Botezul

Ce este “botezul”?

Botezul este acceptarea puterii Lui Dumnezeu in propriul continuum, deschiderea interiorului nostru catre slava Lui atotputernica, pentru a trece cu totul “din intuneric in lumina”.

Botezul are doua functii simultane: una este aceea de curatarea de pacate (ne face “mai albi decat zapada”) iar celalalta este umplerea cu putere.

Deci, curatenia interioara si puterea sunt efectele principale ale botezului.

Sunt foarte multe feluri de puteri. Dar puterea care vine prin botez este cea care poate savarsi cum trebuie lucrarile spirituale. Este singura putere care stie cum sa se roage curat.

Propria noastra putere mentala este una contaminata.

Fara puterea care curge de sus “nu putem face nimic”.


Tipuri de botez

Botezul exterior si botezul interior.

Botezul exterior este o anumita forma de ceremonie a carui functie este aceea de a initia botezul interior.

Chiar daca ceremonia se desfasoara conform canoanelor, fara asamblarea adecvata a conditiilor interne (credinta, smerenie, intelegerea propriilor pacate si efectele lor, intelegerea bunatatii Lui Dumnezeu si puterii Lui…) botezul interior nu se manifesta in plinatatea lui, nu se “aprinde”.


Tipuri de botez crestin

Acestea in principiu sunt doua
1.botez cu apa
2.botez cu Duh Sfant si foc

Botezul cu apa – este botezul exterior.

Apa prefigureza curatenia si puterea de viata care va curge in noi atunci cand vom fi umpluti de Duh Sfant. Nu are alta interpretare sau lucrare speciala in afara de acest inteles.

Botezul cu Duh Sfant este acela pe care il cauta adevaratul cautator

Desi interior nu este decat un singur botez, cel cu Duh Sfant, evanghelistul adauga expresia “cu foc” pentru a sublinia puterea teribila a acestuia.

Numai focul Duhului Sfant are puterea de a arde pana la mistuire multimea de pacate din firea noastra cazuta.

Doar acest foc curatitor poate sa inlature zgura care ne acopera si sa ne faca mai stralucitori decat aurul.

Cu aceasta putere de sus care lucreaza in noi toate pot fi savarsite perfect.

------------------------

Botezul curge in noi continuu. Fluxul sau nu se opreste, nu este limitat la un anumit moment de timp, la o anumita ceremonie.

Botezul este magistrala la care se adauga afluentii binecuvantarilor.

Masterchef

Pentru ca mancarea spirituala sa fie gustoasa si aromata,
are nevoie de anumite alimente si condimente, preparate si dozate corespunzator.

Nu toate mancarurile sunt bune la gust.

Unele sunt prea sarate, altele prea dulci, altele prea condimentate, altele insipide.

Ce naste gandul care cauta bunatatea in toate

Iubirea este parfumul deosebit care incepe sa se raspandeasca,
atunci cand contemplam adanc,
fie bunatatea Lui Dumnezeu, fie bunatatea oamenilor,
fie bunatatea tuturora.

Caci fara vederea bunatatii,
Iubirea nu este iubire,

Doar gandul sagetat de bunatatea altora,
Este mama buna a iubirii.

Cauza radacina a Samsarei

Budismul Mahayana are doua ramuri: Sutra si Tantra.

Din punct de vedere al Sutrei, cauza radacina a samsarei este parerea-de-sine, din care izvoraste iubirea-de-sine, insotita de toate celelalte miscari pacatoase.

Din punct de vedere al Tantrei, la baza manifestarii samsarei stau conceptiile ordinare si perceptiile ordinare.

Din perspectiva Tantrei, parerea-de-sine este doar o conceptie ordinara grosiera.

Ce sunt cele trei giuvaeruri?

= Buddha, Dharma si Sangha=

----------------------------------
Un Giuvaer Sangha este o fiinta care percepe direct, non-conceptual, vacuitatea - indiferent daca apartine micului vehicul budist (Hinayana) sau marelui vehicul (Mahayana) - prin extensie, indiferent de apartenenta religioasa sau taram existential.

Astfel de fiinte sunt denumite Nobile (Arya) sau Superioare – pentru ca poseda o cognitie corecta asupra naturii ultime a realitatii.

-------------------------------

Giuvaerele Dharmei sunt suma “cailor in adevar” si “despatimirilor in adevar”

“Caile in adevar” (true paths – 4th Noble Truth) - sunt virtuti unite cu intelepciunea realizarii directe a vacuitatii (de ex. renuntarea la cele lumesti, marea compasiune si bodhicitta).

Virtutile - care inca nu sunt unite cu intelepciunea realizarii directe a vacuitatii - nu sunt “cai in adevar”, insa sunt cai similare acestora. Produc efecte asemanatoare, dar lipsite de intelegerea naturii ultime a agentilor si proceselor.

“Caile in adevar” sau, altfel spus, “virtutile in adevar”, duc in cele din urma, la eliminarea completa a celor doua tipuri de obstructii: obstructiile in calea eliberarii si obstructiile in calea omniscientei.

Prin “despatimire in adevar” (true cessation – 3rd Noble Truth) – se intelege cel putin eliminarea obstructiilor in calea eliberarii sau, in cel mai fericit caz, eliminarea ambelor tipuri de obstructii.

------------------------

Un Giuvaer Buddha este o minte curata desavarsit, din care au fost eliminate complet toate pacatele (obstructiile / necuratiile) impreuna cu impresiile acestora.

-------------------------
Observatie:

Daca nestematele Buddha si Sangha pot fi concepute relativ usor – prin relationare la modul cum este conceputa ‘persoana’ - nestematele Dharmei sunt mai dificil de inteles. Pot fi accesate doar prin experienta meditativa.

Dharma, kharma etc. - indianisme, de altfel, acaparatoare intelectual de jur-împrejur 20 ani, minunate filosofic pentru tineri răzmeriți, filosofisme religioase, în definitiv, care te trimit undeva într-un spațiu celest SF de tip Carl Sagan și Stephen Hawking (adică, șoimul ce vrea să cucerească, pe rotile fără scop fiind – putea să-și aleagă o finalitate, de aceea, a ales-o pe cea mai la îndemână și, chiar d'aia, un biet nenorocit)....

NU mi-am terminat fraza de mai sus fiindcă tocmai asta e ideea: Dharma, kharma etc., suthra și karma suthra e doar o idee dintre cele mai fără-de-idei-idee prostie... Luați-o ca atare... și vedeți-mă drept prost ... Cei mai inteligenți nenorociți ce nu au parte de cineva cu dragoste să-i ia de-o parte...!

Rugaciunea in budism - Marea Rugaciune (Rugaciunea Mahayana )

--------------------------------------
De ce avem “rugaciune” in budism?

Rugaciunea este fundamentul budhismului mahayana. Este edificiul pe care sunt cladite toate practicile spirituale budiste, fara exceptie.

Nu exista nicio practica budista care sa nu-si traga seva din rugaciune. Nici macar una singura.

Budhismul mahayana apeleaza la rugaciune, pentru ca recunoaste ca aspirantul la libertate (prin adevar) nu poate sa realizeze ceva semnificativ doar prin el insusi.

Caci efortul exclusiv prin sine insusi este un cerc vicios care nu duce nicaieri. Este o ratacire perpetua. Cel ce se increde doar in sine, deja este pierdut.

Budistul recunoaste ca are nevoie de puterea binecuvantarilor si lumina inspiratiilor care vin de sus.

Caci fara inspiratie nu exista deschidere si luminare a caii, iar fara binecuvantare nu exista energie pura care sa sustina efortul mintii.

----------------------

De cate feluri este rugaciunea budista?

Rugaciunea este de nenumarate feluri: functie de cerere, de treapta rugaciunii, de exprimare…

Insa, toate rugaciunile pot fi clasificate in trei: rugaciuni mici, rugaciuni mijlocii si Marile Rugaciuni.

Este util sa stim cand apelam la o rugaciune mica, cand apelam la una mijlocie sau cand savarsim Marea Rugaciune.

Sesizand diferenta dintre acestea, dobandim, cu timpul, o intelepciune speciala iar rugaciunile noastre, fie ca sunt “mici”, “mijlocii” sau “mari” vor deveni foarte puternice.

Se spune ca rugaciunea este mica/medie/mare pentru ca face referire la harul/darul pe care ni-l intoarce Dumnezeu.

Harul pe care-l intoarce Dumnezeu intr-o rugaciune “medie” este mai mare decat cel intr-o rugaciune “mica”. Caci mintea se intinde cu iubire si la altii. Imbratiseaza cu dragoste si alte fiinte, nu doar propriul sine.

Marea Rugaciune intoarce din partea Lui Dumnezeu un har covarsitor asupra celui ce se roaga astfel, peste puterea noastra de intelegere/inchipuire.

Insa, pentru ca suntem imperfecti iar circumstantele in care ne aflam zi de zi sunt pline de obstructii si situatii imprevizibile, nu putem sa ne rugam mereu cu Marea Rugaciune.

Sunt unele momente cand trebuie sa apelam la mica rugaciune si altele cand trebuie sa apelam la rugaciunea medie.


Ce este o “rugaciune mica”?

“O rugaciune mica” implica un singur dialog, rugator – Dumnezeu (Buddha).

Aceasta este o slavire, multumire sau o cerere adresata lui Dumnezeu pentru propriile nevoi trupesti si spirituale. Nu este o rugaciune pentru nevoile si suferintele altora. Strigam pentru noi insine. Pentru propria salvare. Pentru propria miluire.

Ce este o “rugaciune mijlocie”?

“O rugaciune mijlocie” implica, de asemenea, un singur dialog, rugator – Dumnezeu, prin care rugatorul se roaga pentru alte suflete. Atentie! Chiar daca rugatorul se roaga pentru toate sufletele creatiei, este tot o rugaciune mijlocie – pentru ca implica un singur dialog - intre mintea rugatorului si mintea Domnului!

Ce este “Marea Rugaciune”?

Pentru a intelege Marea Rugaciune sunt nevoie de cateva explicatii suplimentare.

Sa intram putin in mecanismul intim de gandire al rugaciunii.

Rugaciunea este un proces care face apel la anumite forme de reprezentare mentala.

Elementele de reprezentare mentala de baza (invocari/actualizari mentale voluntare) sunt:

• prezenta Lui Dumnezeu in fata noastra;
• simtim ca Dumnezeu este Viu, Plin de Viata; nu este o prezenta formala, statica;
• ca ne Asculta cu mare atentie; ca toata mintea Lui Dumnezeu este concentrata la ceea ce spunem;
• ca Doreste din toata inima sa ne indeplineasca cererea;
• ca are Puterea sa savarseasca orice; chiar sa invie toti mortii.

In Marea Rugaciune elementele de reprezentare mentala sunt suplimentate astfel:

• prezenta tuturor fiintelor in jurul nostru; mai aproape de noi sunt persoanele apropiate noua, familia, prietenii, dusmanii; fiintele non-umane sunt concepute tot in forma umana (devasi, animale, fantome, demoni);
• aceeasi rugaciune pe care o adresam noi este rostita de fiecare fiinta in parte; toti intr-un glas adreseaza rugaciunea Lui Dumnezeu; nu spunem rugaciunea doar noi; ci sunt o infinitate de glasuri care se ridica catre Dumnezeu, “intr-un singur glas”; deci dia-logosul se transforma intr-un multi-logos, fara limite;
• o Mare Rugaciune incepe cu “eu si toate fiintele…” de exemplu “sa fim miluite”; deci fiecare fiinta se roaga pentru toate celelalte, in acelasi timp.

Marea Rugaciune este savarsita pentru toata faptura.

Nenumarate fiinte nu se pot ruga pentru ele insele: cele aflate in iad, cele necuvantatoare, cele care sunt in dureri, cele legate puternic de patimi.

Insa, prin Marea Rugaciune se dezleaga harul pentru toata faptura, fara exceptie.

Pentru ca Dumnezeu aude, vede si poate.

Prin Marea Rugaciune fiecare fiinta savarseste in chip tainic rugaciunea, chiar daca mintea ei acum nu este la Dumnezeu.

Fiecare fiinta primeste o lumina nevazuta. In chip neinteles, se deschide calea launtrica catre Dumnezeu, in inima fiecarei fapturi.

Si fiecare, la vremea ei, isi va aduce laudele si slavirea Celui care ridica din orbirea necunostintei, Celui care da Viata Vesnica.

Să mori tu....Cine-o zâs dorului dor, ăla n-o fost cuvânt ușor! D'aia ca li drag...

Inchinare in Duh

Ne inchinam asa cum trebuie Lui Dumnezeu cel Sfant,
Atunci cand noi insine devenim Sfinti.

Caci pana atunci, inima noastra nu stie exact ce inseamna “Sfant”,
Nu se aprinde de dragoste si respect asa cum ar trebui.

Un Sfant nu se poate lauda ca este Sfant,
Nu pentru ca nu este deontologic,
Ci pentru ca nu are, de fapt, ce lauda.
Pentru ca vede clar "nimicnicia" (vacuitatea) sinelui sau.

Avand propria moarte in fata, din cand in cand


Gandul (anticiparea) propriei morti este cel mai bun medicament de scadere a febrei mintii,
care naluceste cele lumesti.

Este biciul care descolaceste impresurarea grijilor,
Si risipeste amagirile demonilor.