Daca traim tot timpul cu frica de mandrie nu mai facem nimic in viata. Dumnezeu ti-a dat un dar, nu ai nici un merit pentru el, e doar meritul Lui; il folosesti spre slava Lui pentru ca asa a randuit EL. CIne te pune sa te mandresti? Si pentru ce? Ai ceva cu de la tine putere?

Cum sa ma feresc de darul lui Dumnezeu? Chiar asa sa il desconsider? El imi da si eu o iau la fuga, chipurile sunt smerit?

"cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte"

Eu vad un mare rost aici. Tu-l vezi?

Draga Doriana avem cateva exemple chiar in Biblie de prooroci care au refuzat cu tarie pe Dumnezeu. Mai bine sa o iei la fuga decat sa fi amagit si te inchini diavolului! Oare crezi ca daca faci treaba asta din precautie Dumnezeu va fi suparat? Daca vine de la Dumnezeu gaseste el o forma inteligibila (pe masura mintii tale) sa pricepi.

Mda deci si samanii incasilor, si vrajitorii din africa, si practicantii de voodoo din jamaica vorbesc lui Dumnezeu.....
Poate si Abracadabra (sau mai stiu ce formule) sunt adresate lui Dumnezeu....
Ce sens crezi tu ca are cuvantul taina aici?

Poate imi scapa mie acei cativa. Stiu ca Moise L-a rspins pe Domnul zicand ca nu e vrednic, sa trimita pe altul. Domnul s-a aprins de manie impotriva lui si pana la urma tot a facut ce i-a spus Domnul. Omul care se vede pe el mare pacatos, tot mare se vede, deci e o smerenie falsa. Omul cu adevarat smerit nu se mai vede pe el ci Il vede numai pe Dumnezeu si voia Lui care trebuie implinita.

De ce ar trebui sa se adapteze Dumnezeu la necredinta mintii noastre? El a spus, noi trebuie sa ascultam. Punct. Daca avem o problema cu necredinta trebuie sa ne-o rezolvam.

Nu vad legatura. Citeste si tu: oamenii aceia erau corinteni si vorbesu limbi pe care nu le cunosteau ["nimeni nu il intelege"]
taina = lucru necunoscut de noi.

La etc. - ul de sus intra si branhamistii fara cult de la mine din localitate. Si ei vorbesc in limbi, proorocesc, se roaga pentru vindecare, etc :1:

Sa inteleg ca Moise a fost un pacatos de o smerenie falsa de asta l-a ales Dumnezeu. (Mai citeste si despre proorocul Iona)

Nici pe samani, vrajtori samd. nu-i intelege nimeni cand fac descantecele lor, graiesc taine.... au cam toate caracteristicile "vorbitorilor in limbi".

la ora aceea Moise mai avea ceva mandrie in el. Altfel nu s-ar fi opus voii lui Dumnezeu. Mai tarziu Dumnezeu l-a smerit si a ajuns cel mai bland om de pe fata pamantului, cum spune Biblia. Dumnezeu nu te alege pentru o lucrare ca esti sfant, ci pentru ca a pus in tine potential si vrea sa-l foloseasca.
Iona a fugit de fata Domnului iar Domnul s-a suparat pe el , a trimis o furtuna puternica si era sa moara toata corabia din cauza incapatanarii lui. Pana la urma a ispasit razvratirea cu trei zile in stomacul unui peste si pana nu s-a pocait si a fost gata sa asculte nu a fost scos de acolo.

Sa vedem cine mai e...Ieremia si Isaia au avut reactii asemanatoare, spunand ca nu sunt vrednici. E normal sa simti asta in prezenta Domnului. Dar nu e normal sa-L respingi. Pana la urma au ascultat si au implinit ce a spus Domnul . Niciunul nu a indraznit sa-L respinga pe Domnul. iar cei ce L-au respins au suportat consecintele necredintei si mandriei lor.

De ce-mi vorbesti de lucrarile celui rau? Biblia vorbeste de lucrarile Domnului. Normal ca o limba straina nu e inteleasa de multi, dar un om cu minte poate deosebi duhul din spatele samanilor de Duhul Sfant.

Uite cum vad eu treaba: una este sa il respingi pe Domnul in semn de precautie nu la nesfarsit, si alta sa cauti acest asa numit "dar al Duhului Sfant".

Imi pare rau sa-ti spun dar si cei care se considera "cu minte" tot mandrie au.

Probabil ti-au mai spus si altii, ca vorbirea in limbi din trecut era ca sa-i incurajeze pe oameni sa mearga sa propovaduiasca evanghelia si altor neamuri. Apostolii erau oameni fara cunostinte ale altor limbi, si pentru ei asta a fost un semn de incurajare ca vor fi intelesi si de alte neamuri atunci cand le vor vorbi. Acum cand tot pamantul a auzit de Hristos, si cand invatarea unei limbi straine este extrem de facila nu mai avem nevoie de asta.

Daca pretuiesti darul mai mult ca Datatorul poti spune ca e un "asa numit" dar.

Posibil ca nici un om sa nu fi scapat de mandrie. E o lupta continua cu tine insuti. Deciziile pe care le iai la un moment dat fac diferenta.


Asa ma doare sa aud idei de astea...cand stiu cum isi tocesc misionarii talpile pe la triburi izolate care nu au auzit in viata lor de Hristos. Si sunt destule iar oameni dedicati sunt foarte putini. Iar altii nu au citit niciodata Biblia in limba lor materna. Iar noi ne-am culcat pe-o ureche ca doar am fost invatati ca treaba noastra s-a terminat.

In ce priveste ideea ca "nu mai avem nevoie de asta" poti sa i-o spui direct lui Dumnezu caci El a randuit acest dar in Biserica.

"Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor."

Nu ai frica ca stiu si eu cativa care fac misiune in Africa fara sa vorbeasca limbi necunoscute (dar fac minuni de zece ori mai mari impotriva vrajitorilor), ci invatand limba bastinasilor.
Stiu ca nu vom ajunge la un consens, doar nu se va renunta la "vorbirea in limbi" lucru considerat atuul sectarilor.
Prefer sa merg inainte cu miile de minuni pe care le primesc zilnic fara sa le cer (pana si faptul ca ma trezesc dimineata) si sa fiu precaut.
Ma opresc aici... Toate cele bune iti doresc!

Si tie asemenea! Fii binecuvantat!