Asa cum am mai scris de cateva ori pe acest topic, Biserica a imbunatatit si imbogatit tot timpul practicile sale. Liturghia de dinainte de Sfantul Ioan Gura de Aur nu era gresita, a fost imbogatita. In Molitfelnic s-au adaugat pe parcurs mai multe slujbe, fara ca cele dinainte sa fie gresite. In privinta impartasirii Biserica a imbunatatit aceasta practica si pentru binele credinciosilor. Sfantul Apostol spune ca multi s-au imbolnavit si unii au murit, de aceea s-au introdus postul si spovedania pentru ca un credincios sa fie mai pregatit cand primeste Sfanta Impartasanie. Bebelusii se pot impartasi mai des si fara spovedanie tocmai pentru ca ei nu au pacate. Si in cazul practicii Biserica nu a adoptat niciodata o practica gresita, pentru ca apoi sa trebuiasca sa renunte la ea si sa se intoarca la bunele practici de la inceput.

Această poruncă bisericească nu are nici un temei în întreaga Tradiție a Bisericii și nu este altceva decât rodul influențelor scolastice care au început să se propage în Teologia Răsăriteană începând cu anul 1642 la ruși. Cu toate acestea BOR a introdus în Catehism aceste porunci doar în 1952. În această perioadă (1642) s-au propagat și celelalte idei pe care mereu le discutăm în contradictoriu.

Hai las-o! E prea greu pentru tine să pricepi ce vrea să spună omul asta. E posibil să nu pricepi? Am uitat, ești infailibil în a înțelege spusele altora! :))

Aia nu e calea de mijloc, aia e nimim ce se impune. Și uite așa câți n-or fi priceput ca tine? :))

Aha! Preotul respectiv e infailibil? Poți să argumentezi cu ceva concret sau preferi să o dai mai departe prin bălării? După logica ta toți preoții, care spovedesc vineri și împărtășesc duminica, sunt ecumeniști.

Valabil pate fi când sunt cel puți doi preoți într-o parohie. Dar cînd e unul, cine mai slujește? Deci nu e ”deobicei” cum spui tu.

Inovațiile au fost preluate datorită influențelelor scolastice care au intrat în Biserica Răsăriteană în 1642.

Ce sunt alea canoane? Contează ce susțin Sfinții Părinți? Importantă este ”porunca”... și nici măcar înțeleasă corect.

Ascultă aici ce înseamnă Biserică și care este rolul Euharistiei în Biserică:

https://www.youtube.com/watch?v=Z0NZ...ndex=1&t=1m47s

Iote cum stă treaba cu împărtășirea în cele 4 posturi, cică este pseudo-tradiție:

https://www.youtube.com/watch?v=Z0NZ...ndex=1&t=5m24s

Interviu cu IPS Serafim Joantă despre deasa împărtășire:
https://ortodoxiatinerilor.ro/tineri...pa-impartasire

Plin de ecumeniști! :))

Interviu cu pr. Iustin Miron de la Măn. Oașa:

– Şi totuşi părinte, dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce mai tipărim în cărţile de rugăciuni a patra poruncă bisericească în acest fel: Să ne spovedim (mărturisim) şi să ne împărtăşim în fiecare din cele patru posturi mari de peste an, ori dacă în fiecare post nu putem, cel puţin odată pe an în Postul Paştilor. Oare nu spune sfântul Chiril că „îndepărtându‑ne de Sfânta Împărtăşanie, ne facem vrăjmaşi ai lui Dumnezeu şi prieteni ai diavolului”? Şi cum mai poate fi Sfânta Liturghie o „frângere a pâinii” (artoklasia), dacă nimeni nu se împărtăşeşte? Pentru cine se frânge artosul?… Şi doar sfântul Ioan Hrisostom spune clar că „în zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi”! Eu nu zic să‑i îndemnăm pe credincioşi la împărtăşanie zilnică, dar nici să le recomandăm doar cele patru posturi de peste an (ba chiar numai unul!) ca timp de „grijire”! Ştiu că sunt alte vremuri, dar cred că drept ar fi ca omul să cunoască norma canonică la care să se raporteze, ca să vadă mai bine la ce măsură a ajuns: Canonul VIII Apostolic: Dacă vreun episcop sau preot sau diacon sau oricine din catalogul preoţilor, săvârşind Sfânta Jertfă nu se va împărtăşi, să spună pricina şi, dacă va fi binecuvântată, să aibă iertare; iar de n‑o va spune, să se afurisească, ca unul ce s‑a făcut pricinuitor de sminteală pentru popor şi a aruncat bănuiala asupra celui ce a săvârşit‑o, ca şi cum n‑ar fi săvârşit‑o în chipul cuvenit. Canonul IX Apostolic: Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi aud Scripturile, dar nu rămân la rugăciune şi la Sfânta Împărtăşire, ca unii ce fac nerânduială în biserică, trebuie să se afurisească. Canonul II al Sinodului IV Antiohia (341): Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându‑se vor putea primi iertare… Spunea cineva că nu poţi să spui despre o linie că e strâmbă dacă n‑o raportezi la una dreaptă. Comparaţia cred că funcţionează şi în cazul acesta: să‑i arăţi omului linia dreaptă către Dumnezeu, ca să poată să‑şi dea seama cât de strâmbă e a lui şi să şi‑o îndrepteze! Dumneavoastră ce părere aveţi despre porunca a patra bisericească?

– În primul rând cred că ar trebui ştiut că Liturghia are drept scop împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, atât a clerului cât şi a mirenilor. Dumnezeu însuşi îţi spune că „dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi” (Ioan 6,53). Cine este oare cel care nu vrea să trăiască?…

Problema pleacă însă de la modul de abordare a acestei sfinte taine. Dacă priveşti împărtăşania doar ca pe un premiu, te vei cumineca mai rar, dar dacă îţi vei da seama că este un medicament care te face puternic în faţa păcatului, atunci cred că des vei dori să primeşti Sfânta Împărtăşanie. Nu sunt eu cel care trebuie să ia măsuri în legătură cu porunca a patra bisericească – vorbeam mai‑nainte de criticismul românilor, nu? – şi nici nu pot să dau verdicte în privinţa împărtăşaniei: deasă sau rară, ea trebuie luată cu cutremur. Unii spun că măcar odată la 30 de zile să se împărtăşească mireanul; alţii, ca sfântul Simeon al Salonicului: odată la 40 de zile; cărţile de rugăciuni: în cele patru posturi de peste an, iar canoanele – la fiecare Sfântă Liturghie. Am aflat undeva o vorbă a sfântului Grigorie de Nyssa, care spunea că noi „nu vom fi judecaţi după binele pe care l‑am făcut, ci după binele pe care puteam să‑l facem şi nu l‑am făcut”! (tot din Lumea monahilor!). Eu cred că tot aşa stau lucrurile şi cu sfânta cuminecătură: vom fi judecaţi pentru că puteam să ne împărtăşim şi n‑am făcut‑o! Lucrurile sunt clare: am trăit fără trupul şi sângele Domnului, deci am trăit fără Dumnezeu! Şi ce ne‑a oprit? Doar ignoranţa sau falsa evlavie că nu suntem vrednici de a fi împărtăşiţi. Păi vom fi noi oare vreodată vrednici să‑L primim pe Dumnezeu?

ms mult pentru linkul asta!

in urma cu ceva timp cand eu spuneam ca trebuie sa stam demni si nu sa ne taram ca niste viermi nu mi-ai fi dat dreptate! ;)

ce-mi place cel mai mult este ca spune raspicat niste lucruri si nu le taraganeaza, sigur, cu un ton corect, dar raspicat.

Cu drag! Depinde în ce context ai făcut afirmația. Acesta este duhul ortodox, culmea este că niciunul din părinții respectivi nu au fost caterisiți.

Uite aici alt link: https://www.youtube.com/watch?v=sopERQBgPoM&t=2m40s

QED. Sa observam ce spun (neo)protestantii: ca dupa primele secole Biserica a adoptat invataturi gresite si abia protestantii (sau neoprotestantii) au reusit sa restaureze adevarul. Ce spui tu si cei ce sustin aceste conceptii: ca in 1642 Biserica a adoptat niste idei gresite cu influente scolastice si abia in secolul XX ortodocsii luminati (ecumenistii) au redescoperit adevarul. Observi de ce conceptiile ecumeniste sunt de influenta protestanta? Ceea ce sustii tu (si cei citati) e mai grav decat ceea ce discutam, ca Biserica se afla in eroare de peste trei secole. Iar in cazul impartasirii, e ceva destul de grav, Biserica propovaduieste impartasirea de 4 ori pe an, ba chiar la un an, desi se sustine ca e gresit sa stea cineva 40 de zile fara sa se impartaseasca. Asta ar insemna ca s-a putut mantui cineva extrem de greu in aceasta perioada. Noroc cu ecumenistii, au scos Biserica din greseala.

Ceea ce spui e eronat, nu au aparut aceste conceptii in 1642, ci dupa primele secole, cum spun chiar cei ce sustin impartasirea fara spovedanie. Iar practica Bisericii de azi e afirmata chiar de Sfantul Ioan Gura de Aur, in secolul IV. Sfantul spune ca in timpul sau unii se impartasesc la un an, altii de doua ori pe an si altii mai des. Spune ca nu gresesc nici unii nici altii, chiar spune ca nu ii critica pe cei ce se impartasesc la un an, deci nu e gresit. Dar chiar Sfantul Nicodim Aghioritul spune ca in acea perioada, in acea parte, credinciosii se impartaseau de 3 ori pe an (deci mai putin decat la noi). SFantul spune ca nu gresesc nici cei ce se impartasesc de 3 ori sau de 2 ori pe an. Dar acestia cu impartasirea deasa dau doar ce vor ei din spusele sfintilor.

Biserica este sfanta, nu exista eroare in ea niciodata, pentru ca este stalp si temelie a adevarului. Nu doar acum, dar niciodata Biserica nu a adoptat invataturi sau practici gresite. Biserica a imbunatatit tot timpul slujbele si practicile, deci acum acestea sunt in stare mai completa decat oricand. Cine spune ca in Biserica au intrat cocneptii gresite nu marturiseste versetul din Crez despre Biserica, legat de faptul ca Biserica este sfanta.