Vedenii
 

[COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea a IV-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]11.[/COLOR] Vedenie cu patriarhul Teoctist, cu un înger, cu un sol, cu un om adus de înger la izvor, şi cu trei cămile care duceau în spinare un sul de hârtie
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Eram cu îngerul Domnului deasupra pământului şi priveam. [/COLOR]
[COLOR=blue]Am văzut o bucată de pământ, cu contur aproape ro[/COLOR][COLOR=blue]tund, care se deosebea pentru că era ca o oază verde. Am văzut pe acest loc verde un izvor, şi în jurul lui luceau lumini ca nişte pietre care strălucesc în soare. Şi am văzut pe părintele patriarh Teoctist mergând cu un om care avea în mâna dreaptă o cruce albă, de mărimea staturii lui, iar în mâna stângă o cazma nouă, nefolosită. Ei mergeau amândoi către izvorul acela, iar la izvor mai aştepta un om. L-am întrebat: [/COLOR][COLOR=blue]«Cum ai venit tu aici?». El a spus: «Am fost adus de înger». [/COLOR]
[COLOR=blue]Părintele patriarh vorbea cu omul care părea ca un sol şi care-i spunea părintelui patriarh ca va înfige crucea albă pe locul acelui izvor, dar părintele patriarh a spus că nu ve[/COLOR][COLOR=blue]*de nici un izvor şi că el ştie că nu este izvor în ţinutul acela. Atunci iarăşi a vorbit solul şi i-a spus să ia cazmaua şi să sape ca să vadă, dar părintele patriarh era nedumerit. [/COLOR]
[COLOR=blue]Din depărtare veneau trei cămile albe. Părintele pa[/COLOR][COLOR=blue]*triarh a mers apoi de acolo, îndreptându-se spre stânga locu*lui. Cămilele, schimbându-şi mersul spre părintele patriarh, aduceau cu ele un sul de hârtie. Omul care era adus şi el de înger la izvor, s-a dus în urma părintelui patriarh, l-a ajuns şi au stat de vorbă, şi apoi el a fost ridicat de înger. [/COLOR]
[COLOR=blue]Părintele patriarh mergea iarăşi spre locul izvorului, şi cele trei cămile mergeau şi ele. Lângă izvor se vedea cru[/COLOR][COLOR=blue]*cea albă, culcată jos în iarbă, iar omul cel ce semăna cu un sol, stătea jos lângă cruce, cu ochii spre cer, aşteptând. [/COLOR]
[COLOR=blue]A spus apoi îngerul că oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns, care se va arăta de la Dum[/COLOR][COLOR=blue]*nezeu şi va curge din ea peste tot pământul. Am întrebat pe înger: [/COLOR][COLOR=blue]«Când va fi aceasta?». Iar el a spus: «Acum!».[/COLOR]
[COLOR=blue]S-a făcut vuiet deasupra pământului acela şi am văzut în vuiet pe Maica Domnului înconjurată de cete de îngeri, ca[/COLOR][COLOR=blue]*re cântau ca la acatist: [/COLOR][COLOR=blue]«Bucură-te, Maica Mielului lui Dum*nezeu, că mare este cetatea ta peste neamuri! Bucură-te!». [/COLOR]
[COLOR=blue]Am văzut izvorul strălucind tot mai mult, şi prin iarbă cursuri mici de la el pornind în toate părtile, şi am văzut că bucata cea verde a rămas mai sus decât împrejurimile ei, iar din vale, de peste tot se vedeau mulţimi venind cântând. În[/COLOR][COLOR=blue]*gerul a spus din nou: [/COLOR][COLOR=blue]«Acum!», şi am spus îngerului: «Dar lumea este rea şi necredincioasă şi trăieşte în păcate la noi». Şi avea îngerul o torţă cu cărbuni aprinşi şi a zis ca o va arunca jos ca să treacă păcatele de la acel foc. Am pus mâi*nile la ochi de spaimă, şi îngerul a spus: «Este Dumnezeu pentru cei credincioşi, şi va fi bucurie cu Dumnezeu pe pământul vostru, dar necredincioşii vor fi luaţi».[/COLOR]
[COLOR=blue]Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” (29 mai/11 iunie 1991)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Vedenie cu patriarhul Teoctist având un sul de hârtie în mână, şi cu un om minunat având o carte albă în braţe

[COLOR=blue]“ Am văzut la uşa părintelui patriarh bătând cineva, şi când el a deschis, a intrat un om minunat, cu o carte albă în braţe. Am voit să văd ce scrie pe carte, şi scria pe ea: [/COLOR][COLOR=blue]«Cuvântul lui Dumnezeu în România». Cel ce purta cartea i-a spus părintelui patriarh:[/COLOR]
[COLOR=blue]«Deschide şi citeşte şi vezi, şi închide apoi peceţile până la vremea împlinirii cuvântului. Eu sunt Cuvântul, şi adevărat este cuvântul acesta, cu care vin spre tine. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască, fiindcă voi fi împlinitor. Aceasta este o taină pecetluită. Nimănui să nu spui, până se vor împlini cele scrise în acest sul».[/COLOR]
[COLOR=blue]Părintele patriarh rămase cu un sul în mână; a scris pe el: [/COLOR][COLOR=blue]«Amin!», şi sulul a fost luat de vânt în sus, spre cer”.[/COLOR][COLOR=blue] (29 mai/11 iunie 1991)[/COLOR]
Se spune că patriarhul Teoctist era de o răbdare providenţială. Totuşi, atunci când îndrăzneala pucioşilor a depăşit orice limită, s-ar fi exprimat cu năduf la adresa lor, numindu-i “[COLOR=fuchsia]derbedeii de la Pucioasa[/COLOR]” . Stă mărturie chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”:
[COLOR=blue]“ S-a sculat nu demult cel mare care stă pe scaunul bisericii din lume şi a rostit în locaş sfânt împotriva poporului Meu pe care Eu îl hrănesc prin cuvânt. Eu am auzit şi M-am luptat să nu scriu acest cuvânt de ocară, şi am zis: Tată, iartă-l, că nu ştie ce zice; nu ştie, Tată, nu ştie; nu ştie, că nu vrea să ştie. S-a sculat mai-marele bisericii şi a zis de fiii grădinii Mele că sunt derbedei. „Derbedeu“ în limba Mea românească înseamnă om care-şi pierde vremea, om fără rost pe lume, om fără căpătâi. A auzit Tatăl Meu din cer acest cuvânt: „[/COLOR][COLOR=fuchsia]derbedeii de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=blue]“.[/COLOR][COLOR=blue] Aşa a vorbit mai-marele bisericii în biserica lui.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, omule al bisericii, tu eşti acolo să vesteşti pe Dumnezeu oamenilor. Tu eşti acolo să vesteşti cărare pentru oameni, să vesteşti Evanghelia, nu să defaimi pe fiii care iubesc cărarea Mea şi viaţa Mea în ei. O, omule al bisericii, e mult de când defaimi truda Mea de la cer la pământ, şi Eu Mă rog înaintea Tatălui şi spun: Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac, nu ştiu oamenii bisericii că Eu am venit să scot biserica din beznă.” (7 iulie 1996)[/COLOR]


[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]18 aprilie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Contradicţii flagrante în "Cuvântul lui Dumnezeu" de la Pucioasa
 

Pe forum au apărut două citate din “Cuvântul lui Dumnezeu” ale căror mesaje se contrazic.
Primul citat de pe forum (#532) prevesteşte că Nicolae Stoica, soţul legitim al Verginicăi, se va întoarce la ea şi va fi vindecat de necredinţa lui în “lucrarea” de la Pucioasa, cu ajutorul special al unui lider pucios care se va milostivi de el:

[COLOR=blue]Şi omul de lângă pom, astăzi e rănit din tălpi şi până în creştet şi nu e doctor să îl panseze… Şi când va veni un altul, de-al Domnului, acela se va milostivi şi îl va lua pe seama sa şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl va trata spre vindecarea sa[/COLOR][COLOR=blue]…” (14 februarie 1974)[/COLOR]

Al doilea citat de pe forum ( # 536) apare după moartea lui Nicolae Stoica, pentru a drege imaginea liderilor pucioşi, care şi-au dovedit neputinţa de a-l întoarce pe Nicolae la “credinţă”. Acum se mărturiseşte deschis că Nicolae “[COLOR=fuchsia]nu putea fi dezlegat de sub legăturile atât de tari cu care a fost legat de satana[/COLOR]” decât prin moartea trupului. Toate lăudăroşeniile optimiste din anul 1974 sunt trecute acum sub o tăcere mormântală. “Dumnezeul de la Pucioasa”, care pretindea că va trimite un om “[COLOR=blue]de-al Domnului[/COLOR]” care îl va trata pe Nicolae de boala necredinţei în “lucrarea de la Pucioasa”, se spală acum pe mâini ca Pilat din Pont, pretinzând că “[COLOR=fuchsia]altfel n-am putut să-l scot, decât aşa cum am lucrat acum cu el. Amin.[/COLOR]” Cu alte cuvinte, după ce a răbdat 35 de ani ruşinea neputinţei de a-l reconverti pe Nicolae Stoica la ideologia Pucioasei, a decis să-i ia viaţa, că altfel nu se mai poate:

[COLOR=blue]“ Şi acum, trâmbiţa Mea Verginica se pregăteşte pentru locul cel din cer al însoţitorului ei dat ei de Mine la începutul acestei lucrări şi apoi răpit de lângă ea de lucrarea satanei. Ea a venit acum şi l-a luat ca să-l dezrobească de sub satana, care-l ţinea legat, căci altfel acesta [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu putea fi dezlegat de sub legăturile atât de tari cu care a fost legat de satana[/COLOR][COLOR=blue]. Voi, cei trei slujitori ai jertfelnicului cel de foc din grădiniţa cuvântului Meu de azi, numiţi de acum numele acestui fiu cu rugăciune pe masă timp de patruzeci de zile în patruzeci de sfinte liturghii pentru el, aşa cum Eu i-am învăţat pe ai Mei să lucreze pentru cei ce pleacă nepregătiţi din trup. Eu, Domnul, vă voi povăţui pe voi îndeaproape şi vom birui pentru calea cea bună spre cer a acestui sufleţel, căci satana e tare supărat acum, când i s-a stricat biruinţa lui prin care Mi-a ţinut acest fiu în lanţurile lui prin cea care l-a smuls pe el demult, demult din braţul Meu de Păstor. Pace vouă, fiilor! V-am dat ajutor mare să puteţi pentru acest fiu dezlegat acum de sub legături ca să-l puneţi voi la locul lui, voi, şi nu cea care l-a robit pe el sub satana, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci altfel n-am putut să-l scot, decât aşa cum am lucrat acum cu el. Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, poporul Meu! Veghează, tată, pentru biruinţa Mea şi a ta! Fii credincios şi învaţă tot mai mult să ştii să Mă primeşti când vin cu veşti la tine, căci cel ce nu Mă primeşte, acela nu Mă cunoaşte, fiindcă aşa vrea el. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, poporul Meu! Eu sunt Păstorul Cel bun, Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Păstorul tău, poporul Meu. Amin, amin, amin. [/COLOR]
Cei care se simt complexaţi, pretinzând în gura mare că pe acest topic s-au căutat cu orice preţ chichiţe gazetăreşti şi securiste pentru a-i umbri pe cei de la Pucioasa, sau că “[COLOR=blue]mintzim asha ca pe o barfa[/COLOR]” sau “[COLOR=blue]contrapunem marturiile[/COLOR]”, sau că “[COLOR=blue]am lucrat cumva in KGB?[/COLOR]” , sau că Maria Margareta “este “[COLOR=blue]de la secu' [/COLOR]şi [COLOR=blue]shtirista la radio-shantz[/COLOR]” şi se comportă “[COLOR=blue]ca un falnic securist-activist-comunist[/COLOR]”,
ar putea să constate, imparţial, că aceste inconsecvenţe nu ne sunt nouă imputabile, pentru simplul fapt că am avut îndrăzneala să le scoatem la lumina zilei. Iar dacă totuşi “[COLOR=blue]contrapunem marturiile[/COLOR]”, o facem doar pentru că acestea se contrazic flagrant, încât nu mai ştii de ce parte este adevărul.

"Trâmbiţele" de la Pucioasa se urăsc de moarte una pe alta
 

Citat (postarea #532):

[COLOR=blue]“ Mănăstirea Vladimireşti, Domnul Iisus se luptă ca să o dezrobească de fiinţele stricate care sunt în ea, şi să se descuie. Dar pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica urăşte de moarte pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue], Domnul Iisus a prelungit, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica, lucrarea Mea o urăşte[/COLOR][COLOR=blue]. Lucrarea Mea a lucrat şi prin ea şi nu Verginica i-a luat-o, ci surorile din acea curte. Şi nu surorile, ci monahiile…”(23 februarie 1976)[/COLOR]

Se afirmă în “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, fără nici o dovadă concretă, că unele personaje istorice de naţie românească sunt chiar cele 7 “trâmbiţe apocaliptice” despre care vorbeşte Apocalipsa în cap. 8.
Dacă citim bine însă în Biblie, vom constata că termenul de “trâmbiţă” cu care sunt apelate aceste persoane este impropriu. Persoanele nu sunt oameni, ci îngeri, iar trâmbiţele sunt nişte obiecte prin care aceşti îngeri îşi fac lucrarea de anunţare a evenimentelor care urmează să vină pe pământ. Deci îngerii trâmbiţează, nu sunt “trâmbiţe”. Partea nostimă e că despre aceste “trâmbiţe” agreate de către pucioşi se afirmă lucruri incompatibile cu caracterul îngeresc care li se atribuie.
Astfel, despre [COLOR=fuchsia]Veronica[/COLOR] Barbu-Văsâi se spune că o [COLOR=fuchsia]urăşte de moarte pe Verginica[/COLOR] Tudorache-Stoica. Este greu de crezut că o “trâmbiţă” cu însuşiri îngereşti s-ar preta la o asemenea conduită, care denotă o cumplită decădere morală. Asemenea afirmaţii nu fac decât să-i descumpănească pe credincioşii de bună credinţă care nu şi-au pierdut luciditatea şi pun sub semn de întrebare credibilitatea teoriei că cele 7 “trâmbiţe apocaliptice ” sunt tocmai cele alese de către ideologii pucioşi.
În aceeaşi frază apare imediat, în continuare, o reinterpretare a situaţiei, care oferă o perspectivă diferită: se spune acum că de fapt Veronica “[COLOR=fuchsia]urăşte lucrarea[/COLOR]” de la Pucioasa, deci ura ei faţă de Verginica ar fi o consecinţă a acestei poziţii. Nici această perspectivă nu este credibilă, îndată ce se presupune că cele 7 “trâmbiţe” apocaliptice propuse de către pucioşi ar trebui să aibă o lucrare armonioasă şi sinergică. Oare această poziţie discordantă nu este o dezbinare de sine a însăşi lucrării de anunţare a zilelor din urmă ale Apocalipsei?

imi cer iertare ca am jugnit atat de amarnic nishte oameni atat de cinstitzi shi nevinovatzi shi care au facut shi fac atat de mult bine... (nu e ironie)... shi vazand cat de adanc v-au marcat cuvintele mele zise ca sa nu va asemanatzi cu aceia ce fac raul shi l-au mai facut, le retrag daca ash putea toate cuvintele rele shi grele ca nu cumva identificandu-va in ele sa va mahneasca aceste vorbe prea tare asha incat sa nu mai putetzi sa iertatzi... deci le retrag shi imi cer iertare...
caci se vede cat colo ca voi vretzi sa-mi facetzi un mare bine... sa ma facetzi sa ma lepad de nishte pucioshi amaratzi shi mincinoshi, avizi de putere, pizmashi, egoishti shi absurzi... care vorbesc aiurea... aiurea...

dar eu totushi cred ca de la Dumnezeu... proorocul... vorbesc ei, inca mai vorbesc... shi inca ii mai cred...

Vsovi, nu te grăbi...
 

Vsovi, de ce să nu recunoaştem că pucioshii vorbesc la modul fermecător (exceptând unele inconsecvenţe pe care noi, din răutate omenească, ne-am permis a le da pe faţă - că vorba ceea: "dacă tăceam, filozofi rămâneam".) Aşa că nu te grăbi să te lepezi de pucioshi, dacă încă mai crezi în ei... Mai reflectează, că e timp destul ... Păi, dacă greşim noi, ceştilalţi, care credem cu convingere că pucioshii sunt nişte impostori de lux? A greşi e omeneşte... nu se ştie de ce parte e adevărul. Başca... dacă te lepezi de ei ai să le faci o mare mâhnire, că o să te piardă şi pe tine... Apăi un aşa devotat apologet, sincer şi fără niciun interes ascuns, n-au mai avut ei de multă vreme.

PS. Am recepţionat scuzele frăţiei tale şi se acceptă. Nu-ţi face griji, nu mă shiphonez eu de părerile altora. Sinceritatea lor e mai de preţ decât laudele artificiale, de complezenţă, care vin din alte părţi.

poi draga Maria-Margareta, am sa repet mesajul ca poate nu l-ai priceput bine:

imi cer iertare ca am jugnit atat de amarnic nishte oameni atat de cinstitzi shi nevinovatzi shi care au facut shi fac atat de mult bine... (nu e ironie)... shi vazand cat de adanc v-au marcat cuvintele mele zise ca sa nu va asemanatzi cu aceia ce fac raul shi l-au mai facut [COLOR=red](ma refer la securishti shi kgb-ishti, la jidovii shi masonerie, la inchizitzie shi anatemizatorii mercantili, la ecumenishti shi antiecumenishtii patimashi asha ca pentru gloria mundi, gloria onor mandriei din piszma, shi la ceilaltzi oameni de "bine" cu fatza "umana")[/COLOR], le retrag daca ash putea toate cuvintele rele shi grele ca nu cumva identificandu-va (voi) in ele [COLOR=blue](ca la ei ma refeream shi nu la pucioshi ori la voi)[/COLOR] sa va mahneasca aceste vorbe prea tare asha incat sa nu mai putetzi sa iertatzi... deci le retrag shi imi cer iertare... [COLOR=red](doar vorbele care v-au mahnit, alea care se referaeu la stilul mishtocaresc shi gazetaresc, la securishti shi inchizitori, doar alea, shi nu ma lepadam de bravii shi dragi mei pucioshi, nu de ei ma lepadam, "caci cine se leapada de Mine shi Eu ma voi lepada de el in fatza Tatalui Meu din Ceruri", deci fereasca Dumnezeu sa ma leapad de Calea-Adevarul ce duce la Viatza, ca inseamna ca am orbit ori mi s-au stins luminile, "un suflet trist este un suflet cu luminile stinse" de la Trambitza nr3)[/COLOR] caci se vede cat colo ca voi vretzi sa-mi facetzi un mare bine... sa ma facetzi sa ma lepad de nishte pucioshi amaratzi shi mincinoshi, avizi de putere, pizmashi, egoishti shi absurzi... care vorbesc aiurea... aiurea... [COLOR=seagreen](aici am zis cum ii credetzi voi, ca eu ii vad ca sunt buni shi smeritzi shi dreptzi shi curatzi shi cinstitzi shi cumintzi shi micutzi shi buni, ca shi multzi din totzi ceilaltzi din creshtinii ortodocshi ai Domnului)
[/COLOR]
dar eu totushi cred ca de la Dumnezeu... proorocul... vorbesc ei, inca mai vorbesc... shi inca ii mai cred...

[COLOR=orange]deci ai intzeles draga mea ca eu nu-i leapad? dar e adevarat ca n-am cunoscut pe niciunul dintre ei personal dar cine citeshte Cuvantul Lui Dumnezeu shi asculta de El n-are cum sa nu faca roade vrednice de pocaintza lui... n-are cum...[/COLOR]

(pacat ca ai luat acest obicei gazetaresc de la aia care citesc ei altfel decat scri shi declari shi shtiu ei mai bine ce ai vrut tu defapt sa spui shi ce simtzi tu defapt din ce declari shi ce urmareshti, ce scopuri marshave ai, insinuand exact pe dos ca ar fi lucrurile de cum le afirmi tu, la politicieni mai merge ca ei mint mereu dar la creshtini, la creshtinii ortodocshi pentru ce sa ne indoim? sau totzi sunt pui de lupi cu blana haina ori pui de naparparca ori vipvipera imbracatzi in Haina de oaie? chiar totzi or fi vicleni shi rai? eu poate ca mai sunt ca ma uit la mine shi inlemnesc ce poama sunt cand vad catzi sherpi ai falsei vrednicii rasar in mine, dar pucioshii? pentru ce ii tot vorbeshti de rau, ce tzi-au facut ei tzie? te-au mintzit? te-au ranit? te-au lovit? te-au batjocurit? te-au furat? te-au injosit? te-au tarat in justitzie? te-au tiranizat? te-au chinuit? te-au indemnat sa lepezi pe Dumnezeu ori pe aproapele tau? te-au urat? te-au pizmuit? ce tzi-au facut pucioshii mei dragi shi buni? ca sa-i vorbeshti mereu de rau... sau poate tu ascultzi de Trambitza nr 3 care a zis unui ucenic: "vorbeshte-ma de rau ma" shi ucenicul n-a indraznit shi rau a facut ca n-a ascultat de Duhovnic... dar totushi nu-s in masura sa-l judec eu... sa spun ca a facut bine ori rau, deshi bine ar fi facut daca il asculta pe Duhovnicul sau, dar acela fie n-a indraznit, fie n-a gasit nici un rau la duhovnic shi atunci n-a avut ce sa zica shi s-a temut sa minta... caci nu a zis sa minta ci sa-l vorbeasca de rau...)

Citat:
[COLOR=Blue]...dar pucioshii? pentru ce ii tot vorbeshti de rau, ce tzi-au facut ei tzie? te-au mintzit? te-au ranit? te-au lovit? te-au batjocurit? te-au furat? te-au injosit? te-au tarat in justitzie? te-au tiranizat? te-au chinuit? te-au indemnat sa lepezi pe Dumnezeu ori pe aproapele tau? te-au urat? te-au pizmuit? ce tzi-au facut pucioshii mei dragi shi buni? ca sa-i vorbeshti mereu de rau...

[COLOR=Black]Da! M-au minţit!
M-au minţit când mi-au arătat "Cartea" editată în anul 1995 şi intitulată "Cuvântul lui Dumnezeu", pretinzând că ea conţine cuvântul sacru al lui Dumnezeu, pentru ca apoi în anul 2006 să scoată aceeaşi "Carte", care (în afară de textele care au fost adăugate pentru anii 1995-2006) reproducea acelaşi text din 1995, dar care conţinea mii de modificari şi zeci de eliminări masive ale unor pasaje incomode apărute în ediţia întâi.
Aşa încât:
1. Ori textele respective nu aparţineau de fapt lui Dumnezeu, şi tocmai de aceea şi-au permis ei să facă asemenea masacrări de cuvinte;
2. Ori liderii pucioşi sunt lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de cel pe care ei îl prezintă a fi Hristosul întrupat a doua (sau a treia) oară pe pământ, autor legitim al textelor respective.[/COLOR][COLOR=Black]
[/COLOR][/COLOR]

ori mai e o varianta... mai putzin bazata pe reacredintza, pe inchipuirea ca ei ar fi nishte...(...?....) voi shtitzi mai bine cum ii consideratzi shi numitzi...

Texte suprimate
 

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor şi ilustreză câteva din cele mai flagrante eliminări din "textele sacre" ale ediţiei I a cărţii "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa":

[/COLOR] [COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea I.[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“…nimic nu se poate scoate sau adăuga la cuvintele acestei cărţi, dar vai aceluia ce scoate sau adaugă, căci ştii ce este scris pentru acela.”[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 13/26 decembrie 1990)


Consemnăm şi comentăm aici acele texte care au fost suprimate în ediţia din 2006, faţă de ediţia 1995, în care ele apăruseră ca atare:

[COLOR=blue]1.[/COLOR][COLOR=blue] “…Spuneţi, tată, şi la oiţele celelalte să pască ierbuţa cunoscută, căci pe pământ s-au aşternut spini mulţi şi să nu vă aducă răni în duh. Spuneţi la fraţii voştri, la părinţi şi la copii care nu sunt aici. Dar nu la cei din mare, ci la cei din casa Mea…” (1 mai 1960)[/COLOR]
Atitudinea protectoare preferenţială, exclusiv pentru un grup mic de aleşi, contrazice spiritul iubirii universale care-L caracterizează pe Dumnezeu, Care ar voi ca toţi oamenii ( “cei din mare”, din marea lumii) să vină la adevăr şi să se mântuiască. Motiv serios pentru ca frazele respective să fie suprimate.

[COLOR=blue]2.[/COLOR][COLOR=blue] “Iată de ce M-am pogorât” (7 iunie 1958.)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR][COLOR=blue] “…Am auzit glasul lui Dumnezeu strigând şi grăind către mine: … … Eu am zis: Doamne, ce îmi trebuieşte, cu ce mă pot folosi de lucrul pe care mi-l dăruieşti? Dar glasul îmi răspunde:” ( 20 ianuarie 1963) [/COLOR]

[COLOR=blue]4.[/COLOR][COLOR=blue] “ - Iar eu am răspuns: Da, Doamne.[/COLOR]
[COLOR=blue]-[/COLOR][COLOR=blue]El îmi zice: ce faci? Eu am pus faţa la pământ şi am zis:[/COLOR]
[COLOR=blue]-[/COLOR][COLOR=blue]Tu ştii Doamne ce fac.[/COLOR]
[COLOR=blue]Iară m-a strigat şi m-a întrebat: ” ( 20 ianuarie 1963) [/COLOR]

[COLOR=blue]5.[/COLOR][COLOR=blue] “Dumnezeu Tatăl, Domnul Iisus Hristos şi Duhul Sfânt să vă ajute în tot locul şi lucru.” ( 20 ianuarie 1963)[/COLOR]

[COLOR=blue]6.[/COLOR][COLOR=blue] “… Am auzit pe Domnul strigând: Verginico, scoală-te! Te-ai trezit? - Da, Doamne.- Pregăteşte-te că ai să scrii o Carte către poporul Meu. Şi aşa am făcut. În timpul când scriam, am văzut raze de foc că-mi luminează scrisoarea pe care eu o scriam. Şi de multe ori au strălucit razele pe scrisoare, dar eu am întrerupt scrisul. Dar aud vocea Domnului zicându-mi: Verginico, ce ai scris tu în scrisoarea aceasta? Eu am zis: Doamne, binecuvântează-mă ca să-Ţi citesc. Şi am auzit: Domnul Dumnezeul lui Avraam şi al lui Iacov şi al lui Isaac să te binecuvinteze pe tine, fiica Mea. Eu am zis Amin Doamne şi mărire Ţie Dumnezeul meu şi am început să citesc scrisoarea şi în cititul scrisorii M-a întrebat Domnul zicând:” (29[/COLOR][COLOR=blue]mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]7.[/COLOR][COLOR=blue] “Eu am zis: văd Doamne ce dar mare mi-ai dat, dar nu mă crede nimeni. Dar Domnul îmi spune:” (29[/COLOR][COLOR=blue]mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]8.[/COLOR][COLOR=blue] “…Scrie, Verginico în această scrisoare tot ce vei primi de la Domnul…” (29[/COLOR][COLOR=blue]mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]9[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=blue]“…Ca un vifor este clipa când mă întâlnesc cu Domnul. Căci Domnul când se află în faţa mea este un mare vânt, căci simt că mă ridică în aer. Şi am stat de vorbă cu Domnul şi mi-a spus de toate stricăciunile din vremea lucrării Sale……….” (2 august 1965)[/COLOR]
Probabil că redactorii “Cărţii” au găsit că mărturisirea Verginicăi că se simţea ca un balon, deoarece [COLOR=blue]“Domnul este un mare vânt”[/COLOR], este destul de ilară şi incomodă, aşa că au hotărât că e mai bine să suprime fraza cu totul.

[COLOR=blue]10.[/COLOR][COLOR=blue]“Atunci Domnul nu se da pe faţă, căci era timpul şi minunile pe care le făcea, acestea erau dovada de crezut că trebuie să fie Dumnezeu, Şi nu a crezut toată lumea, ca şi acum, decât un număr mic, ca şi astăzi. A spus Domnul că astăzi dă pe faţă spunând că: Eu sunt Domnul Cel ce vorbeşte cu voi. Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Eu sunt Iisus, Fiul lui Dumnezeu care am fost cu trupul pe pământ şi de Ioan am fost botezat în apa Iordanului……… Of, of, cum mai plânge Domnul Iisus Hristos şi Mi-a spus că va pieri toată lumea iarăşi, ca şi în cele două rânduri. Străbate peste tot pământul jalnicul cuvânt al Domnului, spunând că nu e plăcută viaţa omului de azi şi nimeni nu se îngrijeşte. Mi-a arătat Domnul ce mare preţ are omul care trăieşte în legătură cu Dumnezeu folosind obiectele lui sfinte, se taie şi pe aceasta mi-a arătat-o: primul obiect este Sfânta Scriptură, s-o ai în casă şi zilnic s-o citeşti şi s-o trăieşti şi să duci şi pe alţii la adevărul său. Al doilea obiect e să faci rugăciune şi în rugăciune să pomeneşti cât mai multe nume pentru întoarcerea lor la bine. Al treilea este sfânta bisericuţă , să n-o părăseşti şi duminica şi sărbătoarea să mergi la sfânta Liturghie, la sfânta slujbă. Al patrulea: să te porţi cuviincios şi să nu cazi în sminteala fratelui tău. Să fii cumpătat la masă. Să-ţi îndeplineşti datoriile faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele tău, căci este grea problema aceasta la judecată. Al cincilea este: că cine te roagă să-l ajuţi cu ceva şi ai, zice Domnul să-l ajuţi. Ori dacă cineva îţi spune să te rogi pentru el, îţi zice Domnul roagă-te cu tot dinadinsul, că bine faci……...” (2 august 1965)[/COLOR]
Eliminarea acestui text masiv nu se poate explica decât prin abundenţa de inadvertenţe, de exprimări greoaie şi confuze, precum şi de recomandări care intră în contradicţie cu practicile actuale de la Noul Ierusalim (ca de exemplu, îndemnul la rugăciune necondiţionată şi insistentă pentru cei vii, o practică abandonată de mult la Pucioasa):
a. “[COLOR=blue]va pieri toată lumea iarăşi, ca şi în cele două rânduri[/COLOR]”. Care sunt cele “două rânduri” în care a pierit “toată lumea”?? Biblia aminteşte doar de potop, în care a pierit aproape toată lumea, dar şi de făgăduinţa lui Dumnezeu că lumea nu va mai trece printr-o experienţă similară până la sfârşit.
b[COLOR=blue]. [/COLOR]“[COLOR=blue]folosind obiectele lui sfinte, se taie şi pe aceasta mi-a arătat-o:…[/COLOR]” Ce se taie şi de ce??
c. Enumerarea “obiectelor sfinte” începe cu Sfânta Scriptură, ceea ce este onorabil, dar continuă cu o serie de acţiuni, printre care este şi “[COLOR=blue]să nu cazi în sminteala fratelui tău[/COLOR]”, care pare a fi un “obiect sfânt” ceva mai greu de înţeles.
d. Al patrulea “obiect sfânt” este o enumerare de vreo patru acţiuni care n-au nici o legătură între ele.
e. Al cincilea “obiect sfânt” pune în discuţie rugăciunea pentru cei vii, reluând un îndemn formulat şi la al doilea “obiect”. Or, acest îndemn intră în contradicţie flagrantă cu practica de la Noul Ierusalim, unde nu se mai fac rugăciuni decât pentru cei morţi, pe motiv că cei vii se pot ruga şi singuri pentru ei înşişi. De aceea, aici nu se mai primesc pomelnice decât pentru cei morţi, dar nu şi pentru cei vii.
f. Rugăciunea “[COLOR=blue]cu tot dinadinsul, că bine faci[/COLOR]” pentru cei care o cer intră în contradicţie cu preceptul biblic care stabileşte că aici pot apărea şi excepţii:
[COLOR=purple]Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte – să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; [/COLOR][COLOR=#ff6600]nu zic să se roage pentru acela[/COLOR][COLOR=purple].”(Ioan 5, 16)[/COLOR]

Texte suprimate
 

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a II-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]11.[/COLOR][COLOR=blue]“ Fiilor, am spus de multe ori că vom râşniţa şi vom avea multe lucruri………” (27 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR][COLOR=blue]“Şi lumina din vârful construcţiilor, ce simbol are Doamne? Lumina este Duhul Sfânt care-l poartă sfânta cruce şi va fi ca mulţimea stelelor………” (19 decembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]13.[/COLOR][COLOR=blue]“Şi veţi vedea intrând pe porţile casei acestea regi din toate părţile pământului călări pe cai şi cu slugile lor şi mulţime de popoare vor intra fără frică, nu pe furiş cum intraţi voi astăzi. Şi aceşti regi şi această mulţime va cina la masa Mea şi nimeni nu va îndrăzni să mai facă rău şi toţi cei de au îndrăznit să facă rău casei acesteia, vor îngenunchia la poalele acestei lucrări şi vor cere milă de la Dumnezeu” (7 ianuarie 1966)[/COLOR]
Acest text a fost suprimat pentru anacronismul lui, căci şansa de a veni [COLOR=blue]regi din toate părţile pământului călări pe cai, [/COLOR]ca să se închine împreună [COLOR=blue]cu slugile lor şi mulţime de popoare [/COLOR]în templul de la Pucioasa sunt de domeniul basmului şi fanteziei. Chiar dacă admitem că sensul frazelor este figurat, nici aşa nu s-a consemnat în următorii 42 de ani (şi nici nu se prefigurează, de acum încolo), apariţia peste noapte a unui aflux de credincioşi la Pucioasa, precum fac în fiecare an musulmanii la Mecca.

[COLOR=blue]14.[/COLOR][COLOR=blue]“…Aveţi grijă măi copii………” (4 februarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]15.[/COLOR][COLOR=blue]“…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
Probabil că renunţarea la acest text se justifică întru totul. S-a creat în istorie o imagine demnă a bravilor conducători de oşti, ca să stea în frunte şi să se avânte acolo unde lupta este mai grea. Or, acest text oferă o cu totul altă imagine, a unui conducător care se ascunde din laşitate după oştenii săi, şi se mai şi lamentează atunci când nu mai poate repeta figura.

[COLOR=blue]16.[/COLOR][COLOR=blue] “…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (octombrie 1967) [/COLOR]

[COLOR=blue]17.[/COLOR][COLOR=blue] “Această cârpă aşa va sta în faţa judecăţii şi se va arunca cu braţele să vă sărute şi va zice: sora mea şi fratele meu” (7 ianuarie 1972)[/COLOR]
De ce s-a eliminat acest pasaj? Probabil că el se referea la Virginia Tudorache, şi în acest caz erau prea greu de armonizat apelativele de “sfântă” şi de “cârpă”, aduse aceleiaşi persoane. Din context nu rezultă clar despre cine e vorba, dar alte personaje singulare pe acolo nu mai există. Chiar şi continuarea este sugestivă, ea sugerând că Virginia era îngrijorată ca să nu se considere că darurile pe care i le făceau credincioşii, pentru ca să-i asigure ei întreţinerea zilnică, ar fi fost o preocupare primordială şi o îngrijorare a “sfintei”:
[COLOR=blue]“Nu vreau averea voastră, nici banii, nici casă, vreau milă şi ascultare şi respect, căci durerile sunt din împărăţia cerurilor” (7 ianuarie 1972).[/COLOR]

[COLOR=blue]18.[/COLOR][COLOR=blue]“Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia, ci a murit pentru poporul care L-a omorât…” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
Pentru a înţelege mai bine de ce a dispărut acest text, trebuie să vedem contextul în care el a apărut. Iată-l:
[COLOR=blue]“ …Domnul Iisus Hristos a fost scris să se nască pentru popor şi să moară pentru popor, dar să ştiţi că nu s-a împlinit aşa cum a fost scris, că nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit. Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul[/COLOR][COLOR=red]… Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia, ci a murit pentru poporul care L-a omorât…[/COLOR][COLOR=blue]” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
La prima vedere, s-ar părea că ştergerea ultimei fraze este motivată de raţiuni formale. Mai precis, îndată ce i se propunea auditoriului o participare activă, prin interpelarea “[COLOR=blue]Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul[/COLOR]”, era oarecum neserios ca să i se ofere imediat “pe tavă” răspunsul, scutindu-i astfel pe cei care fuseseră invitaţi să judece cu mintea lor şi apoi să răspundă, de minimul efort de participare constructivă la acest dialog.
Dar nu salvarea unor aparenţe este cauza acestei mutilări a textului original.
Eliminarea brutală a acestei fraze devine explicabilă, (dar rămâne inacceptabilă, ca procedeu!) îndată ce constatăm că textul trebuia “salvat” de o suită de incoerenţe ce creau o confuzie totală asupra acestui subiect.
De la bun început trebuie să spunem că singura construcţie logică o întâlnim la început, în exprimarea: “…[COLOR=blue]Domnul Iisus Hristos a fost scris să se nască pentru popor şi să moară pentru popor[/COLOR]…” care este consecventă întru totul cu Sfânta Scriptură:
[COLOR=#993300]“Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;[/COLOR]
[COLOR=#993300]Nici nu gândiţi că ne este mai de folos [/COLOR][COLOR=fuchsia]să moară[/COLOR][COLOR=#993300] un om [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru popor[/COLOR][COLOR=#993300], decât să piară [/COLOR][COLOR=fuchsia]tot neamul[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=#993300]Dar aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-a zis-o de la sine[/COLOR][COLOR=#993300], ci, fiind arhiereu al anului aceluia, [/COLOR][COLOR=fuchsia]a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam[/COLOR][COLOR=#993300],[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Şi nu numai pentru neam[/COLOR][COLOR=#993300], ci şi ca să adune laolaltă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiii lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300] cei împrăştiaţi.” (Ioan, 11, 49-52)[/COLOR]
Sfânta Scriptură confirmă că Iisus avea să moară atât “[COLOR=fuchsia]pentru popor[/COLOR]” (altă exprimare echivalentă fiind “[COLOR=fuchsia]pentru neam[/COLOR]”), cât şi pentru cei drepţi în faţa lui Dumnezeu, dar provenind din alte neamuri, şi pe care Scriptura îi denumeşte “[COLOR=fuchsia]fiii lui Dumnezeu[/COLOR]”.
După acest început corect urmează surprizele. Mai întâi este contestată autenticitatea proorociilor Sfintei Scripturi, prin cuvintele: “[COLOR=blue]nu s-a împlinit aşa cum a fost scris[/COLOR]” . Cu alte cuvinte, Scriptura a proorocit proorocii mincinoase??? Cine a mai contestat Sfânta Scriptură şi împlinirile ei, decât duşmanii ei? O acceptare a acestei poziţii stranii ar pune sub semnul întrebării credibilitatea întregii Scripturi, ceea ce pentru noi, creştinii, este inacceptabil.
Dar să vedem acum de ce se zice că nu s-a mai împlinit Scriptura? Zice mai departe de ce: pentru că “[COLOR=blue]nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit.[/COLOR]” Apoi suntem invitaţi să cercetăm (Scripturile, probabil) pentru a afla pentru cine a murit de fapt Iisus. Pentru a fi consecvenţi cu textul Scripturii [COLOR=#993300]([/COLOR]v. [COLOR=#993300]Ioan, 11, 50-51) [/COLOR], trebuie să acceptăm că expresia “[COLOR=blue]nu a murit pentru popor[/COLOR]” se referă la “poporul ales”, adică de “neamul evreiesc”. Dacă n-a murit pentru poporul ales, atunci pentru cine a murit?
Şi îndată urmează răspunsul: “[COLOR=red]a murit pentru poporul care L-a omorât…[/COLOR]”. Aici ajungem la altă întrebare controversată: Care este poporul care L-a omorât pe Iisus? “Romanii”, zic evreii. “Iudeii” zic creştinii (uneori le spun “jidovi”, la peiorativ). Dar cine a dorit şi cine a impus răstignirea? Au vrut romanii aşa ceva? Au strigat romanii “Răstigneşte-l!”? Pilat s-a spălat pe mâini, declarându-se prin acest gest că nu este de acord cu răstignirea. În schimb, iudeii au strigat că îşi asumă consecinţele pedepsirii lui Iisus:
[COLOR=#993300]“Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Mat. 27, 24-25)[/COLOR]
Deci poporul care L-a omorât pe Iisus este poporul evreu.