236. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de preotul Cloşcă Ciprian Marius
 

236. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de preotul Cloşcă Ciprian Marius (IV)

O lucrare apărută în anul 2006, foarte vehementă împotriva B.O.R., a fost scrisă de un oarecare părinte Nicodim. (Observaţia 36.: Această “lucrare” este un fals pucioşesc. Nu există şi nu a existat niciodată vreun “părinte Nicodim”) Lucrarea se intitulează "Quo vadis Ecclesia" . Autorul vine să demonteze istoria bimilenară a Bisericii Ortodoxe Române, precum şi a Tradiţiei şi a ierarhiei. El afirmă că membrii Bisericii Noului Ierusalim "respectă pe preoţi, în general, şi pe episcopi, în special" (Observaţia 37.: Ceea ce nu-i adevărat!) dar cu toate acestea nu ezită să-i numească pe preoţi şi pe teologi "ucenici vrăjitori şi samsari de cuvinte ai filosofiei religiilor!" (Observaţia 38.:Cea mai bună dovadă a aprecierii anterioare)

În viziunea acestui adept al grupării Bisericii Noului Ierusalim, Biserica Ortodoxă este atât de coruptă încât nu mai păstrează nimic sfânt în ea, fiind doar o simplă instituţie omenească, care nu poate conduce oamenii pe calea adevăratei mântuiri. (Observaţia 39.:Dacă ar fi aşa, nici sfinţirea bisericii de la Glodeni, nu ar fi validă, şi nici botezul pucioşilor, deşi ei se consideră creştini. Cine i-a creştinat? Oare nu preoţii BOR?) Atunci când face referire la Biserica Ortodoxă, autorul scrie cu iniţială minusculă "biserică", iar când se referă la mişcarea Noului Ierusalim, notează cu iniţială majusculă. (Observaţia 40.: O dovadă vie a caracterului meschin al autorilor anonimi ai acestei cărţi) Biserica Ortodoxă este o "gazdă a circului lumii", iar păcătoşii din ea au cucerit Biserica. Numai Noul Ierusalim este cu adevărat "Biserica cea sfântă" sau "Biserica Sfinţilor".(Observaţia 41.: Dacă ar fi fost aşa, această biserică ar fi fost guvernată numai de pace şi de armonie. Or, istoria ei e plină de lupte intestine pentru putere, de invidie, ură, dezmăţ, dezertări şi inconsecvenţă crasă în ideologia religioasă) Biserica Ortodoxă este numită "biserica din lume" , iar slujitorii ei "sunt personal consacrat", funcţionari publici, care au denaturat rânduielile apostolice, simplificând nepermis unele slujbe, abandonând canoane valide şi schimbând rânduieli tradiţionale sau canonice. (Observaţia 42.: Pucioşii nu sunt cu nimic mai prejos,ci dimpotrivă: ei au desfiinţat unele Sfinte Taine, le-au desfigurat pe altele, au modificat canonul slujbelor tradiţionale, au renunţat la cinstirea publică a ierarhilor prin ectenii şi, pe deasupra, au inventat tot felul de restricţii absurde care dau aparenţă de sfinţenie. Un singur exemplu: “dezlegarea la peşte”, care a devenit la ei pentru veşnicie “legarea la peşte”)

Concluzie. Dincolo de o serie de inexactităţi, datorate în special dezinformării bine orchestrate din timp de către pucioşi, capitolul despre Noul Ierusalim de la Pucioasa scris de către preotul Cloşcă se constituie într-o încercare îndrăzneaţă de a îndepărta vălul de mister aşezat cu dibăcie interesată peste secta pucioşilor, chiar de către liderii lor.

Poate că m-oi unge mai târziu cu porcii de slănină din textele postate de MM ca să îngecteze puișorii gălbiori ca să se lase târâiți de găină prin grădină, ca să mă bronzeuz mai bine... și poate că am să-i citesc și concluziuniunea... dar mi-e frică de punctul negru al desfrânării... căci vom ajunge la un punct MORT... și dacă n-ai priceput punctul acela... atunci e în zadar, e zădărnicie, căci o să ne începeM iar la ceartă, ce artă? Artă marțială, arta desfrânărilor, desfrânarea mică atrăgându-se cu desfrânarea mare și pismuindu-se una pe alta cu stoicism pentru duhul minciunii măririi de sine, și se vor duela ca uitucii, uitând voit și cu încăpățâțânare pe clipa viitoare, pe ziua de mâine... căci își fac misiunea de azi cu ardoareoare și supunere iar apoi se sinucid de frică, udând noaptea canapeaua... toți iepârașii și slujitorii lor beroici, zicând că e un fel de demnitate, de libertate... iată, au slujit stăpânul... da de unde! Era spânul deghizat în harapalb! Cpci au slujit lăcomia binelui ca să fie ei plin și de lăcomia răului, tot din lăcomie să le aibă ei pe amîndouă exact ca semnul ăla chinezesc... că le place lor numai văruit așa orice ar mânca, așa le place ca într-o artă tragică a grimaselor... le place răzbubunarea sadică... și sigur că e o plăcere... e plăcerea de a născoci... și născocești, și născocești, și știi și știi, căci ai răspunsul... iar răspunsul nu e altceva decât planul ăla scurt pe care l-ai pus la cale exact ca pe o întrebare... iar dacă știi răspunsul, atunci ceea ce faci ce este? Educație? Păi cum poți face educația altora cu răspunsul tău? Păi nu Dumnezeu trebuia să fie Cel ce ar fi fost nevoit să dea toate răspunsurile? Nu în Cartea Sfântă? Nu în Cuvântul lui Dumnezeu găsim Calea Vieții? Nu în Cer? Nu în dragostea curată din noi? Nu în sinceritate? Voi ziceți că în minteresul artistic? În ceartă? În arta marțieului? Păi dacă e Marți e Belgia, dar moșii și strămoșii noștri marți sau joi nu făceau nimic decât se rugau și sărbătoreau pe Domnul, deci noi de ce ne ocupăm cu grozăvia toată săptămâna? Până și Duminica...

Căci ce se întâmplă nu este altceva decât grozăvia, doar că la om e viceversa față de aia sfântă a Lui Dumnezeu... la om se bazează pe lăudăroșenii și pe minciună, pe minteresul viclean... La Dumnezeu pe sfânta Cruce.

Deci ce aș putea să-i cânt vulpii altceva decât că dacă iar îmi deschid gura, pliscul, o să vă omor... și chiar o să ziceți că și eu sunt prooroc deși v-am mărturisit mereu că nu sunt altceva decât un mic mare păcătos mirean mare păcătos din poBor ce Crede în Cuvântul lui Dumnezeu și-L ascultă, ca Dar de la Domnul, și a ajuns așa exact ca tânărul moșul putregaiul, un bătrân rău și tânăr putred, tânărul moșul putregaiul mâncav-ar raiul, deci Raiul să vă mănânce de vii!

Și poate am să citesc grozăviile postate mai sus, deși e pericol de intoxicare... e pericol mortal. Dar până atunci n-aveți decât să stați în așteptare că iar vin și o să mă dau mare... deși nu vă e clar că eu sunt mic cât un punctuleț roșu?

Răbdare că vine imediat Costiclă... deși îi este cam frică... de ispisisikăă.

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (I)

Ultimul număr al ficţiunii pucioşeşti intitulată „Cuvântul lui Dumnezeu” relansează în forţă un subiect care are rădăcini adânci în istoria bisericească: milenarismul.

În accepţiunea clasică, milenarismul (numit uneori şi hiliasm) este o viziune eretică asupra viitorului omenirii, apărută în sânul Bisericii primare. Ea propunea o interpretare literală a epilogului Apocalipsei, care s-ar putea condensa în următoarea frază: “Dumnezeu va întemeia o împărăţie terestră de o mie de ani, iar drepţii vor domni alături de Iisus Hristos”. Condamnată ulterior, la al doilea Sinod Ecumenic (în anul 381), această teză deviaţionistă pleca de la o interpretare greşită a unor versete din Apocalipsă, viu disputate printre slujitorii Bisericii din primele secole ale erei creştine:

„ 1 Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna lui.
2 Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani,
3 Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva vreme.
4 Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.
5 Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea dintâi.
6 Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani.
7 Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui. ” (Apocalipsa 20, 1-8).

O primă observaţie: Există versiuni ale Bibliei care transcriu textul original astfel încât peste tot în loc de “mii de ani” apare expresia “o mie de ani”. Alte versiuni folosesc în acest text, în mod alternatv, ambele exprimări (“o mie de ani” şi “mii de ani”). De exemplu, Biblia-traducerea ecumenică (TOB) foloseşte traducerea “o mie de ani” în versetele 2 şi 4, dar şi “miile de ani” în versetele 3, 5 şi 6. Această anomalie, care a favorizat teza milenaristă, provine de la traducerea greşită a originalului, unde se vorbeşte doar despre ta hilia eti (mii de ani). O analiză gramaticală a acestei expresii se impune, pentru a limpezi lucrurile.
Textul original nu a folosit nici expresia o hiliasmos-ou = o mie, în sens aritmetic (tradusă de teologi prin hiliasm, ca valoare numerică), nici expresia i hilia-ados = mişcarea hiliastă (tradusă prin hiliasm , luat ca ideologie) , nici expresia i hilietis-eos = împărăţia hiliastă, de 1000 de ani (tradusă de teologi prin mileniu, sau parcursul de 1000 de ani), ci expresia ta hilia eti = mii de ani ( tradusă de teologi ca Împărăţia harului cea veşnică şi nemărginită, şi anunţată de Sfânta Scriptură ca Împărăţia cerurilor).

Interpretând însă ad litteram acest text, unii exegeţi ai primelor secole din era creştină au ajuns la concluzia că Hristos va întemeia o împărăţie de o mie de ani pe pământ, iar drepţii vor domni împreună cu El. În concepţia milenaristă, imediat după sfârşitul acestei împărăţii ar urma să vină învierea şi judecata tuturor oamenilor.

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (II)

Neo-hiliasmul pucios vine cu inovaţii spectaculoase, care se armonizează cu celelalte fabulaţii pucioşeşti. Pucioşii pretind că Hristos a venit deja încă din anul 1955, în Duh şi în Cuvânt, folosindu-se de trupul adormit al “proorociţei” Virginia, şi este prezent şi astăzi prin “Cuvântul” său care se actualizează periodic la Pucioasa prin servii săi, “proorocii” Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu. Mai pretind că textul biblic de la Apocalipsa, cap.20 trebuie interpretat astfel:

- peste tot, în toate versetele din acest capitol, este vorba de o mie de ani, nu de mii de ani;
- se vorbeşte de două ori despre 1000 de ani, deci 1000+1000=2000 ani. Aşadar, Hristos trebuie să revină pe pământ după 2000 de ani de la Învierea Sa. Se pare însă că s-a grăbit şi a venit un pic mai devreme, în 1955, anul în care a început „proorociţa” Virginia să vorbească, dar nu ea vorbea, ci Duhul „Dumnezeului” Pucios vorbea prin gura ei.

Înseamnă că „Hristos” este venit de 55 de ani la Pucioasa, deci Apocalipsa este în deplină desfăşurare. Deja şase dintre cele 7 „trâmbiţe” apocaliptice reclamate de către pucioşi ( Iosif Trifa, Petrache Lupu, Arsenie Boca, Ioan Iovan, Veronica Barbu-Gurău şi şfânta Virginia Tudorache-Stoica) şi-au încheiat activitatea, iar acum, cu puţină şansă, ar putea fi deja oale şi ulcele. A şaptea şi a opta „trâmbiţă” (nerecunoscute ca atare de pucioşi, dar recunoscute de ucenicii lor) sunt şi ele materie primă pentru oale şi ulcele: lelica Maria Tudorache şi şfântul Nicu Gabriel. A noua şi a zecea trâmbiţă le-au luat locul şi strigă în pustie de vreo 20 de ani, dar fără prea mare succes la public: Mihaela Tărcuţă şi Nicuşor Nedelcu, servii şi proorocii „Domnului” lor.

Recent (la 12-07-2010), aceşti doi „talibani” pseudo-ortodocşi care mai trâmbiţează cu ultimele puteri la Pucioasa au conceput un „mesaj din cer” (atribuit „Dumnezeului” lor imaginar) încărcat de invective la adresa preoţilor şi episcopilor din BOR, la adresa Papei de la Roma şi la adresa tuturor „necredincioşilor” (prin asta ei înţeleg pe creştinii care dispreţuiesc sau ignoră pur şi simplu doctrina pucioşească a Noului Ierusalim). Ca garnitură la acest ghiveci de invective, „talibanii” pucioşi servesc o erezie veche cu arome noi: „Neo-hiliasmul de la Pucioasa”.

Pentru început, ca să fie lucrurile „clare”, în acest ultim mesaj pucioşesc se afirmă că ameninţările care apar la sfârşitul Revelaţiei Sfântului Ioan Teologul, fiind adresate celor care ar avea de gând să adauge (ca din partea lui Dumnezeu) (sau eventual să scoată) la canonul Scripturii cuvinte sau texte, se referă numai şi numai la Cartea Apocalipsei, şi nu la Sfânta Scriptură în ansamblul ei. Numai acea „carte” e tabu, dar cu celelalte „cărţi” ale Bibliei se poate face orice vrei cu ele: se pot adăuga alte şi „cărţi” sau mesaje din cer, sau eventual se poate scoate ceea ce nu mai corespunde. Aşa că, adăugarea pe care o fac în mod sistematic pucioşii la canonul Sfintei Scripturi, îngroşând-o cu cele 7 Kg ale cărţii lor (intitulată „Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”), dar şi cu celelate „Cuvinte” pucioşeşti care au mai apărut, din anul 2006 încoace, plus cele care stau să vină, este permisă şi chiar necesară şi de dorit; asta deoarece Dumnezeu mai are multe de spus prin proorocii Lui, şi cine ar putea să-I îngrădească Lui acest drept? De asemenea, scoaterea unor pasaje incomode din mesajele mai vechi ale pucioşilor este şi ea permisă, pentru o mai bună armonizare cu mersul lucrurilor şi pentru corectarea unor greşeli grave desoperite de alţii. În schimb, îndărătnicii care nu primesc aceste adăugiri deuterocanonice la Biblie fac mare păcat:

“O, mare păcat face omul îndărătnic, omul cu mintea scurtă prin ceea ce dă el să zică atunci când zice că Scriptura de pe pământ, cartea căreia i se zice Scriptură, numai ea are menirea să măsoare grăirea lui Dumnezeu toată. Dar dacă Eu Mă fac acum carte pe pământ şi-Mi aşez în ea cuvântul Meu cel din vremea aceasta, aşa cum este scris în Scripturi să vin iar şi să Mă fac cuvânt şi carte pentru judecata faptelor oamenilor şi să dau prin ea fiecăruia după cum este fapta sa, nu mai are Dumnezeu voie să facă această împlinire? O, cât de mult Mă aşteaptă îngerii şi oştirile de sfinţi toate şi toţi cei morţi cu glasul cuvântului Meu cel de azi, despre care este scris că îl vor auzi cerul şi pământul şi morţii din morminte, şi spun aceasta ca să aduc aminte celor ce Mă închid în filele Scripturii că Eu, Domnul, grăiesc azi pe pământ pentru că este scris în Scripturi să împlinesc aşa, că a venit vremea judecăţii, şi a venit vremea să vin şi să judec viii şi morţii, şi aceasta fac Eu prin cuvântul Meu cel de azi, şi îi spun omului cel cu mintea scurtă, care zice că a învăţat carte multă, îi spun că lucrarea Mea este cuvântul, şi este din veac şi până în veac lucrarea cuvântului Meu. Îi mai spun o dată omului care se bate în piept cu Scriptura în mână că dacă în cartea Apocalipsei lui Ioan este scris că va primi blestemele cele scrise în cartea aceea cel ce va îndrăzni să scoată sau să adauge în ea ceva la cele scrise în ea, Eu, Domnul, îi mai spun o dată omului îndărătnic în felul acesta că despre cartea Apocalipsei este vorba, despre Apocalipsa lui Ioan să nu adauge în ea sau să scoată ceva din ea careva [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (III)



Venirea “Hristosului” de la Pucioasa este aşadar anunţată ca fiind deja împlinită, deci aceia care Îl mai aşteaptă încă pe Hristosul biblic, ca să vină pe norii cerului, sunt total anacronici. Pe lângă “lucrările” pucioşeşti începute deja odată cu “A Doua Lui Venire” (zidiri de case, de hambare şi de garaje, săpări de fântâni, amenajări de grădini ne-suspendate şi de corturi suspendate) mai sunt şi alte “lucrări” care îşi aşteaptă împlinirea, printre care zidirea unui “cer nou şi pământ nou”:

“ [...] sunt zilele venirii Mele iarăşi de la Tatăl la oameni, şi am venit să judec viii şi morţii, precum este scris să împlinesc [...] şi apoi să sfârşesc de lucrat cele ce au mai rămas pentru vremea de acum, după spusele cele din Scripturi pentru cele ce am Eu, Domnul, de împlinit, încununându-Mi lucrarea cu împlinirea cerului cel nou şi a pământului cel nou [...] ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Curios este însă faptul că, în urmă cu exact şase ani, se aniversau deja 13 ani de când cerul cel nou şi pământul cel nou fuseseră deja (!!) aşezate pe pământ, la Pucioasa, locul cel “ales dintru început”. Este vorba de sărbătoarea pucioşilor intitulată “Treisprezece ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim”:

“O, poporul Meu, e sărbătoarea cerului pe pământ cu tine. E ziua cea de sărbătoare când Eu, Domnul, am despărţit veacurile, cel ceresc de cel pământesc, şi am făcut în loc ales de Mine dintru început cer nou şi pământ nou, împărăţie a cerurilor. [...]Sfinţeşte zilele venirii Mele la tine cuvânt [...] Fă-te sărbătoarea Mea şi odihna Mea, Ierusalime, şi binecuvântată să fie de Mine şi de tine ziua când Eu şi cu tine şi cu martorul Meu cel din biserica lumii, arhiereul Irineu, am scris pe pământ, pe piatră, veac nou, împărăţie a cerurilor, cer nou şi pământ nou pe pământ[...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-07-2004)

Contradicţia din ideologia pucioşilor este evidentă. Ei anunţă că mai au de realizat o “lucrare” pe care o anunţaseră ceva mai înainte că fusese deja făcută. Deşi în zeci de alte locuri pucioşii afirmă sistematic că cerul cel nou şi pământul cel nou urmează să fie lucrate, există câteva mesaje contrazic această declaraţie. Acestea pretind că însăşi alegerea Noului Ierusalim de la Pucioasa a însemnat aşezarea pe pământ a cerului celui nou şi a pământului celui nou. Cerul cel nou şi pământul cel nou sunt aşadar când împlinite la pucioşi, când urmează să se împlinească. În plus, chiar şi Judecata de Apoi “a început” deja, în chip tainic, (adică, nevăzută de nimeni) , odată cu deschiderea cerurilor şi aşezarea pe pământ a “Cuvântului” pucios, căci “Cuvântul” Pucios este Judecătorul care face, de 55 de ani încoace, judecata oamenilor:

“Binecuvântată să fie ziua aceasta şi lucrarea ei, căci astăzi desfac cerurile ca să se vadă scaunul de judecată, cuvântul Meu care adună înaintea Mea toate neamurile de pe pământ, ca să le arăt lucrarea Mea, cea de a doua venire a Mea, tainica Mea împărăţie peste ucenicii Mei din mijlocul neamului român, căci pământul român a fost ales dintru început ca să împlinesc pe el taina Noului Ierusalim, taină păstrată în Tatăl pentru facerea din nou a lumii, pentru împlinirea Scripturilor de cer nou şi de pământ nou, taina venirii Fiului Omului după şapte veacuri de la facerea cea dintâi a lumii. Amin. Iată, vin şi scriu pe pământ şi în cer, cer nou şi pământ nou pe pământul român, căci am spus prin prooroci: "încă o dată voi clătina cerul şi pământul, încă o dată voi alege Ierusalimul". Amin. Ierusalimul este locul Meu de odihnă. Ierusalimul este taină a venirii Mele. Aceasta înseamnă Ierusalimul, aşa cum a însemnat acum două mii de ani taina aceasta. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-08-2003)

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (IV)

Deasupra “ieslei” de la “Noul Ierusalim” cerul s-a deschis şi aşa a fost localizat cerul cel nou şi pământul cel nou al Pucioasei:

“Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-aţi făcut sălaşul păcii la voi, că Mi-aţi dat voie să-Mi fac prin voi sălaş de pace şi de cuvânt peste pământ. Iată cer nou şi pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată. Deschid mereu şi cuvintez şi Îmi las glasul peste pământul acesta nou.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-01-1995)

În anul 1995 se consemnează 40 de ani de la aşezarea cerului cel nou şi a pământului cel nou la Pucioasa:

“O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-05-1995)

În 11 iunie 1995, cerul cel nou şi pământul cel nou sunt o realitate palpabilă la Pucioasa:

“Duhul Sfânt să Se bucure în voi, şi din voi spre mulţimi. Pace vouă întru Duhul Sfânt al nădejdii! Nu vă potriviţi la veacul acesta, la glasul veacului acesta. E veacul cel nou şi cel sfânt cu voi. E împărăţia cerurilor cu voi pe pământ. E cer nou şi pământ nou. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11-06-1995)

Consemnăm aşadar cel puţin 5 (cinci) referinţe concrete care pretind că cerul cel nou şi pământul cel nou au fost definitiv aşezate pe făgaşul lor la Pucioasa. Cinci luni mai târziu de la ultima referinţă (cea din 11-06-1995), cele ce erau, nu mai sunt, căci odrăslirea cerului celui nou şi pământului celui nou sunt din nou reprogramate pentru viitor, semn că afirmaţiile anterioare care vorbeau de împlinirea acestei proorocii erau profund mincinoase:

“Creşti, copile, creşti, şi sub creşterea ta va odrăsli cer nou şi pământ nou, căci toate înviază şi se fac noi sub paşii tăi când tu creşti. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-1995)

Deşi pucioşii sunt numiţi de unii teologi “sectă”, ei se consideră de fapt “cei aleşi”, căci pentru ei orice sectă înseamnă alegere bună pentru Dumnezeu, înseamnă turmă mică şi aleasă după merite, aleasă din turma cea mare care s-a depărtat între timp cu totul de ascultarea Stăpânului şi de credinţă:

“[...] ca şi cei din vremea Mea mari în ranguri şi care vă numeau pe voi, ucenicii Mei, secta Nazarineanului, [...] Iată, aceştia te numesc pe tine sectă, poporul Meu, că atât ştiu ei să zică şi să înţeleagă, aşa cum şi cei din vremea Mea făceau. Tu însă eşti cules de Mine dintre spini şi dintre ciulini şi ţi-am dat faţă şi ţi-am dat viaţă zi de zi să ai din Mine, şi aşa eşti tu un trup cu Mine şi un duh cu Mine şi eşti templul Meu şi eşti casa Mea de oaspeţi[...]”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Nu există în Biblie sintagma “secta Nazarineanului”, aceasta fiind o invenţie calificată a liderilor pucioşi, pentru a şi susţine sofismele cu falsuri şi cu pretenţii de raţionament inductiv. Pucioşii fac aici în mod forţat asocierea dintre “secta pucioşilor” şi expresia biblică “eresul nazarinenilor” (v. Faptele Ap. 24,5), eludând deosebirile majore dintre cele două situaţii:
1. Nu e totuna secta cu eresul. Secta este accentuarea calificată a eresului, iar corijarea ei devine aproape imposibilă, îndată ce s-a înregistrat desprinderea efectivă a sectarilor de trupul Bisericii. Un simplu eretic este în continuare în trupul bisericii şi ar putea fi eventual convins că greşeşte şi întors la dreapta credinţă; un sectar este ieşit din trupul Bisericii şi este practic imposibil să-l întorci acolo unde el a dezertat de bunăvoie. Ereticul nu este neapărat sectar, dar sectarul este întotdeauna eretic.
2. Nazarinenii îl aveau în mijlocul lor pe Iisus Nazarineanul, deci acuzaţiile ce li se aduceau aveau pe undeva un suport real. Pucioşii pretind că sunt şi ei “nazarineni”, dar nu-L au pe Hristos între ei, ci au un duh care pretinde că este Hristos şi care vorbeşte în numele Lui. Or, Hristos nu S-a mai despărţit de trupul Său după înviere, aşadar toţi cei care pretind că sunt “Hristoşi” vorbitori din cer, dar nu au trupul lui Hristos cu rănile Sale care pecetluiesc şi vădesc acest trup, sunt nişte impostori, sunt nişte Antihrişti.

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (V)

Pentru pucioşi, impostura duce la formalism livresc , astfel încât însăşi răstignirea lui Iisus a fost un act dintr-o piesă tragică a antichităţii:

“[...] şi mai ales învierea Mea, după ce actul răstignirii Mele de către Caiafa a pecetluit judecata răstignitorilor Mei şi a tuturor celor încăpăţânaţi pentru credinţă [...]”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Pucioşii consideră că A doua Venire a lui Hristos este însăşi venirea “Cuvântului” de la Pucioasa, care începe cu anul 1955. Înseamnă că Hristos este deja venit pe pământ de 55 de ani (!!) chiar dacă în acest interval nu L-a văzut nimeni. Pucioşii înşişi îmbracă într-o taină mincinoasă şi misterioasă această “venire”, ei pretinzând sistematic faptul că 14 pucioşi îl primesc pe Hristos-Cuvântul (ceea ce nu e adevărat! Niciodată n-au existat 14 “primitori”, ci întotdeauna una):

“ O, ce este grăirea Mea cea de azi? Ea este venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om ca să clatin încă o dată cerul şi pământul sub mărirea cuvântului Meu [...]”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Această afirmaţie a pucioşilor este contrazisă de însăşi proorocia Scripturii, care anunţă prin doi îngeri o venire triumfală a lui Hristos pe norii cerului, venire pe care toţi oamenii o vor vedea, aşa cum au văzut şi Înălţarea lui Hristos la cer:

10 Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
11 Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer. (Faptele Ap. 1, 10-11)

Liderii pucioşi îi acuză pe păstorii din BOR că mint din zi în zi mai mult, că nu-L iubesc pe Dumnezeu şi că îi păstoresc pe enoriaşi doar din interes personal:

“ Uitaţi-vă în Scripturi, o, fii ai oamenilor, că dacă nu veţi asculta aşa, veţi fi minţiţi din zi în zi mai mult, căci nu iubesc pe Dumnezeu cei ce vă păstoresc pe voi, că pentru ei şi nu pentru Mine vă păstoresc ei, şi ei nu vă trag spre Mine, ci spre ei vă trag.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Pucioşii mai pretind că cei care îi contestă sunt aceiaşi care “au falsificat” cartea Apocalipsei, “umblând la ea” şi traducând cu sintagma “mii de ani” locul pe care pucioşii îl traduc “o mie de ani”. Ei mai pretind că A Doua Venire a lui Hristos ar fi fost proorocită să aibă loc după 2000 de ani de la Înălţarea Lui la ceruri, iar Hristos ar fi venit deja, în anul 1955, atunci când nimeni nu se mai aştepta:

“O, aşa merg Eu în zilele acestea cu lucrarea cuvântului Meu prin ucenicii Mei cei de azi şi se scutură de Mine şi de ei cei ce fug de venirea Mea, şi care s-au încumetat să umble în cartea lui Ioan, cartea Apocalipsei, despre care Ioan a scris să nu se scoată şi să nu se adauge la ea, iar ei au umblat şi au scris lungime de vreme şi au tras de firul numărului scris şi n-au mai scris un număr, şi au scris fără de număr anii împărăţiei omului, şi au îndepărtat fără de număr vremea învierii morţilor şi au stricat omul la minte şi la aşteptare şi la nădejde şi la credinţă, şi l-au învăţat pe om să se culce şi să doarmă liniştit şi să nu mai aştepte venirea Mea cea scrisă în Scripturi să se împlinească după două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl, număr scris de apostolul Ioan, după descoperirea lui Dumnezeu arătată lui, dar care cu taină mare s-a împlinit pe pământ, iar Eu am venit când nimeni nu se aştepta şi nu se aşteaptă să mai vin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (VI)

Pucioşii îi critică pe ierarhii din BOR pentru că poartă pe cap mitră cu pietre scumpe, asemuindu-i cu papa de la Roma, care şi-a pus chiar trei coroane pe cap. Toţi sunt criticaţi aspru pentru diverse preocupări lumeşti care chipurile, le-ar fi dragi, dintre care pe primele locuri se află sportul, vacanţele, vizitele oficiale reciproce între capii mari ai lumii, politica de toate felurile:

“Ba, din contra, staţi în faţa oamenilor cu coroană pe cap, bătută cu pietre scumpe, şi staţi aşa faţă în faţă cu Mine, Cel încoronat cu cununiţă de spini sângeroşi frunţii Mele dumnezeieşti, şi iată, mai aveţi un pic şi vă veţi pierde de tot mintea, ca papa de la Roma, care nu s-a mulţumit ca voi, numai cu o coroană, ci şi-a pus una peste alta trei coroane, ca să se teamă omul de el ca de o ameninţare şi să aibă putere peste inima omului blestemul lui că va arde în focul cel veşnic cel ce nu se închină lui cu supunere ca lui Dumnezeu pe pământ, când el slujeşte la mulţi idoli, ca şi voi, la mulţi dumnezei, cărora le zice: sport, vacanţă, vizite între capii mari ai lumii, politică pe toate laturile [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Fini observatori ai spectrului electromagnetic în general şi a spectrului optic în special, Pucioşii au mai descoperit un delict grav în BOR: preoţii şi episcopii din BOR s-au îmbrăcat în roşu, şi tot în roşu au învelit şi cărţile lor de slujbă. Cămaşa roşie îmbrăcată de unii creştini este un afront impardonabil adus lui Hristos:

“V-aţi îmbrăcat în roşu şi nu vă temeţi să faceţi aşa, căci voi faceţi ascultare de satana şi de culoarea lui aleasă lui, şi până şi cartea Evangheliei aţi băgat-o sub învelitoare roşie, şi toate cărţile bisericeşti le înveliţi aşa! O, cine-ţi dă ţie să faci aşa dacă te-ai aşezat să stai cel mai mare peste biserica neamului român? O, de ce, tată, nu-ţi place să fii român? Unde s-a pomenit român îmbrăcat în cămaşă roşie, când el a fost mereu după cuvântul Scripturii îmbrăcat, în cămăşuţă albă, de in curat, şi cu cingătoare de creştin încins, semn al puterii sfinte peste coapsele lui?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Cei care “au umblat” la cartea Apocalipsei traducând ta hilia eti cu mii de ani sunt aceiaşi care şi-au numit peste ei un ierarh cu numele de “tată” pe pământ, deşi un singur Tată este în ceruri:

“ O, iată cine a umblat în cartea Apocalipsei, în care ucenicul Meu a scris pentru vreme o mie şi iarăşi o mie de ani, cale măsurată de Dumnezeu pentru venirea Lui iarăşi pe pământ, iar cei ce n-au iubit să stea ucenici, s-au sculat din timp şi şi-au făcut aşezare tare şi aparte şi au ieşit şi şi-au pus peste ei tată şi aşa l-au numit şi-l numesc, după ce Eu am spus cuvânt proorocesc acum două mii de ani ucenicilor Mei şi le-am spus lor: "Voi pe nimeni să nu numiţi tată pe pământ, că Unul este Tatăl vostru, Cel din ceruri este", şi aşa i-am învăţat Eu pe ei să stea ucenici, şi să nu stea mari pe pământ peste oameni, ci doar să-i înveţe de la Dumnezeu calea. O, nu este tată pe pământ, ci numai în cer este, şi Unul este, şi Se numeşte Dumnezeu, iar cei ce-I sunt fii, Îi spun Lui: Tată. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală
 

237. “Talibanii” pucioşi relansează mania milenaristă, după o reţetă originală (VII)

Duhurile care se dau drept “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” grăiesc şi ele, întregind mesajul pucioşesc cu acuzaţii la adresa felului în care se hirotonesc preoţii în Biserică. Aceşti falşi “apostoli” pretind că vrednicia candidatului la preoţie nu mai este verificată prin întrebare de la episcop către popor, ci impusă cu forţa de către episcop poporului, prin cuvintele “Vrednic este!” :

“ Pe vremea când noi, ucenicii Tăi, mergeam şi ridicam spre Tine din loc în loc fii credincioşi venirii Tale, biserică a Ta pe pământ şi cu slujirea Ta prin ea, şi nu a omului, noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi, ca să aibă pe masă prin slujitori trupul şi sângele Tău de hrană cei ce se făceau fii ai Tăi pe pământ, şi întrebam pe toţi credincioşii dacă ştiu ei de e vrednic sau nu de preoţie cel ce avea să fie aşezat să facă hrană din cer pe Dumnezeu la creştini, iar creştinii ne vesteau după adevăr dacă este sau nu vrednic de preoţie cel ce urma să se facă slujitor credincios bisericii Tale. O, de multă, multă vreme nu s-a mai lucrat ca şi noi pentru felul alegerii slujitorilor, şi iată, altfel se întâmplă, căci taie şi spânzură, după cum spune vorba înţeleaptă, numai cei ce stau mari peste gloate, şi cu puterea toată stau, şi altfel zic aceştia şi nu mai zic cum ziceam noi, întrebându-i pe cei ce erau biserica Ta dacă e sau nu vrednic cel ce urma să fie slujitor. Acum zic ei, ei singuri peste capul celui ales de ei şi îl vestesc ei vrednic pe acela şi zic tuturora: „Vrednic este!“, şi toţi se apucă să cânte la fel: „Vrednic este!“, şi aşa răspund, dar nu la întrebare răspund, ci cu hotărârea luată sub cheie de către ei, şi aşa folosesc ei cheile, ca să încuie şi ca să descuie cu ele şi zic că Tu ai dat cheile ca să se lucreze cu ele aşa.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Observaţia mea: nu este adevărat ceea ce spun aceste duhuri referitor la “impunerea candidatului”! (măcar la un episcop pe care îl cunosc!) La câte hirotonii am asistat eu, acolo unde hirotonea Î.P.S. Teofan al Moldovei, se auzea limpede cum întreabă: “Vrednic este?” “Dignus est?” “Axios?”; presupun că şi ceilalţi episcopi intonează la fel aceste strigări, în sensul unei interogări, nu a unei impuneri forţate. Deci, ce duhuri sunt acestea care mint?

Dacă reflectăm însă la fraza: “[...] noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi [...] “, ne întrebăm de ce nu se raportează şi pucioşii la ea, ei care şi-au ridicat dintre ei “preoţi”, “diaconi” şi “arhierei” fără punerea mâinilor episcopului, deci fără horotonie canonică, validă. Aspectul acesta este mult mai important şi mai grav decât a scormoni nuanţele unei simple intonaţii a unei fraze. Vorba proverbului: “Râde ciob de oală spartă”.

Dar acuzaţiile ce vin de la aceste duhuri, care se legitimează singure cu numele de “Petru şi Pavel”, nu mai contenesc. Preoţii şi episcopii sunt acuzaţi la grămadă că “sug de puteri casele şi avuturile oamenilor” – deşi pucioşii înşişi sunt specialişti în “recuperarea” caselor văduvelor bătrâne pe care apoi le “internează” în chibuţurile lor, unde este adevărat că le îngrijesc, dar şi aşteaptă să moară; tot ei sunt specialişti şi în chivernisirea avuturilor sustrase prin fraudă de intermediari (vezi “cazul” Viorel P.). Clericii mai sunt acuzaţi că au haine cusute cu fir strălucitor, că n-au milă de cei necăjiţi, că se preocupă doar de cununii şi de înmormântări. În realitate, hainele strălucitoare se folosesc doar la slujbe, iar în rest se folosesc haine cernite, lungi şi incomode, pe care puţini dintre laici le-ar agrea ca să le poarte măcar de curiozitate, nicidecum toată viaţa. Pucioşii în schimb nu folosesc haine negre, lungi şi incomode, ci haine albe şi răcoroase, cu chimire late, iar la slujbe se îmbracă numai în haine albe ca patriarhii, ceea ce poate fi o formă de mândrie echivalentă cu cea pe care o simt cei care – eventual – se mândresc cu hainele lor strălucitoare. Există destui preoţi care au milă de cei necăjiţi şi destui (cei mai mulţi) care fac toate slujbele conştiincios, nu numai pe cele de cununie sau de înmormântare. Aşa că generalizarea aceasta n-are nici un rost, decât acela de a aduce acuzaţii nefondate întregului cler al BOR:

“[...] aşa vă spunem noi vouă, slujitorilor care staţi azi sub nume de preoţi şi de episcopi pe pământ. Voi sugeţi de puteri casele şi avuturile oamenilor zdrobiţi de valurile vremii. Voi luaţi pe voi haine cusute cu fir ca să străluciţi şi să atrageţi privirile şi inimile celor slabi şi necăjiţi şi n-aveţi milă de ei, şi ar trebui să aveţi dacă v-aţi ales să fiţi slujitori pentru ei, dar nu numai să-i cununaţi şi să-i înmormântaţi, o, nu numai atât, ci trebuie să le puneţi sub picioare calea care-l duce în rai pe om, nu în lumea aceasta, şi dacă nu aşa faceţi voi, ce slujiţi voi pentru plată de la Dumnezeu?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Ortodocşii sunt căinaţi că au rămas puţini după Marea Schismă prin care a luat fiinţă catolicismul, doctrină rătăcită ce a impus un “sfânt părinte” al întregii lumi:

“O, învăţaţi lucrarea ucenicilor, voi, slujitori de peste biserici! E mititică turma ortodoxă, dar dacă eşti trează, nu te teme, turmă mică, aşa a zis Domnul. Cei mulţi au ieşit afară şi şi-au ales tată de pe pământ, împotriva învăţăturii lui Hristos, Care ne-a spus să nu numim pe nimeni tată pe pământ, ca să-L avem de tată pe Tatăl Cel din cer.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Duhurile pucioşeşti cu pretenţia de “apostoli” concluzionează că toţi preoţii de pe pământ (cu excepţia “preoţilor” pucioşi, desigur) sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, ca să pară păstori şi ca să înşele oile şi să le ucidă cât mai bine:

“ [...] noi, ucenicii Domnului acum două mii de ani, ne-am aşezat, şi am aşezat-o pe ea apoi de viaţă a bisericii lui Hristos pe pământ, biserica dintr-o mie văzută, şi să fiţi nădejde mare de biserică sfântă şi nebiruită în zilele ce vin, când toate luminile de la toate ferestrele se vor stinge de la vijelia lepădării de credinţă, care va sufla peste tot prin omul cel îmbrăcat în haină de păstor ca să poată el ucide cât mai bine turma, cât mai mult.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-07-2010)

Concluzie: Speculând o erezie clasică, milenarismul, liderii pucioşi o adaptează la doctrina lor şi se lansează apoi în invective lipsite de temei la adresa Bisericii majoritare şi a slujitorilor ei. Doctrina neo-hiliastă a “talibanilor” pucioşi este menită să creeze confuzie, angoasă şi servilism necontrolat în rândul supuşilor lor. Duhurile întunericului sunt chemate în ajutor, cu identităţi celebre dar false, pentru a da credibilitate “proorocilor” antihrişti, care vorbesc cu îndrăzneală, se contrazic şi mint în numele lui Hristos, fără măsură şi fără teama ridicolului.

BIBLIA DE LA 1688 a lui CANTACUZINO
 

Eu am biblia de la 1688 a lui CantaCuzino in vremea pastoriei Preasfintitului parinte Chir Teodosie in format original cat si format electronic dupa cel original. Iata ce scrie la cap 20 din apocalipsa:

Citire biblia 1688:
"Si vazuiu inger pogorandu-se den ceriu, avand cheia celui fara fund si lantu mare in mana lui. Si prinse pre balaurul, pre sarpele cel de-nceput,carele iaste diavolul si satana.Si-l puse pre el in cel fara fund si l-au inchis pre el si au pecetluit deasupra lui, ca sa nu mai insele limbile,pana se vor implini 1000 de ani.Si dupa aceasta trebuie el sa se dezlege putina vreme. Si vazui scaune si sazura pre eale si judecata li sa dat lor si sufletele celor daramati pentru marturia lui Isus si pentru cuvantul lui Dumnezeu si carii nu s-au inchinat hiarai, nici chipului ei, si n-au luat insemnare pre fruntea lor si preste mana lor.Si au trai si au imparatit cu Hristos 1000 de ani."

Deci aici scrie 1000 de ani, nu miile de ani. Si sunt multe astfel de diferente intre biblia cea de la 1688 si cea tiparita de acum care spun ei ca ar fi dupa cea de la 1688. Dar apar schimbari grave in unele capitole.
DE exemplu la Isaia cap 9:

" Isaia 9.1 Degrabă fă ţara Zavolonului, pământul Neftalimului şi ceilalţi cei spre marginea mării şi decindea (dincolo) de Iordan, Galilea Limbilor.
9.2 Norodul cel ce mergea întru întunearic văzu lumină mare; ceia ce lăcuiescu în locul şi umbra morţii, lumina-va lumina preste voi.
9.3 Pre cel mai mult al norodului ai pogorat cu veselie si se vor veseli inaintea Ta [ca] cei ce se veselesc la seacere si in ce chip cei ce prada prazi.
9.4 Pentru cace s-au luat jugul cel ce preste ei zace si toiagul cel preste grumazul lor, pentru ca toiagul celor ce cer l-au risipit ca in ziua aceea ce era pre Madiam.
9.5 Cace toata podoaba adunata cu viclesug si haina cu impacaciune vor plati si vor vrea de sar fi facut arsi cu foc.
9.6 Căce Copil s-au născut noao, Fiu şi să deade noao, Căruia domnia să făcu preste umărul Lui, şi se cheamă numele Lui: „Al marelui sfat Înger, minunat Sfeatnic, Dumnezău tare, biruitoriu, Domnu Păcii, Părintele veacului celui viitoriu”, pentru că voiu aduce pace peste boiari şi sănătatea Lui. Şi mare e stăpânirea Lui, şi păcii lui nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui să o îndirepteze pre ea şi să sprijinească cu judecată şi cu direptate, de acum şi până în veac."

Aici este vorba despre un ţinut „spre marginea mării”, dincolo de Iordan, unde se vorbesc alte limbi (Galileea Limbilor), deci nu ţinuturile evreilor! O ţară unde „poporul cel ce mergea în întuneric văzu Lumină mare”. Căci Fiu ni s-a dat nouă, al cărui nume este Al marelui sfat Înger, minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, biruitor, Domnul Păcii, Părintele veacului viitor. Acest Fiu nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui, deci nu este din seminţia lui David.
Se prooroceşte despre un Fiu care ni se va da, care nu este din Galileea, nu se numeşte Emanuel şi nu este din scaunul lui David.
Hristos a spus evreilor: Si se va lua imparatia lui Dumnezeu de la voi si se va da neamului care va aduce roadele sale...

Pe cand in biblia tiparita actual in acest cap sunt schimbari majore de zici ca este alt cap. Au fact astfel de lucruri cu intentie si spre propria lor pierzare.

Iata redarea cap 9 de la Isaia din biblia actual tiparita de biserica ortodoxa.
"8.23 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În vremurile de dedemult el a supus pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.
9.1 Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.
9.2 Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor.
9.3 Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.
9.4 Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în flăcări!
9.5 Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie."

Deci cred ca :"NO COMENT..."
E total scimbat. Clar. Cu totala intentie!!!!

Eu am fot la o expozitie a operelor lui Marian si Victoria Zidaru prin anii 1996-1997 (nu mai retin exact). Trebuie sa marturisesc ca m-a impresionat ca si arta...insa mi-a pus un mare semn de intrebare ca spiritualitate.
Eu stiu ca tot ce este secretos, tot ce se face pe ascuns nu e de la Dumnezeu. Hristos n-a facut nimic pe ascuns, din contra.

Cum a aparut acest fenomen, cum s-a dezvoltat si la ce nivel este la ora actuala...pentru mine este cel putin bizar...
Marturisesc ca nu mi-am pierdut timpul sa-i studiez, n-am mai facut cercetari si sapaturi adanci si pentru astia, tot ce am spus mai sus se bazeaza fix pe ce am simtit cand am luat contact cu ei, iar asta se repeta de cate ori am ocazia sa citesc ceva despre ei sau sa vad ceva despre ei, motiv pentru care raman la concluzia mea: ceva undeva este putred ...

...In ciuda faptului ca eu il iubesc si-l apreciez foarte tare pe P.S Irineu Pop, bietul episcop nu a fost la prima greseala de acest gen de a da binecuvantare fara sa vada cui si apoi sa se caiasca si sa-si retraga binecuvantarea (prima data s-a intamplat cu gruparea lui Visarion Iugulescu care oricum este mai aproape de normalul ortodoxiei fata de cei de la Noul Ierusalim).

Ref. "BIBLIA DE LA 1688 a lui CANTACUZINO"
 

Nu este nici o noutate faptul că destul de multe traduceri ale Bibliei (inclusiv cea din 1688) au folosit expresia “o mie de ani”. Acest lucru a fost semnalat şi aici. Totuşi, faptul că sunt multe nu este un argument solid că respectivele traduceri sunt neapărat şi corecte, deoarece ele sunt multe doar pentru simplul fapt că au fost copiate unele după altele. O traducere corectă se raportează însă numai la original, nicidecum la copii ale acestuia.

Cât priveşte “exemplul” dat de bob 2909, preluat din Isaia cap.9, el este de-a dreptul irelevant. Sunt, într-adevăr, unele diferenţe de nuanţă, dar nicidecum de fond. Ar fi trebuit ca paralelismul să se facă nu la nivel de text, ci la nivel de frază, sau chiar de fragment de frază, şi atunci s-ar fi văzut mai limpede că “schimbările majore” anunţate de bob 2909 sunt de-a dreptul minore:

- ... ţara Zavolonului, pământul Neftalimului /... pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali;
- ... marginea mării şi decindea (dincolo) de Iordan, Galilea Limbilor. /calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.
- Norodul cel ce mergea întru întunearic văzu lumină mare;/ Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare
- ceia ce lăcuiescu în locul şi umbra morţii, lumina-va lumina preste voi./ şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.
- Pre cel mai mult al norodului ai pogorat cu veselie / Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui.
- ...si se vor veseli inaintea Ta [ca] cei ce se veselesc la seacere si in ce chip cei ce prada prazi./ El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor.
- Pentru cace s-au luat jugul cel ce preste ei zace si toiagul cel preste grumazul lor, / Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte,
- ...pentru ca toiagul celor ce cer l-au risipit ca in ziua aceea ce era pre Madiam./ Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.
- Cace toata podoaba adunata cu viclesug / Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic
- ... si haina cu impacaciune vor plati si vor vrea de sar fi facut arsi cu foc./ şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în flăcări!
- Căce Copil s-au născut noao,/ Căci Prunc s-a născut nouă,
- ... Fiu şi să deade noao, / un Fiu s-a dat nouă,
-... Căruia domnia să făcu preste umărul Lui, / a Cărui stăpânire e pe umărul Lui
- ... şi se cheamă numele Lui: / şi se cheamă numele Lui:
- ... „Al marelui sfat Înger,/ Înger de mare sfat,
- ... minunat Sfeatnic, Dumnezău tare, biruitoriu, / Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor,
- ... Domnu Păcii, Părintele veacului celui viitoriu”, / Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie."

Şi cum comentează bob 2909 aceste deosebiri de nuanţă, care sugerează mai degrabă evoluţia limbii române în decursul a câteva secole? Iată cum:

“E total scimbat. Clar. Cu totala intentie!!!!”

De unde se vede că totala intenţie nedisimulată a lui bob 2909 este să acuze, printr-un raţionament şchiop, că BOR că “a şcimbat cu totală intenţie Biblia”; nu se ştie de ce şi cu ce scop, dar a scimbat-o! Clar! No coment...! zice dumnealui într-o romgleză fără de cusur, sesizând cu ochiul lui de vultur, că în loc de Dumnezău se scrie acum, în chip fraudulos, Dumnezeu.
Deci, noi va trebui să înţelegem, mutatis-mutandis, că şi “şchimbarea” sintagmei originale (1000 de ani ) în cea “contrafăcută” de BOR (mii de ani) este operată de asemenea “cu totală intenţie” şi "spre propria lor pierzare". Ceea ce trebuia demonstrat, căci la bob 2909, scopul scuză mijloacele.

Adică, Biblia actuală este un fals calificat. Io-te, belea!

Bine zice un proverb despre unii care se cred şavanţi calificaţi: “Unde dai, şi unde crapă!”

Arta Zidarilor din acele vremuri era o artă cu tendinţă. Iar tendinţa era un misionarism obscur, care le fusese inoculat de către liderii pucioşi care le “prooroceau” că “şi pietrele şi lemnele vor vorbi” despre secta lor, care era pe vremea aceea într-o acută criză de publicitate (nu descoperiseră încă avantajele internetului). Iar ”pietrele şi lemnele” erau sculpturile şi icoanele celor doi artişti.
Cum a apărut acest fenomen? Aşa cum apare o avalanşă, aparent din nimic. E de ajuns ca un bulgăre să o ia razna, la vale. Restul vine de la sine. Din trupul întreg al zăpezii se rupe ceva, apare un strat, o fascie care o ia la vale şi mătură totul în calea ei.
Toate “mişcările” rreformiste care se vor “mai sfinte”, “mai ortodoxe”, “mai rigoriste”, “mai fundamentaliste”, au în ele germenii unui fascism religios care glisează insidios de la erezie spre sectarism, fascism religios care era denumit în vechime “schismă”. De la erezie la schismă – iată titlul unei cărţi scrise de un ilustru cercetător în mlaştinile păscute cu poftă – pohta ce au pohtit ei – de ereziarhi şi de mişcărişti.
Oare n-a fost bună intenţia lui Iosif Trifa? Dar el a murit cu o dureroasă strângere de inimă, gândindu-se cu frică la ce va urma după moartea lui. Iar rezultatele se cunosc. Chiar dacă o facţiune a “mişcării” a fost “recuperată” tardiv, cu eforturi disperate, de către câţiva preoţi entuziaşti din BOR, totuşi “mişcarea” a născut şi o “fiică vitregă” care a ales calea fasciei, a schismei. Orice intenţie de a fi “cineva”, adică mai presus de semenii tăi anonimi, ascunde în ea păcatul mândriei, deci germenele căderii.

...
 

Da. Bun. Daca asta s-a inteles din ce am zis eu. E ok.

Eu cred insa ca adevarul va iesi la iveala si lumina va triumfa. Toate la timpul lor.

Eu cred ca Iisus Hristos se va arat la timpul cuvenit in Romania. Si ca aici va fii la vremea cuvenita scaunul de judecata al marelui Imparat in care toate popoarele vor veni si vor fi judecate.Inclusiv romanii. Dupa cate marturii au fost in decursul timpului.

Arsenie Boca a spus ca la un moment dat se va arata o cruce de stele deasupra muntilor fagarasi.

Cred ca va fi un razboi mondial si multa lume va fi triata.Da cred. E parerea mea.

Timpul va releva totul la momentul hotarat de divinitate.

Asa ca sa lasam timpul sa vorbeasca si mai putin noi.

Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva spunandu-mi parerea.

Va doresc o zi buna si o viata placuta. Amin. Maranatha!

Reflecţiile lui bob2909
 

Citat după reflecţiile lui bob2909:

1. Da. Bun. Daca asta s-a inteles din ce am zis eu. E ok.

2. Eu cred insa ca adevarul va iesi la iveala si lumina va triumfa. Toate la timpul lor.

3. Eu cred ca Iisus Hristos se va arat la timpul cuvenit in Romania. Si ca aici va fii la vremea cuvenita scaunul de judecata al marelui Imparat in care toate popoarele vor veni si vor fi judecate.Inclusiv romanii. Dupa cate marturii au fost in decursul timpului.

4. Arsenie Boca a spus ca la un moment dat se va arata o cruce de stele deasupra muntilor fagarasi.

5. Cred ca va fi un razboi mondial si multa lume va fi triata.Da cred. E parerea mea.

6. Timpul va releva totul la momentul hotarat de divinitate.

7. Asa ca sa lasam timpul sa vorbeasca si mai putin noi.

8. Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva spunandu-mi parerea.

9. Va doresc o zi buna si o viata placuta. Amin. Maranatha!

Răspunsuri la fiecare reflecţie a lui bob2909:

1. Desigur, dacă ai înţeles ce am înţeles din ce ai zis, e ok.

2. Mai mult ca sigur că adevărul iese şi va ieşi la iveală. E timpul, şi mereu este.

3. Da, însă Pucioşii pretind că Iisus Hristos a venit deja în România, şi vine mereu la ei începând cu anul 1955:

“ [...] Eu, Domnul, Mi-am croit, începând din anul 1955 calea Mea de venire cuvânt acum pe pământ [...]”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-05-2010)

Deci nu mai putem folosi timpul viitor: “se va arăta”. Tot ei spun că scaunul de judecată s-a arătat la data de 2-08-2003 (asta a fost deci “vremea cuvenită”, acum 7 ani; deci în trecut, nu în viitor), atunci când s-au deschis cerurile:

“Binecuvântată să fie ziua aceasta şi lucrarea ei, căci astăzi desfac cerurile ca să se vadă scaunul de judecată, [...] Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-08-2003)

4. Deocamdată nu s-a arătat, probabil că încă nu s-a dat momentul, ca să putem vorbi de un moment dat. [Munţii Făgăraş se scrie cu “F” mare şi fără “i” în coadă, chiar dacă sunt mai mulţi (munţi)].

5. Fiecare cu părerea lui. Se pare însă că nu va mai fi al treilea război mondial, deoarece a fost deja. A început în anul 2007, după cum a proorocit ultima “trâmbiţă apocaliptică” pucioşească (a noua, sau a zecea, cine le mai ştie numărul!), pe numele ei Nicu Gabriel, şi între timp războiul mondial s-a şi terminat, pentru că acum e pace cam peste tot pe pământ.

6. Poţi s-o formulezi şi aşa: "Momentul va releva totul la timpul hotărât de divinitate" ( e cam acelaşi lucru).

7. Noi îl lăsăm, dar mai întâi trebuie să înveţe el să vorbească (timpul) pe limba lui. Să vorbim mai puţin noi? De acord, mai bine puţin şi bun. Ce ne facem însă cu pucioşii, că lor le plac predicile logoreice!

8. Fiecare are dreptul la o părere. După ce ţi-ai spus părerea, eşti tot un oarecare printre fiecare, deci ai dreptul la altă părere (nu neapărat congruentă cu prima). Totul e să n-o impui şi altora, ca să nu-i deranjezi. Scuzele se acceptă. Errare humanum est.

9. Mulţumim, deşi s-a făcut noapte. Şi noi îţi dorim să ai parte de viaţă veşnică, deci plăcută. Domnul nostru va veni ! (la plinirea vremii, şi nu când vor oamenii, care sunt fie prea nerăbdători, fie prea nepăsători)

Dacă ştiam că-mi eşti potrivnică... şi că şi tu găseşti hibe la părintele Irineu Pop Bistriţeanul? E clar că ai nod la camilă!

Domnule şi gruparea părintelui Iugulescu este de la Dumnezeu, şi pe ei i-a chemat Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu niciunchip nu a greşit părintele Irineu, ci iată Domnul l-a lăudat pe părintele Iugulescu pentru mulţimea de fii duhovniceşti... iar tu spui că e o greşală ca robul Domnului, omul lui Dumnezeu, părintele Sofronie şi Irineu, cei mai înţelepţi dintre cei drepţi, iată au greşit? Păi spui matale dar spui dejaba!!!

Şi mai ai tupeul să spui şi că a greşit şi atunci când a binecuvântat şi a legat sfânta Cetate cu Legământ Sfânt şi binecuvântare şi blestem ce intră fără să resăecte lşegământul? Deci iată l-ai scos şi că e un greşitor plin de greşeli ce are greşelile în obijnuinţă... Nu vă este ruşine? Oare a studiat cineva viaţa acostor mari sfinţi părinţi?

Păi draga mea duşmancă, că iată acum sunteţi pare-se 4 graţii dar nu mă sperii de voi ci de minciunile şi păcatele şi mândria şi făţărnicia mea, iar de la tine nu m-am aşteptat cu niciun chip la aşa ceva; păi Părintele Irineu a greşit fatal o singură dată în viaţa lui, dar e drept că în mod fatal, dar nu era greşala lui pedeantregul ci a fost băgat prin şantaj în ea exact cum a fost băgat regele Mihai ca să abdice şi să părăsească Ţara:

A greşit cu adevărat atunci când a acceptat să meargă să retracteze binecuvântarea şi a ridicat mâna împotriva mea, a fiului său duhovnicesc, şi a zis împotriva Cuvântului lui Dumnezeu şi a trăitorilor sfintei Cetăţi:

''sectă rea'' şi a aruncat cu piatra... ieşindu-i pe gură 3 duhuri de draci, de broască râioasă care merg la toţi împăraţii pământului ca să-i strângă de războiul zilei celei mari, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu... Împotriva Împăratului Împăraţilor, şi Domnul Domnilor.

Dar i s-a iertat aceasta de Dumnezeu căci nu cu inima a hulit şi nu cu inima lui a aruncat cu piatra ci el ''a făcut nebună ascultare de judecata mincinoasă a sinodului gLumii'' care l-a pus să semneze ca la partid ascultare de omul-tătuc ce a luat el, tătucul gLumii, locul lui Dumnezeu ca să se îmbrace în purpură şi stacojiu.

Şi atunci şi-a pierdut limba şi mâna dreaptă în gheenă, dar nu şi inima, nu şi mintea, nu şi credinţa ci iată că încă este legat de satana şi în temniţa celui rău şi va avea necaz 10 zile aşa cum este scris, despre unii dintre Noi. (La ăia despre care este scfris mă refer, şi nu la mine.)

Dar de la Domnul i s-au iertat hulele şi poate că şi-a recuperat limba şi mâna dreaptă... căci nu cu inima a hulit şi nu cu inima a ridicat piatra împotriva Domnului.

Deci nu mai minţiţi despre părintele meu Irineu, căci el m-a scos din fundul băălţii, şi Părintele Sofronie şi Irineu sunt Lumina cea mai mare întru care sălăşluieşte Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, şi sunt fii preaiubiţi înaintea Domnului.

Şi Oare nu a fost Domnul secretos? Nu există Taină sfântă ţinută de Dumnezeu? Cine mai ştia de Înviere, cine mai ştia cum avea să moară decât Ilie, Moise, Petru, Ioan şi Iacov? Şi fireşte Maica Precistă... Şi pentru ce o ţinea ascunsă?

Iar în ce priveşte miile de Ani, păi e gata, suntem în plină campanie de înviere, căci cei 2000 de ani câţi au fost scrişi au trecut, aşa cum este scris, şi în a TREIA ZI VA ÎNVIA, căci este scris că ''veţi dărâma acest Templu dar în trei zile Îl voi ridica din nou'' şi mai este scris ''Noi le vom face pe toate!'' dar şi că se va lua de la ei, de la poborul viclean şi desfrânat şi prea tare la cerbice şi făţărnicie, şi deci era vorba de Templul Creaţiei Sfinte! De Templul Înţelepciunii, de Templul lui Dumnezeu. Căci trupul Domnului şi Templul Domnului este Cerul şi Pământul cel ieşit din ape. Şi sunt Moştenirea Mielului de la Tatăl.

Deci Iubire, asta ţi se întâmplă dacă te bazezi numai pe simţuri... ajungi şi tu o statuie printre celelalte trei graţii, lingvistele lui bantichrist căci ''avară-i vopsit gardul şi-n lăuntru leneopardul''.

Dacă nu mă crezi atunci poate îţi aminteşti de o păţanie:
Păi a fost trimis sf. Antonie cel Mare de Dumnezeu undeva ca să vadă o nevoinţă mai mare ca a lui, căci credea despre sine că plineşte nişte nevoinţe foarte mari, căci chiar plinea... şi a mers, a ajuns într-o cârciumă, o cârciumă ca toate cârciumilele din gLume, şi acolo slujea o femei ca şi chelneriţă şi el a văzut că această femeie era ciupită mereu de oameni beţi şi pofticioşi şi cu toate astea îi servea fără obrăznicie, şi cu respect...

Şi s-a mirat Antonie cum de o femeie ca asta are o nevoinţă mai mare ca a lui, şi n-a crezut ci a zis că asta e curvie cu satana... Dar Glasul Domnului i-a zis ''cerceteză Antonie'', şi s-a dus să stea de vorbă cu ea, undeva deoparte, şi a întrebat-o despre viaţa ei, şi a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu şi ce face pentru asta... şi i-a povestit ea cum are un copil pe care îl creşte din ce câştigă în cârciumă, şi asta face toată ziua, serveşte beţivi, gLumeţi, drumeţi, ţigani, pofticioşi, curvari obsedaţi... şi cam asta... şi Antonie a vrut să plece crezând că asta nu e cineştie ce nevoinţă, căci nici nu era, ci era un fel de slujire a satanei şi curvie cu satana chiar în casa satanei, în cârciumă... şi atunci a vrut să plece crezând că Domnul a dorit doar să-l încerce dacă pofteşte o astfel de viaţă sau dacă se va mândri cu nevoinţa lui şi a vrut să plece, dar glasul Domnului iarăşi i-a zis, ''Cercetează Antonie... şi nu te înctrede numai în simţurile tale...''

Şi atunci Antonie iar a mers la chelneriţă şi a luat-o deoparte, şi a întrebat-o dacă nu cumva nu i-a ascuns ceva din viaţa ei... că precis mai face ceva ce nu i-a mărturisit, ci ţine ascuns... şi a jurat-o să spună căci e voia Domnului ca să-i spună.

Şi abea atunci a mărturisit femeia că:

Are un cui în şlapii, un cui bătut în talpă la pantofii de lemn pe care îi foloseşte, şi oridecâte ori cineva o pofteşte sau o batjocureşte sau o ciupeşte sau o prinde în braţe sau de formele ei, sau o sărută, de fiecare dată ea calcă în acel cui ca să nu cadă în păcat ori în plăceri ori să se ia la discuţie cu clenţii...

Şi atunci a recunoscut sfântul Antonie că femeia aceea avea înaintea lui Dumnezeu o mai mare nevoinţă ca a lui, şi a plecat fericit.

Deci ceva este putred, dar nu unde credeţi voi ci în Danemarca, adică în minţile nimfomane şi curâioase ale unor sărmani rătăciţi aşa ca mine, tânărul moşul putregaiul mâncav-ar Raiul, de vii! Că doar v-am spus că eu nu-s prooroc ci un mic mare păcătos mirean păcătos din poBor, iar ceea ce ştiu e simplu, o parte e din ce este scris, iar o alta este dar de sus... şi nu sunt un privilegiat... ci oricine caută... pe Cale... i se va da, că Domnul iubeşte pe orcine Astăzi aude şi nu-şi mai învârtoşează inima ci şi-o lasă cercuită la cerbice şi ceriad ca să nu i se mai învârtoşeze şi ca să nu mai asculte el mereu ca boua încăpăţâţânată ca uitând să se uite fără băgare de seamă exact ca un ''fericit'' viţel de aur la poarta înaltă şi largă, poarta nouă... şi defapt el se crede un fericit al satisfacţiei poftelor babilonului... că doar se ştie ce înseamnă Înalta Poartă!

Sovi eu nu sunt dusmanul nimanui, decat al meu propriu....eu am spus si repet ca pe PS Irineu de cand l-am vazut si auzit prima data intr-o slujba l-am iubit si respectat...este un mare traitor al ortodoxiei...dar pentru lucrarea pr. Visarion Iugulescu pe care o cunosc destul de bine caci am stat printre ei si am vazut ce le poate pielea, nu am nici o consideratie...iar pentru cei de la Noul Ierusalim nu am decat mari rezerve pentru ca nu stiu mare lucru despre ei iar cat stiu imi e de ajuns ca sa ma tin de-o parte.
Mie Biserica Ortodoxa si marii ei duhovnici pe care i-am cunoscut si am discutat de zeci de ori cu fiecare, mi-au oferit tot ceea ce eu stiu si cunosc acum despre sfanta mea credinta...imi iubesc ortodoxia mai mult decat orice si Cuvantul lui Dumnezeu eu nu l-as da pentru mii de cuvinte spuse de cei de la oricare alta adunare, lucrare sau chiar secta.

Eu sunt convinsa ca daca o singura data un crestin l-a cunoscut pe pr. Sofian Boghiu (eu l-am avut duhovnic cativa ani), pe pr. Cleopa dela Sihastria, pr. Arsenie Papacioc si pr. Teofil Paraian , pr. Calistrat de la Barnova care ma cunosteau ca pe un cal breaz, pr. Lavrentie Sovre de la Frasinei si multi altii mai mult sau mai putin cunoscuti...etc, eu sunt sigura ca acei crestini care macar o data au auzit un cuvant de la acesti mari sfinti contemporani, pot sa spun, nu au cum sa se mai uite in gradina unora ca cei despre care am mai spus mai sus.

Asta este parerea mea, a unui muritor de rand, in rest toate le stie si le judeca Dumnezeu.
Repet: sunt doar propriul meu dusman ca nu sunt in stare sa-mi invang propriile pacate...si in rest nimic

Deci e clar, te-ai înfofolit în duhovnici, şi te-ai unit cu cele trei graţii şi mă crezi şi tu sectă rea, antichrist, curvar cu satana şi te ţi deoparte... că cică nu le-ai da... învăţăturile lor... păi iată că vorbeşti degeaba căci le-ai dat deja!

Nu mă aşteptam la diavol ca să-i aducă duşmani pe cei pe care... dar şi Iscariotul a fost cel mai înţelept dintr ucenici... şi a ajuns sluga lui bantichrist... iar dumneata... nu ţi-am spus că ai noduri mari la camilă? Sau nu vezi că judecata strâmbă ţi-a întunecat minţile! Trist...

Foarte bine... adă-mi toate învăţăturile duhovniceşti în contră şi Domnul le va face pleavă în vânt... paie între focuri...

Nu credeam că şi pe tine te-a cumpărat satana! PĂCAT!

Am modificat:

Înalta Poartă, adică artă; ceartă, ce artă? Artă Maţială! Deci dacă chiar sunt un prooroc şi eu de şi nu eu, atunci zic aşa în memoria lui Emilian şi a lui Avva Pambo:

Dacă tot mereu dorm şi nu mă păzesc, atunci în clipa următoare precis o să caz în ispită şi apoi o să ''mă ridic'' prefăcându-mă că nu s-a întâmplat şi uitând ca să mă pot mândri cu vrednicia mea... un fel de vrednic că poot să hulesc şi să înjur şi să mă mâniu pe fratele meu şi pe sora mea Iubirea...

Dar mai înainte de frăţieTate şi de soriciTate este Domnul nostru Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu... iar dacă preferi să te asociezie cu cele trei graţii că cică tu îi ştii pe duhovnici şi ştii şi celelalt adunări... deci îi ştii tu... atunci eu nu te opresc... şi măcar ştiu că îmi eşti şi dumneata duşmancă! Şi a zis Domnul, iubiţi pe vrăjmaşii voştrii... dar nu cumva să-i ascultaţi sau să-i urmaţi căci vă târăsc în gLume ca să vi-l înscăuneze pe tătucul fărădelegilor, pe cel născut dintr-o desfrânată jidoavcă... Deci să nu semnaţi!

Deci poroorcia mea este atât:
Dacă nu ascult pe Dumnezeu ca să mă păzesc de ispite, atunci, în clipa următooare voi cădea în păcat şi apoi mîndrindu-mă voi afirma lăudându-mă înainte gLumii şi a lui Dumnezeu, cu trufie, că defapt sunt vrednic şi nu am căzut ci a fost o tactică a mea perfectă, izvorâtă din planul ăla scurt, foarte scurt, planul planurilor pe care nimeni nu le bagă în seama, planul cel înţelept. Planul ''fericirii''. :41::64::69::21:... deci dacă nu ascult atunci în clipa următoare cu siguranţă o să intru prin Înalta Poartă... aia largă, largă de tot.

Iar pentru MM, repet mesajul, aşa ca pentru suicigaşca talibabanilor:
 

Poate că m-oi unge mai târziu cu porcii de slănină din textele postate de MM ca să îngecteze puișorii gălbiori ca să se lase târâiți de găină prin grădină, ca să mă bronzeuz mai bine... și poate că am să-i citesc și concluziuniunea... dar mi-e frică de punctul negru al desfrânării... căci vom ajunge la un punct MORT... și dacă n-ai priceput punctul acela... atunci e în zadar, e zădărnicie, căci o să ne începeM iar la ceartă, ce artă? Artă marțială, arta desfrânărilor, desfrânarea mică atrăgându-se cu desfrânarea mare și pismuindu-se una pe alta cu stoicism pentru duhul minciunii măririi de sine, și se vor duela ca uitucii, uitând voit și cu încăpățâțânare pe clipa viitoare, pe ziua de mâine... căci își fac misiunea de azi cu ardoareoare și supunere iar apoi se sinucid de frică, udând noaptea canapeaua... toți iepârașii și slujitorii lor beroici, zicând că e un fel de demnitate, de libertate... iată, au slujit stăpânul... da de unde! Era spânul deghizat în harapalb! Cpci au slujit lăcomia binelui ca să fie ei plin și de lăcomia răului, tot din lăcomie să le aibă ei pe amîndouă exact ca semnul ăla chinezesc... că le place lor numai văruit așa orice ar mânca, așa le place ca într-o artă tragică a grimaselor... le place răzbubunarea sadică... și sigur că e o plăcere... e plăcerea de a născoci... și născocești, și născocești, și știi și știi, căci ai răspunsul... iar răspunsul nu e altceva decât planul ăla scurt pe care l-ai pus la cale exact ca pe o întrebare... iar dacă știi răspunsul, atunci ceea ce faci ce este? Educație? Păi cum poți face educația altora cu răspunsul tău? Păi nu Dumnezeu trebuia să fie Cel ce ar fi fost nevoit să dea toate răspunsurile? Nu în Cartea Sfântă? Nu în Cuvântul lui Dumnezeu găsim Calea Vieții? Nu în Cer? Nu în dragostea curată din noi? Nu în sinceritate? Voi ziceți că în minteresul artistic? În ceartă? În arta marțieului? Păi dacă e Marți e Belgia, dar moșii și strămoșii noștri marți sau joi nu făceau nimic decât se rugau și sărbătoreau pe Domnul, deci noi de ce ne ocupăm cu grozăvia toată săptămâna? Până și Duminica...

Căci ce se întâmplă nu este altceva decât grozăvia, doar că la om e viceversa față de aia sfântă a Lui Dumnezeu... la om se bazează pe lăudăroșenii și pe minciună, pe minteresul viclean... La Dumnezeu pe sfânta Cruce.

Deci ce aș putea să-i cânt vulpii altceva decât că dacă iar îmi deschid gura, pliscul, o să vă omor... și chiar o să ziceți că și eu sunt prooroc deși v-am mărturisit mereu că nu sunt altceva decât un mic mare păcătos mirean mare păcătos din poBor ce Crede în Cuvântul lui Dumnezeu și-L ascultă, ca Dar de la Domnul, și a ajuns așa exact ca tânărul moșul putregaiul, un bătrân rău și tânăr putred, tânărul moșul putregaiul mâncav-ar raiul, deci Raiul să vă mănânce de vii!

Și poate am să citesc grozăviile postate mai sus, deși e pericol de intoxicare... e pericol mortal. Dar până atunci n-aveți decât să stați în așteptare că iar vin și o să mă dau mare... deși nu vă e clar că eu sunt mic cât un punctuleț roșu?

şi continuarea:

Răbdare că vine imediat Costiclă... deși îi este cam frică... de ispisisikăă.



sau cum spunea părintele Arsenie Papacioc:

Răbdaree, Răbdărică, Răbdăroi... ; şi am zis şi adăugat eu: ...ca să nu te preschimbi în miroi! (un fel de moroi ceva mai pervers.)

Şi cum e miroiul: păi e aşa ca un papanaş umflat nu cu pompa ci cu trompa şi apoi îngheţat şi apoi vidanjat şi care puieştie pe guriţă alţi papanaşi mai mici exact după chipul şi asemănarea sa, exact ca nişte bule, bule de săpun, şi ăştia mici merg la toţi împăraţii pământului ca să-i cheme la război după formula: ''sculaţi voi hororovopsiţi ai mătreţii, voi bossundiţi la foArte SpUS... Hai la burta cia mare, voi bossundiţi la foarte SpUS'', deci cu ce arte, cearte, păi arte marţiale.

Dragul meu bob de grâu... Nu ai greşit cu nimic ci aşa este,

Scaunul de judecată este în România, războiul a început în 2007 dar este război purtat de Dumnezeu, este prohibiţa impusă de Duhul Sfânt... Cerul duce război împotriva omului rău şi necredincios...

Deci aşa este precum crezi, şi nu ai greşit cu nimic, deci nu este aşa cum insinuază lingvistele ce vor să te reânveţe limba de lemne vopsite... şi te mai şi corectează gramaticăcal... nu le este ruşine după tonele de porci vărsate pe caiet... porci de cerneală amară exact ca sepia sau caracatiţa sau meduzele... vroind mereu ca să injecteze cu slănină puişorii de găină ca să se lase târâţi prin tină de scroafă turbată şi muşcată de vulpea ce a păcălit pe corb, ca să o lase să târâie pe puii gălbiori prin grădină...

Iar Domnul este scris să biruiască dar nu singur ci Împreună cu cei ce cred, au dreptate şi plinesc poruncile până la sfârşit, căci Singur a mai biruit gLumea odată, acum 2000 de ani...

Deci miile de ani s-au sfârşit... că nu a fost vorba de mii de ani ci de 2000 mii de ani şi aşa a lucrat satana ca să nu se ştie omul că vor fi exact 2000 de ani şi apoi începe sfârşitul, ca să nu se pregătească... deci sfârşitul a început şi războiul este în curs, căci a început în 2007 Al Treilea Război Mondial, războiul duhovnicesc, şi în România se va da lupta cea mai grea, după mărturia preotului ortodox Gabriel, şi a altor prooroci, Sundar Sing (SingVrey) sau a preotului ortodox Alexandru.

Să fii iubit!

Dragul meu bob de grâu, uite aşa e războiul! ''bobul lui se preschimbă în tăciune şi el se crede grâu nedreptăţit'' păr prooroc Arsenie Boca... oare ce este bobul acela altceva decât Credinţa.

Sau aşa:

:49::60::49:... (no c...ommment...ă, adică ce să mai tort zic mereu babelor surde, unde nu e nici Dumnezeu nu cere, că n-are cui, s-au dus să bată out, exact cum s-a întâmplat cu cuibul ăla de cuci ce jucau footbal în avion, și când vine doctorul de la closet și întreabă pe rezerva rămasă ce stătea pe bancă de rezerve: -Păi, unde sunt ceilalți? Răspuns: Au plecat să bată out! Și uite cum după ei s-au dus și copii tot să bată out! Așa că pâna atunci îmi cânt Patria!

Căci războiul se dă pe bază de CAFIA! Cafia neagră şi fierbinte şi aburindă de la tanti grijania pe gustul tău ca să-ţi ghicească ea apoi norocul în zaţ, cum o să fie şi cât de bine o să trăieşi sub ascultare totalitară de tătucul nenea, îmbrăcat în roşu şi în stacojiu şi câte şi mai câte o să descoperi în nisisip... secrete minteresante după secrete minteresate, rodite de ispisisikaa cia neagră a lui nenia în nisisip şi acoperite apoi şi puse sub pază tare de către eretele de pe umărul drept a lui nenia...

Deci dragul meu lasă fetele să se facă muze sau graţii pentru una din casele celor trei purcelaşi... Nici una din cele 3 case nu va rămîne... căci piatră pe piatră nu va rămîne din casele păcătoşilor, adică a purceluşilor şi până şi casele sfinţilor clădite pe stâncă se vor clătina... înainte Lui Dumnezeu... ca clătinate de cel mai mare cutremur. Dar Creştinii cinstiţi şi cuminţi nu vor păţi nimic aşa că nu au de ce să se teamă că nu ei vor pieri ci doar păcătoşii vor pieri... şi toate meşterelile păcatelor lor. Toată grozăvia lui negjiniţă.

Câteva remarci la panseurile lui Vsovi:
 

Câteva remarci la panseurile lui Vsovi:

Panseul: Dacă ştiam că-mi eşti potrivnică... şi că şi tu găseşti hibe la părintele Irineu Pop Bistriţeanul? E clar că ai nod la camilă!

Remarca: Nici tu nu eşti mai breaz, ba chiar o întreci, că fata asta a exprimat doar o dezamăgire personală şi atât. Dar tu îţi dai în petic ceva mai încolo, unde îl scoţi pe Irineu că “a aruncat cu piatra” în Pucioşi... “ieşindu-i pe gură 3 duhuri de draci, de broască râioasă” şi drept pedeapsă “atunci şi-a pierdut limba şi mâna dreaptă în gheenă”.

Panseul: Domnule şi gruparea părintelui Iugulescu este de la Dumnezeu, şi pe ei i-a chemat Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu niciunchip nu a greşit părintele Irineu, ci iată Domnul l-a lăudat pe părintele Iugulescu pentru mulţimea de fii duhovniceşti... iar tu spui că e o greşală ca robul Domnului, omul lui Dumnezeu, părintele Sofronie şi Irineu, cei mai înţelepţi dintre cei drepţi, iată au greşit? Păi spui matale dar spui dejaba!!!

Remarca: Orice “grupare” şi “mişcare” pseudo-ortodoxă nu este de la Dumnezeu, ci de la oameni, şi are în ea sâmburele nemulţumirii, al revoltei şi al schismei, dispreţuindu-i pe ceilalţi fraţi de credinţă pentru aşa-zise “neîmpliniri” (inventate de ei, "aleşii" care se cred a fi neprihăniţi, mântuiţi şi "sfinţi"). De aici se recrutează “mişcăriştii”, blasfemiatorii, rascolnicii, lozincarzii care umblă din biserică în biserică strigând “Jos patriarhul comunist!” şi alte blestemăţii anti-ortodoxe. Ei sădesc neîncredere în Biserica strămoşească şi în slujitorii ei, îi îndepărtează pe creştini de la obligaţiile lor fireşti, creează dezordine şi panică în timpul Liturghiilor şi sunt iniţiatorii schismelor, dintre care cea a Pucioşilor este cea mai agresivă, prin promovarea unui întreg lanţ de erezii a căror îndrăzneală frizează impertinenţa.

Panseul: Şi mai ai tupeul să spui şi că a greşit şi atunci când a binecuvântat şi a legat sfânta Cetate cu Legământ Sfânt şi binecuvântare şi blestem ce intră fără să resăecte lşegământul? Deci iată l-ai scos şi că e un greşitor plin de greşeli ce are greşelile în obijnuinţă... Nu vă este ruşine? Oare a studiat cineva viaţa acostor mari sfinţi părinţi?

Remarca: Nu e vorba de nici un tupeu, ci de o remarcă foarte pertinentă. Excesele făcute prin anii 1991 de către Irineu, fiind influenţat şi înşelat profund de către liderii pucioşi (care una spuneau şi alta făceau pe ascuns) au fost greşeli pe care Irineu a avut curajul să şi le recunoască ulterior cu tărie, în mai multe rânduri. Ţi-am recomandat să-l contactezi personal, să te convingi singur dacă stăruie şi azi în părerea proastă pe care şi-a făcut-o despre pucioşi sau (Doamne fereşte!) s-a întors pe furiş la locul unde a vărsat.

Panseul: Păi draga mea duşmancă, că iată acum sunteţi pare-se 4 graţii dar nu mă sperii de voi ci de minciunile şi păcatele şi mândria şi făţărnicia mea, iar de la tine nu m-am aşteptat cu niciun chip la aşa ceva; păi Părintele Irineu a greşit fatal o singură dată în viaţa lui,

Remarca: Asta zicem şi noi, că a greşit fatal atunci când a crezut că “mişcăriştii” din Biserică sunt ortodocşi autentici; dar ei erau vopsiţi. Iar când a dat o ploicică de sus, s-a dus vopseaua şi au rămas goi.



Panseul: Şi atunci şi-a pierdut limba şi mâna dreaptă în gheenă, dar nu şi inima, nu şi mintea, nu şi credinţa ci iată că încă este legat de satana şi în temniţa celui rău şi va avea necaz 10 zile aşa cum este scris, despre unii dintre Noi. (La ăia despre care este scfris mă refer, şi nu la mine.)

Remarca: De unde ştii tu că “este legat de satana”? Când vor veni aceste “10 zile de necaz” peste el? Nu de alta, dar să-l anunţăm pe bietul om să-şi facă provizii de pâine şi apă şi să stea închis în casă.


Panseul: Deci nu mai minţiţi despre părintele meu Irineu, căci el m-a scos din fundul băălţii...
Remarca: Nici tu să nu mai minţi despre el, ca să nu mai dai cu fundul în baltă.


Panseul: Iar în ce priveşte miile de Ani, păi e gata, suntem în plină campanie de înviere, căci cei 2000 de ani câţi au fost scrişi au trecut, aşa cum este scris, şi în a TREIA ZI VA ÎNVIA, căci este scris că ''veţi dărâma acest Templu dar în trei zile Îl voi ridica din nou''

Remarca: Ce spui, Franz? Păi nu învie Domnul acum 2010 ani în urmă? Îl ţinuşi tu 2000 de ani mort, şi abia după ce trecură, te hotărâşi să declanşezi “campania de înviere” şi să-L scoţi la lumină ? Adicătelea, tu zici ca-n Biblie, că la Dumnezeu 1000 de ani sunt cât o zi, aşa că dacă trecură două zile cât 2000 de ani, uite că veni a treia zi şi învie Domnul, iar acum urmează să împărăţească cu voi (cei "aleşi şi şfinţi") exact 1000 de ani, mileniul de "a treia zi după Scripturi”?


Panseul: Şi abea atunci a mărturisit femeia că: Are un cui în şlapii, un cui bătut în talpă la pantofii de lemn pe care îi foloseşte, şi oridecâte ori cineva o pofteşte sau o batjocureşte sau o ciupeşte sau o prinde în braţe sau de formele ei, sau o sărută, de fiecare dată ea calcă în acel cui ca să nu cadă în păcat ori în plăceri ori să se ia la discuţie cu clenţii...

Remarca: Păi, cuiul dacă “e bătut în talpă”, nu calcă mereu pe el? Sau, cât nu e ispitită, îl scoate din talpă ca să poată călca lesne pe talpa pantofilor de lemn (care, după cum pretinzi, erau, concomitent şi şlapi de cauciuc), şi îndată ce vine ispita de la clienţi, femeia îşi bagă repede cuiul în talpă, ca să aibă în ce călca apoi, ca să simţă înţepătura şi să nu cadă în păcat ?


Panseul: Deci ceva este putred, dar nu unde credeţi voi ci în Danemarca, adică în minţile nimfomane şi curâioase ale unor sărmani rătăciţi aşa ca mine, [...] Că doar v-am spus că eu nu-s prooroc ci un mic mare păcătos mirean păcătos din poBor ...

Remarca: Păi da! Cică “Gura păcătosului, adevăr grăieşte!”, şi aici se potriveşte.

Deci ne e cum zic eu după Cuvântul lui Dumnezeu ci aşa cum zici tu: viceversa, ca deobicei, viceversa vicentoarsa viceglobul pămîntesc plin de panseluţe... Şi cui prezinţi tu disecţia asta pe cobai în faţa clasei de gretini? Folosind aşa un lingbaj de avăcâţelaşe ce explică atât de frumos celorlalţi avocăţelaşi ca împreună să smintească poBorul... că cică eu sunt sectă rea, curvesc cu dracu, sunt răscolnic sau paranoic cu delir paranoid şi alte minciuni când defapt una şi bună o au ei, grozăvia regelui omidă ce strigă din gură de şarpe că ştie că i se apăropie sfârşitul... şi ce este aia GROZĂVIA... nu am să explic acum.

Deci draga mea duşmancă nu mai striga hai-da-hai că eu iar o să strig ohoho! Şi nu are sens să-ţi mai răspund că oricum tu nu discuţi şi pentru tine nu contează căci tu şti răspunsul, ştoi sfârşitul... e ăla care l-a plănuit nenia pentru tine, e planul ăla scurt, scurt de tot... deci nu-mi bat gura de pomană dacă baba şi-a astupat urechile cu dopuri de plută! Şi mâncă toate panseluţele din grădină asezonate cu porci de slănină întinşi pe caitul de teme pentru puişorii de găină.

Tu Haida-hai, iare eu ohohoo! Şi tu iar Hai! Tot înainte mândri pioneri... pentru regele ăla al tău, regele omidă.

Dar al meu este altul: Acesta.

Deci eu nu am minţit despre Irineu ca tine şi am spus că i-a iertat Dumnezeu pentru pocăinţa lui sfântă, limba şi mâna dreaptă cu care a făcut unicul păcat al vieţii sale, şi cică sărmanul a făcut ASCULTARE... pe cînd tu stârneşti mereu minciuni şi furtuni într-un pahar cu apă plină de cheaos... cheaos reigns.

Aşa că fiecare cu regele lui, al ''sinodului'' vostru e ăsta şi să vă fie de bine.

Iar al meu Acesta, Cel care trage linia! Aşa că mergeţi de bateţi out în altă parte şi nu pe la uşa mea.

Şi pentru ce culege MM, adică defapt cele 3-4 graţii că le-a crescut mereu suicigaşca, deci pentru ce culeg ele panseuri din grădină? Păi ca să lipească mărci păştale, mărci şi remărci... ca să ducă păştaşii apoi păşta tuturor pansionarilor... dar nu ştiu de ce le lipeşte ea mereu pe toate numai şi numai de fruntea mea... sau a mea? Că cică eu sunt un actor grăbit!.. Dar ea? De ce nu mai respectă cântecul... şi apoi tot ea zice că: nu-i nimeni de vină. Adică mă păcăleşte mereu că cică tot ea-i de vină. Nu e ea vinovata ci nenia cu ispisisikaa lui aia neagră!!!

pentru MM
 

Deci pentru MM mesajul nu se schimbă... poate o da Domnul şi o pricepe ceea ce face! Că până atunci eu o să pun placa mea stricată şi o să repet la nesfârşit: ''Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!'' Deci ce pretenţii să am de la ei... că dacă mă uit la mine... mă apucă damblaua... apoplexia şi nu numai Apocalipsis.

Deci după 3 zile a înviat Dumnezeu şi om, Domnul nostru Iisus Hristos, iar a treia zi, cât o mie de ani o zi (după 2000 de ani) a ridicat şi Templul pe care l-aţi dărâmat voi! A rădicat din nou Templul lui Dumnezeu! Ce se aseamănă cu Templul lui David ridicat de fiul său Solomon, dar nu prea vă răsare, seamănă dar nu răsare... nu din pământ, fiindcă e o ţâră altfel... fie că e mai mic fie că e mai mare! Deci chiar este Unul aici mai mare ca Templul şi ca Altarul... şi cine pe cine sfinţeşte oare? Aurul pe viţel sau viţelul pe aur? Ghici ghicitoareoareoare! Ghici cine, cine oare e mai Mare! şi mai Tare în parcare! Păi e fata moşului... a Moşului Dumnezeu!

Şi revenind la subiect, e clar că au măsluit Biblia, toate bibliile sunt măsluite la Apocalipsă, căci au schimbat Cuvintele din Apocalipsis, spre a ascunde exactitatea celor 2000 de ani după care... Deci ca să poată scrie ei că sunt mii de ani, adică nenumărate mii de ani, şi ca să nu mai aştepţi nimic... să nu te mai pregăteşti... şi să-l slujească nestingheriţi pe regele lor cât s-o putea... şi au şi explicaţia, că cică numai la Trupul Său se referea rădicarea Templului în 3 zile, dar Hristos vorbea şi de Templul Noului Ierusalim, pe care l-au dărâmat fariseii de s-a rupt catapeteasma în două şi multe s-au prăbuşit în noaptea răstignirii Donului şi ei, iată-i cred că învierea Creaţiei s-a încheiat acum 2000 de ani şi deci... gata. Trei zile! Şi s-a dus repede... Şi asta a fost tot şi urmează nenumăratele mii şi mii de ani... Păi staţi aşa că doar Judecata cine o va face dacă nu va veni Domnul... şi pe cine va arde cu foc şi cu Pucioasă? Deci cele 2000 de ani au cam trecut! Iar templul Noului Ierusalim este refăcut! Este reclădit şi s-a luat de la ei! Atât de la farisei cât şi de la saduchei cât şi de la creţioniştii lui peşte prăjit pe jar de cărbuni de cître ursul păcălit de vulpe şi care împreună au păcălit pe corb!

Sau nu vede toată gLumea Templul şi Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim!?? Deci de acolo vine JUDECATA! Din Cer pe Pământ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ! Amin.

Iar voi...

Un caz nedorit de plagiat
 

Postarea #2211 semnată de „cunoscătorul Scripturilor” bob2909 este o mostră flagrantă de plagiat. Plagiatul a fost instrumentat de pe situl www.trambita.net , site construit şi intretinut de ucenicii ereticului IJ Francisc Maitreya, Maestru in Yoga Focului Cosmic ( plecat din trupul fizic pe lumea cealaltă la data de 05.06.2003, în spitalul judetean Baia-Mare, cu diagnosticul omenesc “stop cardiac”)
Aceştia se auto-intitulează „elevi la Academia Sufletului” şi propun „studiul biblic” intitulat „"Aceştia sunt cei doi Fii unşi" ( http://www.trambita.net/carti/Radu%2...fii%20unsi.htm )
În acest studiu se regăsesc şi frazele pastişate de bob2909, subliniate aici prin transcriere cu aldine. Transcriem în continuare câteva selecţiuni din acest text, în care „ucenicii Şfântului Francisc” construiesc cu abilitate o învăţătură eretică referitoare la unicitatea lui Hristos:

" Isaia mai scrie în continuare. Fac apel la Biblia de la 1688, deoarece în ediţia 1982 apar modificări majore: apare paragraful 8.23 care NU EXISTĂ în ediţia originală. Conţinutul lui este luat din 9.1 original, dar este modificat, asfel apare o separare, dând impresia că versetul 23 are acelaşi subiect ca şi cele anterioare. Dar în Biblia veche se vede unitatea informaţiilor acelui verset cu cele următoare, mai ales că e începutul unui nou capitol. În tabelul de mai jos aveţi cele două versiuni, cea nouă în stânga, iar cea veche în dreapta. [...]
Transcriu textul Bibliei de la 1688, pentru a se vedea şi mai clar:

Isaia 9.1 Degrabă fă ţara Zavolonului, pământul Neftalimului şi ceilalţi cei spre marginea mării şi decindea (dincolo) de Iordan, Galilea Limbilor.
9.2 Norodul cel ce mergea întru întunearic văzu lumină mare; ceia ce lăcuiescu în locul şi umbra morţii, lumina-va lumina preste voi.
9.6 Căce Copil s-au născut noao, Fiu şi să deade noao, Căruia domnia să făcu preste umărul Lui, şi se cheamă numele Lui: „Al marelui sfat Înger, minunat Sfeatnic, Dumnezău tare, biruitoriu, Domnu Păcii, Părintele veacului celui viitoriu”, pentru că voiu aduce pace peste boiari şi sănătatea Lui. Şi mare e stăpânirea Lui, şi păcii lui nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui să o îndirepteze pre ea şi să sprijinească cu judecată şi cu direptate, de acum şi până în veac.

Aici este vorba despre un ţinut „spre marginea mării”, dincolo de Iordan, unde se vorbesc alte limbi (Galileea Limbilor), deci nu ţinuturile evreilor! O ţară unde „poporul cel ce mergea în întuneric văzu Lumină mare”. Căci Fiu ni s-a dat nouă, al cărui nume este Al marelui sfat Înger, minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, biruitor, Domnul Păcii, Părintele veacului viitor. Acest Fiu nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui, deci nu este din seminţia lui David.
Se prooroceşte despre un Fiu care ni se va da, care nu este din Galileea, nu se numeşte Emanuel şi nu este din scaunul lui David.

Despre Domnul Iisus peste tot se spune că este din Galileea, se numeşte Emanuel şi este din neamul (scaunul) lui David.
Putem trage concluzia că această profeţie… nu se referă la Domnul Iisus, chiar dacă dogma nu e de acord. [...]
Din primul verset aflăm despre revelaţie:
1.1 Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan,
Deci Dumnezeu a dat-o lui Iisus, „iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o lui Ioan” (în sensul său original, cuvântul înger înseamnă mesager, trimis al lui Dumnezeu). Deci revelaţia Ioan o primeşte de la îngerul trimis de Domnul Iisus. Nu scrie nicăieri că Domnul Iisus i-a vorbit lui Ioan. [...]
Iar la finalul proorociei Domnul Iisus întăreşte totul:
22.16 Eu, Iisus, am trimis pe îngerul meu ca să mărturisească vouă acestea... [...]
În concluzie: Domnul Iisus spune El însuşi că a trimis un înger să vestească cele cuprinse în Apocalipsă, DECI NU EL LE VESTEŞTE! Deci Fiul Omului, pe care Îl vede Ioan la început NU ESTE Domnul Iisus, ci este îngerul (mesagerul) Său. Mesager care, după cum afirmă El însuşi, aşa cum se vede de mai sus, este: Fiul lui Dumnezeu, Alfa şi Omega, Începutul şi sfârşitul, Cuvântul Lui Dumnezeu, Împăratul împăraţilor, Domnul Domnilor. "

Şi iată acum textul lui bob2909, din postarea #2211, în care acesta strecoară plagiatul ( scos de asemenea în evidenţă prin aldine) prin care el a “descoperit” ceea ce descoperiseră şi “ucenicii franciscani”: “incompatibilităţi flagrante” între două versiuni echivalente ale Scripturii:

" Eu am biblia de la 1688 a lui CantaCuzino in vremea pastoriei Preasfintitului parinte Chir Teodosie in format original cat si format electronic dupa cel original. [...] Si sunt multe astfel de diferente intre biblia cea de la 1688 si cea tiparita de acum care spun ei ca ar fi dupa cea de la 1688. Dar apar schimbari grave in unele capitole.
DE exemplu la Isaia cap 9:

" Isaia 9.1 Degrabă fă ţara Zavolonului, pământul Neftalimului şi ceilalţi cei spre marginea mării şi decindea (dincolo) de Iordan, Galilea Limbilor.
9.2 Norodul cel ce mergea întru întunearic văzu lumină mare; ceia ce lăcuiescu în locul şi umbra morţii, lumina-va lumina preste voi.
9.3 Pre cel mai mult al norodului ai pogorat cu veselie si se vor veseli inaintea Ta [ca] cei ce se veselesc la seacere si in ce chip cei ce prada prazi.
9.4 Pentru cace s-au luat jugul cel ce preste ei zace si toiagul cel preste grumazul lor, pentru ca toiagul celor ce cer l-au risipit ca in ziua aceea ce era pre Madiam.
9.5 Cace toata podoaba adunata cu viclesug si haina cu impacaciune vor plati si vor vrea de sar fi facut arsi cu foc.
9.6 Căce Copil s-au născut noao, Fiu şi să deade noao, Căruia domnia să făcu preste umărul Lui, şi se cheamă numele Lui: „Al marelui sfat Înger, minunat Sfeatnic, Dumnezău tare, biruitoriu, Domnu Păcii, Părintele veacului celui viitoriu”, pentru că voiu aduce pace peste boiari şi sănătatea Lui. Şi mare e stăpânirea Lui, şi păcii lui nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui să o îndirepteze pre ea şi să sprijinească cu judecată şi cu direptate, de acum şi până în veac."

Aici este vorba despre un ţinut „spre marginea mării”, dincolo de Iordan, unde se vorbesc alte limbi (Galileea Limbilor), deci nu ţinuturile evreilor! O ţară unde „poporul cel ce mergea în întuneric văzu Lumină mare”. Căci Fiu ni s-a dat nouă, al cărui nume este Al marelui sfat Înger, minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, biruitor, Domnul Păcii, Părintele veacului viitor. Acest Fiu nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui, deci nu este din seminţia lui David.
Se prooroceşte despre un Fiu care ni se va da, care nu este din Galileea, nu se numeşte Emanuel şi nu este din scaunul lui David.

Hristos a spus evreilor: Si se va lua imparatia lui Dumnezeu de la voi si se va da neamului care va aduce roadele sale...

Pe cand in biblia tiparita actual in acest cap sunt schimbari majore de zici ca este alt cap. Au fact astfel de lucruri cu intentie si spre propria lor pierzare. "

Concluzia: Dacă pretenţiile noastre nu sunt anacronice, o minimă decenţă l-ar fi obligat pe bob2909 să specifice sursa folosită, nu să lase impresia că "judecăţile de valoare" copiate de la alţii îi aparţin exclusiv circumvoluţiunilor lui cerebrale. Mai ales că raţionamentul “franciscanilor” era orientat într-o cu totul altă direcţie, dar ingeniosul bob2909 nu s-a poticnit el în asta, căci i s-a părut că se potriveşte perfect de bine şi la interesul lui. În loc să observe şi să sancţioneze eresul "franciscanilor", care promovează "un înger" în locul lui Iisus Hristos, "înger" pe care îl numeşte Fiul lui Dumnezeu, Alfa şi Omega, Începutul şi sfârşitul, Cuvântul Lui Dumnezeu, Împăratul împăraţilor, Domnul Domnilor (subtilă jonglerie de a-l Promova pe Antihrist ca Locţiitor al lui Hristos!) el se mulţumeşte să-şi urmărească o idee fixă, după principiul "interesul poartă fesul".

Panseurile lui Vsovi
 

Panseurile lui Vsovi (II)

Panseu: Şi revenind la subiect, e clar că au măsluit Biblia, toate bibliile sunt măsluite la Apocalipsă, ...

Riposta: Serios, mon cher? Chiar toate? Să nu fi rămas niciuna întreagă, aşa, de sămânţă? Păi unde ar mai fi atunci purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Că zicea El mai demult: “...iată Eu voi fi cu voi în toate timpurile!”. Ori, zici matale că pe vremea când se făceau de zor măsluirile Apocalipsei, ieşise şi Dânsul o ţâră afară din Biserică, să ia aer curat?! Şi aşa n-a băgat de seamă blestemăţia măsluitorilor, care au măsluit în lipsa Lui la repezeală toate Bibliile, pe furiş, de n-a mai rămas una întreagă...



Panseu: ... căci au schimbat Cuvintele din Apocalipsis, spre a ascunde exactitatea celor 2000 de ani după care...
Riposta: Exactitatea asta e cam buclucaşă, că diferă la pucioşi. Unii pretind că cei 2000 de ani au fost 1955 (în acest an începea să trâmbiţeze Verginica); alţii că au fost 2007, an în care începea Al Treilea Război Mondial (adică, trebuia să înceapă, conform “proorociilor” Şfântului Prooroc Nicu Gabriel, dar se pare că s-a mai amânat o ţâră); iar alţii că a fost 2003, anul în care a început Judecata cea Mare şi Înfricoşătoare...

Panseu: Deci ca să poată scrie ei că sunt mii de ani, adică nenumărate mii de ani, şi ca să nu mai aştepţi nimic... să nu te mai pregăteşti... şi să-l slujească nestingheriţi pe regele lor cât s-o putea... şi au şi explicaţia, că cică numai la Trupul Său se referea rădicarea Templului în 3 zile, dar Hristos vorbea şi de Templul Noului Ierusalim, pe care l-au dărâmat fariseii de s-a rupt catapeteasma în două ...

Riposta: Asta chiar că e o noutate! În ce an a fost dărâmat Templul Noului Ierusalim, pe care l-au dărâmat fariseii de s-a rupt catapeteasma în două ? Aud? Că în Biblie vorbeşte doar de cel vechi... dar nu că fariseii i-ar fi rupt catapeteasma, ci un cutremur de pământ.


Panseu: ...şi multe s-au prăbuşit în noaptea răstignirii Donului...
Riposta: Unul, Mihail Şolohov, cică s-a inspirat de aici şi a scris o carte, “Pe Donul liniştit”... Alţii spun că la cotul Donului s-a prăbuşit armata germană... şi tot soiul de speculaţii s-au făcut pe această temă.


Panseu: ...şi ei, iată-i cred că învierea Creaţiei s-a încheiat acum 2000 de ani şi deci... gata. Trei zile! Şi s-a dus repede...
Riposta: Cică aşa scrie în Biblie: că 1000 de ani la Dumnezeu sunt ca o zi şi o zi ca 1000 de ani. De aici şi raţionamentul scânteietor al lui Vsovi: Au trecut, s-au încheiat 2000 de ani? Gata! Înseamnă că au trecut trei zile! Şi s-a dus (sic!) repede (zilele acestea trei).


Panseu: Şi asta a fost tot şi urmează nenumăratele mii şi mii de ani... Păi staţi aşa că doar Judecata cine o va face dacă nu va veni Domnul...
Riposta: Dragi Vsovi, nu vă neliniştiţi! Aşezaţi-vă la locurirli voastre! Pucioşii au spus clar că Domnul a venit în 1955 şi, după câţiva zeci de ani în care şi-a tras şi El sufletul, a început Judecata, mai exact începând cu anul 2003:

“Binecuvântată să fie ziua aceasta şi lucrarea ei, căci astăzi desfac cerurile ca să se vadă scaunul de judecată, [...] Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-08-2003)

Şi de atunci se judecă... şi se judecă... şi se judecă... şi durează... şi probabil că va mai dura ceva, că e mulţi la rând şi e cam colţoşi la judecată.

Panseu: ...şi pe cine va arde cu foc şi cu Pucioasă?
Riposta: Ghici ghicitoarea lui Vsovi! Răzbate din ea însă un iz de mândrie patriotică, gândind smerenia sa că... poate, poate, va avea şi el o şansă... că doar “cei de pe urmă vor fi cei dintâi”, nu?

Panseu: Deci cele 2000 de ani au cam trecut! Iar templul Noului Ierusalim este refăcut! Este reclădit şi s-a luat de la ei! Atât de la farisei cât şi de la saduchei cât şi de la creţioniştii lui peşte prăjit pe jar de cărbuni de cître ursul păcălit de vulpe şi care împreună au păcălit pe corb ! Sau nu vede toată gLumea Templul şi Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim!?? Deci de acolo vine JUDECATA! Din Cer pe Pământ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ! Amin.

Riposta: Au cam trecut de mult cei 2000 de ani, şi nimic nu se vede la orizont. Nu prea se vede de toată lumea nici Templul şi nici Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim, pentru că au cam crescut plopii fără soţ de la poarta “mănăstirii” şi nu se mai vede cupola Templului de prea multe frunze, iar primăria de la Glodeni se pare că a tocat banii pe alte prostii în loc să facă în primul rând “toaletarea” arboretului de pe uliţe.

:11:Un caz nedorit de plagiat
Lingvisvistele te bagă la plagiat... nu râde.


mariamargareta a făcut porci pe caietul de teme şi iar s-a făcut noapte:

Citat:

Postarea #2211 semnată de „cunoscătorul Scripturilor” bob2909 este o mostră flagrantă de plagiat. Plagiatul a fost instrumentat de pe situl www.trambita.net , site construit şi intretinut de ucenicii ereticului IJ Francisc Maitreya, Maestru in Yoga Focului Cosmic ( plecat din trupul fizic pe lumea cealaltă la data de 05.06.2003, în spitalul judetean Baia-Mare, cu diagnosticul omenesc “stop cardiac”)

Remarcă:
Probabil şi ''La Ţigănci'' este o carte eretică; Poate amintirile lui Mircea Eliade, şi aventurile lui cu Maitrey, o indiancă ispititoare, or fi fost nişte fabulaţii?
Păi chiar dacă ar spune dracii adevărul, ar fi El fals din pricină că îl mărturiseşte pe El fariseii sau saducheii? Sau pentru ce a zis oare Dumnezeu : ''De ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Cum puteţi vorbi Cuvintele Împărăţiei când în inima voastră este ura şi răutatea? Cum scoţi paiul din ochiul fratelui dacă în al tău este bârna?..'' S-a mirat de puii de năpârpărcă şi de vipviperă... şi de ceilalţi curâioşi, ciumegi şi leproşi...

Deci la lingvisvistele lui peşte prăjit, dacă spui Cuvântele Adevărului, cică ai face plagiat flagrant... Păi asta este Credinţa, să devi tu însuţi un plagiator flagrant trăitor al Domnului nostru Iisus Hristos ca un plagiat al Lui... sau probabil lingvistele lui peşte prăjit ne îndeamnă oare la a creia noi ceva, la a născoci câte ceva, la a inventa noi o mântuire după pofta ''dragostei'' noastre plină de patimi şi păcate ca să avem cu ce ne mândri? Ca inventatori neplagiatori? Păi ce inventator nu s-a inspirat de la nimeni? Deci nu te lua după tovarăşele educatoare lingvisviste care de dragul efectelor lingvisvistice îţi umplu caietul de teme cu porci amari de cerneală toxică aruncată din rezervoarele sepiei... Magdalena Cruela, ispisifiica lui nenia cu ispisisikaa, aşa ca să dea exemple de folosirea termenilor lingvişti cu încărcătură... atomică... rachete cu rază lungă... punând lingba babei gloanţe mai sus decât limba textului cu înţelesul din sinea lui. Vor ceva efecte gazetăreşti căci ele însele au ajuns la gazetă un fel de măscărice născocitoare de mascaradă, căci se cred adică la pâradă... şi ne pun pe noi la gazeta de păerete, că cică ne-a intrat în obicei... pe noi adică, să ne râdă toţi piticii, toate furnicile cu aripi care se strecoară. Nu le urâ! Lasă-le să-şi facă jocul lor dar nu te fă jujucăria lor! Adică nu judeca cot la cot cu ele, adică nu judeca de loc.

Iar după ce te-au făcut pe la plagiat apoi te bagă la erezii, secte, antichrism, schizofrenie, răscolnicie, dezbinare, ură faţă de preoţi şi patriarh, satanism şi ce mai vrei dumneata... adică îţi zice că eşti o răuTate adică oaia neagră ca să poţi fi acuzat cu tot tot tot ceea ce, cu ce ştie gLumea să te înrăiască, căci ea îşi ştie faptele ei, şi fiindcă ştie ea că aia e greşală, şi văzând paiul din ochiul tău, ţi le toarnă în cap pe toate ca să crezi ceea ce vrea ea şi nu ceea ce te-ai învăţat de la Dumnezeu, ci ceea ce zice ea, adică gLumea... Deci nu te lua după avocăţelaşele inqqqiziţiei gLumii că nu vor decît să te injecteze cu slănină ca pe puişorii GALBENI de găină ca să târâi şi tu pe unii şi pe alţii prin grădină! Defapt vor planul ăla scurt să-l ducă la împlinire: judecată, ură, răzbunare... de foame şi tu să crezi că ce faci e sau va fi fericire că cică ele te ajută, ''da'', e ajutorul şi fericirea ciorbului ce râde cu lăcomie de oala spartă, şi aşa se răzbunăbună ei împreună, fericindu-se, toţi ciorbii.

Cât despre interpretările fanteziste ale MM, cu învoire de la nenia, o să vorbim altădată... că aşa cu ceartă... n-are rost... Ce artă? Păi Arta Marţială... că nu mai practic de mult, m-am lăsat şi de yoga şi de şotokan şi de toate invenţiile mele ergonomice folosite la uciderea adversarului... deci le-am lepădat şi nu le mai agreez fiindcă nu sunt altceva decât desfrânări pe bază de grozăvia mâniei, şi nici meştereli tehnice, ştiinţifică fantastice, SiFi, roboţi sau maşini ucigaşe sau bombe gastronomice şi desfrânătoare nu mai fac, nu mai particip... dar până atunci, până îmi dau seama ce ziceţi voi, mai rău ca bomboanele atomice, şi ce susţineţi voi de fapt, trebuie să mă liniştesc şi să vă las ca să vă puneţi la punct cu cine este Melchisedek. Apoi Cine este Fiul Omului. Cine este Îngerul Domnului. Apoi să realizaţi cam ce a văzut sf. Ioan Teologul, cine a fost Ilie şi ucenicul său şi cine era minteresat în mizstorie ca să schimbe cuvintele proorociiei, a cărţii Apocalipsei, care era pecetluită sub blestem dacă va cuteza cineva să schimbe cineva, să adauge sau să scoată Cuvinte din Cartea Apocalipsis! Deci vezi dumneata suntem îndemnaţi de către Ioan la un Plagiat Exact! Să plagiem dar nu oricum ci Exact cum a fost scrisă Cartea Apocalipsis! Şi Sfântul se referă strict la Cartea Apocalipsei!

Deci vorbim altădată... că voi aşa le încurcaţi pe toate şi le viceversaţi de mă iau cu mâinile de ce mi-a mai rămas din pe chelie.:102::44::58:

pentru vsovivi
 

ma omule......! ce tot scrii in postarile tale?..... lol, nu stiu de te intelege careva....:23:

Păi cine citeşte înţelege... iar ceea ce scriu... numa' Dumnezeu ştie şi înţelege cu Adevărat.

Rebarcă la deruta stârnită.
 

Remarcă la ripostă:
Serios. Toate! Altfel nu s-ar fi încetăţenit minciuna şi bărfa intrând în ''Tradiţie''.
Remarcă la ripostă:
Dacă nu s-ar fi schimbat calendarele dându-se înainte ca ceasurile cu 13 zile înainte, şi dacă ar fi lăsat Cuvintele din Apocalipsis neschimbate, scose sau adăugate... atunci ar fi putut socoti tecerea celor 1000 de ani şi încă 1000 de ani. Şi când anume va să fie Începutul Sfârşitului. Deci Începutul sfârşitului a fost să fie la 1928! Iar abea în 2000 s-a intrat definitiv în sfârşitul veacului acesta păcătos şi mîndru, viclean şi desfrânat. Căci în 1992 s-a terminat rădicarea Templului şi a început restabilirea Creaţiei iar în 2003 s-a deschis şi s-a arătat scaunul de judecată iar în 2007 a început răzbelul cel mare, al III-lea mondial, al prohibiţiei Duhului Sfânt, de sus de la Dumnezeu, căci cCerul şi Pământul se luptă împotriva păcătoşilor şi a caselor lor... şi nu va rămâne piatră pe piatră din casele păcătoşilor.

Remarcă la ripostă:
Păi în momentul când Domnul a intrat în Templul cel Vechi, El, Templul a devenit proorocie sfântă a Noului Ierusalim, Înţelepciunea Creaţiei Înnoite şi restaurate, dar din păcate, pisma şi necredinţa fariseilor şi saducheilor au dărâmat şi distrus Templul şi a rămas aşa şi s-a luat de la ei. Iar a 3-a zi, exact după 2000 de ani este rădicat din Nou, şi este arătat scaunul judecăţii şi a început Războiul spre distrugere.
Remarcă la ripostă:
Păi atunci a fost răstignit regele Carol al II şi apoi regele Mihai, unsul Domnului, de către Antonescu, de către sovietici, de către nazişti şi fascişti şi hortişti, şi de către legionari şi partidele politice masonice şi capitalist populiste şi antiregaliste... şi aşa s-a întâmplat exact ca acum 2000 de ani... l-au scos un trădător.

Remarcă la ripostă:
Păi cum de acolo am zis dacă n-au trecut numai 2 zile cât o mie de ani? Nu trebuiau să treacă 3 aşa cum susţinea Nostradamus? Se vede deci că n-ai ghicit... ci de acolo ştiu că aşa era scris la Apocalipsis, 1000 de ani şi apoi încă 1000 de ani cum spune Cuvântul lui Dumnezeu. Iar eu bănuiam doar că e vorba de trei zile, ca o asemănare aşa cum a fost cu Domnul Iisus Hristos de Înviere, dar nu e vorba de aşa ceva ci e vorba de Înţelepciunea Creaţiei... Restaurarea ei în Veşnicie de către Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos prin care toate s-au făcut de la Tatăl dăruite nu păcătoşilor ci sfinţilor şi drepţilor! Deci raţionamentul meu chiar dacă nu e scânteietor ca al sfinţilor, totuşi nu poate fi ghicit de tanti grijania pe bază de zaţ de cafia. E vorba de altceva, e vorba de Eden, şi de Raiul pe care l-a sădit Dumnezeu în Eden.

continuarea mai jos

Continuare ca să ieşim din nălucifariferizare...
 

Remarcă la ripostă:
Păi a venit atunci când a ars pământul din curtea cu păpuşoi a părinţilor lui Veronica, atunci a venit ca un foc din Cer, Cuvântul lui Dumnezeu. Şi a venit în vederea pregătirii Judecăţii şi aşa a luat un pobor mititel şi l-a pregătit spre lucrarea sfântă a judecăţii. Dar dacă Veronica a pismuit-o pe Verginica şi s-a îmbrăcat în lux, atunci i s-a luat ei Darul Proorociei chiar dacă ea şi Ioan Iovan erau cei mai credincioşi din toată ortodoxia. Căci au ispismuit-o pe Verginica, Trâmbiţa Domnului, şi atunci a mai început odată Lucrarea în 1955. Lucrarea de pregătire, dar pe Verginica o pregătea de mult, de la 9 ani şi o cunoştea încă din pântecele maicii ei căci plină de suferinţe a fost sărmana fecioară curată încă din pântecele maicii ei, Andreiana. Şi toţi sfinţii s-au mirat de Verginica.

Remarcă la ripostă:
Păi este scris pe cine, cine sunt cei ce se vor pune pe foc ca lemnele... şi nimeni nu va avea parte de privilegii, de tratament preferenţial... Iar cei din urmă, cu siguranţă vor fi mai mari ca cei dintâi, căci mai mari ca Moise, şi Ilie şi Noe vor fi cei de pe urmă... dar dacă ei se pun mereu în faţă atunci să nu se mire... dacă va veni careva şi-i va pune 'napoi la locul lor, cu botul pe labe. Deci sigur că sper să am şi eu o şansă la Cer. Totul e să o şi iau! Că dacă ai avut şansa şi n-ai luat-o e mai mare durerea decât atunci când n-ai avut nici o şansă, cum mulţi copii păcătoşi au păţit-o. Şi omului nu-i e frică să piardă căci el crede că defapt aşa câştigă ceva... şi nu vede că făcând viceversa, n-ai cum să moşteneşti Învierea.
Remarcă la ripostă:
Tu ai vrea să vezi cum cad bombele sau vrei să vezi dărâmăturile fraţilor tăi ca să crezi... dar nici nu catadicseşti şi nu vrei cu niciunchip să te uiţi în sufletul tău şi al oamenilor... nu vrei să iei aminte la ce apare în sufletul tău: voirea, dulceaţa păcatelor, odihna trupească, minteresul viclean al planului scurt, satisfacţia lăcomiei şi realizarea soluţiei, soluţia urei, a batjocurei, ironiei şi persiflării... căci, pare.mi-se că nu mai poţi să vezi în sufletul tău din pricina măştilor tragicomediei în care ai rolul de gânde... Dar uită-te că acolo este războiul... şi trebuie să biruieşti cu Credinţa, cu fapta bună în lupta cu mîncarea şi din fructul şi al răului... lăcomia aia cu multe faţete... ce te face grozavă. Un fel de Babă, Bavă, Epavă.

Deci zici că nu se mai vede pădurea din pricina copacilor, şi războiul din pricina cadavrelor şi răniţilor? Păi e firesc fiindcă doar voi mergeţi după fiare şi după balaurul cel mare căci aveţi rana de moarte vindecată... v-a amăgit că e firesc să fi mort şi păcătos... e în firea lucrurilor... şi v-aţi împăcat ca să vă distraţi până atunci... până atunci... nu-i aşa? Da! Şi voi aţi crezut. Deci ce sens mai are să discut? Dar câteva rebărci la ripostă v-am făcut ca să nu ziceţi că v-am persiflat prin neglijare... din neglijenţă.

Vsovi se face apărătorul plagiatului
 

Era vorba de textul următor:

Aici este vorba despre un ţinut „spre marginea mării”, dincolo de Iordan, unde se vorbesc alte limbi (Galileea Limbilor), deci nu ţinuturile evreilor! O ţară unde „poporul cel ce mergea în întuneric văzu Lumină mare”. Căci Fiu ni s-a dat nouă, al cărui nume este Al marelui sfat Înger, minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, biruitor, Domnul Păcii, Părintele veacului viitor. Acest Fiu nu iaste săvârşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui, deci nu este din seminţia lui David.
Se prooroceşte despre un Fiu care ni se va da, care nu este din Galileea, nu se numeşte Emanuel şi nu este din scaunul lui David.

Acest text a fost copiat cuvânt cu cuvânt de bob2909 de pe internet, aşa cum îşi fac temele de casă unii elevi ceva mai leneşi, şi prezentat apoi pe Forum ca fiind "de concepţie proprie". În asta constă plagiatul.

Ce scrie Vsovi pe marginea subiectului, e altă mâncare de peşte, dar nu trebuie să ne mire: este conform cu doctrina lui existenţială: "Merg pe gard, de drum mă ţiu..."

Panseurile puciosului Vsovi (III)
 

Riposte la Panseluţele puciosului Vsovi (III)

Continuăm analiza semantică a panseurilor anti-ortodoxe lansate de Vsovi(vi) pe acest Forum Ortodox.

Panseu: Şi revenind la subiect, e clar că au măsluit Biblia, toate bibliile sunt măsluite la Apocalipsă, ... Toate! Altfel nu s-ar fi încetăţenit minciuna şi bărfa intrând în ''Tradiţie''.

Riposta: Siguranţa lui Vsovi în a susţine ideologile eretice heterodoxe e glacială şi mormântală. După părerea dumnealui (care, se vede de la o poştă, că e un Pucios vopsit ca un Papagal, deşi pretinde din când în când că e mare sculă ortodoxă, care dă lecţii academice despre ortodoxie ca să-i deruteze pe naivi), cei doi piloni ai Ortodoxiei (Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură) sunt făcute de mult praf şi pulbere: “toate Bibliile sunt falsificate”, iar “Tradiţia e plină de minciuni şi de bârfe”.

Stimabilul Vsovi nu se oboseşte însă să-şi demonstreze acuzaţiile prin exemple concrete; ne lasă pe noi să le căutăm cu lumânarea şi să le citim parastasul. Să fi dat şi el, un singur exemplu măcar, de “măsluire a Bibliei”. Sau, un exemplu de “bârfă” infiltrată în Tradiţie. Sau, de minciună. Dumnealui merge însă pe un principiu verificat: “Calomniază, calomniază, că tot va rămâne ceva... chiar dacă se vor demonta până la urmă toate calomniile la adresa Ortodoxiei”

Panseu: Dacă nu s-ar fi schimbat calendarele dându-se înainte ca ceasurile cu 13 zile înainte, şi dacă ar fi lăsat Cuvintele din Apocalipsis neschimbate, scose sau adăugate... atunci ar fi putut socoti tecerea celor 1000 de ani şi încă 1000 de ani. Şi când anume va să fie Începutul Sfârşitului. Deci Începutul sfârşitului a fost să fie la 1928! Iar abea în 2000 s-a intrat definitiv în sfârşitul veacului acesta păcătos şi mîndru, viclean şi desfrânat. Căci în 1992 s-a terminat rădicarea Templului şi a început restabilirea Creaţiei iar în 2003 s-a deschis şi s-a arătat scaunul de judecată iar în 2007 a început răzbelul cel mare, al III-lea mondial, al prohibiţiei Duhului Sfânt, de sus de la Dumnezeu, căci cCerul şi Pământul se luptă împotriva păcătoşilor şi a caselor lor... şi nu va rămâne piatră pe piatră din casele păcătoşilor.

Riposta: Mulţumim Puciosului Vsovi, că a adăugat la reperele “precise” pucioşeşti care marchează “începutul sfârşitului”, adică “exact cele două mii de ani, care sunt de fapt trei zile” , încă o “proorocie” însemnată: anul 1928. Mai adăugăm şi noi trei, că ne-am adus între timp aminte de ei:

1) anul 1921, când “a fost dezlegat cel rău” (pucioşii speculând în “mesajele” lor un verset din Biblie, la Apocalipsa 20,7: “Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui”):

“Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-1993);

2) anul 1932, în care Verginica a împlinit nouă ani şi i s-a arătat Maica Domnului cu Pruncul în braţe ( Verginica fiind născută la 28 mai 1923). Din acel an, Verginica s-a făcut frumoasă ca o căldare de pregătire, dar nu era căldare, ci era trup:

“ Vasul Meu când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea, şi era în situaţie grea şi Eu am venit în cuibul lor la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani. Şi a mers aşa în această pregătire, până în anul 1955. Până în anul 1955, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu…” (21 iunie 1973)

3) anul 1940 , când “Domnul” Pucioasei Îşi începe “lucrarea” Sa de pregătire a sfârşitului veacurilor prin Verginica:

“ De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar de când o pregătesc Eu? Din anul 1940.” (23 iunie/6 iulie 1975)

Să recapitulăm. Au fost “proorociţi”, aşadar, următorii ani de “Început al Sfârşitului care se Pregăteşte să Vină”: 1921, 1928, 1932, 1940, 1955, 1992, 2000, 2003, 2007. Sper să nu fi uitat vreunul – dar pucioşii ne pot corecta, la o adică. Vsovi precis că o s-o facă.
La mai mare! (pardon, la mai mulţi! La mulţi ani, adică)


Panseu: Păi în momentul când Domnul a intrat în Templul cel Vechi, El, Templul a devenit proorocie sfântă a Noului Ierusalim, Înţelepciunea Creaţiei Înnoite şi restaurate, dar din păcate, pisma şi necredinţa fariseilor şi saducheilor au dărâmat şi distrus Templul şi a rămas aşa şi s-a luat de la ei. Iar a 3-a zi, exact după 2000 de ani este rădicat din Nou, şi este arătat scaunul judecăţii şi a început Războiul spre distrugere.

Riposta: Exact, exact, dar să ne spui tu nouă care dintre acei ani “proorociţi” de pucioşi marchează “rădicarea din Nou a Templului”: 1921, 1928, 1932, 1940, 1955, 1992, 2000, 2003, 2007, sau e altul pe care să-l aşteptăm să vină? Cumva, 12-12-2012? (circulă un zvon)

Panseu: Păi atunci a fost răstignit regele Carol al II şi apoi regele Mihai, unsul Domnului, de către Antonescu, de către sovietici, de către nazişti şi fascişti şi hortişti, şi de către legionari şi partidele politice masonice şi capitalist populiste şi antiregaliste... şi aşa s-a întâmplat exact ca acum 2000 de ani... l-au scos un trădător.

Riposta: Uite că pe-astea nu le auzisem! Cum a fost răstignit pe cruce săracul regele neuns Carol al II-lea la cotul Donului, în 1943! Şi nici cum a fost răstignit pe cruce săracul regele uns, Mihai I , în mai multe rânduri (că el avea şapte vieţi în pieptu-i de aramă, şi de-aia a avut parte de mai multe cruci). Să le recapitulăm, deci, şi pe acestea:
1-2: de către Antonescu şi de către sovietici;
3-4: de către nazişti şi de către fascişti;
5-6: de către hortyşti şi de către legionari;
7: de către partidele politice (uite că ieşiră şapte răstigniri în cap!)
8-9 : şi de către partidele politice capitalist populiste şi de către partidele politice antiregaliste (na, belea, că până la urmă ieşiră nouă răstigniri în loc de şapte!)

Răstignirile cică au fost exact ca acum 2000 de ani, adică pe vremea anului 10 d.H.

Cât trăieşte omul, învaţă şi ce nu i-a trecut prin cap!


Panseu: Păi cum de acolo am zis dacă n-au trecut numai 2 zile cât o mie de ani? Nu trebuiau să treacă 3 aşa cum susţinea Nostradamus? Se vede deci că n-ai ghicit... ci de acolo ştiu că aşa era scris la Apocalipsis, 1000 de ani şi apoi încă 1000 de ani cum spune Cuvântul lui Dumnezeu. Iar eu bănuiam doar că e vorba de trei zile, ca o asemănare aşa cum a fost cu Domnul Iisus Hristos de Înviere, dar nu e vorba de aşa ceva ci e vorba de Înţelepciunea Creaţiei... Restaurarea ei în Veşnicie de către Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos prin care toate s-au făcut de la Tatăl dăruite nu păcătoşilor ci sfinţilor şi drepţilor! Deci raţionamentul meu chiar dacă nu e scânteietor ca al sfinţilor, totuşi nu poate fi ghicit de tanti grijania pe bază de zaţ de cafia. E vorba de altceva, e vorba de Eden, şi de Raiul pe care l-a sădit Dumnezeu în Eden.

Riposta: Vsovi, dacă-i aperi pe Pucioşi aducând ca argumente zdrobitoare născocirile lui Nostradamus, atunci s-a împlinit proverbul acela: “Cum e sacul, şi peticul” .
Şi: “Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ţi spun cine eşti”.
Şi: “Cum e turcul, pistolique”.

Ia uitaţi-vă repede într-o oglindă, să vedeţi dacă nu v-a crescut nasul ca lui Buratino, fratele lui Pinocchio.

Păi din moment ce este identic, şi tu l-ai recunoascut de unde e citatul, cum crezi dumneata că musai bobul a încercat să ia o diplomă mare de doctorat, sau să ajungă prof. prin asta direct din funcţia de preparator?

E drept că eu merg pe gard, dar mă ţiu de razele de la stele, pe când dumneata te ţii de doctrina existenţială: ''avară-i vopsit gardul şi-n'lăuntru leneopardul'' căci cum altcumva ai putea să acuzi pe cineva de plagiat din moment ce sărmanul nu a băgat citatul într-o carte scoasă de el... sau zici că vroia să se dea mare cu vorbele altuia? Păi nu vezi ce nick are? Bob2909! Dici cum poţi să ispismuieşti dumneata care te dai o ditamai tarlaua de grâu, ditamai hambarul, pe un sărman bob de grâu? Păi ştiu de ce ţi-e frică, ţie teamă că el crede şi tu nu şi s-ar putea ca bobul să rămână căci este în Credinţă iar tu să fi vânturată ca pleava, să fi scuturată ca praful sau mai rău, s-ar putea să-ţi ardă hambarul ca nebunului ce şi-a dărâmat hambarele ca să-şi construiască altele mai mari că cică-i rodise ţarina, şi de acum se putea distra, putea în voie să-şi linguşască sufletul cu tot felul de plăceri că doar şi-a zis: ''suflete al meu, bea, mănâncă, şi ia-te după lingvisvism.'' Dar a auzit o voce: '' În noaptea asta ţi se va cere...'' ceva ce nu poţi cumpăra.

Deci am impresia că nu eu merg cu capul în tobă ca să mă ţiu de bălţi ci iată dumneata te ţii de frunzele tăiate pentru câini. Le-ai dat foc şi înhalezi fumul ca drogurile crezând că o să iau şi eu foc de la focul tău dulceag şi să ard apoi şi eu exact ca un licurici. Păi eu nu sunt un licurici ci suntem mai mulţi. Deci de ce ar arde bobul de grâu dacă nu vrea să ia diploma de bou sau funcţie de doctor tontorius cauza? Că a dat un citat pe care nu l-a învăţat pe de rost? Păi nu se vede din text că oricine ar fi recunoscut că nu el l-a inventat? Şi tu mă faci pe mine beat? Nu mă mai mir. Poate că sunt, din moment ce stau de vorbă cu tine... de slavă de la oameni. Că tu te dai proastă ca să mă scot eu dăştept... dar m-am prins că e viceversa. Mereu am impresia că eu am fost prostul satului sau al statului... degeaba. Deşi dacă aştepţi atunci sigur n-ai stat chiar degeaba.

Panseluţele otrăvite de legumioară.
 

mariamargareta

Riposte la Panseluţele puciosului Vsovi (III)

Citat:

Continuăm analiza semantică a panseurilor anti-ortodoxe lansate de Vsovi(vi) pe acest Forum Ortodox.

Adică tu eşti ortodoxia şi iată panseurile mele sunt antiortodoxe, adică jmechereşti după formula: ''dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine, dai din ce în ce mai tare, dai în clasa muncitoare, dai cu mâna şi piciorul îţi omori conducătorul, dai cu coasa şi toporul îţi omori întreg poBorul...''
ReMarcă poştală:
Nu ţi-am demonstrat pe sute de pagini că tu eşti leguma crescută în ideologiile eretice peterortodoxe? Şi mai cutezi să susţi că nu ţi-am răspuns şi nu ţi-am dat dovezi? Păi pe sute de pagini ce ţi-am dat? Ştiu că asta e prima învăţătură la voi, să uitaţi rapid ce faceţi şi să negaţi evidenţa ca să susţineţi cu tărie viceversa... căci voi mituiţi şi mizaţi totul pe credulitate şi frică de ispisisikăă... acuzând că eu am omorât pisica neagră prin rupere în două şi că iată că voi susţineţi că aţi găsit coada în curtea mea ca dovadă... Păi nu ţi-am zis că nu sunt pucios dintre pucioşi? Ci sunt pucios dintre nepucioşi, adică dintre mirenii ortodocşi, căci niciun ortodox dacă chiar e într-adevăr ortodox, nu poate să nu se facă pucios dacă citeşte şi află Adevărul tot aşa cum acum 2000 de ani, adevăraţii fii ai lui Avraam nu puteau să nu se facă Creştini Adevăraţi dacă chiar se pretindeau că erau fii ai lui Avraam... dar se pare că mulţi sunt numai cu numele creştini căci defapt ei sunt fiii celui rău.

Calomniile draga mea duşmancă, ies cu nemiluita din guriţa ta... dar nu e vina ta ci a lui nenia... că v-a dat bomboane de ciucalată... şi v-a dat şi de lucru, ca să fiţi vrednice, şti tu chestia cu marmota... ''înveliţi-le frumos în staniol şi susţineţi sus şi tare că e de la Pucioşi''. Deci e clar, aţi învelit minciuna în staniol şi aţi preschimbato în ''Tradiţie''... exact ca acum 2000 de ani... anii au trecut, năravul a rămas şi a intrat în obicei.


Păi la 1928 nu s-a arătat o Cruce pe Cer de a salvat pe ortodocşi adăpostindu-i de criminalii ce voiau să-i ucidă?
Şi să şti că poţi fi bătrân şi liniştit că ai o vârstă înaintată şi nici măcar să nu fi aflat că demult te-a mâncat iadul de viu... deci nu mai aştepta ca să te bată cineva sau să te împuşte ca să crezi că răzbelul a început ci lupii iată te ling mereu... şi tu crezi că ai şi scăpat din moment ce n-ai murit la trup... păi e vorba de suflet, la suflet e buba... nu ţi-am zis că acolo e lupta? Şi dacă nu mai crezi în Cuvântul lui Dumnezeu, la ce-ţi foloseşte că te-a pus sultanul şefă de campanie militară? Crezi că vei sfârşi altundeva decât în harem? Păi ce să facă sultanul cu voi că voi nu vreţi să veniţi la eunuci aşa cum sunt eu ci voi vreţi numai în braţe la nenia... să daţi din buric exact ca Salomea... şi împliniţi şi rugămintea lui Mamona... ''Dă-mi te rog Capul lui Ioan pe tavă, că ai zis că o să te ţii de cuvânt!''... Deci oare nu v-am dat proorocia mea? O mai repet odată: Dacă nu mă păzesc ca să ascult atunci în clipa următoare voi cădea în păcat şi apoi mă voi mândri uitând degrabă întinarea pentru o cauză nobilă, ca să împlinesc un plan scurt... nemulţumire pentru suluţia urii viclene.

continuarea mai jos