Forum Crestin Ortodox - Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 582590)

,,Cand vorbim de un verset nu ne raportam la toata cartea" ?!?! :)))))))) Pai ce face mai versetul cu pricina, pe care oricum il schilodesti vazand in el nu o rugaciune pt Dumnezeu si refuz in fata idolatriei ci argumente pt ,,fapte bune" la Aman? Versetul acela pluteste in aer,care este metoda ortodoxa de talcuire, patristic vorbind? Nu in context mai Igore?Pai ai auzit mai prietene de ,,scos din context" ? Este metoda sectara :))) Daca spui asa ceva la Facultatea de Teologie Ortodoxa ramai repetent pe viata. Este unul dintre cele mai des invocate argumente ortodoxe anti-sectare: faptul ca sectarii scot versete din intreg contextul scrierii, izoland versete,modificand sensul. Ramane totul in picioare..ce scrie omul cu mana lui.. :))) Igore,Igore..esti singurul personaj pe care l-am intalnit care vede fapte bune la Aman dar fiecare cu preferintele.Pai citatul acela, pe care nu dai tu doua cepe degerate, este amintit chiar de un preot ortodox, intr-un lung comentariu la Vechiul Testament. Hai sa-ti spun si inceputul titlului ,, Vechiul Testament in talcuirea....".Ia verifica.Mai nene..usor cu pianu pe scari :) Te-ai gandit tu sa depasesti metoda patristica si sa mergi doar pe Sola Scriptura? :)) Bravo prietene.

Da,ca sa vezi ca nu sunt baiat rau, si imi esti chiar simpatic :), maine, la pilonul 3, o sa-ti pun o singura intrebare inainte sa comentez, strict din Biblie, ultra Sola Scriptura :))) Dupa aceea, dupa ce scrii,cu manuta ta, raspunsul iti comentez si argumentul si raspunsul. Noapte buna apologet simpatic :)

Prieten drag, e imposibil, teologic vorbind, să ne referim la toată cartea când ne referim la un singur verset.
De ce nu simţi lucrul ăsta? Lasă-mă să-ţi dovedesc.
Am ajunge mai rău decât Calvin, Doamne fereşte. Am desfiinţa practic tot creştinismul. Calvin a vrut să-l reorganizeze şi a eşuat lamentabil, dar ce spui tu, ar fi... iadul pe pământ. "biblia" iadului. Nu vreau să mă duc mai mult.

Ar fi 80 de versete "generale", sau nici nu ştiu cum să le numesc, "amirale", "mareşale", Doamne fereşte.
Pe care fiecare le construieşte cum vrea, acele 80 de versete generale, câte cârţi are Biblia, apoi de acolo îţi poate "organiza", anarhic şi haotic întreaga viaţă. Omenirea s-ar desfiinţa prin ea însăşi. Orice moralitate ar dispărea, în fine.

Atunci cu adevărat, creştinismul ar putea fi dus înspre ce direcţie doreşte fiecare şi ar dispărea. Fiecare ar avea propriile "cele 80 de porunci". Laturi mai exhausiviste, individualiste, decât atunci n-ar exista vreodată.
Ştii cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi? Când tâlcuiesc un verset, ţin cont de toate, deci toate celelalte versete din Biblie, ontologic. Şi-atunci nu mai pot greşi. Atunci vine harul şi se vorbeşte pe limba Bisericii lui Hristos, mântuitoare, limba creştină. Se naşte pe pământ, din veşnicie, Ortodoxia.
Deci te rog, nu mai menţine argumente de non-sens, fără să vezi câte de ilogic şi neteologic, să nu spun eretic e argumentul.
Hai, devino mai serios.
Ca să am cu cine construi. Paşnic. Dar nu te simt paşnic deloc. Eşti foarte speriat şi tulburat.
Din cât de speriat eşti, argumentul devine o elucubraţie verbale imensă, nu ţi se pare, eretic "simpatic"? Că sincer, eu nu reuşesc să înţeleg argumentul tău. Iartă-mă, să nu te simţi jignit, departe gândul de a jigni, de la mine.

Iar la comentariul tău la pilonul 2, faci exact acelaşi lucru. Cum e posibil? Faci "80 de porunci"? Mă iau fiorii...

Şi să ştii că nu am nimic împotrivă să îţi mai răspund şi ţie, nu numai lui Centesimus, şi inimii lui de aur, faţă de a ta. Dar simt că eşti batjocoritor, flegmatic, insensibil...
Dumnezeu să mă ierte, dar simt că depăşeşti demult pragul când cineva te mai poate ajuta cu ceva. Eşti tare mândru, atât de mândru, încât crezi că le ştii pe toate, ştii varianta corectă a întregii teologii, şi nimeni nu o mai poate contrazice, că desigur, se înşeală.

Şi iată că te-am judecat, dar altfel zis, te-am înţeles mai bine, am văzut ce personalitate ai. Îmi doresc din suflet, să mă înşel.

Şi uite, să îţi dovedesc că argumentul tău "un verset se raportează la toată cartea", este infantil, te va doborâ tot Cuvântul, nu eu:
Matei 5, 18: Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
Deci nici un cuvânt şi cuvinţel, nicio virgulă şi punctuleţ nu a fost pus în Biblie la întâmplare, fiecare virgulă transmite un sens, un înţeles, descoperă noi culmi, "Biblia şi creştinismul sunt inepuizabile, sunt infinte, sensurile şi tâlcuirea teologică e fără sfârşit, dar nu se despart niciodată de Adevăr" spune Pr. Dumitru Stăniloaie.

Deci nicio iotă sau o cirtă nu va trece, până când TOATĂ BIBLIA se va adeveri, se va împlini, aidoma, sau exact cum scrie acolo.
Dacă se pune accept pe orice virgulă şi punct, pe orice silabă a Bibliei, fi sigur că se pune accent şi pe fiecare cuvânt, despre care se vorbeşte infinit, mai ales tradus din Limba Greacă, cea mai bogată limbă de pe pământ, din câtea existat vreodată, spunea un academician.
Cu atât mai mult deja când pui două cuvinte unul lângă altul, vorbeşti chiar şi ore în şir, şi mai ales când iei o propoziţie din Biblie. De acolo începe infinitul. "La început a fost Cuvântul". Sau alte exemple.
Şi ştiind acestea, spui că un verset "trebuie" înţeles prin întreaga carte? E... pueril ce zici, aşa simt. Să nu te simţi jignit...
Dar ce bine că avem ce ne trebuie să discernem duhurile care vin asupra noastră, că nu toate sunt de la Dumnezeu, spune Biblia.

Acestea fiind zise, categoric, nu schilodesc nimic, şi categoric i-am dat sensul pe care eu în inima mea l-am văzut şi inimă cu care am simţit sensul rugăciunii din verset. Pur şi simplu e simţirea şi mişcarea inimii mele. Care atunci când numai cuvântul Hristos pronunţă, se umple de o bucurie de copil mic când îşi vede părinţii.
Nu am pretenţia mea, acele 2-3 rânduri scrise la fiecare pilon să fie tâlcuirea scripturistică a Sfinţilor Părinţi. E doar bucuria cu care văd eu lucrurile, în contextul în care scriu, al Sfintelor Icoane şi Sfintelor Moaşte.

Te-am rugat scrie cu inima ta. Sau oare chiar asta e inima ta? Nu vreau să cred.
Da, înţeleg, bine, ataci Biserica! Bine, ataco, eşti liber, dar fi sincer. Sincer şi curat, deschis şi transparent. Dacă eşti sau dacă aşa, nu ai nimic de pierdut, niciodată, ai numai de câstigat.
Îţi promit solemn. Ai încredere în mine, te rog. "De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.

Iartă-mi.
Doamne ajută.