Trebuie sa ne cramponăm. Altminteri, ne obișnuim cu inovațiile, ne umplem de mandrie si credem ca-i întrecem pe Sfinții Părinți care ne-au învățat într-un anumit mod.

Pe tine se pare ca nu te-au invatat nimic util duhovniceste.

Oricum, la ce replici seci potrivite ca nuca in perete dai, e putin probabil ca ai vreo treaba cu ortodoxia.

Pocnitorile astea merg pe blog de pocnituri, ca saccsiv, apologeticum, etc.

Apropo, stii cum a fost rastignit Sf. Ap. Petru? O fi fost si asta vreun satanist, dupa mintea voastra slaba de lupi in blana de oaie.

Cand am sa stiu un caz concret din asta, o sa-mi pun intrebarea.
Pana atunci e doar o alta criza de paranoia din partea ta.

Da' alta intrebare pentru tine (retorica, desigur) daca e sarit de pe fix si caterisit din cauza asta si invoca nu's ce motiv de hiperortodox ca profanatorii de morminte care au fost dati afara de la Petru Voda, e caterisire valida sau nu?

Să nu credem că-i întrecem pe Sfinții Părinți și să îi urmăm în duh, nu idolatrizând anumite forme, ci înțelegându-le semnificația.

Știm, spre exemplu, ce semnificație are pentru noi închinarea cu semnul Sfintei Cruci - e o mărturisire de credință, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Unim cele trei degete în numele Sfintei Treimi. Rascolnicii țineau, conform unei vechi tradiții, ca închinarea să se facă lipind două degete, simbolizând dumnezeirea și umanitatea lui Hristos. Ambele moduri simbolizează ceva din dogma creștină. Pentru cel care știe de ce se închină așa, iar nu altminteri, gestul său este o mărturisire, poartă în sine o semnificație.

Găsim, deci, o semnificație și în închinarea cu trei degete, ca și în cea cu două degete. E păcat, însă, dacă ne cramponăm de un gest și pentru asta ne despărțim de frații noștri. E doar o ceartă care nu duce la nimic bun.

Nu e vorba numai de asta, dar se pare că antoniap, precum şi alţi apologeţi care confundă ortodoxia cu ritul constantinopolitan, nu au habar despre faptul că există ortodocşi de rit roman (ceea ce include şi semnul Sfintei Cruci făcut de la stânga la dreapta).

Mântuitorul S-a răstignit de la umărul drept la umărul stâng ?!!!! Şi de la frunte la buric ? !!!

Chestia cu crucea, pe care o zice Antonia, e undeva intre plins, ris si greata. Acum, pe bune, si daca prin absurd ar fi asa, nu m-ar deranja sa ma inchin "invers", dimpotriva.

Nu e rasturnata, e in oglinda.
Chiar, exista articole mai detaliate despre istoria semnului crucii?
Ca din cate vad, a fost intr-o continua evolutie(1 deget pe frunte, 2 degete cu tot corpul, apoi cei care credeau in diofisitism au bagat 3, ca sa marturiseasca asta). Pe langa restul simbolisticii.

The right cross, still practiced by Eastern Orthodox believers, symbolizes how "Christ descended from the heavens to the earth, and from the Jews (right) He passed to the Gentiles (left)," according to Pope Innocent III. In Roman Catholic practice, the left cross has become standard, showing, (in one of many interpretations) that the believer hopes to be not on Christ's left—with the goats, as in Jesus' parable—at the day of judgment, but on Christ's right.

If these layers of theological density seem out of place with the simple beauty of the two-part motion of the sign of the cross, Andreopoulos explains that all symbols

keep within them a multitude of meanings that they were given intentionally and also unconsciously. Upon reflecting on these signs, the faithful find that these meanings are made available. The sign, as an act, however small it may be, expresses the impetus of crossing the threshold between thinking in theological terms and practicing the Christian life.


In orice caz, si Armenii o fac stanga-dreapta.
Probabil influenta apuseana, dar asta inseamna ca aceasta influenta precede schisma de la Chalcedonul, sau cel putin primul mileniul.

Deci, much ado about nothing.
Lasa, sa se intoarca ei la canoanele primului mileniu, si ii acceptam si asa.

Oh, multi maraie cand aud de experimentul riturilor apusene(nu mai gasesc threadul, sa vezi ce reactii au fost).