Era o ironie, cea cu preotii de la tara, am scris asa ca sa vezi ca nu are importanta daca 1-2 preoti spun altceva decat practica Bisericii. Mi-ai spus si de calugarii de la Athos, dar am gasit ca nu era asa, in legatura cu sfintirea icoanelor. Din cate imi aduc aminte am mai cautat odata ce spun cei de la Essex si nu era nimic diferit. Daca tot ai amintit de Anglia, sa ne uitam cine e episcop in Anglia al Patriarhiei Ecumenice, IPS Ware, care sustine mai multe lucruri gresite (evolutionismul, cocneptii ecumeniste clare, etc.)
Eu spuneam de preotul din Portugalia, doar unul e.

Iar eu spuneam ca icoana nu e doar un suport (tablou religios) prin care ne rugam unui sfant sau Mantuitorului, noi cinstim si icoana, nu doar sfantul reprezentat acolo. Mi se pare ca asta nu spune parintele Pruteanu, de aceea neaga existenta icoanelor facatoare de minuni (spune doar de icoane speciale, dar nu spune ca sunt facatoare de minuni, ci ca s-a intamplat o minune cu ele odata, in trecut). La fel si in cazul sfintelor moaste, cinstim si pe sfantul caruia ii apartin sfintele moaste, dar cinstim si sfintele moaste. De aceea parintele Pruteanu isi bazeaza toata argumentatia doar pe faptul ca prin icoana ne inchinam sfantului, mie mi se pare ca nu spune ce am scris eu mai sus (ceea ce ar insemna, practic, negarea icoanelor).
Toti credinciosii, inclusiv cei ce nu au vreo pregatire teologica, stiu ca exista icoane facatoare de minuni, numai tu si parintele Pruteanu (si cati or mai fi) nu intelegeti asta. Asta inseamna sa creada cineva orbeste ce spune oricine, ajunge sa nege si evidenta. Acum gandeste-te, de ce copiaza calugarii icoane facatoare de minuni? Pentru ca ne putem ruga la orice icoana. Sau de ce merg credinciosii sa se inchine la sfintele moaste, din moment ce se pot ruga si acasa? Citeste ce am scris in pasajul de mai sus, ca sa nu ai acea neintelegere. De aceea spui de perceptia magica.
Cred ca e aceeasi neintelegere, care aici e evidenta. Am dat exemplul cu rugaciunea, daca vrei alt exemplu, diferenta intre rugaciunea fara icana si rugaciunea in fata unei sfinte icoane. Si cand ne rugam fara icoana e tot rugaciune, dar in fata icoanei e mai folositoare. Sau rugaciunea acasa si rugaciunea la sfintele moaste. Pe asta se bazeaza si rugaciunea la sfinti, la sfintele icoane, la sfintele moaste, etc. Spre deosebire de protestanti, care spun ca e suficienta rugaciunea la adresa Mantuitorului.
Daca iti amintesti, am dat intr-unul din mesajele trecute ce insemna binecuvantarea, este o rugaciune pe care o spune preotul. De exemplu, atunci cand preotul il binecuvanteaza pe un credincios, spunand o rugaciune scurt, e tot o binecuvantare. Sau cand preotul spune "Binecuvanteaza, Doamne, aceasta casa." Prin apa sfintita se sfinteste casa, chiar daca o face un credincios, nu preotul. Am dat ce inseamna sfintire, ce rol are apa sfintita, etc. Lamuririle acelea sunt clare, nu mia are rost sa discutam, doar daca tu vrei sa continui la infinit. Repet ce am spus si in primul mesaj, sfintirea nu inseamna acelasi lucru cu sfant.

Eu ma refeream la sfinti, sfinte moaste si sfinte icoane, pe care nu le au protestantii, nu la sfantul Gigel, vecinul. Stiu ca (neo)protestantii le spun tuturor credinciosilor sfinti, dar nu despre asta spuneam.

Nu e asa, iar asta reiese chiar din ce spune parintele Pruteanu ca se intampla inainte. Nimeni nu-si facea o icoana si apoi se inchina la ea. Ce spune parintele? Ca icoana, care era facuta de iconar, era dusa episcopului si acesta adeverea ca aceasta este canonica si trecea numele sfantului. Abia apoi era gata pentru inchinare. Cinstitorii icoanelor le-au raspuns iconoclastilor ca nu se face o rugaciune ca o icoana sa se transforme in icoana. E posibil ca episcopul sa fi sfintit cu apa sfitnita icoanele, ca nu reiese ca nu ar fi fost posibil (repet, era vorba de rugaciunea de transformare a icoanei).
De asemenea, toti ortodocsii (nu spun de reformisti) duc icoanele sa fie sfintite la biserica, pentru ca asa spune Biserica. Fara exceptie.

Nu spun, ci aşa au rânduiala, vorbim de realitate, nu de şabloane. Nu sunt 1-2, dar dacă asta te satisface pe tine tu poţi crede în continuare că sunt doar o excepţie.

Ţi-am spus ţinând cont de ceea ce mi s-a relatat, nu ţinând cont de articole de pe internet. Evident, nu sesizezi diferenţa.

..:)) Eu vorbesc de rânduiala de acolo, nu din articole de pe net. Uite şi articole de pe net, "ecumenistul cu idei protestante", din nou, îţi zdruncină ideile fixe:

"Știu că sunt oameni care se împărtășesc zilnic. Și chiar și Părintele Sofronie, când îl întrebau oamenii: “Ce sunteți voi, călugării, ce faceți? Ce vreți voi, de ce deveniți călugări?”, Părintele Sofronie le spunea, le explica în cuvinte ca acestea: “Noi am vrea, dacă am putea, să începem fiecare zi cu Sfânta Liturghie.” Dar cum știți, Înalt Preasfințite, la noi o Sfântă Liturghie nu înseamnă doar o slujba la care zicem “Amin,” “Doamne miluiește!” La noi toți se împărtășeau, în principiu, la fiecare Liturghie. Aveam Liturghia de trei ori pe săptămână, de trei ori ne împărtășeam; aveam de patru ori, mai toți se împărtășeau de patru ori. Nu puteam mai des, dar dacă ar fi fost zilnic, ne-am fi împărtășit ca în Săptămâna Luminată, când toți ne împărtășim zilnic." (Pr. Rafail Noica)

Rânduiala de la Essex a fost lasată de părintele Sofronie.

Şi eu ţi-am dat un interviu cu un alt părinte, din Sf. Munte, care împărtăşeşte aceleaşi idei. Asta ca să vezi că părintele Pruteanu nu este singurul, dar ţie îţi place să refuzi orice că exită altceva decât ceea ce se încadrează în şabloanele tale.

Da, episcopul stabilea dacă este sau nu canonică.

Din Pidalion reiese altceva, nu mai repet.

...)) Aha, deci tu nu spui nimic de la tine! ...:))

Na, vezi cum, din idee fixă în ideea fixă, din obsesia că ai fi exponentul ultim şi irefutabil al ortodoxiei, ajungi până la urmă să susţii, pur şi simplu, o erezie, sau mai bine zis, să suţii idolatria.

Exact aşa s-a întâmplat cu Emilian.

Păi dacă ai fi fost tu exponentul cauzei iconodule pe vremea crizelor iconoclaste, ortodoxia n-ar fi avut nicio şansă.

Stai să vezi ce o scaldă.

Mda. Pe Părintele Pruteanu l-a desfiinţat, să vedem dacă îlcontestă şi pe Sf. Ioan Damaschinul,care scrie:

"Cu privire la învinovățirea de idolatrie: icoanele nu sunt idoli, ci simboluri, astfel că, atunci când cineva venerează o icoană, nu se face vinovat de idolatrie. El nu se adoră simbolul, ci doar îl venerează. O astfel de închinare nu e adresată lemnului sau culorii sau pietrei, ci persoanei zugrăvite." (sublinierea mea)

Am făcut poze la "Rânduiala binecuvântării casei" din Moliftelnicul Mare (ediţia 2003):

https://imgur.com/PEA5kQY

https://imgur.com/jNUrdu4

https://imgur.com/UvVgBwR

https://imgur.com/rTsBw1d

https://imgur.com/vJytwng

Mai clar de atât nu se poate.