În prealabil postat de GMihai (Post 615838)

Domnule penticostal, sunt de acord că înţelesul şi nivelul de acceptare pe care le asociem unor noţiuni, cum ar fi în speţă noţiunea de violenţă, se schimbă în timp, dar nu sunt de acord că este neapărat vorba despre conspiraţii.

Chiar ieri citeam din arhivele tribunalului penal de la Old Bailey - din secolul XVII şi XVIII.

Pe vremea aceea, pentru un furt de valoare mai mare (un cal, un obiect mai valoros) pedeapa era aproape întotdeauna moartea.

Cine avea noroc (furase doar nişte pâine, sau o batistă) scăpa cu însemnarea cu fierul roşu - unii pe mână, alţii pe obraz.

Cine scăpa doar cu o biciuire putea considera că l-a apucat pe Dumnezeu de picior.

Acuma, sunteţi de acord că s-au schimbat perspectivele ocietăţii în ce priveşte nivelul de violenţă cu care se cuvine să-i pedepsim pe hoţi ? Consideraţi că este rezultatul unei conspiraţii faptul că pentru furtul unui porc nu mai eşti spânzurat sau însemnat cu fierul roşu, ci execuţi câţiva ani de închisoare ?

Ca să mergem la problema disciplinei copiilor, şi pentru că tot vorbim despre folosirea termenilor, mi se pare foarte interesant că aproape toţi preopinenţii care s-au pronunţat în favoarea disciplinei fizice au folosit diverse diminutive - pălmuţă, funduleţ etc.

Oare ce resort psihic vă împiedică să folosiţi termenii obişnuiţi - palme, bătaie ? De ce "pălmuţă" ? Oare nu pentru că încercaţi, în mod inconştient, să bagatelizaţi şi să atenuaţi semnificaţia reală a acestor termeni ?

Şi acum, pentru că vorbim despre modul în care se schimbă nivelul de acceptare a violenţei, haideţi să vedem - cine trage linia, şi unde ? Unde tragem linia dintre "o pălmuţă la funduleţ", după cum vă exprimaţi D-vs. sau iniţiatorul topicului, şi mai multe palme, sau o bătaie cu cureaua ? Sau cu nuiaua despre care vorbeşte Biblia ?

La câte "pălmuţe" tragem linia, ieşim din teritoriul acceptabilului şi intrăm în teritoriul abuzului ?

Sau, la câte nuiele ?

La câte curele ?

Dar, ştiţi ceva, eu zic să renunţăm la toată povestea asta cu semantica... pentru că în limba română, cuvântul bătaie a avut întotdeauna acelaşi sens - a aplica unei alte persoane lovituri, cu scopul de a-i produce suferinţă fizică. Iar dacă un părinte nu e în stare să-şi educe copii fără bătaie, are o problemă.

În prealabil postat de GMihai (Post 615847)

Mie mi-ar plăcea să văd întregul document. Cert este că soluţia nu este adopţia de către o "familie" care are la rândul ei probleme.

În prealabil postat de AlinB (Post 615848)

Pai sa ajunga si copii tai in alta familie. Tot de romani, desigur.
Pe urma ai sa pricepi.

În prealabil postat de AlinB (Post 615852)

V-ati mai declarat agnostic apropo de limitele astea ceea ce e rusinos pentru cineva care pretinde ca lucreza cu legea.

Cel putin intre doi care au o altercatie fizica pe strada, legea stabileste niste limite destul de clare, nu-i asa domnul avocat?

Si probabil si in cazul agresiunii din cadrul familiei exista niste norme de aplicare ale legii, sunteti bun sa le enuntati in loc sa faceti pe nestiutorul?

În prealabil postat de aubergine (Post 615845)

Intr-un cuvant el este ori betiv ori drogat iar ea are probleme la mansarda care o impiedica sa aiba grija de copii.

În prealabil postat de GMihai (Post 615838)

Dar, ştiţi ceva, eu zic să renunţăm la toată povestea asta cu semantica... pentru că în limba română, cuvântul bătaie a avut întotdeauna acelaşi sens - a aplica unei alte persoane lovituri, cu scopul de a-i produce suferinţă fizică.

În prealabil postat de delia31 (Post 615857)

Iar alternativa cea mai potrivita pentru copiii lui Florin Barbu e sa fie adoptati de o familie de homosexuali, nu? Ca asa a stabilit minunata lege din minunata lume noua din minunatele tari civilizate pe care le admiri! Ca aia n-au probleme la mansarda, nici cu alcoolul sau drogurile. Aia-s civilizati.
of, of, of, mai aubergine!
Rapid ai dat verdictul case closed!

În prealabil postat de GMihai (Post 615856)

Art. 193 Lovirea sau alte violenţe

(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 199 Violenţa în familie

(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

Ce nu e clar ?

În prealabil postat de GMihai (Post 615788)

Pentru formularea de mai sus ai un report post.

În prealabil postat de ahilpterodactil (Post 615858)

Nu, Mihai. Nu acesta e scopul!
Eventual, poate fi mijlocul... Pana la o limita, desigur.

P.S. Nu vreau sa te ispitesc cu o intrebare poate prea dificila, totusi iti pun una ajutatoare: cunosti multi oameni (poti sa te incluzi in lista) care nu au incasat niciodata o palma, un sut, o nuia, o curea? Eventual cateva injuraturi si alte ofense? Din alea despre care se spune ca au "efect traumatizant"...
Cunosti vreun om de isprava pe lumea asta (scriitor, medic, avocat, preot, sportiv, mecanic auto, bucatar, profesor, gradinar, psiholog - ce vrei tu) care sa fi trait mirobolizant intr-un clopot de sticla?
Tu si coleggii luptatori pentru "bine" vreti sa imprejmuiti cu legea tot ce misca in largul vietii omenesti? Adica, prin implicatie, vreti sa fixati in vocabular sensul unor termeni pentru a elimina definitiv alti termeni cum ar fi, de exmplu, ... iertare?
sa inteleg ca voiti o lume mai buna, ferm legalizata, in care sa nu mai fie nimic de iertat, nu-i asa? O lume, cum sa zic, aaaaaa.... perfecta?