Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina) Luca 12, 16-21
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.

De unde vedem cat de departe este gandirea lumii de realitate. Lumea viseaza la abundenta, gandind ca, astfel, va avea o viata lipsita de griji. Or, bogatul acesta, zicand "ce voi face ?" e cat se poate de ingrijorat.

Asta imi aminteste de un amic. Era mereu la costum. Dar mereu acelasi. Exprimandu-mi mirarea ca il vad in toata vremea invesmantat la fel, omul imi marturiseste, zicand: "am un singur costum. E foarte bine. Daca as avea doua, nu as sti niciodata pe care sa il imbrac". Sancta simplicitas! Iata un om fericit, mi-am spus atunci.

Despre acest "ce voi face?" talmaceste Sf Grigore cel Mare: O, griji, care sunteti fructul abundentei si indestularii! Zicand "ce voi face?" nu arata, oare, acesta ca e incrancenat pe implinirea dorintelor sale, ca geme, ca sa spunem asa, sub povara legaturii sale?

Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27
În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.

Potrivit Sf Augustin, "bogatul, in sensul pe care Mantuitorul il da acestui termen, este cel care e avid de bunurile pamantesti, din care face un aliment pentru orgoliul sau. Opusii acestor "bogati" sunt saracii cu duhul, carora le apartine imparatia cerurilor. In sens mistic, se poate spune ca e mai usor lui Isus Cristos sa sufere pentru cei care iubesc veacul, decat acestora sa se converteasca la Dumnezeu. Mantuitorul a dorit sa se reprezinte sub figura camilei, fiindca s-a umilit in mod voit ca sa se incarce cu povara slabiciunilor noastre. Acul semnifica intepaturile si durerile indurate in patimirea Sa, iar gaura urechii acului semnifica angoasa patimilor Sale."

Duminica a 31-a după Pogorârea Sfântului Duh (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43
În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un om ședea lângă drum, cerșind. Și auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.

Am aflat mai demult, iar acum am cautat si am gasit aceste poze: https://doxologia.ro/locuri-sfinte/v...m-galerie-foto , din care se poate deslusi limpede ca Iisus n-a vorbit alegoric despre camila si urechile acului, ci foarte real a facut referire la spartura din zidul cetatii Ierusalimului numita Urechile Acului folosita de drumeti ca sa intre (sau sa iasa d) in cetate cand portile erau inchise, insa e foarte posibil (dupa cum se vede in poze) ca nu toti oamenii puteau trece prin mica spartura, daramite camilele; totusi, Mantuitorul spune ca mai usor ar intra camila prin "poarta" Urechile Acului decat bogatul in Imparatia Cerurilor.

25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?(Mt19,25)

Oare Sf Augustin nu stia despre aceasta "spartura" din moment ce pomenea despre impunsatura acului? Nu-mi vine-a crede, ci mai degraba banuiesc ca despre Sfantul Augustin s-ar spune ca ar fi spus cele de mai sus, sau ca acestea ar fi "potrivite" cu Fericirea Sa. Nu credeti?

O alta intrepretare, auzita de mine la o predica a parintelui Galeriu, este aceea ca Isus s-ar fi referit nu la camila, ci la franghia ori funia impletita din par de camila. Intr-adevar, acelasi cuvant pare a fi insemnat "camila" si "franghie". Or, Isus se adresa unor oameni care se indeletniceau cu pescuitul. Potrivit obiceiului Sau, de a-Si alege parabolele din domeniul cunoscut auditoriului, e posibil sa fi folosit termenul cu acest sens. Acei pescari probabil ca nu vazusera niciodata o camila, in schimb erau foarte familiari cu felurite feluri de franghii.

Este, in aceasta interpretare, mai mult decat o speculatie exegetica, deoarece a trece o camila prin urechila acului este nu greu, ci imposibil. Sensul ar fi, in acest caz, "bogatului ii este cu neputinta sa se mantuiasca". In schimb franghia, cu mult efort si mai renunantand la o parte din firele ei, poate ca s-ar putea strecura pe astfel de "cale ingusta". Astfel, cuvintele lui Isus ar trebui traduse: "mai usor trece franghia (impletita din par de camila) prin urechile acului decat bogatul sa se mantuiasca".

Una peste alta, in Vulgata apare clar "camila": facilius est enim camelum per foramen acus transire (...).

Incep sa fiu tot mai sigur ca Sf Augustin a fost introdus fortat in tema doar pentru a transfera autoritatea lui asupra unei (bine ziceti) speculatii, improbabile comparativ cu spartura zidului numita Urechile Acului tocmai pentru ca si un om poate intra prin ea destul de greu, ca "atza" prin urechile acului.
Posibile sunt toate(google le poate cuantifica), dar probabile sau credibile(pentru mine) nu mai sunt decat cea cu spartura din zid. Celelalte sunt doar manifestari ale orgoliului fiecaui autor.

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată (1 Corinteni 13: 1-8)

Duminica a 27-a după Rusalii (Vindecarea femeii gârbove) Luca 13, 10-17
În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta! Și Și-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Atunci, mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniți în aceste zile și vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns și a zis: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Și, zicând El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârșite de Dânsul.

Sf Ambrozie: Dumnezeu S-a odihnit in lucrarea de creatie a lumii, dar nu in lucrarile sfinte si dumnezeiesti pe care nu inceteaza sa le lucreze, dupa acest cuvant al Fiului Sau:"Tatal Meu nu a incetetat sa lucreze pana acum, iar Eu asemenea" (Ioan 5:17) prin care ne invata si pe noi sa-I fim urmatori, abtinandu-ne de la lucrarile pamantului, iar nu de la lucrarile ceresti.

Sf Ambrozie: Dar de ce Mantuitorul nu vorbeste de vreun alt animal decat de bou si de magar ? Pentru a arata ca poporul evreu si poporul neamurilor vor fi, intr-o zi, dezlegate de setea corpului si de ardorile acestei lumi, potolindu-si-le la izvoarele abundente ale Mantuitorului.

Duminica a 28-a după Rusalii (Pilda celor poftiți la cină) Luca 14, 16-24
Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.

Sf Chiril: Creatorul a toate, Tatal ceresc, Stapanul, a pregatit un mare festin care a avut loc in persoana lui Cristos. In ultima vreme, vazand ca lumea aluneca, Fiul lui Dumnezeu a facut sa straluceasca lumina Sa ochilor nostri si, murind pentru noi, ne-a dat trupul Sau sa-l mancam. In vederea acestui lucru se jertfea, seara, un miel, potrivit prescriptiilor legii lui Moise si de aceea acest festin care a fost pregatit in persoana lui Isus Cristos poarta numele de Cina.

Sf. Grigore: Sau a facut un mare ospat pregatindu-ne banchetul deliciilor eterne, acolo unde toate dorintele noastre vor fi implinite. Invita multa lume, dar putini vin, deoarece adesea cei care se declara a-i fi supusi prin credinta devin, prin depravarea vietii lor, nedemni de banchetul fara sfarsit. Or, exista aceasta diferenta intre placerile trupului si placerile inimii: placerile trupului starnesc dorinte violente inainte de a fi gustate, dar, deindata ce cineva le poseda, se preschimba in satietate si dezgust celui care s-a dedat lor. Dimpotriva, deliciile spirituale inspira dezgust celor care nu le cunosc, in timp ce stimuleaza vii dorinte in inima celui care le-a gustat. De aceea dumnezeiasca indurare aseaza chiar sub ochii sufletului nostru aceste delicii spirituale pe care le desconsideram si, pentru a combate aceasta indepartare, ne cheama sa le gustam.

Ev. Matei 2, 1-12
Atunci când S-a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Însă regele Irod, auzind, s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi, adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei unde era să Se nască Hristos. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeei, că aşa este scris de prorocul: «Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel». Atunci Irod, chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă Închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi, văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Mama Sa, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; apoi, deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

Luca 16, 10-15
„Zis-a Domnul: Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult este nedrept. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată? Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint, și-L luau în bătaie de joc. Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.”

Botezului Domnului/ Boboteaza - Dumnezeiasca arătare (Matei 3, 13-17)
În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului) Matei 4, 12-17
În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor.

Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproși) Luca 17, 12-19
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne! Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!

Marcu 8, 22–26
„În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să Se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-și ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăși mâinile pe ochii lui și l-a făcut să vadă, și acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.”

Duminica a 31-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon) Luca 18, 35-43
În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.

Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu) Luca 19, 1-10
În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon și, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameși, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și, văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.

Tit : Samanta mantuirii germinase in sufletul sau, fiindca dorea sa-L vada pe Isus. «Si cauta sa-L vada». Nu Il vazuse niciodata, fiindca daca L-ar fi vazut fie si o singura data, ar fi renuntat pe loc la samavolniciile vietii sale. Cu adevarat, cand cineva L-a vazut pe Isus, ii este cu neputinta sa persevereze in faradelege. Or, doua locruri se opuneau la aceea ca Zaheu sa-L vada pe Isus: 1) era impiedicat de multime, mai putin de multimea oamenilor cat de multimea pacatelor si incalcarilor legii si 2) era mic de stat.

Sf Ambrozie: Cum se face ca nu se pomeneste in Evanghelii despre inaltimea nimanui altuia decat despre aceea a lui Zaheu ? Motivul nu ar fi acela ca era mic prin malitia sa, sau ca era mic prin putina sa credinta ? Caci nu avea inca destul zel: cand a urcat in acel copac, nu Il vazuse inca pe Domnul.

Tit: Dar a avut o buna inspiratie, fiinca fugi inainte si urca pe un sicomor si astfel Il vazu trecand pe Isus, pe care dorea atat de mult sa Il cunoasca: «Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă». Vroia numai sa-L vada pe Isus, dar cel ce ne acorda mereu mai mult dacat ii cerem, ii da dincolo de sperantele sale.

Venerabilul Beda: Iata cum camila a depus greaua ei cocoasa care-i atarna de spate si trece prin gaura acului: iata un bogat, un publican (= vames, perceptor n.m) sacrifica iubirea sa de bogatii, renunta la toate profiturile sale frauduloase si primeste binecuvantarea pe care i-a aduce vizita Mantuitorului: «a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se».

Sf. Ambrozie: Sa invete, asadar, bogatii ca raul nu este in bogatii, ci in gresitul folos care li se da: fiindca, daca bogatiile sunt un mijloc de perditie pentru cei rai, in mainile celor buni sunt de mult folos virtutilor lor.

Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei) Matei 15, 21-28
În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

Sf Ieronim: Domnul nostru ii lasa pe evrei, pe farisei si calomniatori si se duce in tinutul Tyrului si in tinutul Sidonului ca sa intinda binefacerile lui pana la locuitorii acestor taramuri.

Remi: Tyrul si Sidonul erau tinuturi locuite de neamuri. Tyrul era metropola cananeenilor, Sidonul era la frontiera de nord a tarii lor.

Sf Ioan Chrysostom: Sa observam ca e in momentul in care ii elibereaza pe evrei de ascultarea care le interzice anumite mancaruri, cand deschide neamurilor portile Evangheliei. Tot asa, Petru primeste in viziune porunca de a se elibera de aceasta lege si a fost trimis imediat la centurionul Corneliu (Fapte, cap 10). Daca cineva ar intreba: de ce Mantuitorul, care spusese Apostolilor "Nu va veti duce la neamuri!" se duce El insusi, vom raspunde ca, mai intai, Domnul nu este supus preceptelor pe care le da discipolilor, iar mai apoi ca nu s-a dus acolo ca sa evanghelizeze, ci ca sa se retraga, dupa cum ne invata Sf Marcu (Mc 7:24) ca ar fi vrut ca nimeni sa nu afle.

Anonim: Vedem, aici, marea credinta a acestei cananeence: ea recunoaste in El un Dumnezeu si in acelasi timp un om, spunandu-i "Fiul lui David". Accepta ca nua re niciun drept, niciun merit, numai indurarea lui Dumnezeu este ceea ce ea implora, spunand "Miluieste-ma".

Sf Ioan Chrysostom: (...) dar ce rezultat neasteptat! Ea se roaga, ea face sa se cutremure aerul de lamentatiile ei si de tipetele ei, iar acest Dumnezeu atat de bun, atat de tandru cu durerile oamenilor nu ii raspunde niciun cuvant, dupa cum ne spune Evanghelistul "insa nu i-a raspuns niciun cuvant".

Anonim: Pentru ca sa straluceasca rabdarea si perseveranta acestei femei. Poate si pentru a face loc medierii Apostolilor si a ne invata, astfel, necesitatea intercesiunii sfintilor pentru a obtine gratiile pe care le cerem: "si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau..."

Sf Augustin (Despre acordul Evangheliilor 2:49) Ar parea ca exista, aici, o anumita contradictie intre relatarea Sf Matei si cea a Sf Marcu, fiindca ultimul spune ca aceasta femeie a venit sa-L caute pe Domnul intr-o casa in care se gasea atunci. Or, Sf. Matei nu vorbeste despre aceasta circumstanta, si totusi relateaza acelasi eveniment. Dar, fiindca scrie ca Apostolii i-au spus Mantuitorului "Da-i drumul, ca striga in urma noastra!", intelegem ca femeia ii adresa Mantuitorului suplicatiile ei mergand dupa El. Sf Matei, spunand "insa Isus nu i-a raspuns niciun cuvant"ar putea lasa sa se inteleaga ceea ce nici unul, nici altul nu relateaza explicit: ca Isus a iesit din casa pastrand tacerea, astfel tot restul se leaga fara umbra de contradictie.

Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului) Luca 18, 10-14
Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu ca să se roage: unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând drept, așa se ruga în sine: Dumnezeule,Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preadesfrânați, sau ca și acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.

Sf Augustin: Cautati in aceste cuvinte: nu veti gasi niciunul care sa fie expresia unei rugaciuni catre Dumnezeu. Urcase la templu ca sa se roage, dar, in loc sa se roage, prefera sa se laude pe sine insusi si sa il insulte pe cel care se ruga. In ceea ce-l priveste pe vames, constiinta sa il tinea departe, dar evlavia sa il apropia de Dumnezeu.

Venerabilul Beda: In sens figurat, fariseul reprezinta poporul evreu, care, mandru de dreptatea care vine din respectarea legii, isi exalta meritele. Vamesul reprezinta neamurile. El se tine departe de Dumnezeu, dar isi marturiseste cu umilinta pacatele. Orgoliul unuia a fost cauza umilirii sale, iar gemetele de umilinta ale celuilalt ii dau meritul de a se apropia de Dumnezeu si gratia unei inaltari fara egal.

Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor) Luca 15, 11-32
Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărţit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. Şi, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Şi, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi, aducând viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l, ca, mâncând, să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

EVANGHELIA DUMINICII INFRICOSATEI JUDECATI !
"Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica."Ev. Matei 25, 31-46.

Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză) (Matei 6, 14-21)
Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Duminica Ortodoxiei (Duminica intai din Post )
 

Dminica întâi din Post (a Ortodoxiei) Ioan 1, 43-51
În vremea aceea a vrut Iisus să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi! Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a spus: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești împăratul lui Israel! Iar Iisus i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și a grăit: Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.

Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) Marcu 2, 1-12
În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci) Marcu 8, 34-38; 9, 1
Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine își va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.

Duminica a 4-a din Postul Mare (a Sfântului Cuvios Ioan Scãrarul) Marcu 9, 17-32

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45
În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

Duminica a 6-a din Post (a Floriilor) Ioan 12, 1-18
Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci, mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.

Alcuin: Timpul in care Mantuitorul hotarase sa sufere se apropia; deci El se apropie de locul in care trebuia sa implineasca misterioasa iconomie a patimirii Sale. S-a dus mai intai in Betania, pe urma la Ierusalim. In Ierusalim ca sa sufere, in Betania pentru ca invierea lui Lazar sa se imprime mai adanc in memoria tuturor: de aceea Evanghelistul adauge "unde murise Lazar, pe care il inviase".

Teofilact: In ziua a zecea a lunii, evreii luau un miel pe care il sacrificau in sarbatoarea Pastilor. In ziua aceea incepe, pentru ei, solemnitatea acestei sarbatori. Iata de ce in ziua a noua a lunii, care precede ziua a zecea inainte de Pasti, fac un festin stralucit, iar acesta e ca o avanpremiera a acestei mari sarbatori. De aceea Isus, venind in Betania, ia parte la un festin de acest gen: "I-au facut acolo cina". Mentinoand ca Marta servea la masa, Evanghelistul ne lasa sa intelegem ca acest festin avea loc in casa ei. Aceasta femeie nu le transmite servitoarelor sa serveasca la masa, ci vrea sa indeplineasca ea insasi acest oficiu. Evanghelistul ne mai da o dovada a invierii lui Lazar, adaugand: "Lazar era unul dintre cei ce sedeau la masa cu El".

Sf Augustin: El era, asadar, viu: vorbea, manca, adevarul se arata la lumina zilei si incredulitatea evreilor era contracarata.

Sf Ioan Chrysostom: In ceea ce o priveste pe Maria, ea nu se ocupa de serviciul ordinar, ci vrea sa il onoreze altfel pe divinul ei Domn: ea se apropie de El nu ca de un om, ci ca de un Dumnezeu: "Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus"

Sf Augustin: Perversitatea lui Iuda nu dateaza numai din ziua in care a primit de la evrei suma de bani ca sa li-l livreze pe Domnul nostru: inca mai dinainte avea patima furtului, el era deja pierdut si il urma pe Isus nu cu inima, ci cu corpul numai. Domnul a vrut, astfel, sa ne invete sa-i suportam pe rai ca sa nu divizam trupul lui Cristos. Acela care fura Biserica in orice fel este asemenea tradatorului Iuda. Daca sunteti buni, tolerati-i pe rai pentru a primi dobanda celor buni si a nu primi supliciul railor. Luati exemplu de la purtarea Domnului pe cand traia pe pamant: de ce El, care avea ingerii ca sa Il serveasca, dori ca discipolii sa aiba o punga la dispozitia lui, daca nu pentru a ne invata ca va fi, astfel, permis Bisericii sa aiba o rezerva de bani ? Si de ce a ingaduit sa aiba un fur in preajma Sa, daca nu pentru a invata biserica sa-i sufere pe hotii pe care ii va avea in sanul ei ? Pe de alta parte, remarcati ca acela care luase obiceiul de a-si fura Stapanul, nu va ezita sa il vanda pe Domnul pentru bani.

Sf Ioan Chrysostom: Isus ii incredinta, desi era un hot, punga saracilor, pentru a-i inlatura orice pretext, orice scuza tradarii sale, fiindca astfel nu mai putea sa spuna ca dorinta si nevoia de bani l-a dus la asemenea fapta, din moment ce gasea in punga pe care o purta mijlocul de a-si satisface aceasta dorinta.

Ev. Matei 28, 1-20
În vremea aceea, după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua cea dintâi a săptămânii, au venit să vadă mormântul Maria Magdalena şi cealaltă Marie. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. De frica lui s-au cutremurat cei care păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Dar îngerul, vorbind femeilor, a zis: nu vă temeţi voi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit căutaţi. Nu este aici, căci s-a sculat precum a spus. Veniţi de vedeţi locul, unde a zăcut Domnul. Duceţi-vă degrab şi spuneţi ucenicilor Săi, că s-a sculat din morţi şi va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea. Iată, am spus vouă. Iar ele au plecat în grabă de la mormânt şi cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească pe ucenicii Săi. Dar cum mergeau ele să vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat şi le-a zis: bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: nu vă temeţi. Mergeţi şi spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea. Iar pe când se duceau ele, iată unii din păzitori, venind în oraş, au spus căpeteniilor preoţilor toate cele ce s-au întâmplat. Atunci ei, adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor şi le-au zis: să spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat pe când noi dormeam. Dacă însă se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom potoli şi pe voi vă vom face fără grijă. Iar ei luând banii, au făcut cum i-au învăţat; şi s-a răspândit vorba acesta între Iudei până în ziua de astăzi. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus şi, când L-au văzut, I s-au închinat ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit, zicând: Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă; şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin!

Duminica a doua după Paști (a Sfântului Apostol Toma) Ioan 20, 19-31
În ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară și ușile fiind încuiate, acolo unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă! Și, zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și, spunând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, ținute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma era împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijlocul lor și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios! A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi și alte minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, viață să aveți în numele Lui.

Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor) Marcu 15, 43-47; 16, 1-8
În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.