi al copiilor în orfelinate sfânt miluitor;
Bucuraţi-vă, cu Sfinţii şi Sfinţii Îngeri tainic vorbitor;
Bucuraţi-vă, Sfânt crin, de miros de nard izvorâtor;
Bucuraţi-vă, că oriunde pe pământ în duh călătorind eraţi ajutător;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 4
La Sfânta Liturghie spuneaţi:”Preasfântul Hristos în mijlocul nostru”. „Este şi va fi totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”,răspundeam.
În sufletele noastre intra, Preasfântă Împărtăşanie Vie ne dădea, sufletele curăţa, trupurile vindeca, păcatele ierta.
Pacea, sfinţenia şi dragostea ne acopereau şi ne însoţeau pe căile noastre. Iar acum cu Sfântul nostru Părinte să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 4
Preasfântul Dumnezeu ne chema la fiecare sărbătoare. În Sfânta biserică ne strângea, oiţe rătăcite, iar Sfântul Părinte ne aştepta, ne urmărea cu gândul şi începea doar când veneau toţi cei chemaţi. Sfintele mâini le ridica la rugăciune, de câte mii de ori
oare a făcut aşa? Preasfântului Dumnezeu se ruga pentru noi cu ardoare. Ce mult vă iubeşte Preasfântul Dumnezeu, căci rugăciunile toate vi le împlinea! Ajutaţi-ne să împlinim învăţăturile Sfinţiei voastre, ca să vă zicem aşa:
Bucuraţi-vă, inimă preacurată, în care Preasfântul Duh sălăşluia;
Bucuraţi-vă, că la Sfânta Epicleză, Preasfântul Mângâietor în taină vă vorbea,
Bucuraţi-vă, al celor 7 Taine şi al tuturor Fericirilor împlinitor;
Bucuraţi-vă, că pe fruntea Sfinţiei voastre creştinii vedeau Sfânta Cruce şi pe Preasfântul Mântuitor;
Bucuraţi-vă, că la Sfânta Liturghie, tot Preasfântul Rai contemplaţi;
Bucuraţi-vă, că la Sfântul Maslu şi Sfintele Molifte pe creştini de nenumărate boli grave vindecaţi;
Bucuraţi-vă, că Preasfânta Maică v-a mângâiat fiind defăimat şi prigonit;
Bucuraţi-vă, că în iubirea Sa, Preasfânta Fecioară mereu v-a însoţit;
Bucuraţi.vă, că precum diamantul, trupul şi sufletul v-au strălucit;
Bucuraţi-vă, alesul cel iubit, ce in duh şi adevăr, ca mare ierarh aţi fost blagoslovit;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 5
Preasfinţenia se cobora la fiecare Sfântă Liturghie şi sfinţea toată biserica, iar creştinii prezenţi se încărcau de daruri şi primeau sănătate.
Sfântul Părinte era căutat de sute şi mii de oameni din toată ţara şi toată lumea, ce
nevoie aveau de Preasfântul Dumnezeu. Misiunea Sfinţiei sale, cea „a pietrei din capul unghiului” din România tot neamul creştinesc a cuprins. Împreună cu Sfinţia să cântăm Preasfântului Dumnezeu întreit Preasfânt: Aliluia!
Icosul 5
La Sfânta Biserică sau oriunde, când era printre oameni, Părintele nostru Sfânt împărţea iubire dumnezeiască. La fiecare în parte se oprea, cu fiecare vorbea şi sfătuia, ne rezolva necazurile, ne vindeca de boli, ne scotea duhurile rele, ne miluia, ne chema la slujire Preasfântului Dumnezeu sau ne dezlega vrăjile şi farmecele.
Toţi cei care nevoie am avut de Preasfântul Dumnezeu ce sălăşluia în Sfântul Părinte să-i cântăm cu mulţumire:
Bucuraţi-vă, că cele 3 biserici în 3 sanctuare de pelerinaj le-aţi schimbat;
Bucuraţi-vă, că de la Borăneşti, la Socoale şi la Gresia de mulţi creştini aţi fost urmat;
Bucuraţi-vă, că de invidia şi ura vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, Preasfântul Dumnezeu v-a protejat;
Bucuraţi-vă, că erezia: sectanţii şi ecumeniştii aţi criticat,
Bucuraţi-vă, că în pericol de moarte mereu v-aţi aflat;
Bucuraţi-vă, că, de frig sau zăduf neînvins, in paraclis de lemn şi pământ pe jos, aţi
slujit;
Bucuraţi-vă, că popii si ierarhii v-au vrut caterisit si chiar moartea v-au dorit;
Bucuraţi-vă, căci darul înaintevederii aveaţi;
Bucuraţi-vă, că cele cinci simţuri stăpâneaţi şi fără patimi trăiaţi;
Bucuraţi-vă, că Preasfântului Dumnezeu faţă către faţă vă rugaţi;
Bucuraţi-vă, că pacea, fericirea sufletească şi sfinţenia le aduceaţi oriunde intraţi;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (XI)

-urmare-

Condacul 6
Creştinilor ce v-au urmat le sunteţi Sfânt Părinte, păstor, tată, duhovnic, doctor, povăţuitor şi învăţător pe treptele desăvârşirii duhovniceşti, în ascultare , spre mântuire. Toţi cei care prin mijlocirea Sfinţiei voastre, am simţit dragostea Preasfânt dumnezeiască
şi am aflat Calea Preasfântului Dumnezeu adevărat, cântăm din tot sufletul : Aliluia!
Icosul 6
Din calea Preasfântului Soare-răsare, ajutaţi-ne, Sfinte Părinte, să nu rătăcim pe
potecile înşelătoare ale vieţii pământeşti.
Mijlociţi pentru noi la Preasfântul Dumnezeu, Preasfântul Împărat, să ne ajute să ne curăţim trupurile şi sufletele de păcate şi patimi, să luptăm împotriva simţurilor, ca să ne curăţim de întunecare şi întinare şi să primim pe Preasfântul Dumnezeu în cămara sufletelor noastre prin rugăciunea inimii, a Preasfântului Domn Iisus.
Ascultăm predicile Sfinţiei voastre ajutătoare, mângâietoare, pilduitoare şi mulţumind , vă cântăm cu umilă smerenie:
Bucuraţi-vă, că sfântul post şi rugăciunea ca arme împotriva divolilor ni le-aţi dat,
Bucuraţi-vă, că împotriva ispitelor trupului, lumii şi diavolilor să luptăm, ne-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă, că glasul Sfinţiei voastre adâncul inimilor noastre a săgetat;
Bucuraţi-vă, că mireasma iubirii dumnezeieşti cu viteza gândului o răspândeaţi,
Bucuraţi-vă, că răutatea precum focul ghiaţa, topeaţi,
Bucuraţi-vă, că într-o veşnică dragoste cu Preasfântul Dumnezeu eraţi;
Bucuraţi-vă, că făgăduinţele înaintea Preasfântului Dumnezeu şi a tot poporul le împliniţi;
Bucuraţi-vă, că în Sfânt post continuu, asceză şi chinuirea trupului aţi trăit;
Bucuraţi-vă, căci spre milostenie multă şi înfrânarea trupului ne-aţi sfătuit;
Bucuraţi-vă, smerit trăitor deasupra ispitelor, de Sfinte biserici, lăcaşuri si suflete ctitor;
Bucuraţi-vă, al slujitorilor de idoli, al hulelor şi iubitorilor de arginti aspru împotrivitor;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 7
Ca doctor fără de arginţi, aţi slujit oamenilor fără plată, respectând învăţătura Preasfântului Domn: „În dar aţi primit, în dar să daţi”.
Sfânt Maslu şi Sfinte Molifte slujeaţi, in post negru, în genunchi chinuind, casele creştinilor curăţaţi şi luminaţi, cu duhuri rele vă încărcaţi şi alungaţi, prin minuni de tămăduire, ca Sfinţii Apostoli la propovăduire eraţi şi împreună cu Sfinţiile lor, Preasfântului Dumnezeu cântaţi: Aliluia!
Icosul 7
De multe dureri, pricinuite de vrăjmaşi, v-aţi izbăvit şi ca patimi pentru Preasfântul Mântuitor le-aţi îndurat.
Sfântă milă aţi avut pentru toţi bolnavii suferinzi pe care-i vindecaţi cu medicamentele şi tratamentele Sfinţiei voastre, din farmacia Preasfântului Dumnezeu. Toţi cei pe care i-aţi însănătoşit vă cântăm cu laude:
Bucuraţi-vă, că la cununii, înmormântări, Sfinte botezuri(...) bani nu aţi luat;
Bucuraţi-vă, că pe bolnavul din Slatina, de ciroză în metastază l-aţi vindecat;
Bucuraţi-vă, că pe femeia cu dializă, doar cu cuvântul, aţi tămăduit;
Bucuraţi-vă, că mulţi copii aţi vindecat, iar copilul mut după Preasfânta Împărtăşanie a vorbit;
Bucuraţi-vă, că mulţi paralitici din patul durerilor i-aţi sculat;
Bucuraţi-vă, că de leucemie, sida, cancer, mulţi bolnavi aţi vindecat;
Bucuraţi-vă, nesecat izvor de tămăduiri, ce pe medicii lumii i-aţi ruşinat;
Bucuraţi-vă, un alt Sfânt Pantelimon, ce şi acum minuni de vindecare săvârşiţi;
Bucuraţi-vă, limanul celor îndureraţi şi necăjiţi;
Bucuraţi-vă, că de argintul viu şi „apa de la mort” , cu plasture pe mulţi i-aţi tămăduit;
Bucuraţi-vă, că de patimile beţiei şi desfrânării pe mulţi i-aţi izbăvit;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 8
Sfânt prooroc al Preasfântului Dumnezeu v-aţi învrednicit a fi. Preasfântul Duh, prin gura Sfinţiei voastre, proorocea evenimente importante, pe care mulţi nu le credeau, dar care acum se dovedesc a fi adevărate. Mulţime de proorocii aţi anunţat şi pe creştini aţi pregătit pentru vremurile grele ce vor veni. Ne gândim la ele, preamărim Atotputernicia Preasfântului Dumnezeu şi înfricoşându-ne cântăm: Aliluia!
Icosul 8
Predica de la sfârşitul Sfintei Liturghii o aşteptam cu înfrigurare, căci atunci Preasfântul Domn Iisus Hristos ne vorbea şi ne anunţa de multe ori ce se va întâmpla în viitor. Toate proorociile s-au împlinit şi se vor împlini cu Preasfânta Voie. Iar noi cu evlavie vă cântăm:
Bucuraţi-vă, că ţării noastre, purificare prin apă, foc şi cutremur i-aţi prezis;
Bucuraţi-vă, că la case să ne mutăm ne-aţi convins;
Bucuraţi-vă, că al treilea război mondial, începând cu 2007 l-aţi proorocit;
Bucuraţi-vă, că marele cutremur apocaliptic următor războiului l-aţi cuvântat;
Bucuraţi-vă, că după cutremurul cel mare, 3 zile de întuneric aţi anunţat;
Bucuraţi-vă, că noul buletin electronic, cardul şi microcipul-pecetea fiarei, să le refuzăm, ne-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă, că în cei 3 ani şi jumătate, antihristul cu Sfinţii se va confrunta;
Bucuraţi-vă, că prigoana creştinilor să ne ascundem ne va forţa;
Bucuraţi-vă, că Noua Ordine Mondială masonii o vor dori dar n-o vor făptui;
Bucuraţi-vă, că doar cei ce vor birui, fericirea veşnică vor moşteni;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 9
Luptă crâncenă aţi dus împotriva vrăjitoarelor şi a duhurilor rele care le slujeau. Pe vrăjmaşii nevăzuţi îi certaţi şi alungaţi, preamărind pe Preasfântul Dumnezeu care v-a dăruit acest har, cântaţi: Aliluia!
Icosul 9
Vrăjile şi farmecele le dezlegaţi cu Sfinte Molifte, Sfinte Slujbe si Sfinte Rugăciuni, iar trupurile şi sufletele creştinilor uşuraţi şi de diavoli îi scăpaţi.
Nădejdea celor deznădăjduiţi, sprijinul celor neajutoraţi sunteţi, Sfinte Părinte, trimiteţi-ne nouă ajutor sfânt.! Noi care şi acum vă auzim, vă zicem aşa:
Bucuraţi-vă, că Sfintele Molifte ale Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur duhurile rele din cei îndrăciţi scoteau;
Bucuraţi-vă, că diavolii în timpul Sfintelor slujbe vă cercetau şi fără de păcat vă găseau;
Bucurați-vă, că eraţi la fel de „curat” ca şi copilul proaspăt botezat;
Bucuraţi-vă, că de cancer, diabet, epilepsie şi alte boli grave mii de oameni aţi vindecat;
Bucuraţi-vă, că pe diavoli vedeaţi, îi deosebeaţi şi-i blestemaţi;
Bucuraţi-vă, că diavolii din cei îndrăciţi vorbeau, doar dacă îi lăsaţi;
Bucuraţi-vă, că în Moldova, la un Sfânt Maslu, cinci mii de oameni aţi vindecat;
Bucuraţi-vă, ce comoară în Preasfântul Cer să strângem ne-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă, ce muţi şi orbi aţi vindecat şi chiar morţi aţi înviat;
Bucuraţi-vă, că mulţi creştini de duhuri rele aţi slobozit;
Bucuraţi-vă, nesecat izvor de apă vie a cărui Sfântă aghiazmă râuri de vindecări a izvorât;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (XII)

-urmare-

Condacul 10
Ca un Sfânt mucenic aţi suferit întreaga viaţă. Predicile în Preasfântul Duh, critica adusă celor ce nu respectă Sfintele Canoane şi Sfânta Scriptură şi critica împotriva păcatelor şi fărădelegilor creştinilor şi a „păstorilor” lor, v-au adus persecuţii.

Întemniţat, umilit şi batjocorit, chiar şi şocuri electrice aţi suferit. Jigniri, palme, bătăi, ameninţări, hulit ca vrăjitor şi reclamat pe nedrept, aţi fost urmărit şi v-au căutat greşeli, dar n-au găsit.
Otrava din potir, cu putere dumnezeiască aţi învins, iar Sfântul Arhanghel Mihail înapoi în trup v-a trimis. Viaţa v-aţi răstignit pentru dragostea Preasfântului Dumnezeu Căruia cu multă smerenie sfântă aţi cântat şi cântaţi: Aliluia!
Icosul 10
V-au căutat să vă facă mason şi i-aţi gonit, v-au urmărit cu elicoptere şi i-aţi certat cu Preasfântul Cuvânt. Au trimis iscoade, au complotat să vă omoare în fiecare Săptămână Mare.
Dar ca şi Sfinţii Apostoli în braţele Preasfântului Împărat v-aţi pus sufletul.
Întrebat odată, un Sfânt din Muntele Athos a zis: „Cine se va atinge de Sfântul Părinte Gabriel ,de lumina propriilor ochi se va atinge.”
Cu puţine cuvinte umile noi vă cântăm:
Bucuraţi-vă, că printre preoţii Preasfântului Dumnezeu, ca Sfântul preot Argatu, cel mai mare preot al neamului vă aflaţi;
Bucuraţi-vă, că Preasfântului Dumnezeu în feciorie şi castitate slujeaţi;
Bucuraţi-vă, că binecuvântări de la mare distanţă dădeaţi;
Bucuraţi-vă, că iscoadele popilor şi securiştilor cunoşteaţi şi demascaţi;
Bucuraţi-vă, că pe preoţii ce nu învaţă poporul şi pe Preasfântul Dumnezeu înşală aţi criticat;
Bucuraţi-vă, că popilor li se va ridica darul şi harul le-aţi cuvântat;
Bucuraţi-vă, căci creierul cu laserul să vi-l distrugă au planificat şi eşuat;
Bucuraţi-vă, că mulţi trădători şi vânzători aţi avut;
Bucuraţi-vă, că pe toţi înapoi la Preasfântul Dumnezeu şi credinţă i-aţi vrut;
Bucuraţi-vă, că împotriva pecetluirii, a francmasoneriei şi a antihristului aţi fost
cunoscut;
Bucuraţi-vă, că cei de altă religie Sfânta putere v-au recunoscut,
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 11
Cununi nenumărate aţi primit în Preasfântul Cer şi între sfinţi heruvimi şi sfinţi serafimi vă desfătaţi, în Preasfânta Lumină învăluit, de-a dreapta Preasfântului Împărat, Căruia ca torţă de iubire aţi slujit cât două vieţi.
Unic sunteţi pe pământ şi în Preasfântul Cer, între Sfinte osanale şi cântări trăiţi, împreună cu Preasfânta Fecioară şi cu toţi Sfinţii, aduse Preasfântului Dumnezeu cu Întreit: Aliluia!
Icosul 11
Existenţa întregă v-a fost o minune. Călătorind în duh pe Calea Lactee, plecându-vă genunchii în faţa Preasfântului Împărat Iisus Hristos, în slujba omului punându-vă cele 33 de daruri primite, în calea fiecăruia dintre noi v-aţi aşezat şi cu dragoste totală v-aţi aplecat, ridicându-ne poverile, purtându-ne păcatele, arătându-ne paşii spre mântuire.
Ne-aţi împărtăşit cu o dragoste pe care Preasfântul Dumnezeu ne-a trimis-o din eternitate. Luăm fiecare câte o fărâmă din această iubire şi o aşezăm în sufletele noastre, cântându-vă minunile:
Bucuraţi-vă, nume de sfânt Arhanghel al Darului, ce daruri multe ne-aţi oferit; Bucuraţi-vă, că pe norii groşi de ploaie, Carul Sfântului Ilie două ore la mânăstire a
poposit;
Bucuraţi-vă, că cei ce nu v-au cunoscut, acum vă caută şi cu evlavie vă preţuiesc;
Bucuraţi-vă, trâmbiţa Preasfântului Duh, prin care minunile Preasfântului Dumnezeu strălucesc;
Bucuraţi-vă, că în miile de fotografii , tot atâtea mii de minuni sălăşluiesc;
Bucuraţi-vă, că, precum „pescuirea minunată”, peştele prins l-aţi înmulţit;
Bucuraţi-vă, că Sfânta Liturghie a Sfinţilor Îngeri în biserica încuiată, creştinii au auzit;
Bucuraţi-vă, că „ceaţa mistică” a Preasfântului Duh peste creştinii Sfinţiei voastre s-a coborât;
Bucuraţi-vă, că Preasfânta Fecioară să-I fie citită Psaltirea în vedenie a rugat;
Bucuraţi-vă, că Sfânta Cuvioasa Parascheva în duh creştinilor s-a arătat;
Bucuraţi-vă, că la Sfânta Liturghie în înalţime vizibil creşteaţi;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 12
Preasfântul Domn Iisus Hristos, direct prin gura Sfântului Părinte, ne vorbea cu glas blând, cu lacrimi sau ne certa, iubindu-ne. De câte ori nu ne-a spus să ne lepădăm de patimi, păcate şi fărădelegi şi ne-a dat sfaturi duhovniceşti? De câte ori n-a plâns la predică sau la rugăciunile Sfintei Liturghii ? Cu privirea caldă, pătrunzătoare, ne mângâia şi ne alina suferinţele. Cu privirea albastră a Preasfântului Mântuitor ne ocrotea, cu gândul ne însoţea, cu sfinte mâini ne binecuvânta şi în turma Preasfinţiei Sale ne aduna.
Minuni ce numai sufletul le poate simţi de la Preasfântul Dumnezeu trimise, Preasfintei Treimi să cântăm din toată inima: Aliluia!
Icosul 12
Câte milioane de Sfinte rugăciuni oare aţi înălţat la Preasfântul Dumnezeu pentru iertarea sufletelor din iad ? De câte ori oare, în duh, sufletele iertate, le-aţi dus în Preasfântul Rai? Câţi creştini oare ar putea spune şi pentru tatăl meu v-aţi rugat şi pentru
mama mea şi pentru fiul meu sau fiica mea? Oare câţi copii avortaţi aţi mutat în Preasfântul Rai cu sfintele rugăciuni? Cine ar putea spune? Vă mulţumim Sfinte Părinte,
şi doar pentru atât de-ar fi, primiţi umilele noastre cântări:
Bucuraţi-vă, că păcatele dinainte le ştiaţi şi la sfânta spovedanie ne ajutaţi;
Bucuraţi-vă, că darul de a ierta păcatele pe pământ şi în Preasfântul Cer aveţi;
Bucuraţi-vă, că şi acum noi si mari minuni faceţi;
Bucuraţi-vă, că un an întreg, la sfinte slujbe de noapte, la multe vindecări şi minuni am asistat;
Bucuraţi-vă, că din roadele grădinii noastre să trăim ne-aţi îndemnat;
Bucuraţi-vă, că apa curată de izvor, netratată chimic sau malefic, să o bem ne-aţi învăţat;
Bucuraţi-vă, că de produsele cu aditivi alimentari toxici să ne ferim, ne-aţi indrumat;
Bucuraţi-vă, trâmbiţa cea de pe urmă a Preasfântului Mântuitor, al nostru ocrotitor;
Bucuraţi-vă, la Judecata personală şi cea de Apoi, Sfânt Mijlocitor;
Bucuraţi-vă, curcubeu la Preasfântului soare, care pe norii diafani străluciţi;
Bucuraţi-vă, că la Sfântul mormânt ne chemaţi să ne mântuiţi;
Bucuraţi-vă, căci ne ziceaţi: „În numele Preasfântului Dumnezeu şi al Preasfintei Maici fiţi binecuvântaţi.”;
Bucuraţi-vă pururea, Sfinte Părinte Gabriel, Sfânt Apostol al Iubirii.
Condacul 13

Mult iubite Sfânt Apostol al Preasfântului Mântuitor, ocrotitorul sufletelor noastre şi mijlocitorul nostru direct la Presfântul Dumnezeu, cu umilinţă vă rog, cu sfintele rugăciuni să mă izbăviţi pe mine, robul păcătos, de iadul cel veşnic şi să mijlociţi pentru mine să mă bucur de veşnica fericire a Preasfântului Rai, ca împreună cu Preasfânta Împărăteasă, cu Sfinţia voastră, cu toţi Sfinţii şi cu toate Sfintele Puteri cereşti să cântăm în vecii vecilor Preasfintei Treimi: Aliluia!
(acest condac se zice de 3 ori, apoi se zic Icosul 1 şi Condacul 1)

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (XIII)

-urmare-

Rugăciune
Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, cu mijlocirea Preasfintei Fecioare, pentru rugăciunile Sfântului nostru Părinte Gabriel, vă rog cu toată smerenia şi umilinţa iertaţi-ne şi miluiţi-ne pe noi, păcătoşii robi. Iertaţi-mă pe mine, păcătosul/-a (N) şi vindecaţi trupul şi sufletul meu de boala (...) ce mă chinuie, de duhuri rele, de vrăji, farmece şi blesteme şi faceţi de nimic toată puterea diavolului. Cu Preasfânta Putere curăţaţi sufletul şi trupul meu de patimi, păcate, întinare şi întunecare, ca să mă luminez, să mă smeresc iar inima mea să fie templu curat închinat Preasfinţiei Voastre spre sălăşluire.
Iertaţi pe toţi cei răposaţi din neamul meu (...) de păcatele lor şi-i uşuraţi şi izbăviţi de muncile veşnice ale iadului.
Iertaţi-mă şi pe mine, iar în ceasul ieşirii sufletului meu din trup, vă rog cu umilinţă şi cutremur, să trimiteţi sfinţii îngeri să mă scape de înfricoşaţii diavoli ai văzduhului şi vămilor şi să ducă sufletul meu în lăcaşurile din Preasfântul Rai.
Ajutaţi-mă, Sfinte Părinte, pe mine păcătosul, să lupt să nu primesc noile acte de identitate electronice (biometrice) şi pecetea-666- microcip pe mâna dreaptă sau pe frunte, ce vor veni în curând. Daţi-mi curajul să fug din calea lor şi să prefer asceza, pustnicia sau martirajul, decât o viaţă vremelnică, de huzur dar fără Preasfântul Dumnezeu.
Ajutaţi-mă, Sfinte Părinte , să fac fapte bune, plăcute Preasfântului Dumnezeu, ca
să dau răspuns bun la Preasfânta Judecată şi împreună cu Preasfânta Maică, cu Sfinţia voastră, cu toţi Sfinţii şi toate Sfintele Puteri cereşti, să pot cânta şi eu osanale şi imnuri de slavă Preasfântului Dumnezeu, in vecii nesfârşiţi.
Mulţumire, cinstire, închinare şi închinăciune Preasfântului Tată, Preasfântul Domn Savaot, Preasfântului Fiu Iisus Hristos şi Preasfântului Duh, măriţi, slăviţi şi iubiţi în Preasfânta Treime. Amin, Amin, Amin.

Să consemnăm câteva doar din inadvertenţele grave ale acestor compoziţii apocrife:


1. Din icosul 1 al acatistului rezultă că ca toţi Sfinţii sunt subordonaţii “părintelui Gabriel”, ceea ce este o aberaţie şi o erezie totodată.

2. Aberaţie protocronistă, cu influenţe de la “Noul Ierusalim”: România este “Ţara Făgăduinţei, cea sub formă de peşte” (poate de calcan!)

3. Altă influenţă pucioşească: “Împlinind Cuvântul, Preasfântul Domn Iisus Hristos l-a trimis pe Nicu Gabriel în Grădina Preasfintei Maicii Domnului, România, cu înaltă misiune apostolică”. Propovădirea “Cuvântului de la Pucioasa” este adânc înrădăcinată în obicei: „Am fost trimis să pregătesc Calea Preasfântului Mântuitor, să propovăduiesc Preasfântul Cuvânt,...”

4. N.G. este un “corector al Sfintei Liturghii”. El spune :”Preasfântul Hristos în mijlocul nostru!”, în timp ce preoţii de rând spun doar :”Hristos în mijlocul nostru!”. De altfel, adjectivele “Sfânt” şi “Preasfânt” sunt de un pietism maladiv şi abundă până la o supărătoare bagatelizare. Este un mijloc ieftin, comercial, prin care N.G. se detaşează de ceilalţi preoţi, care preferă să rămână canonici, din dorinţa de a epata în faţa credulilor săi adepţi.

5. Aberantă este şi proorocia “Şfântului nea’Nicu” făcută cu 2 ani înainte de a muri (†1 iulie 2005) privind declanşarea celui de-al treilea război mondial, începând cu anul 2007!

6. Super- şi ultra- aberantă este răstălmăcirea rugăciunii Tatăl nostru:

"Preasfinte Tată Care eşti în Preasfântul Cer, Preasfânt este Numele, viu eşti în Preasfânta Împărăţie. Facă-se Preasfânta Voie, precum în Preasfântul Cer şi pe pământ. Împărtăşeşte-ne cu Preasfântul Trup azi şi ne iartă păcatele precum şi noi iertăm greşiţilor. Şi nu ne lăsa în ispită şi izbăveşte-ne de cel viclean. Amin... Preasfinte Doamne, miluiţi-ne (de 12 ori) "

Oare aşa a rostit Domnul Iisus Hristos rugăciunea "Tatăl nostru" ? Oare nu sunt antihrişti aceia care vor să schimbe Sfânta Scriptură a Noului Testament?

7. Expresia inovatoare "Doamne, miluiţi-ne (de 12 ori) " exprimă erezia că sunt 3 Dumnezei, şi nu un Singur Dumnezeu întreit în 3 Persoane!

8. Formularea “Bucuraţi-vă, că popilor li se va ridica darul” exprimă o bucurie ieftină preluată de la ereticii pucioşi, care se consideră posesori ai unei preoţii superioare celei care a fost păstrată în biserică în ultimii 2000 de ani.

9. Formularea “Sfântul Apostol Al Iubirii” este şi ea pastişată, căci Apostolul Iubirii este unanim recunoscut a fi Sfântul Ioan Evanghelistul. Gabrieliştii nu se sinchisesc însă: pe lângă celelalte enormităţi plămădite pe seama “Şfântului” această furăciune este un fleac.

10. Din acatist rezultă că “părintele Gabriel” îi intoxica sistematic pe adepţii gabrielişti cu o serie de învăţături legate de traiul de zi cu zi, copiate aidoma de la mentorii lui pucioşi: folosirea exclusivă a “apei curate de izvor, netratată chimic sau malefic”, evitarea radicală a “produselor cu aditivi alimentari toxici”, folosirea exclusivă a “roadelor grădinii proprii” , evitând produsele cumpărate de pe piaţă, introducerea în cultul curent a “slujbelor de noapte”, mutarea tuturor sufletelor din iad în rai prin slujbe speciale, “minuni” făcute cu fotografiile, lupta cu “vrăjitoarele”, proorocia Marelui Cutremur, „ceaţa mistică” a Preasfântului Duh, mutarea creştinilor de la blocuri la case, ca să scape de cutremur, promovarea teoretică a “slujbelor fără bani” ca fiind “singurele primite”, proorocul este “vas de cristal preaales”, de care adepţii trebuie să asculte necondiţionat.

231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească (XIV)

-urmare-

Într-un fragment înregistrat al slujbei Sfântului Maslu, (http://www.youtube.com/watch?v=7MmJ2LgJE3c) se vede cum preotul Nicu Gabriel, deşi citeşte după carte, modifică intenţionat textul citit, alterându-i sensul. Acest demers voluntar este însă un atentat la integritatea Sfintei Tradiţii, aşa cum a fost ea păstrată de sute de ani în cărţile de slujbă ale Bisericii. Iată textul cu pricina, aşa cum este el tipărit în cărţile de slujbă:

“...trimite darul Tău cel tămăduitor şi iertarea păcatelor, şi tămăduieşte pe robul Tău cu mulţimea milei Tale. Aşa, Doamne, Cel ce eşti lesne iertător, Unule milostive şi iubitorule de oameni, Căruia Îţi pare rău de răutăţile noastre; Cel ce ştii că gândul omului este plecat spre cele rele din tinereţile lui; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel ce pentru mântuirea păcătoşilor Te-ai întrupat, Dumnezeu fiind, şi Te-ai făcut om pentru zidirea Ta; Tu Cel ce ai zis: “N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”; Tu eşti Cel ce ai căutat oaia cea rătăcită; Tu eşti Cel ce cu osârdie ai căutat drahma cea pierdută şi ai aflat-o; Tu eşti Cel ce ai zis: pe cel care vine la Mine, nu-l voi scoate afară; Tu eşti Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele Tale Picioare; Tu eşti Cel ce ai zis: de câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui; Tu eşti Cel ce ai zis: bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte; însuţi, îndurate Stăpâne, caută din înălţimea Ta cea sfântă, umbrindu-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi cu harul Sfântului Tău Duh în ceasul acesta şi trimite-L peste robul Tău acesta (N) care şi-a cunoscut păcatele sale şi a venit la Tine cu credinţă.”


Şi iată cum “citeşte” preotul Nicu Gabriel acelaşi text din Aghiazmatar:

“...trimite darul Tău cel tămăduitor şi iertarea păcatelor, tămăduieşte, Doamne, şi pe robii Tăi aceştia, cu mulţimea milelor sfinţeniei Tale. Aşa, Preasfinte Doamne, Cel ce eşti lesne şi Unul milostiv şi iubitor de oameni, Căruia rău Îţi pare rău de răutăţile noastre; Cel ce ştii că gândul omului este plecat spre cele rele din tinereţile lui; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel ce pentru sfânta mântuire a păcătoşilor Te-ai întrupat, Preasfinte Dumnezeule fiind şi Te-ai făcut om pentru zidirea Preasfinţiei Sale; Tu Cel ce ai zis: “N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la sfânta pocăinţă”; Tu eşti Cel ce ai căutat oaia cea rătăcită; Tu eşti Cel ce cu osârdie ai căutat drahma cea pierdută şi ai aflat-o; Tu eşti Cel ce ai zis: să vii la Preasfinţia Sa, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, nu-l voi scoate afară; Tu eşti Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care a spălat cu lacrimi cinstitele şi Preaputernicele Preasfintele Tale Picioare; Tu eşti Cel ce ai zis: de câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui; Tu Cel ce ai zis: bucurie se face în Sf...Preasfântul cer pentru un păcătos care se pocăieşte; însuţi, îndurate Preasfinte Stăpâne, caută din înălţimea Ta cea sfântă, umbrindu-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi cu Preasfântul har şi Preasfântul Duh în ceasul acesta trimite-L peste robii Tăi aceştia care sunt de faţă...”


Concluzie: Departe de a fi “ultima trâmbiţă apocaliptică”, Nicu Gabriel se dovedeşte a fi un farseur lipsit de imaginaţie: el rămâne un jalnic plagiator al liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim”. Totuşi, prin trecerea precipitată din această viaţă, acest epigon al liderilor pucioşi le-a luat-o apăsat înainte: el a fost “sanctificat”, cu câţiva ani mai devreme decât aceştia, de proprii săi admiratori, gabrieliştii îmbătaţi de iluzii deşarte. Liderii pucioşi vor păţi şi ei acelaşi lucru, dar abia la plinirea vremii. Deocamdată, trebuie să mai aştepte cu stoicism până când le va veni rândul.

Iată cum pricep „lingvistele” îndemnul și rugămintea monahului sfințit Iustin Pârvu: Viceversa. Și sărmanele am impresia că iar sunt purtate de minteresul celui rău ca să dea drumul la ispisisikaa...a lui nenia cu eretele pe umărul drept pentru cafiaua lui tanti grijania ca să credem ce ghicește duhul rău în zaț... ca să crezi de frică și pentru pofte rele.

Căci dacă cartea:

„Părintele Gabriel - Un om îndumnezeit prin Har” - Ieromonahul Teognost, sora Laurenţia şi Alexandra, Editura "Credinţa strămoşească", 2008

a apărut fără binecuvântare, fără ascultare, deci vinovații care au publicat ceva scrieri fără binecuvântare se fac vrednici de mustrare, căci deșii se aflau sub ascultare au publicat fără binecuvântare de la maimare și iată cum în mintea unora, este descalificat părintele Gabriel... adică cel despre care e scrisă cartea, susținând ei că el nu era în duhul ortodoxiei. Dar aici nu e vorba de cenzură căci nimeni nu este îndreptățit ca să te cenzureze spre a nu mai mărturisi Adevărul, pe Cuvântul lui Dumnezeu, prin viața pe care o duci, aceia nu trebuiesc ascultați oricine ar fi ei, ci bătrânul monah a afirmat că o carte apărută sub numele ortodoxiei nu avea binecuvântarea părintească, fiind scrisă de niște monahi, deci a mustrat neascultarea monahicească față de stareț, față de maimare, față de Biserică, față de Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu care a propovăduit smerenia și ascultarea și dragostea de mai mare, de Tatăl Ceresc!

Deci dușmancelor, exista un topic despre părintele Gabriel care este în Cer dacă e să credem în visul unuia din ucenicii săi, și nu trebuia ca să vă găsiți alte forme de a stârni conflicte ca prin ricoșeu să ne îndemnați la necredință în Cuvântul lui Dumnezeu, mimând cu fățărnicie supunerea față de Biserică...

Păi părintele Iustin Pârvu a întărit cuvântul sfântului Apostol Pavel care spune că : „de la noi sau de la un înger din Cer dacă va mărturisi cineva o altă Evanghelie să nu-l credeți căci nu este altă Evanghelie decât a Domnului Iisus Hristos”, adică nu există o evanghelie a neascultării sau a ascultării de satana îmbrăcat în haină sfântă... deci nu există o evanghelie a păcatului și fățărniciei, iar Ap. Pavel susținea că Evanghelia proporvăduită de el este Evanghelia Domnului Iisus Hristos mustrând până și pe sf. ap. Petru, iubitul și fratele său în Domnul!

Deci „de la noi sau de la un înger din Cer...” și părintele Iustin Pârvu și-a dat seama că de la NOI a apărut ceva fără binecuvântare, deci fără ascultare... mie așa îmi par lucrurile.

Iar părintele Gabriel mi se pare un părinte cinstit și smerit care a îndemnat pe ucenicii săi la smerenie. Nu-l cunosc personal, n-am prea auzit nimic de el decât bârfe și n-am citit nimic ca să mă pot pronunța... dar așa mi-au lăsat impresia pozele cu el și ceea ce am citit de la cei care l-au iubit și cunoscut că nu a săvârșit nimic rău ci chiar a avut o anumită demnitate față de regimul comunist... de epoca de aur.

232. Reacţii de sprijin la adresa “Şfântului Nicu Gabriel”, considerat a fi „ultima” trâmbiţă pucioşească (I)

Reacţiile la articolul precedent (231. “Şfântul Nicu Gabriel”, ultima trâmbiţă pucioşească ) au fost imediate şi vehemente, fiind de aşteptat să continue şi de acum încolo. De altfel, reticenţa Bisericii în a-l declara pe N.G. sfânt şi a-l canoniza după rânduială va creşte substanţial riscul ca admiratorii „şfântului Nicu Gabriel” să o perceapă ca pe o situaţie intolerabilă şi să-i împingă spre acte necugetate, schismatice.

O astfel de reacţie e formulată pe Forumul Creştin Ortodox, la adresa http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=3666&page=214 . Aici, un oarecare Vsovivi sare în apărarea memoriei lui N.G. fără să-l cunoască. El afirmă cu convingere că deşi nu se poate pronunţa, se pronunţă în sensul că „...părintele Gabriel mi se pare un părinte cinstit și smerit care a îndemnat pe ucenicii săi la smerenie. Nu-l cunosc personal, n-am prea auzit nimic de el decât bârfe și n-am citit nimic ca să mă pot pronunța...”
În consecinţă, după părerea lui Vsovivi, vinovaţii sunt fără doar şi poate doar editorii (şi eventual, autorii) acestei cărţi, care au lansat-o pe piaţă fără vreo binecuvântare arhierească autentică.

Să reluăm mesajul provenit de la protosinghelul Justin Pârvu, stareţ la mănăstirea Petru Vodă, pentru a vedea dacă interpretarea ce i s-a dat de către Vsovivi-Vsovi pe Forum, este corectă:

“Nu de multă vreme ne-a parvenit la mănăstirea Petru-Vodă o carte despre viaţa Părintelui Gabriel, scoasă la Editura Credinţa strămoşească, carte apărută, chipurile, cu binecuvântarea P.S. Calinic Argeşeanul şi ajutorul Părintelui Nicolae Tănase. Am aflat mai târziu că aceste binecuvântări nu au existat şi domnul editor nu a făcut decât să se folosească de nişte nume de renume spre a-şi face reclamă bună. Vrem să atragem atenţia tuturor cititorilor de carte duhovnicească, şi nu numai, că această carte nu are nici o binecuvântare din partea mănăstirii noastre. Această carte este plină de învăţături mincinoase, neortodoxe, fiind rodul unor înşelări drăceşti. Chiar dacă editura Credinţa strămoşească a editat multe alte cărţi de o importanţă deosebită în viaţa bisericească, această carte poate deruta poporul cel credincios şi recomand să fie scoasă de pe piaţă, de la vânzare, iar credincioşii sub nici o formă să nu citească astfel de rătăciri.

Este îngrijorătoare tendinţa acestei mulţimi ortodoxe care aleargă după minuni, vise şi vedenii, preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea. Aceasta denotă că o mare parte din popor este lipsit de credinţă şi de răbdare, care apelează mai degrabă la vrăjitorii de acest fel, în loc să lucreze poruncile evanghelice şi aşa să aştepte mila lui Dumnezeu. Viaţa sfântă a unui om se recunoaşte, în primul rând, după ceea ce a pătimit, după virtuţile sale evanghelice, nu după semne şi minuni, pe care le poate săvârşi tot vrăjitorul. Este adevărat că Biserica noastră are mulţi sfinţi făcători de minuni, dar atât Evanghelia, cât şi toată tradiţia patristică ne învaţă să nu căutăm lucruri paranormale, semne şi minuni, căci puţini au discernământul de a distinge care sunt de la Dumnezeu şi care sunt de la diavol. Calea cea strâmtă şi cu chinuri, recomandată de Evanghelie, este singura cale de mântuire.

Dar noi, pentru că dorim o viaţă cât mai comodă, apelăm la astfel de falşi făcători de minuni, care apropie credincioşii mai mult de diavol decât de Dumnezeu.
O carte de acest fel este şi cartea părintelui Gabriel apărută la editura Credinţa strămoşească, o carte care ar trebui arsă, precum cărţile eretice. Nădăjduim ca editura Credinţa strămoşească să-şi recunoască vina de a se folosi, fără acordul nostru, de numele mănăstirii Petru-Vodă şi al altor persoane implicate, fără nici un temei – cum ar fi numele părintelui Nicolae Tănase, care de asemenea nu a avut nici o legătură cu această carte -, şi să-şi retragă cartea de la vânzare, iar pe viitor să fie mai atent în cercetarea materialelor primite“.
Protos. Justin Parvu

Vsovi pretinde că vinovaţii sunt în exclusivitate acei monahi necugetaţi care au editat acea carte eretică fără a cere în prealabil binecuvântare de la mai-marea stăpânire, iar părintele Gabriel i se pare (cităm) „un părinte cinstit și smerit”, care n-are , săracul, nici o vină.

Cităm din nou din panseurile lui Vsovi:

„...deci vinovații care au publicat ceva scrieri fără binecuvântare se fac vrednici de mustrare, căci deșii se aflau sub ascultare au publicat fără binecuvântare de la maimare și iată cum în mintea unora, este descalificat părintele Gabriel... adică cel despre care e scrisă cartea, susținând ei că el nu era în duhul ortodoxiei.”

În continuare, Vsovi ne trimite să apelăm la Cartea de Vise, ca să ne documentăm asupra tălmăcirii celei mai plauzibile a misterului care pluteşte în jurul personajului pe care pucioşii îl alintau cu apelativul „popa Gaby”:

„Deci dușmancelor, exista un topic despre părintele Gabriel care este în Cer dacă e să credem în visul unuia din ucenicii săi...”

Să nu fi văzut Vsovi că P. Iustin Pârvu a motivat limpede faptul că necesitatea obţinerii binecuvântării prealabile nu este doar o obligaţie de rutină, ci este motivată de o situaţie ieşită din comun! Anume că (cităm acum din apelul părintelui stareţ):

„Această carte este plină de învăţături mincinoase, neortodoxe, fiind rodul unor înşelări drăceşti...

Ale cui o fi învăţăturile neortodoxe? Oare nu ale părintelui Gabriel, în care Vsovi vede mustind „duhul ortodoxiei” ? Că doar despre isprăvile lui se vorbeşte în această carte!
Cităm mai departe:

... această carte poate deruta poporul cel credincios şi recomand să fie scoasă de pe piaţă, de la vânzare, iar credincioşii sub nici o formă să nu citească astfel de rătăciri...
... Este îngrijorătoare tendinţa acestei mulţimi ortodoxe care aleargă după minuni, vise şi vedenii, preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea...”

Aici ne oprim puţin. Dacă în primele două fraze citate mai sus se putea interpreta că părintele Pârvu se referă doar la cei care au editat cartea (deşi învăţăturile mincinoase, neortodoxe, rod al unor înşelăciuni drăceşti, n-au cum să aparţină editorilor, şi nici autorilor cărţii, care doar le-au reprodus cu evlavie, ci aparţin în exclusivitate celui care le-a conceput şi le-a promovat în mod public, adică lui „popa Gaby”), apoi în cea de-a treia frază se face referire direct la „Popa Gaby”: „preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea”, dar în egală măsură şi la susţinătorii lui eretici care cred în visele de noapte, alergând „după minuni, vise şi vedenii” ( cum ar fi Vsovi, care ne sugerează că singurul argument irefutabil în această speţă ar fi îndemnul stahanovisto-vsovian „Să credem în visul unuia din ucenicii săi!”)

232. Reacţii de sprijin la adresa “Şfântului Nicu Gabriel”, considerat a fi „ultima” trâmbiţă pucioşească (II)

P. Iustin îi avertizează apoi pe cititori să fugă de (cităm) vrăjitorii. Acum ne apare limpede că el nu se referă nici la editorii cărţii, nici la autorul(autorii) ei. Acum e clar că se referă la personajul de poveste care este „Popa Gaby”, cel care este prezentat în carte ca „făcător de semne şi minuni”. Chiar dacă deocamdată nu i se dă în mod explicit numele, acesta este cel acuzat de vrăjitorii, iar P. Iustin motivează această acuzaţie aratând că nu orice „făcător de semne şi minuni” este în mod implicit şi sfânt, ci poate fi la fel de bine unul dintre urmaşii lui Elima vrăjitorul:

„Viaţa sfântă a unui om se recunoaşte, în primul rând, după ceea ce a pătimit, după virtuţile sale evanghelice, nu după semne şi minuni, pe care le poate săvârşi tot vrăjitorul.”

Chiar dacă facerea de minuni rămâne în principal o lucrare minunată a sfinţilor, nu e la îndemâna oricui să distingă între o minune autentică şi o mistificare vrăjitorească:

„Este adevărat că Biserica noastră are mulţi sfinţi făcători de minuni, dar atât Evanghelia, cât şi toată tradiţia patristică ne învaţă să nu căutăm lucruri paranormale, semne şi minuni, căci puţini au discernământul de a distinge care sunt de la Dumnezeu şi care sunt de la diavol.”

Referindu-se apoi tot la Popa Gaby (fără a-i da neapărat numele - considerând probabil că nu e cazul să-i facă prea multă publicitate) P. Iustin îl plasează în categoria „falşi făcători de minuni” căci, desigur, despre Nicu Gabriel era vorba aici, ca şi în cartea care i-a fost dedicată:

„Dar noi, pentru că dorim o viaţă cât mai comodă, apelăm la astfel de falşi făcători de minuni, care apropie credincioşii mai mult de diavol decât de Dumnezeu.”

În momentul însă în care este nevoit să pună degetul pe rană, arătând periculozitatea acestei cărţi, el nu mai ocoleşte identitatea celui pe care îl consideră a fi „capul răutăţilor”. Ba mai mult, el este asimilat ca fi chiar autorul moral al cărţii, pe care o numeşte „cartea părintelui Gabriel” – deşi nu Nicu Gabriel a scris-o – căci învăţăturile lui sunt de fapt esenţa şi seva otrăvită a acestei cărţi eretice:

„O carte de acest fel este şi cartea părintelui Gabriel apărută la editura Credinţa strămoşească, o carte care ar trebui arsă, precum cărţile eretice.”

Iată, aşadar, cum părintele Iustin Pârvu nu vede periculozitatea editorilor, nu vede periculozitatea autorilor , ci vede periculozitatea învăţăturilor gabrielite, pe care le consideră eretice şi bune de pus pe foc.

În schimb, Vsovi vede în Nicu Gabriel însuşi „duhul ortodoxiei”...

Dacă ar fi să extragem o concluzie din apelul părintelui Iustin Pârvu, am sintetiza-o astfel:

„Preotul Nicu Gabriel face parte din categoria falşilor făcători de minuni, iar doctrina lui, în ciuda faptului că are o aparenţă de exclusivism şi de sfinţenie fundamentalistă, îi apropie pe credincioşi mai mult de diavol decât de Dumnezeu. Chiar dacă în viaţa lui a dat şi sfaturi bune, pe ansamblu învăţătura lui este periculoasă, putând degenera oricând într-o schismă. Cărţile adulatoare scrise despre el trebuie aruncate în foc, iar cultul „şfântului Nicu Gabriel” este eretic, cu vădite tendinţe extremist-centrifuge şi schismatice”.

Am extras doar ce a spus părintele Iustin Pârvu, un mare duhovnic al neamului, ca şi alţii foarte mari, căci avem încă printre noi câţiva patrioţi demni de toată iubirea Domnului şi preţuirea credincioşilor. Dar am eliminat toţi ''porcii'' de unsoare scursă din ''dumicaturile'' de slănină cu care ai dorit să faci injecţii cu arsenic... direct în oqululhul naivilor cu credinţa amestecată cu închipuirile şi cu bărfele căci se cred sărmanii fii de împăraţi şi proletari.


Mă citez ce am zis mai sus foarte bine de la Domnul iar tu ai persiflat ridiculizându-mă şi interpretând în stil de bârfă gazetărească pentru panoul de părete, şi reieşind că tu în mintea ta ai înţeles că tot ce a zis părintele Justin Pârvu se referea strict la părintele Gabriel, ca şi cum tot răul despre care vorbea părintele Iustin Pârvu l-a săvârşit numai şi numai părintele Gabriel şi iată iar ai găsit dumneata ţapul ispăşitor căci ai învăţat de la neocomuniştii cu faţă umană ca să arunci toate faptele tale în cârca nevinovaţilor care guverneză de 6 luni în speranţa că tu vei fi trecut cu vederea ori că vei fi considerat un erău, nevrând să vezi că eşti un fel de vrăjitoare ce călare pe mătură stârneşti furtuni deşarte într-o cană de cafia... neagră, cu lăptic pentru ispisisik... aaaaaaa lui nenia fireşte care nu de 20 de ani conduce mafia şi ţara ci de 62 de ani:

''Nu de multă vreme ne-a parvenit la mănăstirea Petru-Vodă o carte despre viaţa Părintelui Gabriel, scoasă la Editura Credinţa strămoşească, carte apărută, chipurile, cu binecuvântarea P.S. Calinic Argeşeanul şi ajutorul Părintelui Nicolae Tănase. Am aflat mai târziu că aceste binecuvântări nu au existat şi domnul editor nu a făcut decât să se folosească de nişte nume de renume spre a-şi face reclamă bună.''

Este mustrat editorul că şi-a făcut reclamă pe baza unor nume cunoscute de ortodocşi.

''Vrem să atragem atenţia tuturor cititorilor de carte duhovnicească, şi nu numai, că această carte nu are nici o binecuvântare din partea mănăstirii noastre. ''

Se atrage atenţia că nimeni din mănăstirea respectivă nu a dorit scierea ei şi deci nu a dat binecuvântare nici călugării şi nici stareţul de acolo.

''Această carte este plină de învăţături mincinoase, neortodoxe, fiind rodul unor înşelări drăceşti. ''

Cum nu preotul Gabriel a scris cartea ci Ieromonahul Teognost, sora Laurenţia şi Alexandra, şi a apărut la Editura "Credinţa strămoşească" în 2008, se poate pune scrierea din carte pe seama autorilor scrierii în primul rând, dar fireşte că se poate presupune că părintele Gabriel este autorul unor învăţături mincinoase, neortodoxe ca fiind rodul unor învăţături drăceşti, asta dacă am şti că la părintele Gabriel se referă părintele la modul explicit. Dar părintele Justin sigur se referă la învăţăturile ce reies din acea carte, dacă o citeşti. Iar cum nu preotul Gabriel şi-a dat acordul pentru învăţăturile ce reies din carte şi nici nu el le-a scris, e clar că responsabilitatea duhului cărţii rămâne în proporţie de 75% pe umerii autorilor ei. Dar 25% se poate presupune că şi cel despre care era scrisă cartea ar fi fost la baza acestor învăţături scrise pe seama sa. O să vedem altădată ce a propovăduit părintele Gabriel, sau părintele Gabi. Dar trebuie să ne informăm corect înainte de a emite vre-o prejudecată, pardon, dreaptă apreciere. Deocamdată analizăm rugămintea părintelui Iustin către editură.

''Chiar dacă editura Credinţa strămoşească a editat multe alte cărţi de o importanţă deosebită în viaţa bisericească, această carte poate deruta poporul cel credincios şi recomand să fie scoasă de pe piaţă, de la vânzare, iar credincioşii sub nici o formă să nu citească astfel de rătăciri.''

Se mulţumeşte editurii avertizându-se despre pericolul derutei poporului credincios, şi recomandă a fi scoasă de pe piaţă şi credincioşii să nu cumva să citească rătăcirile astea şi nici altele asemenea. Dar să vedem care sunt rătăcirile.

''Este îngrijorătoare tendinţa acestei mulţimi ortodoxe care aleargă după minuni, vise şi vedenii, preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea. Aceasta denotă că o mare parte din popor este lipsit de credinţă şi de răbdare, care apelează mai degrabă la vrăjitorii de acest fel, în loc să lucreze poruncile evanghelice şi aşa să aştepte mila lui Dumnezeu.''

Se vorbeşte despre tendinţa ''acestei mulţimi ortodoxe'' care aleargă la ''preoţi'' numiţi ''vrăjitori de acest fel''. Se observă că se mustră un nărav larg răspândit în Biserica Ortodoxă întrucât se spune că o mare parte din popor apeleză la ''preoţi''... ''vrăjitori de acest fel''. Deşi ''de acest fel'' se referă la năravul unor preoţi în general vorbind, din text, dar se poate presupune că şi părintele Gabriel era un astfel de preot. Dar se vorbeşte despre tendinţa acestei mulţimi ortodoxe care aleargă după ''minuni, vise şi vedenii, preoţi care ghicesc viitorul şi deschid cartea'', şifiind vorba de carte, ideea era, că se desprindea din ea duhul rău care dădea ispită pentru astfel de căutări: de a cere poporul semne şi minuni. Deci accentul cade pe urmarea ispitei îmbrăţişate de către ortodoxul derutat dacă nu are discernământ când citeşte cartea căci se promovează prin ea nimfomania curiozităţilor ispitelor venite în om din pofta de necredinţă şi nerăbdare ca să vadă ortodoxul semne şi minuni sadice sau deşarte ca să creadă. Rămâne să vedem dacă părintele Gabriel a fost un preot de acest fel sau dacă duhul rău al cărţii a fost insuflat de autori şi pus pe seama lui din inconştienţă.

''Viaţa sfântă a unui om se recunoaşte, în primul rând, după ceea ce a pătimit, după virtuţile sale evanghelice, nu după semne şi minuni, pe care le poate săvârşi tot vrăjitorul. ''

Aici părintele Iustin vorbeşte tot de carte arătând că din ea reiese că aprecierea sfinţenie preotului Gabriel făcută în carte de către autori se bazează nu pe virtuţi ca rod al Harului ci pe puteri supranaturale, pe semne şi minuni pe care le poate săvârşi şi vrăjitorul, oricare ar fi el, şi se poate presupune că e vorba de unii preoţi din BOR căzuţi sub patimile astea, dar se poate presupune că e vorba şi de părintele Gabriel căci în mintea oamenilor dacă vorbeşti pe Iisus Hristos de rău nu tu eşti răul mincinos ci iată mulţi chiar cred bârfa: că Domnul a fost defapt un ucenic al satanei şi era un eretic ce şi-a primit pedeapsa binemeritată pe Cruce... mulţi cred încă aşa cum i-a învăţat nenia despre Domnul nostru Iisus Hristos venit în trup acum 2000 de ani prin naştere minunată din fecioarp curată şi că nu a înviat din morţi ori că nu a murit complet sau că nu s-ar fi suit la Ceruri şi că Maria nu este şi nu a fost pururea fecioară curată, ci a mai avut copii cu bătrânul Iosif cu care era doar logodită... şi multe alte minciuni scoase de duhul rău cu uneltele sale şi sculele ridicate la răzvrătire şi hulă sau astăzi mulţi nu cred despre El că a venit în Duhul Cuvântului lui Dumnezeu încă mai dinainte de anii 1940 ori că este şi Duh şi nu numai Fiu al Omului cum Duh este Tatăl şi Duhul Sfânt.

''Deci dacă noi suntem păcătoşi şi făţarnici asta nu înseamnă că Domnul nostru este păcătos, ferească Dumnezeu''. Noi adică acest neam desfrânat şi viclean, dintre care au fost chemaţi sfântul Ap. Pavel şi sfântul Ap. Petru ca să se nască şi să devină şi ei copiii şi păstorii neamului Ceresc.

continuarea mai jos

continuare
 

''Este adevărat că Biserica noastră are mulţi sfinţi făcători de minuni, dar atât Evanghelia, cât şi toată tradiţia patristică ne învaţă să nu căutăm lucruri paranormale, semne şi minuni, căci puţini au discernământul de a distinge care sunt de la Dumnezeu şi care sunt de la diavol. Calea cea strâmtă şi cu chinuri, recomandată de Evanghelie, este singura cale de mântuire. ''

Aici părintele Justin spune că minunile şi semnele pot fi şi de la Dumnezeu, căci mulţi sfinţi sunt făcători de minuni în numele Domnului dar tradiţia ne învaţă să nu promovăm cărţi care deschid căutarea lucrurilor paranormaele, semnele şi minunile ci calea cea strâmtă şi cu chinuri a Evangheliei care este singura cale spre mântuire. Deci suntem preveniţi că foarte puţini au discernământul de a distinge scopul şi sensul minunilor, şi de unde vin ele, de la diavol sau de la Dumnezeu sau de la omul împătimit plin de născoceli şi închipuiele folosite pentru satisfacţiile păcătuirii îngâfătoareoare...oare.

''Dar noi, pentru că dorim o viaţă cât mai comodă, apelăm la astfel de falşi făcători de minuni, care apropie credincioşii mai mult de diavol decât de Dumnezeu.''

Aici este arătată vina comodităţii, nărav care apelează la astfel de falşi făcători de minuni adică de vrăjitorii paranormali şi preoţii ortodocşi luciferizaţi era vorba, putându-se bănui că şi părintele Gabriel era un făcător fals de minuni, întrucât cartea era despre el.

O carte de acest fel este şi cartea părintelui Gabriel apărută la editura Credinţa strămoşească, o carte care ar trebui arsă, precum cărţile eretice.

Dar nu este vorba de el ci de cartea de acest fel, deci aici ni se arată că autorii cărţii sunt principalii vinovaţi şi ei sunt mustraţi, pentru că au scris o carte de acest fel. Dar aici apare confuzia ca şi cum ar fi a părintelui Gabriel, ca şi cum el ar fi scris-o, dar ea, cartea, este scrisă de alţii, şi e clar că părintele Justin se referea la titlul ei „Părintele Gabriel - Un om îndumnezeit prin Har” în sensul că Harul Credinţei credincioase, a unui părinte ortodox, a unui slujitor al Domnului nu se poate evidenţia prin argumentele minunilor şi semnelor ori lucrurilor paranormale cu care te lauzi tu ca autor al lor pentru aprecierile oamenilor aplaudaci la orice grozăvie ci astea sunt cărţi eretice care stârnesc dorinţa de putere spre a săvârşi şi tu minuni şi semne sau să apelezi la vrăjitori ca apoi lăudându-te cu ele să crezi că sunt un rod al Harului, când defapt sunt vrăjitorii sataniceşti care te umplu de mândrie şi lăudăroşenie şi nebunie. Deci cărţi din astea trebuiesc arse căci derutează pe credincioşii care din comoditate aşteaptă să moştenească Împărăţia Cerească în chip lumesc, adică să primească puteri de la mamona omida care la moarte lasă toate puterile ei momidei junioare, aşa asemănător precum a lăsat sfântul Ilie ucenicului său puterea sa, doar că aia a fost dublată, de Dumnezeu, şi apoi merge mamona momida de se spovedeşte de frică să nu ajungă în fundul iadului, după o viaţă de prezicătoare şi vrăjitoare în care a stat noaptea călare pe coada de mătură... iar la cozile lor aveau capete... capete de acuzare sau de viclenie ca să te atragă sî cazi în ispismurâcă.

Nădăjduim ca editura Credinţa strămoşească să-şi recunoască vina de a se folosi, fără acordul nostru, de numele mănăstirii Petru-Vodă şi al altor persoane implicate, fără nici un temei – cum ar fi numele părintelui Nicolae Tănase, care de asemenea nu a avut nici o legătură cu această carte -, şi să-şi retragă cartea de la vânzare, iar pe viitor să fie mai atent în cercetarea materialelor primite“.
Protos. Justin Parvu

Deci vina clară este pusă în seama editorului care au scos o carte sub numele mănăstirii Petru Vodă dar fără acordul lor şi fără ca cineva să aibă cunoştiinţă de aceasta.

În concluzie: părindele a vorbit despre duhul ce reiese din carte şi se lipeşte de inima ta dacă o citeşti fără discernământ, căci te atrag minunile, semnele, vrăjelile, puterile din comoditate, şi despre unii preoţi din BOR înzestraţi cu acest nărav luciferic, şi se poate bănui că preotul Gabriel era unul dintre aceşti preoţi ce săvârşea minuni şi semne care erau fie de la diavol, fie de la Dumnezeu fie de la patimile şi năravurile omului. Dar este clar că nu preotul Gabriel a scris această carte.

Deci rămâne de cercetat care sunt învăţăturile şi sfaturile promovate de părintele Gabriel ca să vedem dacă făcea parte dintre preoţii care deschideau cartea sau preziceau mincinos sau care sunt minunile şi semnele şi spre credinţă în ce şi în cine ne îndreptau ele ca să urmăm pe cine, pe Iisus Hristos sau răutăţile duhului rău şi păcătos. Rămâne ca să cercetăm dacă suntem interesaţi de aflarea Adevărului. Cine l-a iubit sigur o să afle Adevărul.

Iar că un ucenic a avut un vis prin care se arăta cum părintele Gabriel a urcat o scară de lumină în spirală până la Cer, şi apoi a aflat ucenicul că părintele murise, nu sunt în măsură să judec eu visul acelui ucenic dar visul alături de faptele părintelui şi de vorbele sale şi de dragostea şi sinceritatea lui ne pot spune câte ceva despre faptul dacă a fost sau nu un om îndumnezeit prin HAR, căci din cartea respectivă, dacă citim, e clar că ne ispitim căci este scrisă în duh eretic de lăudăroşenie satanicească deci fără binecuvântare şi fără cunoştiinţa celor din mănăstire care pare că ar fi promovat-o dar defapt nu ei au dorit publicarea ei.


Despre părintele Gabriel am găsit un site înţesat de minuni şi semne şi învăţături. Ceea ce şochează este portul alb de deasupra exact ca un medic sau ca un patriarh fără culion. Rămâne de cercetat mai în amănunt dacă cu belzebul scotea pe draci sau dacă cu lucifer făcea minuni şi semne acest preot ortodox sau poate Harul îl folosea ca să se laude pe urmă cu puterile sale. Dar nici o împărăţie care vrea să dăinuie nu se dezbină pe ea însăşi. Deci dacă chiar slujea pe Hristos şi dovezile abundă pe site, şi folosea toate spre smerenie întru numele Domnului, cum atunci a slujit satanei? Căci iată că a murit cu 4 ani înainte de a apare o carte despre el scrisă de nişte monahi şi monahii, scrisă în duh eretic. Eu nu ştiu de el nimic şi am analizat textul nu ca să-l apăr sau să-l acuz ci doar ca să-i răspund MM la ispitirile cu care vine să se distreze pe aici ca să hulim şi noi împreună cu ele, cu lingvistele lui peşte prăjit de ursoaica păcălită de vulpe. Dar mă mir şi eu de puterile Harului dăruite acestui tânăr preot. ''Minuni mai mari decât acestea veţi vedea'', ceva de genul acesta le spunea Domnul Iisus Hristos ucenicilor Săi, martori la numeroase Sale minuni şi semne dăruite de Dumnezeu Lui şi credincioşilor Săi înainte de răstignire şi apoi ucenicilor după înălţarea la Cer a Domnului. Probabil pisma o fi şi ea un motiv pentru care orice minune o punem pe seama celui rău şi plin de pootoareoare...oare? ca să ce, păi ca să hulesc şi să păcătuiesc... fireşte şi apoi să mă milostivesc în deşerţi ca să-i atrag şi pe alţii ca să se ''bucure'' în baaltă împreună cu mineteresul meu viclean... că altfel cum? Altfel numai aşa.

Şi uite aici o mărturie de la un ziar care a fost la locul cu pricina şi s-a documentat şi a stat de vorbă cu părintele Gabriel Nicu. Deci iată cine este ''patriarhul'' îmbrăcat în alb, din proorocia sfântului Lavrenţie, otrăvit de ispisisikaa satanicească care a ajuns şef PSD şi care a pierdut alegerile atunci şi mai târziu când s-a autoînscăunat la şefia parlamentului şi a fost recunoscut de patriarh şi când acesta a mărturisit că este încălcată suveranitatea căci au transformat voinţa poborului exprimată prin referendum în părere de luat sau de neluat în seamă, o consultare aşa cum consultă preşedintele parlamentul sau parlamentul curtea constituţională când suspendă pe preşedintele ales. Poate eu mă înşel... dar Adevărul despre antichrist nu minte niciodată. Deci iată un preot smerit, preot de Mir, dar trăitorul unei vieţi sfinte, monahiceşti, exact pe placul Cuvântului lui Dumnezeu:

Saracie, ascultare si castitate
"Dumnezeu a dezlegat prin nevrednicia mea!
Cum sa inmultesc eu, Doamne, mai bine si mai spornic si cu mai multa ravna dreptmaritoare <<talantul>> pe care mi l-ai incredintat?"
"Sa-ti pui sufletul pentru orice om, fara sa agonisesti nimic pentru tine"
"Sa se indure Dumnezeu de noi si sa ne dea puterea de a trai cu totii in curatie, post si rugaciune!".

''Nu vreau sa va conving de nimic, deoarece credinta este un act liber consimtit! Tocmai de aceea, "minunile" sunt atat de rare (si cu atat mai de nepretuit), fiindca adevarata credinta nu are nevoie de "dovezi". Sa nu va grabiti sa-mi raspundeti ca vindecarile savarsite aici, in sfanta noastra biserica, sunt tot atatea dovezi ale unor minuni. Eu nu fac decat sa alung demonii cuibariti in oameni, implorand indurarea lui Dumnezeu, dar pe crestini i-a vindecat credinta fiecaruia, fara de care nimic nu este posibil. De aceea le cer eu tuturor credinta, post si rugaciune. ''

Şfântul nea’Nicu Gabriel a fost un mare prooroc. Ca prooroc, a proorocit lucruri înfricoşătoare. Iată ce spune Acatistul acestui şfânt despre aceste proorocii:

“Bucuraţi-vă, Sfânt prooroc, ce înfricoşătoare pre-vestiri aţi proorocit; ...”

Printre aceste pre-vestiri a fost şi anunţarea Celor Trei Plăgi care se înlănţuie una după alta ca mărgelele pe aţă: Cel de-al Treilea Răzbel Mondial, care va începe în fatidicul an 2007, urmat imediat de Marele Cutremur şi îndată de Trei Zile de Întuneric:

“Bucuraţi-vă, că al treilea război mondial, începând cu 2007 l-aţi proorocit;
Bucuraţi-vă, că marele cutremur apocaliptic următor războiului l-aţi cuvântat;
Bucuraţi-vă, că după cutremurul cel mare, 3 zile de întuneric aţi anunţat;...”

Cei necredincioşi, care n-au avut ochi să vadă împlinirea acestei proorocii începând cu anul 2007 când a început Al Treilea Război Mondial, să nu aibă pretenţii să fi văzut celelalte trei împliniri: Marele Cutremur şi Cele Trei Zile de Întuneric. Înseamnă că necredinţa lor îi face nevrednici să vadă cu ochii aceste împliniri minunate ale Proorociilor Marelui Profet de la Gresia, care “îi lucra cu plasturele” pe bolnavii de “argint viu”, aducându-le pe loc vindecarea:

“Bucuraţi-vă, că de argintul viu şi „apa de la mort” , cu plasture pe mulţi i-aţi tămăduit;...”

Fericiţi cei care n-au simţit Cutremurul, n-au auzit Răzbelul şi n-au văzut Întunericul, dar au crezut că cele proorocite s-au împlinit d-a fir a păr. Căci cei ce au credinţă în Marele Profet Gabrielit, chiar dacă n-au văzut, s-au încrezut şi au crezut.
De unde şi morala: "crede, şi nu cerceta!"

...
 

Am citit cam de la inceput acest forum si e foarte interesant cum toata lumea isi da cu parea despre ceva care din punctul meu de vedere e foarte tainic si are legatura cu tara asta.
Mai fratilor Lazar a fost inviat din morti a patra zi dupa ce a murit. Si nimeni la ora actuala nu face nici o galagie lagata de invierea lui. SI A MAI FOST O INVIERe IN VT si anume cea facuta de Ilie tesviteanul. Dar invierea lui Isus e altfel, nu e una materiala cu trup, pentru ca el a inviat in lumina. De aceea si Isus spune : " iata a sosit ceasul ca fiul omului sa fie preaslavit" adica trupul care a murit pe cruce a disparut in lumina glorificat, nestricand pecetile, preaslavit la rangul sfintei treimi, devenind insusi Dumnezeu Duhul Sfant. De aceea si Isus spune ca Fiul Omului va veni cu slava tatalui sau. Si sa inaltat la tatal sau. Noi nu petem sa-L vedem pe Tatal dar stim ca este prezent oriunde. Asa si Cuvantul adica "fiul omului preaslavit" nu poate fi vazut caci este de aceeasi fiinta cu Tatal dar care a fost cu noi in veac. Dupa cum a spus. Deci trupul lui Isus era templul Cuvantului dar dupa ce a fost preaslavit devenind insasi Sfanta Treime nu a mai fost templu ci Dumnezeu insusi. De aceea isi va ridica din nou templul cum a facut prima oara... E foarte complicat si de neinteles dar asa va fii. Si nici nu trebuie sa ma credeti. Veti da raspuns la judecata. El se va arata cu templul deja ridicat pentru ca a venit de ceva timp ca noi sa putem sa il vedem pentru ca nimeni nu poate sa il vada pe Dumnezeu. Dumnezeu e de neinteles de neconceput si de nevazut. Va fi un eveniment in care omul material si din punct de vedere spiritual "mort" Il va vedea si se va infricosa. Pe insasi Cuvantul. Iar Romania este tara eleasa a lui Dumnezeu. Pe drept cuvant. Din Romania se va vedea scaunul de judecata. Iar Primii judecati vor fi ramanii pentru necredinta si multe altele. Dupa cum marturiseste si Arsenie Boca si multi altii despre tara asta. Petrache Lupu spunea pocaitiva ca altfel veti vedea voi. Treaba voastra cand veti da ochii cu steaua de la rasarit. Asa ca feritiva de Ala care are putere sa va omoare trupul iar sufletul sa il arunce in ghena...

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (I)


Articolul pe care îl vom analiza acum este un reportaj apărut în revista “Formula AS” Nr. 357/1999 şi este intitulat “Minunile adevăratei credinţe”. Autorul reportajului (Emanuel Tânjală) oferă o mostră de diletantism teosofic încărcat cu fascinaţia paranormalului: o împletitură de exagerări, minciuni şi improvizaţii menite să ţină pasul cu “minunile” lui Nicu Gabriel de la Borăneşti. Pentru a-l comenta, mai întâi îl vom reproduce, cu precizarea că observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestei analize:

Minunile adevăratei credinţe

Intr-un sat aproape uitat din inima Baraganului, saptamana de saptamana se petrec evenimente greu de patruns şi de povestit. Aici slujeste un preot tanar, caruia Dumnezeu i-a rasplatit nemarginita umilinta şi nestinsa credinta cu miraculoase puteri vindecatoare.

De mai multi ani, parintele Gabriel Nicu poarta o lupta pe viata şi pe moarte cu boala ( Observaţia 1. Corect ar fi fost “cu bolile”, căci el nu se lupta cu vreo boală de-a lui, ci cu bolile celor care veneau la el) şi cu demonii care incearca sa copleseasca sufletele crestinilor neajutorati. Înarmat doar cu o cruce de lemn, tanarul preot infrunta forta infricosatoarelor umbre, ( Observaţia 2. Percepţia ziaristului că N.G. se lupta numai cu umbrele ar putea fi, eventual, una corectă, sugerându-ne în acest caz un demers donquijotesc al celui în cauză ) citind în biserica Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Într-o atmosfera coplesitoare, asemanatoare primelor veacuri crestine, ( Observaţia 3. Ziaristul încearcă să ne convingă că memoria lui vizuală nu-l înşeală, iar asemănarea celor două atmosfere – cea antică şi cea contemporană – este nu numai apăsătoare, ci şi plauzibilă) cand Biserica lui Christos era plina de har şi miracole, ( Observaţia 4. Acum devine vizibilă pregătirea pe care ziaristul tocmai a făcut-o: asemănarea nu se reduce doar la atmosferă, ci şi la însuşirile intrinseci sanctuarului: Biserica lui Hristos şi Biserica lui Nicu Gabriel sunt întru totul asemănătoare în lucrare şi în jurisdicţie, deoarece ambele sunt pline de har şi de miracole. Cititorul va deduce volens-nolens că toate celelalte Biserici – în primul rând, BOR – sunt goale de har şi de miracole)
cei pierduti isi afla salvarea, cei rataciti se intorc pe calea cea buna şi cei drepti isi intaresc credinta. Departe de toate desertaciunile acestei lumi trecatoare, strain de orice slava sau infumurare pieritoare, preotul misionar pastoreste turma ce i-a fost incredintata cu iubire şi devotament.

"Te blestem, satana, iesi!"

În satul Boranesti, din comuna Cosereni, judetul Ialomita, viscolele iernii şi arsita verii au asprit chipurile oamenilor, iar saracia sta ca o cicatrice pe fata acestor meleaguri. Tocmai în acest loc umil, de la marginea lumii civilizate, a ales Dumnezeu, nu intamplator, o biserica şi un om care sa laude numele Celui de Sus, spre luarea aminte a crestinilor români şi pentru adeverirea sfintelor vorbe "cei din urma vor fi cei dintai". ( Observaţia 5. Cititorul va deduce, dacă nu e prea greu de cap, că singura biserică din România şi singurul preot care Îl mai laudă pe Cel de Sus se află aici, la Borăneştii Coşerenilor. Ca să fie mai convingător, ziaristul va apela îndată la unele panseuri gabrieleşti de susţinere, printre care unul pretinde că - cităm - “dintre 16.000 de "popi" care există în Romania, doar 7 sunt "adevăraţi preoţi". Mai precis şase, în afară de Nicu Gabriel care este al şaptelea, dar primul dintre ei, căci el mai este pe deasupra şi “prooroc”, iar cel din urmă este cel dintâi sau, altfel spus, este primus inter pares. Vom vedea îndată că aceasta este şi explicaţia unei afluenţe neobişnuite de “credincioşi”, care vin de departe, în mod special, la Biserica lui Nicu Gabriel: ca să se întâlnească aici cu miracolele şi cu harul )
În zarea indepartata, printre copacii rari, abia zaresti turla unui lacas pierdut intre cer şi pamant. Varul ce albeste zidurile exterioare aseaza o pata de lumina alaturi de casele cenusii, cu garduri lasate, pe langa care scormonesc, printre gunoaie, obisnuitele pasari de curte. Într-un asemenea peisaj mohorat, intre scoala şi cimitir, sta, linistita şi singura, bisericuta de tara ce poarta indoitul hram al Adormirii Maicii Domnului şi al Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Primul lucru care sare în ochii strainului sosit aici este multimea de masini aliniate în curtea bisericii. Citind numerele de inmatriculare, îţi dai seama ca au sosit oameni din aproape zece judete ale tarii: de la Braila, Calarasi sau Bucuresti, pana la Harghita şi Covasna. Pe marginea drumului sunt parcate cateva autobuze sosite de la Braila, orasul în care preotul paroh de la Boranesti are cei mai multi neofiţi, ( Observaţia 6. Acest cuvânt, “neofiţi” exprimă destul de corect realitatea. Neofitul este persoana care a îmbrăţişat de curând o nouă religie, abandonând credinţa veche. Având în vedere că toţi neofiţii lui Nicu Gabriel provin din BOR, unde n-au găsit ceea ce căutau, e de înţeles care este “credinţa veche” pe care aceştia au abandonat-o) prin osardia sorei Veronica şi a sorei Florica, ce au raspandit cu mult zel printre credinciosi vestea minunata a puterilor vindecatoare ce le-a dovedit, cu dreapta sa credinta, parintele Gabriel. ( Observaţia 7. Sunt cunoscute asemenea “surori”, super-specializate în marketingul misionar, care pichetează cu mult zel fie bisericile care au zi de hram, fie slujba Acatistului de la “Biserica Sfântul Anton” în fiecare zi de marţi, fie pelerinajele de la Sf. Dumitru sau la Sf. Parascheva, strecurând în mâna pelerinilor bileţele trase la xerox cu o scurtă reclamă a unei noi “biserici făcătoare de minuni şi grabnic vindecătoare”, chivernisită de un preot atât de “plin-ochi de har”, de stă gata să plesnească. Fie de curiozitate, fie de nevoie, fie de disperare, nu puţini dintre cei abordaţi în acest mod “profesionist” se vor regăsi peste câteva zile printre zeloşii participanţi/abonaţi la slujbele de exorcizare colectivă din acele biserici super-sfinte şi super-dotate cu har”) O pace fara cusur imprejmuieste sfantul lacas, chiar daca mai multi copii de tigani cersesc langa clopotnita de la poarta. Orice pelerin care paseste prin pridvorul acoperit şi zidit ca o camera, intrand în pronaos, este cuprins de o mistica perplexitate, ca şi cand ar patrunde, dintr-o data, intr-un alt veac. Sfintii alungiti în fresca proaspata de pe ziduri scruteaza blajin multimea credinciosilor ingenuncheati. Sute de oameni s-au frant de mijloc, lipindu-si fruntile de lespezile reci. O padure de lumanari aprinse, infipte în colivele sau merindele insirate pe cateva mese, inconjoara ca un brau de lumina usile imparatesti şi intreaga fata a altarului. Prin fumul ce se ridica din cadelnita zaresti Chipul luminat de iubire şi indurare al Pantocratorului, ce îţi insufla amintirea binecuvantatei promisiuni facuta de Însusi Fiul lui Dumnezeu - Unde va veti aduna macar doi, acolo Voi fi şi Eu cu voi... Jur imprejurul preotului, ingenuncheat în fata multimii, stau copii paralitici, bieti nebuni cu mintea pierduta, bolnavi stravezii, carora medicii nu le mai dau nici o sansa de scapare. Printre gemetele infricosatoare ale demonizatilor, tuna glasul parintelui Gabriel, ridicand crucea de lemn, drept singura arma de aparare: "Te blestem, satana, iesi!". Bolnavii se cutremura, cuprinsi de o deznadejde inflacarata, copiii paralitici tipa, demonizatii gem şi se zvarcolesc pe jos, apucati de friguri şi de spasme, iar multimea infiorata inmarmureste, în genunchi, neindraznind sa mai ridice privirile. Apoi, preotul pomeneste pe fiecare dintre cei prezenti, pe numele de botez, implorand mila Prea Sfintei Treimi pentru mantuirea tuturor. Parintele Gabriel afunda busuiocul în Agheasma Mare şi stropeste, de la un capat la celalalt al bisericii, pe toata lumea ce a fost binecuvantata. Bolnavii şi sanatosii, în egala masura, sunt impartasiti cu Prea Sfantul Trup şi Prea Sfantul Sange ale Mantuitorului nostru Iisus Christos. Pe obrajii mamelor ce-si poarta în brate, pana la usa altarului, copiii paralitici sau bolnavi, siroiesc fara incetare lacrimi fierbinti... Toti cei prezenti sunt coplesiti de o fericita intristare duhovniceasca, pe care numai nadejdea salvarii sufletelor, din noaptea acestei vieti trecatoare, le-o mai poate insufla! Într-o asemenea atmosfera halucinanta se incheie marea slujba ce aduna, în fiecare vineri, în biserica din Boranesti, mii de credinciosi din toate colturile tarii. ( Observaţia 8. O exagerare gogonată. Mai înainte se vorbea despre “sute de oameni” îngenuncheaţi, iar acum s-a ajuns brusc la câteva mii. A îndesa câteva sute de credincioşi într-o bisericuţă de ţară este de-a dreptul o performanţă. Dar a pretinde că “sardelele” erau de ordinul miilor, este de-a dreptul comic, dacă n-ar exista şi amărăciunea pe care ţi-o lasă minciuna fără scrupule)

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (II)

Dar pastorul nu se desparte de oile sale, inainte de-a sta de vorba cu fiecare credincios în parte, pentru a-i afla necazurile şi suferintele. ( Observaţia 9. Dar nu sunt “oile sale”, ci sunt oi ale altor păstori, ademenite cu meşteşug de prin alte staule. “Vorba dulce, mult aduce”, zice un proverb. Fiecare dialog care urmează creează celor veniţi de departe sentimentul că au fost trataţi aici, la Borăneşti, cu atenţie preferenţială. Dacă ar fi fost corect, acest păstor le-ar fi zis oilor să se întoarcă la staulul lor şi să ceară acolo, în biserica lor, ca preotul satului să le facă această slujbă, căci slujbele sunt luate din Molitfelnic şi sunt la fel. Ar trebui să fie!... căci N.G. a avut grijă să falsifice textele tradiţionale, cu scopul de a conferi o aură super-sfântă slujbelor sale. De exemplu, printre alte modificări, el a adăugat în mod forţat adjectivul sfânt la toate cuvintele care îl suportă, în zeci şi sute de cazuri, astfel încât slujbele lui să pară mai sfinte decât cele ale altor confraţi de-ai lui ) El sfatuieste şi incearca sa aline acolo unde este cazul, ori intareste bucuria fara margini a celor vindecati. La iubirea recunoscatoare a acestora din urma, parintele raspunde cucernic şi simplu: "Sa se indure Dumnezeu de noi şi sa ne dea puterea de a trai cu totii în curatie, post şi rugaciune!".

Saracie, ascultare şi castitate

Parintele paroh Gabriel Nicu are abia 35 de ani neimpliniti. Parul lung, deschis la culoare, il impleteste intr-o coada lasata pe spate. ( Observaţia 10. Un prim reper care-l demască a fi un aderent tainic al sectei pucioşeşti, care a generalizat acest port şi la bărbaţii care n-au avut vreodată vreo aspiraţie la viaţa monahicească) Ochii sai mari privesc cu atentie fiecare credincios cu care sta de vorba, caci tanarul pastor de suflete are darul rar al deosebirii duhurilor. Teologii stiu cat de nepretuit este acest har, iar crestinii care il frecventeaza au inteles ca nu-i pot ascunde nici un gand... Datorita tineretii sale neasteptate, parintele este perfect constient de riscurile la care s-ar putea expune, atat fata de credinciosi, cat şi în fata celorlalti prelati. De altfel, nu putini dintre acestia il şi trateaza cu oarecare indoiala. În schimb, crestinii pe care ii pastoreste il iubesc, pana la limita oricarui sacrificiu, ca pe un autentic salvator de suflete. Modestia, simplitatea şi cucernicia sa l-au impresionat chiar şi pe episcopul locului, Prea Sfintia Sa Nifon Mihaita, de la Episcopia Sloboziei şi Calarasului, care ii acorda toata increderea şi sprijinul sau în acest razboi cu diavolii nevazuti, pe care preotul il poarta, în numele lui Dumnezeu, de cativa ani. ( Observaţia 11. Ziaristul nu ne mai spune dacă l-a contactat direct pe P.S. Nifon pentru a obţine această mărturisire, sau a preluat de-a gata părerea lui N.G. despre părerea pe care şi-a făcut-o episcopul despre el. Dacă episcopul locului avea o părere atât de bună despre N.G., exprimată prin cuvintele “toată încrederea”, oare de ce l-a mai mutat disciplinar de la Borăneşti la Gresia?)

Parintele Gabriel a venit pe lume la 23 septembrie 1964, în satul Mogosesti din comuna Dragomiresti - judetul Dambovita şi a crescut intr-o familie de crestini cu frica lui Dumnezeu, dar fara o ravna deosebita a credintei; tocmai de aceea ramane cu atat mai impresionanta "calea cea stramta" pe care a ales-o. În pofida relativei osteneli crestine dovedita de parinti, mama i-a povestit ca, la nastere, o ursitoare i-a prezis ca va ajunge preot! ( Observaţia 12. Această informaţie devine relevantă doar pentru cei care cred în ursitoare, în magie şi vrăjitorii. Pentru o revistă precum cea de faţă [“Revista AS”] informaţia poate fi cotată ca relevantă, dar nu şi pentru creştini!) El insusi a descoperit, putin mai tarziu, dupa varsta de sapte ani, ca are darul prorociei, ( Observaţia 13. Informaţia aceasta, dacă n-ar fi hilară, ar fi cotată ca subversivă pentru Biserică. Un adult întreg la minte se poate descoperi pe sine că este prooroc doar dacă este chemat în mod direct la proorocie de către un Duh, căci Duh este Dumnezeu. Problema dificilă abia acum începe: este aceea a deosebirii duhurilor, şi aici individul singur, lipsit de asistenţa Bisericii, poate fi târât oricând de duhurile rele spre concluzii înşelătoare. Un copil, cu atât mai mult nu poate trage concluzii mature, dacă gândeşte doar cu mintea sa de copil. Totuşi, vom consemna unul dintre cele mai precoce cazuri de proorocie din istoria lumii – dacă nu cumva o fi cel mai precoce! Iar dacă darul şi l-a descoperit singur, la vârsta de 7 ani, înseamnă că îl avea mai dinainte. Probabil că el proorocea încă din leagăn, dar n-a fost în stare să realizeze ce însuşiri înfricoşătoare are decât la vârsta când s-a despărţit definitiv de oliţă) iar spre tarziul primei tinereti a inteles ca Dumnezeu s-a indurat de credinta sa, daruindu-i şi harul deosebirii duhurilor. ( Observaţia 14. Ca şi când credinţa, care este o obligaţie a fiecăruia, mai trebuie şi răsplătită pe deasupra!) Absolvent al Seminarului Teologic din Bucuresti, pe care l-a urmat intre 1983 şi 1988, parintele Gabriel Nicu si-a inceput misiunea pastorala, fiind hirotonisit şi primind, la 2 iunie 1989, parohia de la Boranesti. Casatorit, dar fara copii, preotul a ales de buna voie asprimea vietii impusa prin cele trei voturi monahale - saracia, ascultarea şi castitatea - cu singura deosebire ca, fiind casatorit, a inlocuit castitatea cu stricta cumintenie impusa prelatilor ortodocsi. ( Observaţia 15. Deşi cei care l-au cunoscut continuă să insiste cu aluziile despre Nicu Gabriel, cum că “se pare că s-a călugărit, deoarece a ales de bunăvoie să respecte cu stricteţe cele trei voturi monahale”, E.T. lămureşte clar lucrurile: Nicu Gabriel nici n-a respectat votul castităţii, nici n-a fost ieromonah, aşa cum dorea să creadă despre el simpatizanţii şi pelerinii nou-veniţi, ci a fost preot de mir, căsătorit, fără copii. Folosind formularea “cuminţenia prelaţilor ortodocşi”, E.T. demontează mitul care spune că Nicu Gabriel ar fi fost desprins şi dezinteresat de obligaţiile conjugale faţă de soţia sa, Georgeta, pentru a putea mima faţă de adepţii săi o “castitate originală”. În explicaţiile Liturghierului, “cuminţenia preoţilor” care urmează să liturghisească se traduce printr-o reţinere voluntară de o zi sau două de la relaţiile trupeşti, dar nu prin interzicerea lor. Or, votul monahal al castităţii tocmai asta presupune: abţinerea totală de la relaţiile conjugale. Înseamnă că N.G. întreţinea cu bună ştiinţă o imagine falsă despre persoana sa, atunci când pretindea că este un observator constant şi riguros al voturilor monahale. În momentul în care ai înlocuit votul castităţii cu altceva, din trei voturi au mai rămas doar două. De aceea, corect era să se declare împlinitor doar al primelor două voturi, dar N.G. nici nu clipeşte atunci când interlocutorului lui are impresia că vede cum le împlineşte pe toate trei. De fapt, el nu a împlinit nici unul aşa cum se cuvenea. O fi ales el să respecte cele trei voturi, dar n-a urmat niciunul până la capăt! Sintagma “stricta cumintenie impusa prelatilor ortodocsi” exprimă o obligaţie valabilă pentru toţi preoţii, deci N.G. nu şi-a asumat nici o nevoinţă în plus la acest capitol! Despre ascultare nu putem vorbi decât la modul teoretic, îndată ce N.G. nu avea vreun stareţ aşezat ierarhic deasupra lui. Cât despre sărăcia lucie, vom ajunge îndată să vorbim despre acumularea “profesională” a celor 800 milioane de lei şi apoi gestionarea lor în numele parohiei, în loc să fi delegat această sarcină către unul sau doi epitropi de nădejde.) De 11 ani nu a mai pus gura pe lapte, branza şi oua, iar de la varsta de 18 ani (chiar cu un an inainte de-a intra la Seminar), parintele nu a mai mancat niciodata carne! În plus, nu a gustat ispita alcoolului şi nu a fumat "iarba dracului" niciodata. ( Observaţia 16. Aceste “performanţe” n-ar fi fost aflate de nimeni dacă nu le-ar fi făcut publice chiar autorul lor. Setea de publicitate pozitivă, încărcată cu date statistice, este şi ea un semn al mândriei de a se crede “cineva”. Formularea “nu a gustat din ispita alcoolului” este puţin credibilă, având în vedere că şi vinul are alcool, dar este formulată măiestrit, în aşa fel încât să forţeze un impact favorabil la cititor)

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (III)

Principalele sale arme de lupta impotriva legiunilor de satane ce bantuie, în chip nevazut, prin aceasta lume, raman postul şi rugaciunea. Acesta este, de altfel, cel mai frecvent sfat pe care il da credinciosilor: fiecare sa posteasca dupa puterile sale şi sa se roage neincetat, în gand, oriunde s-ar afla! Înca din 1989, preotul a luat dezlegare de la Prea Sfintia Sa, Episcopul Roman Ialomiteanul - raposat în 1994 - pentru a sluji Sfantul Maslu de unul singur. ( Observaţia 17. O asemenea “dezlegare”, chiar presupunând că a fost obţinută la cerere, încalcă condiţiile de săvârşire a Tainei, care condiţionează prezenţa obligatorie a cel puţin doi preoţi. Chiriarhul locului îşi poate asuma responsabilitatea de a da unele dezlegări, dacă ele nu ating în substanţă – ci numai în formă – vreuna dintre Sfintele Taine. De pildă, se poate admite eventual o căsătorie într-o perioadă de post, din motive de forţă majoră, dar nu se poate admite modificarea rânduielilor Tainei Căsătoriei, în sine. În orice caz, o “dezlegare” făcută de un episcop, presupunând că este validă şi că nu creează impedimente canonice, nu poate opera şi după moartea celui care a dat-o. Arhiereul Roman Ialomiţeanul a trecut la cele veşnice la 12 februarie 1994, iar părintele Gabriel Nicu şi-a început misiunea pastorală în anul 1989. Aşadar, “dezlegarea” – dacă a existat – a avut valabilitate doar în primii cinci ani de pastoraţie ai lui N.G. Despre o reînnoire sau o reconfirmare a ei din partea noului episcop, Nifon Mihăiţă, nu se pune problema, îndată ce în anul 1999 N.G. se acoperă tot cu vechea “dezlegare”, primită cu zece ani în urmă de la episcopul Roman! ) Timp de doi ani de zile a savarsit un veritabil pelerinaj apostolic prin tara, cu scopul colectarii de fonduri ( Observaţia 18. O inovaţie istorică, dar profund necanonică! Chiar dacă admitem că scopul este unul nobil – acela de a renova o biserică – el nu scuză mijloacele, dacă ele sunt necanonice. Preotul trebuie să stea în parohia lui şi aici să facă pastoraţie, nu să vagabondeze prin parohii străine. A numi “pelerinaj apostolic” un periplu de doi ani (!) în care “apostolul Nicu” nu urmăreşte altceva decât destinat smulgerea de bani a oilor risipite prin alte staule este un demers de-a dreptul neserios, dacă nu chiar insolent. O situaţie de dificultate financiară se rezolvă de către preot cu sprijinul episcopului locului, nu prin cerşetorie mascată prin toate judeţele ţării) pentru renovarea bisericii parohiale din comuna Cosereni. Cu acest ostenitor prilej a slujit peste patruzeci de mii de Sfinte Masluri şi Sfestanii! ( Observaţia 19. O minciună sfruntată, care e preluată ca atare de către ziarist de la N.G. căci el este cel interesat să o lanseze. Patruzeci de mii de slujbe în doi ani înseamnă 54 de slujbe pe zi, presupunând că nici o zi nu i-a scăpat zelosului perceptor ambulant. Având în vedere că o Sfeştanie durează o jumătate de oră, iar un Maslu circa două ore, în cea mai optimistă situaţie [în care N.G. făcea 54 Sfeştanii într-o zi], tot ar fi avut nevoie de 27 de ore pe zi ca să le săvârşească! Ridicolul exagerării şi minciunii este inegalabil, în acest caz) Nu s-a atins nici macar de ultimul ban primit ca danie de la crestini, reusind sa agoniseasca aproape 800 milioane de lei, pe care i-a pus integral în slujba parohiei unde pastoreste sufletele. ( Observaţia 20. Având în vedere că s-au operat 40000 de slujbe pe care s-au încasat 800 de milioane de lei, înseamnă că la fiecare slujbă N.G. a încasat suma frumuşică de 80000 lei. Cam pipărat preţul, mai ales pentru cineva care se lăuda că nu are obiceiul de a lua bani de la slujbe, aşa cum fac alţi preoţi. Cităm cu anticipaţie declaraţia lui N.G.: “În aceasta parohie n-am indraznit sa primesc un ban de la nimeni, niciodata, nici la inmormantare, nici la cununie, la nimic!”. Dar, iată că ceea ce pretinde că n-a făcut în parohia lui, se pare că a făcut cu vârf şi îndesat prin parohiile altor confraţi de breaslă) Asa a reusit sa renoveze biserica şi sa construiasca toate chiliile alaturate.

De atunci incoace, orice danie ar primi, de la oricine, parintele ramane fidel votului monahal care il obliga la saracie, trecand imediat banii în casieria parohiei şi consemnand numele donatorului pe un acatist sau macar pe un pomelnic, caci nu pastreaza absolut nici un leu pentru sine. Altfel s-ar face de rusine şi osanda în fata lui Dumnezeu! Verifica, intotdeauna, cu mare grija cum sunt folositi banii, caci - lucid fiind şi cu mare prudenta fata de o asemenea ispita grava - ramane perfect constient de un fapt pe care il mentioneaza adesea: "Mai greu decat sa fii sarac lipit pamantului, laudandu-te ca nu vrei bani, este tocmai dimpotriva, sa stai cu mormanul de bani langa tine, privind cu indiferenta la ei! Asta e o mare incercare...". De cand a renovat biserica, incepand o noua viata parohiala în sat, parintele slujeste în fiecare miercuri şi vineri puternica slujba de vindecare a Sfantului Maslu, iar de 14 ani incoace citeste, regulat, Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. ( Observaţia 21. Aici sunt unele nepotriviri flagrante! Mai înainte s-a spus că a urmat Seminarul între anii 1983 şi 1988, fiind hirotonit în 1989. Înseamnă că în anul 1999, în care a fost scris acest articol, avea doar 10 ani vechime! Aşadar, citea, regulat, Moliftele Sfantului Vasile cel Mare, cu 4 ani înainte de a fi hirotonit preot!?! ). În Boranesti, exista aproape 500 de familii de români şi 200 de familii de tigani (care au inceput sa-i copleseasca numeric pe locuitorii autohtoni), insa preotul nu se da batut, vrand sa-i aduca pe toti pe calea cea buna, a dreptei credinte stramosesti. În ultimii ani, tanarul preot a facut incredibile vindecari de cancer, de ciroza sau leucemie, de boli psihice, a scos duhuri rele, a scos argintul viu (numai prin rugaciune!), a dezlegat nenumarate vraji, blesteme, a desfacut cununii, a facut exorcisme, a vindecat copii paralitici... ( Observaţia 22. Paradoxal este faptul că numai pe soţia sa, Geta, n-a putut s-o vindece de surzenie!) Înconjurat de cativa discipoli devotati, precum sora Veronica, sora Maria şi sora Victoria, ( Observaţia 23. În loc să o aibă ca principal colaborator pe soţia sa, Geta, N.G. şi-a ales ca mână dreaptă nu una, ci trei surori confidente, cărora le-a zidit chilii lângă biserică, pe modelul “chibuţurilor” de la “Noul Ierusalim”, ca să le aibă aproape, la bine şi la greu. Dacă ar fi fost un monah de caracter, şi-ar fi ales sfetnici trei bărbaţi, nu trei femei. În acelaşi timp, relaţia dintre el şi soţia lui a evoluat abrupt până la despărţire totală) parintele s-a straduit (si se osteneste în continuare) sa faca fata afluentei de credinciosi, incercand, în acelasi timp, sa nu transforme cruciada sa intr-un al doilea Maglavit. (Observaţia 24. Şi de ce nu? Unii consideră Maglavitul un fenomen pozitiv, care a stimulat credinţa populară spre cote nemaiîntâlnite, duse spre paroxism. Spre exemplu, pucioşii îl consideră pe Petrache Lupu – care “părul îşi schimbă” şi devine cioban la oi – ca pe un pesonaj biblic: tocmai una dintre cele şapte trâmbiţe apocaliptice!) Cei apropiati recunosc, cu emotie, ca se inmultesc de la an la an cazurile celor care vin aici prima oara în carucior, dar - dupa numai cateva luni - pleaca pe propriile picioare! Chiar şi reportajul acesta se datoreaza unor scrisori în care sunt relatate cazuri neasteptate de vindecari.

Dar vindecarile de-a dreptul miraculoase, pe care a reusit sa le savarseasca pana acum prin puterea adevaratei credinte, il fac pe parintele Gabriel Nicu sa exclame, cu modestie, privind fiecare credincios cu lacrimi în ochi: "Dumnezeu a dezlegat prin nevrednicia mea! Cum sa inmultesc eu, Doamne, mai bine şi mai spornic şi cu mai multa ravna dreptmaritoare <<talantul>> pe care mi l-ai incredintat?".

"Sa-ti pui sufletul pentru orice om, fara sa agonisesti nimic pentru tine"

Strain de orice slava desarta şi de publicitate lumeasca, ( Observaţia 25. Dacă era străin de publicitate ieftină, o refuza şi pe aceasta, prin “Formula AS”, ca şi pe cele precedente) parintele Gabriel ne-a primit intr-una din chiliile alaturate bisericii, unde - dupa ce ne-a omenit cu hrana de post şi apa - a acceptat, cu o politete parca stanjenita, sa purtam o scurta convorbire duhovniceasca despre persoana sa ( Observaţia 26. Deşi vorbirea despre sine şi despre succesele sale în pastoraţie este chiar ea o ocazie de slavă deşartă) şi despre pastoratia pe care o savarseste.

- Sfintia voastra, cum ati inceput aceasta cruciada impresionanta, despre care - iata! - afla din ce în ce mai multa lume?

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (IV)

- Mi-am facut ucenicia duhovniceasca alaturi de parintele Calinic Argatu, de la Manastirea Cernica. De la acest sfant ( Observaţia 27. Un bun prilej de laudă de sine: a avut de profesori pe sfinţi!) am invatat cum coboara mintea în inima, starnind iubirea de oameni şi mila crestina.Cand ajungi sa suferi pentru aproapele tau, inseamna ca vrei sa-l şi ajuti. ( Observaţia 28. Un alt prilej de laudă de sine: sfinţii l-au iniţiat în tainele adânci şi dificile ale iubirii şi milei şi suferinţei pentru oameni şi i-au stârnit dorinţa de a-i ajuta) Atunci, ai pus piciorul pe cea dintai treapta a scarii care urca pana la cer! ( Observaţia 29. Un alt prilej de laudă de sine: primul pas al lui N.G. pe treptele scării lui Iacob l-a făcut încă din vremea uceniciei, deci acum a ajuns sus, departe, pe scara urcuşului duhovnicesc) Primele mele etape duhovnicesti au fost intelegerea deplina şi exersarea celor zece porunci, precum şi a "Fericirilor", apoi lupta cu mine insumi, pentru domolirea celor cinci simturi si, în fine, indepartarea de slava desarta a acestei lumi.

- Sub ascultarea cui va aflati, avand în vedere unul dintre cele trei voturi monahale pe care vi le-ati asumat în mod liber?

- Stau sub indoita ascultare a episcopului locului, Prea Sfintia Sa Nifon Mihaita de la episcopia Sloboziei şi Calarasului, şi a preotului meu duhovnic - la care ma spovedesc regulat - parintele Arsenie Papacioc, de la Manastirea Techirghiol. ( Observaţia 30. Votul monahal al ascultării presupune în primul rând fuga de lume, apoi supunerea voii şi ascultarea de un stareţ, ceea ce nu se poate spune despre N.G.. Acesta a rămas mai departe în lume, unde şi-a dirijat viaţa aşa cum i-a poftit voia şi cum i-a voit pofta – inclusiv prin părăsirea fără motiv a soţiei, ceea ce este un delict urâcios – iar stareţul de care ar fi trebuit să asculte nu a fost identificat încă [adepţii gabrieliţi probabil că mai fac săpături]. Ascultarea de episcop nu este un vot monahal, îndată ce este o îndatorire valabilă şi pentru preoţii de mir; asemenea şi observarea atentă a îndrumărilor care vin de la duhovnic: nici ea nu este un vot monahal, îndată ce toţi penitenţii, inclusiv mireni, ascultă de îndrumările lui. N.G. procedează în mod deliberat la o îndoită diversiune, fiind convins că interlocutorul nu este suficient de informat ca să-şi dea seama că e dus de nas, sau cu vorba, acolo unde tocmai pusese şi el o întrebare bine ţintită. )

- De ce credeti ca v-a ales Dumnezeu tocmai pe dvs. pentru aceasta coplesitoare misiune: exorcizarea?

- Nu pot, nu am dreptul şi nici nu indraznesc sa incerc a banui intentiile Stapanului Ceresc Atotputernic. ( Observaţia 31. Un alt prilej de laudă de sine: N.G. nu respinge calificativul de “ales” pe care i-l atribuie ziaristul! În realitate, pentru slujbele de exorcizare sunt îndreptăţiţi [şi nu “aleşi”] toţi preoţii, mai ales că ceva mai târziu, N.G. va recunoaşte că nu meritele exorcistului sunt cele care vindecă [recunoscând aici, implicit, că nu există “aleşi”!!], ci doar credinţa celor care vin la slujbele lui) Necunoscute sunt caile Domnului! Ma ostenesc doar, ca sa merit aceasta incredere, prin simplitatea vietii mele de obste. Asta ii convinge pe credinciosi. Sa-ti pui sufletul pentru fiecare om, fara sa agonisesti absolut nimic pentru tine, este lucrul cel mai important pentru un slujitor al lui Dumnezeu. În aceasta parohie n-am indraznit sa primesc un ban de la nimeni, niciodata, nici la inmormantare, nici la cununie, la nimic! ( Observaţia 32. Un alt prilej de laudă de sine: N.G. nu primeşte bani de la creştinii din parohie. Înseamnă că toţi banii care-i trec prin mână provin de la “oile” ce sosesc ademenite din alte staule, ca să se adape la staulul de la Borăneşti!)

- Iertati-ma ca imi permit sa va adresez o asemenea intrebare, dar as vrea sa stiu cum va explicati faptul ca astazi, în Romania, în plina criza morala, biserica nu reuseste sa fie suficient de convingatoare. Vorbesc de "institutia bisericeasca", daca pot folosi un asemenea termen!

- Ca "institutie", cum spuneti dvs., biserica este intemeiata de Mantuitorul Iisus Christos şi nu poate avea nici o vina, niciodata! Ea ramane singura cale de mantuire a sufletelor. De vina sunt, din nefericire, unii oameni ai bisericii, dar asta este cu totul altceva! Din multimea de osteni ai lui Dumnezeu, unii sunt "preoti", iar altii (cei mai multi, din pacate!) sunt doar "popi". Popii nu au forta, de aceea castiga teren vrajitoarele şi sectele...

- Am aflat ca aveti darul deosebirii duhurilor şi darul prorociei! Puteti sa ma convingeti?

- Nu vreau sa va conving de nimic, deoarece credinta este un act liber consimtit! Tocmai de aceea, "minunile" sunt atat de rare (si cu atat mai de nepretuit), fiindca adevarata credinta nu are nevoie de "dovezi". Sa nu va grabiti sa-mi raspundeti ca vindecarile savarsite aici, în sfanta noastra biserica, sunt tot atatea dovezi ale unor minuni. Eu nu fac decat sa alung demonii cuibariti în oameni, implorand indurarea lui Dumnezeu, dar pe crestini i-a vindecat credinta fiecaruia, fara de care nimic nu este posibil. De aceea le cer eu tuturor credinta, post şi rugaciune. Astea sunt mai bune decat orice medicament. Ca sa vindeci trupul, trebuie mai intai sa vindeci sufletul! Sa I-l incredintezi lui Dumnezeu. Pot totusi sa va marturisesc, fara nici un fel de trufie desarta, ca v-am simtit prezenta şi am stiut ca veniti inca de cand ati intrat cu masina în capul satului... şi mai adaug - pentru curiozitatea dvs., pe care o simt nevinovata - ca din cei 16.000 de "popi" care exista în Romania, doar 7 sunt "adevarati preoti", ! ( Observaţia 33. “Proorocul” Nicu Gabriel nu scapă ocazia de a-şi da arama pe faţă, preluând clişee veninoase din doctrina pucioşească, pe care se vede că o cunoaşte foarte bine, la adresa bisericii majoritare. În opinia lui, BOR are 16000 de popi şi doar 7 preoţi adevăraţi – restul rezultă că sunt falşi – dintre cei adevăraţi făcând parte şi el, se subînţelege! ) iar 33 au diferite daruri. Puteti sa scrieti la gazeta unde lucrati ca Romania este "tara aleasa", fiindca a devenit "Gradina Maicii Domnului". ! ( Observaţia 34. Alte clişee pucioşeşti!)
Nimeni nu trebuie sa se sperie de timpurile grele prin care trecem, caci nu doar saracia este greu de indurat, ci şi libertatea este o mare ispita, dar aici vor fi 101 biserici sfinte şi 101 preoti adevarati! ! ( Observaţia 35. Perspectiva ca BOR să treacă, cu chiu cu vai, de la 7 la 101 preoţi adevăraţi, este ispititoare. La fel ca acela care o lansează pentru cei care au naivitatea să-l creadă)
Preotul este, cu adevarat, "sarea lumii" şi numai prin ei, prin acestia putini, isi vor gasi romanii calea de vindecare şi vor afla salvarea sufletelor...

Cand am parasit chilia, marcati de emotia unei asemenea intalniri, o multime de oameni se stransese langa biserica, asteptandu-l pe tanarul pastor de suflete. Fiecare avea un necaz, o nevoie, o mare problema... Toti oftau şi li se citea ingrijorarea în priviri, în vreme ce parintele Gabriel Nicu parea ca face numaratoarea suspinelor la Judecata de Apoi!

Fotoreportaj: Emanuel Tanjala”

233. “Fenomenul Nicu Gabriel, ultima trâmbiţă pucioşească”, văzut de ziaristul Emanuel Tânjală (V)

Concluzii

Reportajul şi interviul lui E.T. dezvăluie multe ascunzişuri ale pastoraţiei lui Nicu Gabriel de la Borăneşti. În dorinţa sa megalomanică de a poza în mare împlinitor al celor trei voturi monahale, “monahul” Nicu s-a izbit de un amănunt incomod, acela că era căsătorit în mod legal. În consecinţă, s-a străduit din răsputeri să-şi ascundă statutul de om căsătorit, pentru a mima imaginea unei “castităţi originale”, inclusiv prin abandonarea nemotivată a soţiei.

În ceea ce priveşte celelalte două voturi, prezentarea lor este însoţită în mod voit de o denaturare interesată. Este vorba în primul rând de “votul ascultării”, despre care aflăm că N.G. îl denaturează, îndată ce îl observă doar faţă de episcop şi faţă de duhovnic. În realitate, adevăratul monah trebuie să facă ascultare de stareţ, căci nu este vorba aici de o ascultare administrativă (ascultare pe care toţi clericii, fie ei monahi, fie laici, o datorează episcopului) ci de o ascultare specială, care ţine de moralitate, de umilinţă şi de tăierea voii proprii. N.G. a construit chilii în jurul bisericii, dar n-a reuşit să-şi naturalizeze şi un stareţ, căruia să-i facă ascultare. S-a înconjurat însă de "surori" fidele, care să-i compenseze repudierea forţată a soţiei. Acest gest este influenţat probabil de experimentele "mănăstirii" mixte de la "Noul Ierusalim", pe care el le cunoştea foarte bine, în care preoţii Nicolae Nedelcu şi Spiridon Şerban, pentru a mima castitatea, şi-au exilat soţiile şi fiicele minore prin satele învecinate şi s-au înconjurau îndată cu "surori" ceva mai tinerele. În ceea ce priveşte episcopul, acesta nu trebuie perceput ca un despot, de care toţi clericii sunt siliţi să asculte cu înfricoşare, căci el este doar un părinte îndrumător, cu o jurisdicţie mai largă, cu demnităţi extinse dar şi cu îndatoriri mai cuprinzătoare decât cele ale preotului. În schimb, stareţul trebuie privit ca un formator de caractere, şi de aceea ascultarea care i se cuvine şi i se atribuie are conotaţii mai mult morale. În ceea ce priveşte duhovnicul, sfaturile lui sunt orientative şi educative; ascultarea de duhovnic nu este obligatorie, deşi este energic recomandată. Excepţie fac, desigur, eventualele "canoane de pocăinţă" pe care le formulează duhovnicul, dar acesta este un caz particular, întrucât apelarea la ele trebuie să fie o excepţie, nu o regulă.

Nici cu votul sărăciei lucrurile nu sunt deloc clare. Simpla declaraţie olografă a lui N.G. că toţi banii, până la ultimul leu, ajungeau întotdeauna în vistieria parohiei, este insuficientă şi lipsită de logică. Înseamnă că, din lipsă totală de bani, N.G. nu-şi mai cumpăra nimic pentru sine, nici mâncare, nici lenjerie, nici săpun, ci stătea mereu nespălat, rufos şi într-o periculoasă stare de inaniţie. Această pretenţie de a fi perceput cu orice preţ ca un sărac lipit pământului este lipsită complet de credibilitate, creând prin ricoşeu mari semne de întrebare asupra destinaţiei sutelor de milioane dobândite de N.G. prin metode discutabile, dar care lui i se par “apostolice”. În plus, un paroh preocupat de acest subiect, şi anume de dorinţa de a demonstra semenilor că trăieşte fără bani, deşi îi are la îndemână, devine suspect tocmai prin tendinţa lui de a se disculpa de o vină pe care nu i-a formulat-o nimeni. El ar fi trebuit să delege unul sau doi epitropi de încredere, care să se ocupe în mod exclusiv de chestiunile financiare şi de manipularea banilor dobândiţi. În această situaţie, într-adevăr ar fi fost în afară de orice suspiciune.

Păi cine nu crede nu crede și o să ajungă în iad și nu o să creadă nici de acolo chiar dacă o să vadă că defapt s-au împlinit și se împlinesc toate proorociile. Și atunci cineva mai înaintat in smoală o să-l lămurească:

„-Ai păcătuit, necazul a venit, de pocăință nu te-a durut, sau dacă te-a dutrut... te-a durut doar în cot căci n-ai crezut și apoi în patimi ai murit și te-ai pierdut de tot, în iad te-ai adâncit, stând căzut ca la-nceput și iar la platbandă ai muncit tot timpul cât ai trăit și în bar ai șezut ca un mut plictisit, iar acum nici nu știi cu tine ce s-a făcut de ai ajuns acolo unde nici n-ai crezut.

Și iar o să întrebe,

-Păi... unde sunt? Unde am ajuns?

-Nu te mira, așa a fost să fie de ai căzut de sus în cafiaua lui nenia făcută de tanti grijania ca să ai „noroc”!

-Am căzut în iad? Cum?

-Uite așa sau așa sau așa. Căci te-ai pus pe Tânjală și ai așteptat moștenirea gLumească din oală... și iată acum ai parte de „binemeritate” ... aplauze mo-arte... arte marțiale, firește, vrei nu vrei te bătucește.”

Deci dacă tu nu crezi și te distrezi, asta nu înseamnă că războiul al III-lea n-a început în 2007 ori că preotul Gabriel n-a murit otrăvit ca un mucenic martir, ori că nu ți-am explicat ce înseamnă „de la noi sau de la un înger din cer...” și că nu a mințit nici părintele Justin și nici preotul Gabriel... iar dumneata te faci mereu că nu pricepi; păi pentru că nu vrei! Dar nu te forțez... nici nu te înfricoșez cu iadul și nici nu te oblig să crezi dar cândva poți să fi sigură ca ai să vezi... și n-o să-ți mai vină să crezi... ceea ce vezi... deci n-ai decât să bei la cafele și să trimiți bezele încercând să prinzi pe cineva în plasă cu arcanul exact ca curcanul... deci nu vă mai strofocați că vă râd și curcile.

Dragul meu, poți fi sigur că învierea Lui Iisus Hristos este și una materială cu trup. Dar acum 2000 de ani a murit pentru păcatele noastre căci el era fără de păcat, fără greșală, dar a murit ca un simplu om, cel mai umil și cel mai nevinovat și supus dar nu păcatului, tocmai ca să ne curețe pe noi de păcatele noastre și semeția noastră vicleană și desfrânată, și se jertfește în Duhul din dragoste curată, pentru noi, la fiecare Liturghie sfântă. Deci dragul meu bob de grâu, a murit ca un Fiu al Omului și a înviat ca un Fiu de Om, și l-a îndumnezeit pe Om, ca omul să aibă o Cale spre Viață veșnică, să poată să intre oricine pe Calea Luminii în Lumină... Nu că nu poate fi văzut ci El se arată cui voiește și mai ales credincioșilor... dar și satana se îmbracă în haină sfântă, se preface în fiu al luminii, în fiu al dreptății înșelând pe cei mândrii și semeți... care nu-și alungă duhul minciunii măririi de sine ci se lasă gâdilați de trufia vieții ca să vadă ei poftele cele rele în acțiune... în aventură și în pismunire, ca trăind spurcăciunile, omul să se creadă grozav, adică vrednic, căci îi place omului rău și necredincios grozăvia, adică să se dea sfânt și vrednic cu tupeu și fățărnicie, deși el a fost și este toată viață lui un curvar, un hoț viclean, un desfrânat, un mincinos plin de înjurături și hule sau plin de aristocrație și snobism și cosmopolitism uns cu slănina oamenilor de bani gata ca să poată să le curgă pe gât țuica și wisiky-ul scoțian... că doar zgârciobul rămâne tot zgârciob ce râde de oala spartă și nu se poate schimba în bine orice i-ai face. Exact ca tabloul lui Nicolae Ceaușescu ce trebuia pus pe un perete de beton și numai nu intra cuiul de a zis nea Arpy: Ista nu merge betut la el ci numa pușcat... și așa s-a și întâmplat.

Nu uita că Iisus Hristos era și om născut din fecioară curată iar ca Dumnezeu era Dumnezeu dintotdeauna născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, dar a ales calea smereniei și umilinței și ascultării de Tatăl până la sfârșit... iar Slava în care a intrat o avea la Tatăl dintotdeauna. Deci el era și este Lumină din Lumină; Dar Fiul Omului a ridicat omenirea din tină cu ocazia învierii Sale din moarte în Dumnezeu și intrarea în Slavă Veșnică... deci noi oamenii avem o șansă unică la nemurirea duhovnicească și trupească dacă alegem cărarea cea strâmtă, cea dreaptă, cea netedă și urmăm pe Iisus... deci pentru noi s-au făcut acestea... ca noi să înviem duhovnicește în Lumină împreună cu Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu... dar și trupește chiar în clipa în care ne-am întors din păcate spre a ne înfrăți cu Hristos și a ne face fiii lui Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că Iisus Hristos nu este sau nu poate să fie și Duh căci sfânta Treime este Duh Sfânt și se coboară la fiecare Liturghie la creștinii dreptcredincioși și nepăcătoși și care nu se mîndresc, nu se îngâmfă și nu se semețesc ca să facă și răul... Deci are și trup exact ca un om, om sărac, om al durerilor... un trup de om îndumnezeit și fără prihană... dar având Domnul și un trup duhovnicesc, tainic, ce se dăruie credincioșilor ce se pocăiesc, ca jertfă, atunci când se săvârșește de către preot lucrarea sfântă.

Mă bucur că crezi că România are o misiune veșnică de la Tatăl devenind Noul Israel și având în ea un Nou Sion și un Nou Ierusalim Duhovnicesc.

Dar moștenirea nu se primește gLumește ca să te bucuri ca și cum ai fi găsit comoara fermecată ci moștenirea, chiar primită în dar se moștenește cu multă stăruință după smerenie și umilință... ca să ajungi cândva, azi, mâine, poimâine, să faci măcar vreodată roade din dragoste curată vrednice de pocăința ta și slujirea ta dusă prin toate chinurile venite peste tine, fără cârtire, fără hulire... exact ca un martir ce-și poartă ascultarea spre mântuire cu răbdare prinaintea tribunelor goale că oricum oamenii sunt la meci, plecați să bată out, ca să ia cupa mondială, plină cu smoală...

Dacă eşti aşa de sigur că Al Treilea Război Mondial a început în 2007, atunci înseamnă că eşti sprijinitorul acestei Proorocii a lui Nicu Gabriel şi eşti de acord cu ea. Poate ne spui şi cine a câştigat Războiul, că la ziar n-a răsuflat nimic, e mare secret.

Dacă eşti aşa de sigur că preotul Gabriel a murit otrăvit de ţigani (eu nu sunt sigură, am reprodus doar un zvon, pe care şi unii Gabrieliţi îl întreţin în postările lor de pe net) înseamnă că susţii şi motivaţia otrăvirii: pasă-mi-te, ţiganii din Borăneşti îl urmăreau de mult, de când el fusese mutat disciplinar la Gresia, şi-i purtau sâmbetele pentru nişte neînţelegeri imobiliare, ei pretinzând că "popa i-a tras pe sfoară, deci trebuie să-l înveţe minte". Dacă se vor dovedi adevărate şi aceste bârfe, înseamnă că moartea lui n-a fost nici pe departe "martirică", aşa cum pretinzi tu.

1.Statutul de om căsătorit nu l-a ascuns ci doar a trăit cu nevasta sa ca și cu o soră... plinind un fel de vot al castității. Și nu e nimic original aici dacă citim cum a trăit Avraam cu soția sa Sarra. Iar apoi a construit chilii pentru monahi sau monahii, deci și-a călugărit viața preoțească și nu și-a gLumizat-o. Probabil soția sa nu l-a înțeles sau cineștie de ce au divorțat... dacă chiar au divorțat. Tind să cred că nu o fi suportat sărmana femeie handicapată, căci era surdă, viața ascetică și sărăcia și nu s-a vindecat pentru că nu avea Credință și s-a și dovedit aceasta din moment ce și-a părăsit soțul. Sau cineștie ce ispită i-a întins necuratul de s-a reântors la gLume, așa surdă și handicapată cum era, căci e foarte rău să fi surd, nici să vorbești nu poți, ești ca un surdomut căci dacă nu te auzi ce spui e groaznic. O fi surzit-o pismașul ca să-l chinuie mai amarnic. Defapt unde scrie că au divorțat? Poate a internat-o într-o clinică de specialitate.

2.După cum mărturisește părintele Gabriel, el se mărturisea la părintele stareț Arsenie Papacioc așa cum mărturisește și părintele Bartolomeu Anania că duhovnicul său este tot părintele Arsenie deci iată că avea cum să facă ascultare monahală. Iar viața pe care o ducea era una călugărească și preoțească întrucât asculta de maimarele său episcop sau arhiereu trâind în sărăcie din munca proprie.

3.Împărțind 800.000.000 lei vechi la 40.000 de slujbe dă 20.000 de lei vechi adică 2 RONI... asta este suma frumușică despre care vorbeai! Și cu asta spui că și-a plătit „reclama”? Bani cu care a renovat biserica dintr-un sat uitat de timp și de gLume... Deci chiar crezi că ziariștii avizi de senzațional chiar fac reclamă așa oricărui preot de țară care citește rugăciunile și moliftele sf. Vasile cel Mare de când era copil?

4.Iar că era prooroc de la 7 ani se poate explica prin faptul că atunci l-a cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos, căci Duhul proorociei este mărturia Lui Iisus, deci se preapoate să-i fi grăit sau să i se fi arătat încă de la vârsta de 7 ani.

Și oricât ai încerca să-mi faci injecții cu slănină în găină ca să mă las târt de scroafă prin grădină, rămân la părerea mea rezultată din informațiile nespeculate cu minteres viclean, părere ce rezultă firesc privind la viața lui, se formează din tăririle lui și mărturisirile lui și din mărturisirile celor care l-au cunoscut și mai ales din cuvintele lui comforme cu Duhul în care a trăit:

”Deci iată un preot smerit, preot de Mir, dar trăitorul unei vieţi sfinte, monahiceşti, exact pe placul Cuvântului lui Dumnezeu:
”

Iar concluzia din mărturii e simplă: era preot curat căci a trăit cu soția sa ca și cu o soră, era un fel de călugăr sub ascultare, prooroc de la 7 ani, era muncitor sărac și cinstit și smerit căci așa a renovat biserica, din slujbele sale, așa a făcut chiliile din munca lui, și mulțimi de oameni se vindecau la umbra rugăciunilor sale și se întorceau la credință, dar precis de aia îl urâți căci a crezut în Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, și a proorocit asemănător preotului ortodox Alexandru sau Sundar Sing sau a sfântului Lavrenție al Cernigovului.

Deci războiul al III-lea e duhovnicesc și abea apoi trupesc, și cu siguranță a început în 2007 dacă așa este scris, și în România va fi și este lupta cea mai crâncenă... sau nu se văd inundațiile, secetele, iarna până în iunie, trăznetele și grindina... luptele politice și mediatice... sărăcia și împrumuturile... și voi toți cei care v-ați ridicat împotriva Mielului... ca să huliți Cuvântul lui Dumnezeu... Tot ce se întâmplă este un cumplit război... Deci înrolați-vă în Domnul ca să biruie mândria și păcatul din voi. Și vor birui toți cei ce sunt împreună cu EL.

Comentarii la ultimul mesaj al lui Vsovi (I)

1.Statutul de om căsătorit nu l-a ascuns ci doar a trăit cu nevasta sa ca și cu o soră... plinind un fel de vot al castității. Și nu e nimic original aici dacă citim cum a trăit Avraam cu soția sa Sarra. (Comentariul 1. : Sarra se pare că era stearpă şi de aceea n-a avut copii până la adânci bătrâneţe – şi nu din alte cauze pe care le insinuezi tu. Nici Avraam şi nici Sarra n-au votat nimic în ceea ce priveşte castitatea; ei ar fi vrut să aibă copii căci, pe vremea aceea, căsătoriile nu erau formale, iar a nu avea copii era o adevărată pacoste. Când Dumnezeu a vindecat neputinţa Sarrei, ea a putut concepe şi naşte în mod natural un fiu, ca orice femeie) Iar apoi a construit chilii pentru monahi sau monahii, deci și-a călugărit viața preoțească și nu și-a gLumizat-o. Probabil soția sa nu l-a înțeles sau cineștie de ce au divorțat... dacă chiar au divorțat. (Comentariul 2. : Nimeni până acum n-a afirmat că au divorţat. El a părăsit-o pe ea, pe motiv că nu i se supunea la pat, ca soţie. Soţia „nu l-a înţeles” atunci când el, încălcându-şi făgăduiala iniţială de a trăi „căsătoria albă”, a început să-şi ceară de la ea drepturile legitime de bărbat şi de soţ. Dacă l-ar fi ascultat şi s-ar fi supus lui ca soţie, Geta ar fi urmat să joace viaţă dublă îndată ce, pentru toţi cei care îi cunoşteau, cei doi soţi treceau dintotdeauna ca „frate şi soră”. Georgeta nu a aceptat viaţa dublă, căci era virtuoasă şi ura minciuna) Tind să cred că nu o fi suportat sărmana femeie handicapată, căci era surdă, viața ascetică și sărăcia și nu s-a vindecat pentru că nu avea Credință și s-a și dovedit aceasta din moment ce și-a părăsit soțul. (Comentariul 3. : Nu ea l-a părăsit pe el, ci el a părăsit-o pe ea, lăsând-o în sărăcie, căci până a o părăsi, nu le lipsea nimic. Dimpotrivă, ea a fost cea care a dovedit că este mai consecventă decât el în făgăduinţele făcute pentru viaţa ascetică) Sau cineștie ce ispită i-a întins necuratul de s-a reântors la gLume, așa surdă și handicapată cum era, căci e foarte rău să fi surd, nici să vorbești nu poți, (Comentariul 4. : Nu era surdo-mută, ci avea o surzenie parţială, dobândită în urma unei boli. Vorbea bine şi citea de pe buzele interlocutorului cuvintele, aşa încât aproape că era insesizabilă surzenia ei. Pentru un nou-venit, părea o femeie normală. Nu „s-a întors la lume”, căci în lume a fost tot timpul. La câţiva ani buni după ce a fost abandonată de Nicu Gabriel, pucioşii au speculat starea de sărăcie lucie în care ajunsese şi au admenit-o la ei. Au plasat-o în chibuţul pucios de la Târgovişte, unde astăzi nu-i lipseşte nimic şi se poate dedica în linişte vieţii ascetice, propovăduită din belşug de către pucioşi) ești ca un surdomut căci dacă nu te auzi ce spui e groaznic. O fi surzit-o pismașul ca să-l chinuie mai amarnic. Defapt unde scrie că au divorțat? (Comentariul 5.: În postarea lui Vsovivi scrie pentru prima dată că au divorţat – cităm: „Probabil soția sa nu l-a înțeles sau cineștie de ce au divorțat...”. În alte postări nu scrie nicăieri aşa ceva ) Poate a internat-o într-o clinică de specialitate. (Comentariul 6.: Poate că n-a internat-o, căci nici nu era cazul, femeia era perfect normală, chiar dacă avea un handicap inobservabil)

2.După cum mărturisește părintele Gabriel, el se mărturisea la părintele stareț Arsenie Papacioc (Comentariul 7.: Nici o biografie a părintelui Papapcioc nu aminteşte să fi fost stareţ undeva. Vsovivi îi dăruieşte de la el această calitate pentru a acoperi în mod fraudulos o neîmplinire menţionată pe acest Forum în „voturile” preotului Nicu Gabriel. Chiar dacă A.P. ar fi fost cândva stareţ la Techirghiol, tot nu l-ar fi avut sub ascultare şi sub „tăierea voii” pe N.G., care îşi ducea traiul ascultând de voia lui proprie tocmai la Borăneşti) așa cum mărturisește și părintele Bartolomeu Anania că duhovnicul său este tot părintele Arsenie deci iată că avea cum să facă ascultare monahală. Iar viața pe care o ducea era una călugărească și preoțească întrucât asculta de maimarele său episcop sau arhiereu trâind în sărăcie din munca proprie.

Comentarii la ultimul mesaj al lui Vsovi (II)

3.Împărțind 800.000.000 lei vechi la 40.000 de slujbe dă 20.000 de lei vechi adică 2 RONI... asta este suma frumușică despre care vorbeai! (Comentariul 8.: Corect! Dar numai în condiţiile în care cele 40000 de slujbe ar fi fost reale, nu exagerate ca să facă impresie despre efortul supraomenesc şi dăruirea jertfitoare a părintelui. Or, ca să faci 54 de slujbe pe zi este exagerat de mult, dacă nu imposibil - presupunând că N.G. nu dădea rasol, făcând o slujbă în 5 minute. Dacă renunţăm la cifrele acestea absurde, care l-ar obliga să presteze sfeştanii timp de 27 de ore pe zi - fără pauze de mers la toaletă - constatăm că 800 milioane de lei neimpozabile, dobândite în decurs de doi ani, înseamnă 33 de milioane pe lună, adică echivalentul a 3300 lei noi lunar. Dacă te raportezi la salariul minim pe economie de 600 de lei, cu care trăiesc o sumedenie de români de ani de zile, poţi constata singur gradul de „sărăcie” avansată în care ajunsese bietul părinte cu slujbele lui „apostolice” făcute fraudulos, prin parohii străine) Și cu asta spui că și-a plătit „reclama”? (Comentariul 9.: N-am afirmat că şi-ar fi plătit reclama, ci că s-a bucurat gratuit de ea, în loc să o respingă, ca pe un prilej de mândrie deşartă) Bani cu care a renovat biserica dintr-un sat uitat de timp și de gLume... Deci chiar crezi că ziariștii avizi de senzațional chiar fac reclamă așa oricărui preot de țară care citește rugăciunile și moliftele sf. Vasile cel Mare de când era copil? (Comentariul 10.: Ziariştii nu sunt proşti. Cu asemenea subiecte ei îşi fac singuri reclamă, captivând atenţia curioşilor şi a celor avizi de senzaţional şi de spectacole religioase – implicit, mărindu-şi rata de interes şi tirajul publicaţiei)

4.Iar că era prooroc de la 7 ani se poate explica prin faptul că atunci l-a cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos, căci Duhul proorociei este mărturia Lui Iisus, deci se preapoate să-i fi grăit sau să i se fi arătat încă de la vârsta de 7 ani. (Comentariul 11.: Dacă era într-adevăr prooroc de la 7 ani, ar fi proorocit cu adevărat, n-ar fi fost prooroc doar cu numele. Poate faci ceva cercetări, să ne spui şi nouă cam ce „proorocii” a proorocit el la 7 ani, şi după aceea, până ce a murit treizeci şi ceva ani mai târziu. Biserica îţi va fi recunoscătoare, căci ar fi păcat să se risipească asemenea proorocii importante pentru viaţa creştinilor. În afară de proorocia care fixează Al Treilea Răzbel Mondial pentru anul 2007, că pe aceasta am descoperit-o noi, prin mijloace specifice)

Și oricât ai încerca să-mi faci injecții cu slănină în găină ca să mă las târt de scroafă prin grădină, (Comentariul 12.: Dar nu caută nimeni să te injecteze cu slană în târt-iţă dragă Cotcodac, că ţie nici nu ţi se mai pot găsi venele, eşti perforat şi-n limbă!) rămân la părerea mea rezultată din informațiile nespeculate cu minteres viclean, părere ce rezultă firesc privind la viața lui, se formează din tăririle lui și mărturisirile lui și din mărturisirile celor care l-au cunoscut și mai ales din cuvintele lui comforme (Comentariul 13.: !)cu Duhul în care a trăit:

...
Iar concluzia din mărturii e simplă: era preot curat căci a trăit cu soția sa ca și cu o soră, (Comentariul 14.: Contrar voinţei lui! Căci dacă era după el, ar fi instituit o viaţă dublă la acest capitol) era un fel de călugăr (Comentariul 15.: Felul doi sau trei , în nici un caz felul întâi) sub ascultare, prooroc de la 7 ani, (Comentariul 16.: „Proorociile” de la 7 ani s-au pierdut în negura anilor, ca şi când n-ar fi fost – sau, tocmai de aceea! A rămas ca prin miracol doar cea care dictează că „Al Treilea Răzbel Mondial va începe în anul 2007” ) era muncitor sărac și cinstit și smerit căci așa a renovat biserica, din slujbele sale, așa a făcut chiliile din munca lui, și mulțimi de oameni se vindecau la umbra rugăciunilor sale și se întorceau la credință, dar precis de aia îl urâți căci a crezut în Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, (Comentariul 17.: Sintagmă confiscată de Vsovivi pentru a face reclamă mascată pentru „Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, în care şi Nicu Gabriel a crezut o vreme, până ce a intrat în conflict deschis cu liderii pucioşi, în lupta pentru putere) și a proorocit asemănător preotului ortodox Alexandru sau Sundar Sing sau a sfântului Lavrenție al Cernigovului. (Comentariul 18.: Nu numai asemenea lor, căci mai sunt şi alţi prooroci mincinoşi şi ambiţioşi)

Deci războiul al III-lea e duhovnicesc și abea apoi trupesc, (Comentariul 19.: De ce „abia apoi”? Aceasta e o minciună. „Proorocia” vorbeşte de „Al Treilea Război Mondial” care începe în anul 2007, nu de două războaie, unul duhovnicesc şi altul trupesc, în ordinea pe care o stabileşti tu ca să se potrivească cu aparenţele. Şi de ce să fie cel duhovnicesc primul, şi nu invers? Ca să-ţi iasă ţie pasienţa?) și cu siguranță a început în 2007 dacă așa este scris, (Comentariul 20.: Multe prostii s-au scris pe lume, iar unii cască şi acum gura la ele. Dacă ar fi să le credem pe toate... Expresia „este scris” e consacrată pentru Sfânta Scriptură, nu pentru orice mâzgăleli ale unor alienaţi care se cred a fi trompete ale Duhului Sfânt) și în România va fi și este lupta cea mai crâncenă... sau nu se văd inundațiile, secetele, iarna până în iunie, trăznetele și grindina... luptele politice și mediatice... sărăcia și împrumuturile...voi toți cei care v-ați ridicat împotriva Mielului... ca să huliți Cuvântul lui Dumnezeu... (Comentariul 21.: Toate aceste plăgi au mai fost şi vor mai fi. Vin însă tot felul de panicaţi-angoasişti care şi-au prins mentalul ebrios în pioneze ruginite și anunţă ca nişte flaşnete stricate, de cincizeci de ani încoace, Sfârşitul Iminent Al Lumii începând neapărat cu România, căci Rromânia este Buricul Pământului, pe unde curgea odată lapte şi miere, iar acum nu mai curge. S-a închis robinetul, spre disperarea multora care se obişnuiseră cu suptul. Tot ei anunţă că salvarea lumii nu mai vine prin Hristos Cel viu, Care ar trebui să vină pe norii cerului cu slavă văzută de toţi oamenii, ci vine de 50 de ani încoace, noaptea pe furiş la Pucioasa, prin „Cuvântul” fabricat pentru Dumnezeu de nişte oameni îndrăzneţi) Tot ce se întâmplă este un cumplit război... Deci înrolați-vă în Domnul ca să biruie mândria și păcatul din voi. Și vor birui toți cei ce sunt împreună cu EL. (Comentariul 22.: Pace ţie, biruitorule, cel ce înrolându-te prozelit neofit în Plutonul Pucios ţi-ai biruit groaza de Războiul Sfârşitului Lumii!)

Comentarii la ultimul mesaj al lui Vsovi (I)

MM: Comentariul 1. : Sarra se pare că era stearpă şi de aceea n-a avut copii până la adânci bătrâneţe – şi nu din alte cauze pe care le insinuezi tu. Nici Avraam şi nici Sarra n-au votat nimic în ceea ce priveşte castitatea; ei ar fi vrut să aibă copii căci, pe vremea aceea, căsătoriile nu erau formale, iar a nu avea copii era o adevărată pacoste. Când Dumnezeu a vindecat neputinţa Sarrei, ea a putut concepe şi naşte în mod natural un fiu, ca orice femeie)
Răspunsul meu: Poate nu ai citit cum în tinerețe când Sarra era tânără și foarte frumoasă, Avraam se prezenta ca frate al ei și nu se arăta ca și soț ca să nu stârnească invidii... iar Domnul umplea de bube și dureri și necazuri pe cei ce o pofteau pe Sarra în felul cel rău... deci nu e vorba doar că era stearpă ci nu întrețineu raporturi sexuale căci Avraam a priceput că de la Dumnezeu este Sarra stearpă ca să ducă ei o viață sfântă... și nu ca să folosească sterpitatea pentru desfrânare... sau nu este Avraam cel pentru care Dumnezeu a zis că de va găsi 10 drepți în Sodoma și Gomora la un loc nu va distruge cetatea?.. cetatea desfrânării firește. Deci pacostea era de la Dumnezeu că doar Avraam trăia cu Domnul Carele l-a scos din casa și din pămîntul tatălui său.

Comentariul 2. : Nimeni până acum n-a afirmat că au divorţat. El a părăsit-o pe ea, pe motiv că nu i se supunea la pat, ca soţie. Soţia „nu l-a înţeles” atunci când el, încălcându-şi făgăduiala iniţială de a trăi „căsătoria albă”, a început să-şi ceară de la ea drepturile legitime de bărbat şi de soţ. Dacă l-ar fi ascultat şi s-ar fi supus lui ca soţie, Geta ar fi urmat să joace viaţă dublă îndată ce, pentru toţi cei care îi cunoşteau, cei doi soţi treceau dintotdeauna ca „frate şi soră”. Georgeta nu a aceptat viaţa dublă, căci era virtuoasă şi ura minciuna
Răspuns: Tu ai spus că s-au despărțit iar a te despărți de cineva înseamnă pentru mine a divorța dacă erau căsătoriți, căci altfel ai fi spus că s-au despărțit fizic sau vremelni, dar ei se pare că au rămas uniți cu dragostea, cu sufletul în Domnul dacă nu au divorțat... deci au eliminat orice posibilă interpretare mincinoasă și răutăcioasă și orice posibilitate de a insinua cineva că nu ar fi ținut un fel de vot al fecioriei. Deci iată nu a mințit și nici nu era divorțat. Dar de la tine am înțeles așa ca și cum ar fi divorțat, din ce ai scris tu și nu te fă că eu am inventat și că așa obijnuiesc mereu să născocesc, ci tu ai lăsat să se înțeleagă așa, căci pentru oricine a te despărți dacă ești căsătorit înseamnă a divorța, dar se pare că el era în relații bune cu trăitorii SCNI și astfel Pucioșii au avut grijă de Georgeta care a devenit o soră nu numia a lui Gabriel ci a devenit o soră creștină de mănăstire cu îndeletniciri duhovnicești și nu îndeletniciri de soție care caută doar să placă bărbatului uitând de Domnul.

Comentariul 3. : Nu ea l-a părăsit pe el, ci el a părăsit-o pe ea, lăsând-o în sărăcie, căci până a o părăsi, nu le lipsea nimic. Dimpotrivă, ea a fost cea care a dovedit că este mai consecventă decât el în făgăduinţele făcute pentru viaţa ascetică.
Răspuns: Păi dacă ea a fost mai ascetică decât el și până să plece la Pucioși nu le lipsea nimic înseamnă că ea era mai credincioasă decât el și iată că surzenia era un dar de la Dumnezeu, o nevoință.

Comentariul 4. : Nu era surdo-mută, ci avea o surzenie parţială, dobândită în urma unei boli. Vorbea bine şi citea de pe buzele interlocutorului cuvintele, aşa încât aproape că era insesizabilă surzenia ei. Pentru un nou-venit, părea o femeie normală. Nu „s-a întors la lume”, căci în lume a fost tot timpul. La câţiva ani buni după ce a fost abandonată de Nicu Gabriel, pucioşii au speculat starea de sărăcie lucie în care ajunsese şi au admenit-o la ei. Au plasat-o în chibuţul pucios de la Târgovişte, unde astăzi nu-i lipseşte nimic şi se poate dedica în linişte vieţii ascetice, propovăduită din belşug de către pucioşi
Răspuns: Păi mai înainte ai zis că până să se despartă fizic nu-i lipsea nimic. Acum zici că au găsit-o Pucioșii într-o sărăcie lucie? Dar vezi că nu era în gLume căci se lepădase de ea împreună cu soțul ei și apoi a ales să mearga mai sus la Dumnezeu ieșind complet din vraja pământului gLumii, crezând în Cuvântul lui Dumnezeu. Deci ferice de ea.

Comentariul 5.: În postarea lui Vsovivi scrie pentru prima dată că au divorţat – cităm: „Probabil soția sa nu l-a înțeles sau cineștie de ce au divorțat...”. În alte postări nu scrie nicăieri aşa ceva
Răspuns: Nu te fă că eu am inventat divorțul, păi eu am presupus că despărțirea, despre care tu ai scris, asta a însemnat, căci în mintea mea despărțirea se face întâi în profunzime și conținut și abea apoi în formă, dar se pare că ei au rămas căsătoriți, uniți în Dumnezeu și în iubire și doar fizic s-au despărțit, vremelnic, până vor ajunge amândoi în Cer... deci din ce ai scris tu am priceput eu că a fost o despărțire în toată regula dar ei s-au despărțit doar de păcatele curviei din căsătorie, adică tentația trupească spre pofte, căci poftele și păcatele sunt de la cel rău oricât ai fi de căsătorit că doar nu cu ele ești tu căsătorit ci cu sora ta creștină, prima și ultima ta dragoste curată în materie de copile.

Comentariul 6.: Poate că n-a internat-o, căci nici nu era cazul, femeia era perfect normală, chiar dacă avea un handicap inobservabil
Răspuns: Poate că doar a vrut s-o ferească de bârfa gLumii și de răutățile duhului rău.

Comentariul 7.: Nici o biografie a părintelui Papapcioc nu aminteşte să fi fost stareţ undeva. Vsovivi îi dăruieşte de la el această calitate pentru a acoperi în mod fraudulos o neîmplinire menţionată pe acest Forum în „voturile” preotului Nicu Gabriel. Chiar dacă A.P. ar fi fost cândva stareţ la Techirghiol, tot nu l-ar fi avut sub ascultare şi sub „tăierea voii” pe N.G., care îşi ducea traiul ascultând de voia lui proprie tocmai la Borăneşti.
Răspuns: Păi eu știam că era și este părinte stareț la mănăstirea Techirghiol de multă vreme deci și între anii 1990-2005, speram că e așa căci habar n-am dacă e sau nu e stareț, iar acum tu zici ba că este ba că nu este. Iar tăierea voii întru Credință o poți aplica oriunde, principalul este să faci cu Credință și smerenie și Taină ceea ce te-a sfătuit părintele duhovnic și să respecți voturile depuse sau promisiunile luate înaintea Domnului, să-ți duci Crucea răbdării până la sfârșit.

Comentarii la ultimul mesaj al lui Vsovi (II)

Comentariul 8.: Corect! Dar numai în condiţiile în care cele 40000 de slujbe ar fi fost reale, nu exagerate ca să facă impresie despre efortul supraomenesc şi dăruirea jertfitoare a părintelui. Or, ca să faci 54 de slujbe pe zi este exagerat de mult, dacă nu imposibil - presupunând că N.G. nu dădea rasol, făcând o slujbă în 5 minute. Dacă renunţăm la cifrele acestea absurde, care l-ar obliga să presteze sfeştanii timp de 27 de ore pe zi - fără pauze de mers la toaletă - constatăm că 800 milioane de lei neimpozabile, dobândite în decurs de doi ani, înseamnă 33 de milioane pe lună, adică echivalentul a 3300 lei noi lunar. Dacă te raportezi la salariul minim pe economie de 600 de lei, cu care trăiesc o sumedenie de români de ani de zile, poţi constata singur gradul de „sărăcie” avansată în care ajunsese bietul părinte cu slujbele lui „apostolice” făcute fraudulos, prin parohii străine
Răspuns:
„Împărțind 800.000.000 lei vechi la 40.000 de slujbe dă 20.000 de lei vechi adică 2 RONI... asta este suma frumușică despre care vorbeai!”
Păi e suficient să faci 3 slujbe mari în fiecare zi și 7 slujbe mici în fiecare zi și în 400 de zile ai deja 40.000 de slujbe. Iar ca timp ar fi 8-10-12 ore de lucru pe zi timp de aproape 2 ani.

Comentariul 9.: N-am afirmat că şi-ar fi plătit reclama, ci că s-a bucurat gratuit de ea, în loc să o respingă, ca pe un prilej de mândrie deşartă
Răspuns: „Și cu asta spui că și-a plătit „reclama”?” Păi cum adică s-a bucurat de ea? Păi așa s-a bucurat că vor veni mai mulți la el și va lucra mai mult pentru Domnul, că doar a depus votul sărăciei, deci pentru muncă s-a bucurat săracul nu pentru lene așa cum se bucură omenirea, pentru profitul murdar pe seama reclamei. Și când te laudă cineva cum trebuie să reacționezi să te bucuri sau să nu te bucuri? Păi o respingi dar nu de față cu admiratorii ci în taină căci respingerea categorică pe față e dovada unei slave deșarte și mai mari... ci doar trebuie să fi indiferent... adică să nu te lauzi și tu concomitent cu cel ce te laudă... sau mai târziu să nu crezi că ai meritat vre-o laudă căci doar Domnului i se cuvin căci puterea sfântă de la El este. Deci nu l-ai văzut bucurându-se ci tu zici că ar fi profitat de ea. Da, pentru a veni la el mai mult pobor și să lucreze mai mult pentru ei și pentru Domnul... așa s-a bucurat, au profitat mai mulți de Harul Domnului.

Comentariul 10.: Ziariştii nu sunt proşti. Cu asemenea subiecte ei îşi fac singuri reclamă, captivând atenţia curioşilor şi a celor avizi de senzaţional şi de spectacole religioase – implicit, mărindu-şi rata de interes şi tirajul publicaţiei.
Răspuns: Cu condiția să nu fie minciuni că altfel se fac de rușine și le scade credibilitatea și tirajul. Sau n-ai văzut cum a dat faliment Ziua sau Cotidianul sau alte trusturi... dacă minți plătești, și nu numai cu bani grei.

Comentariul 11.: Dacă era într-adevăr prooroc de la 7 ani, ar fi proorocit cu adevărat, n-ar fi fost prooroc doar cu numele. Poate faci ceva cercetări, să ne spui şi nouă cam ce „proorocii” a proorocit el la 7 ani, şi după aceea, până ce a murit treizeci şi ceva ani mai târziu. Biserica îţi va fi recunoscătoare, căci ar fi păcat să se risipească asemenea proorocii importante pentru viaţa creştinilor. În afară de proorocia care fixează Al Treilea Răzbel Mondial pentru anul 2007, că pe aceasta am descoperit-o noi, prin mijloace specifice.
Răspuns: Păi dacă a recunoscut ca adevărate Sfânta Cetate a Noului Ierusalim, proorociile sfântului Lavrenție, a lui Sundarsing, a preotului Alexandru, și a stabilit și data de început a războiului spre distrugere, 2007, și a mărturisit și despre pașapoarte și cărți de identitate cum spunea un sfînt de la Athos, și cum spune și părintele Justin, ție nu ți-e clar că era un credincios ce trăia sub proorociile sfinte? Dar eu nu știu ce a mai proorocit, dar ce era să mai proorocească? Nu e de ajuns ce se spune prin sfintele Trâmbițe Apocaliptice? El a îndemnat la castitate, post și rugăciune căci fără Credință nu ai cum să crezi în nicio proorocie oricare ar fi ea.

Comentariul 12.: Dar nu caută nimeni să te injecteze cu slană în târt-iţă dragă Cotcodac, că ţie nici nu ţi se mai pot găsi venele, eşti perforat şi-n limbă!
Răspuns: Da, în limba de la sandale.Atunci ce caută? Să mă gâdile la ficați ca să mă flatez că cică mă mângâie. Păi nu așa dobitocește se face miîngâierea între frați ci aia îți stârnește poftele și plăcerile.

Comentariul 13.: !
Răspuns: Da da, am scris bine, comforme și nu conforme și nici comform, căci e din franceză, sau mai bine zis am subliniat formele... de viață ale Duhului în care a trăit și mai trăiește căci s-a dus în Cer.

Comentariul 14.: Contrar voinţei lui! Căci dacă era după el, ar fi instituit o viaţă dublă la acest capitol
Răspuns: Păi voi bănuiți orice vă trece prin cap, că doar ați scos pe bază de carte că era defapt un zburător și practic se transforma noaptea în vampir, că altfel cum făcea minunile respective decât pe bază de sânge de copii, de vaci, porci și fecioare firește... Dar sigur că ducea o viață dublă, adică slujea cât doi la un loc, deci trăia dublu căci știa că va muri de tânăr.

Comentariul 15.: Felul doi sau trei , în nici un caz felul întâi
Răspuns: păi felul doi, căci era și preot și ducea viață și de călugăr deci vezi, avea viață dublă.

Comentariul 16.: „Proorociile” de la 7 ani s-au pierdut în negura anilor, ca şi când n-ar fi fost – sau, tocmai de aceea! A rămas ca prin miracol doar cea care dictează că „Al Treilea Răzbel Mondial va începe în anul 2007”
Răspuns: Și că va muri în la 40 de ani sau la o vîrstă apropiată.

continuarea mai jos

Comentariul 17.: Sintagmă confiscată de Vsovivi pentru a face reclamă mascată pentru „Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa”, în care şi Nicu Gabriel a crezut o vreme, până ce a intrat în conflict deschis cu liderii pucioşi, în lupta pentru putere
Răspuns: A crezut nu o vreme ci veșnic dar conflicte sau divergențe au avut și Apostolii Petru și Pavel consemnate chiar în sfintele scripturi, dar Credința nu și-a pierdut-o Gabriel preotul deci nu te cred și iată cum tu faci reclamă viceversată că eu știu că Domnul n-are nevoie de vre-o reclamă, pe când satana din asta trăiește, minciună și reclamă și demonstrații de iluzionism pentru creduli!

Comentariul 18.: Nu numai asemenea lor, căci mai sunt şi alţi prooroci mincinoşi şi ambiţioşi.
Răspuns: Păi prooroci mincinoși în opinia voastră sunt toți cei ce nu cântă după lăutarii lui antichrist, după cum i-a instruit și dresat nenia. Deci mergi și cîntă la altă masă căci toți proorocii pomeniți de mine sunt sfinți.

Comentariul 19.: De ce „abia apoi”? Aceasta e o minciună. „Proorocia” vorbeşte de „Al Treilea Război Mondial” care începe în anul 2007, nu de două războaie, unul duhovnicesc şi altul trupesc, în ordinea pe care o stabileşti tu ca să se potrivească cu aparenţele. Şi de ce să fie cel duhovnicesc primul, şi nu invers? Ca să-ţi iasă ţie pasienţa?
Răspuns: Păi eu nu despart războaiele, e același război, al treilea dar am accentuat că scopul și sensul lui este distrugerea duhovnicească... lepădarea de viața sfântă, de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să nu se creadă minciunile unora că e vorba doar de bani sau de crize sau de trupuri sau de pământ, de aia am zis duhovnicesc și trupesc, căci impunerea minciunilor o caută mincinoșii care vor prigonii pe sfinți iar sfinții vor impune de la Dumnezeu cenzura Duhului și nu a omului, așa cum impune omenirea tot felul de prohibiții și legislații fanteziste, jungle legislative și reguli scoase din pootoareaoarea gândirii.

Comentariul 20.: Multe prostii s-au scris pe lume, iar unii cască şi acum gura la ele. Dacă ar fi să le credem pe toate... Expresia „este scris” e consacrată pentru Sfânta Scriptură, nu pentru orice mâzgăleli ale unor alienaţi care se cred a fi trompete ale Duhului Sfânt.
Răspuns: Exemplul clar este că nu mai casc gura la prostiile scrise de unele lingviste, nu dăm nume, care umplu mereu tot acest fir de discuții cu „porci” de grăsime de diferite rase, căci doar așa știu ele să-și facă temele, cu cafiaua pe masă și cu blidul cu isPITĂ și slănină și cu dețul de pălincă, de horrorincă din găinaț de curci.

Comentariul 21.: Toate aceste plăgi au mai fost şi vor mai fi. Vin însă tot felul de panicaţi-angoasişti care şi-au prins mentalul ebrios în pioneze ruginite și anunţă ca nişte flaşnete stricate, de cincizeci de ani încoace, Sfârşitul Iminent Al Lumii începând neapărat cu România, căci Rromânia este Buricul Pământului, pe unde curgea odată lapte şi miere, iar acum nu mai curge. S-a închis robinetul, spre disperarea multora care se obişnuiseră cu suptul. Tot ei anunţă că salvarea lumii nu mai vine prin Hristos Cel viu, Care ar trebui să vină pe norii cerului cu slavă văzută de toţi oamenii, ci vine de 50 de ani încoace, noaptea pe furiş la Pucioasa, prin „Cuvântul” fabricat pentru Dumnezeu de nişte oameni îndrăzneţi

Răspuns: Păi vezi și ăsta e războiul, unii vor crede și vor trăii în România împreună cu Dumnezeu, iar alții vor persifla și vor huli trăind în Rrromânia, unde rrr vine de la îndemnul ăla comunist, adică să distrugem și să dărâmăm tot, zicând că defapt facem reciclare, refolosire, recondiţionare.

Comentariul 22.: Pace ţie, biruitorule, cel ce înrolându-te prozelit neofit în Plutonul Pucios ţi-ai biruit groaza de Războiul Sfârşitului Lumii!
Răspuns: Domnul nu dăruie pacea așa cum o dăruie gLumea, deci pace o să am abea în Ceruri, din aia sfântă, iar aici doar la necazuri mă aștept și alea sunt cele mai prețioase dacă nu am să hulesc din pricina durerilor, și la o pace amestecată cu păcatul și mîndria mă paște aici clipă de clipă, liniștea dinaintea fururtunii. Și poți fi sigură că voi birui căci pentru mine Biruie Domnul căci știe că sunt un biet neputincios... mare păcătos din poBor ce cred pe Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu e suficient să crezi ci trebuie să și rămâi credincios. Să trăiești ca să plinești căci altfel nu moștenești.

pentru vsovivi
 

Multumesc mult pentru predica.

"Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El la pecetluit Dumnezeu-Tatal"

"Si aceasta este voia Tatalui Meu ce M-a trimis, ca din toti pe care Mi i-a dat Mie sa nu pierd pe nici unul, ci sa-i inviez pe ei in ziua cea de apoi"

"Ca aceasta este voia Tatalui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi."

"Precum M-a trimis pe mine Tatal cel viu si Eu viez prin Tatal, si cel ce Ma manamca pe Mine va trai prin Mine."

"Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine. Si voi marturisiti, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine."

"Veni-vor zile cand veti dori sa vedeti una din zilele Fiului Omului, si nu veti vedea. Caci dupa cum fulgerul, fulgerand dintr-o parte de sub cer, lumineaza pana la cealalta parte de sub cer,
asa va fi si Fiul Omului IN ZIUA SA . Dar mai intai El trebuie sa sufere multe si sa fie lepadat de neamul acesta. Si precum in a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului:
Mancau, beau, se insurau, se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti.
Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau,beau,cumparau,vindeau,sadeau,si zideau. Iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma, a pluat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti.

La fel va fi in ziua in care SE VA ARATA FIUL OMULUI."

"Si El le-a zis: Mergand, spuneti vulpii acesteia: Iata, alung demoni si fac vindecari, ASTAZI si MAINE, iar a TREIA ZI voi sfarsi"

"De aceea va spun ca Imparatia lui Dumnezeu sa va lua dela voi si se va da NEAMULUI care va aduce roadele sale"

"Si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi."

"Astfel vor fi cei din urma intai si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati, dar putini alesi."

"Nu veti sfarsi cetatile lui Israel pana ce va veni Fiul Omului"

"Dar aceasta n-a zis-o de la sine,ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit ca Isus avea sa moara pentru neam, Si nu numai pentru neam, ci si ca sa adune laolalta pe fiii lui Dumnezeu cei imprastiati."

Dumnezeu nu este Dumnezeu al mortilor ci al viilor. Iar ca mortii inviaza arata chiar Moise la rug, cand numeste Domn pe "Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui iacov". Aceasta este biserica caci toti traiesc prin El si il cunosc asa cum El este.

"Am privit in vedenia de noapte, si iata, pe norii cerului venea Cineva CA FIUL OMULUI si El a fost inaintat pana la Cel vechi de zile, si a fost dus in fata Lui. Si Lui I sa dat stapanirea, slava si imparatia, si toate popoarele,neamurile si limbile Ii slujeau Lui. Stapanirea Lui este vesnica, stapanire care nu va trece, iar imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata."

"si voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu - AL NOULUI IERUSALIM, care se pogoara din cer, de la Dumnezeu Meu - si NUMELE MEU CEL NOU!!!!!!!!!!!!!!!"

"Si am auzit din tron un glas puternic care zicea: Iata, CORTUL LUI DUMNEZEU este cu oamenii, si El va salaslui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Insusi Dumnezeu va fi cu ei."

"Si Cel ce sedea pe tron a grait: Iata, NOI LE FACEM PE TOATE."

"Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia zicand: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui, Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor,"

"Si aceasta una sa nu va ramana ascunsa, iubitilor, ca O SINGURA ZI INAINTEA DOMNULUI ESTE CA O MIE DE ANI, SI O MIE DE ANI CA O ZI." 2000 de ani = 2 zile. Distrugeti acest templu si a TREIA zi il ridic!!!!!!!!

"Pastoriti turma lui Dumnezeu data in paza voastra, cercetand-o nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste; Nu ca si cum ati fi stapani peste Biserica, ci pilde facandu-va turmei.

IAR CAND SE VA ARATA MAI-MARELE PASTORILOR, veti lua cununa cea nevestejita a maririi."

"Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece vii si mortii la ARATAREA LUI si in Inparatia Lui: Propovaduieste cuvantul, staruiestete cu timp si fara de timp, mustra,cearta,indeamna, cu toata indelung-rabdare si invatatura. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa,ci-isi vor INGRAMADI INVATATORI DUPA POFTELE LOR, SI ISI VOR INTOARCE AUZUL DE LA ADEVAR SI SE VOR ABATE CATRE BASME"

"SA pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la ARATAREA Domunui nostru Iisus Hristos, Pe care la timpul cuvenit, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul Imparatilor si Domnul Domnilor, CEL CE SINGUR ARE NEMURIRE si locuieste intru lumina NEAPROPIATA;
PE CARE NU L-A VAZUT NIMENI DINTRE OAMENI, NICI NU POATE SA IL VADA; a Caruia este cinstea si puterea vesnica!AMIN."

"Cand va veni sa Se preamareasca intru sfintii Sai si sa fie privit cu UIMIRE de catre toti cei care au crezut, pentru ca marturia noastra catre voi a gasit crezare in ziua aceea"

Daca nu ma crezi cu Invierea dute la Draganescu unde a pictat Arsenie Boca sau cauta pe internet si o sa vezi mari taine nestiute mai de nimeni. A pictat chiar si gemenii in flacari , nava apolo, telefonul mobil etc... Pictura bisericii a fost gata in 1987. Deci clar un sfant. Care a stiut taine pe care noi nici nu le gandim. Pentru multi vor fi surprize.

NU DEAGEABA A SPUS CA BUCURESTIUL VA FI NOUL IERUSALIM!!!!!!!!!!!!!!