Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 562061)
Ok, daca ai priceput ceva din ce ai citat mai sus, explica-ne si noua:
1. care e diferenta intre "acuratețea ratelor de dezintegrare" si "constanta ratelor de dezintegrare"
2. nu se stie acest lucru, care?
3. care e legatura dintre "activarea neutronică din surse necunoscute" si dezintegrarea radioactiva?
4. care e legatura intre "integritatea atomilor în roci" si masuratori?
Ce e aia "continut izotopic originar" si cum afecteaza asta masuratorile?
|
Raspunsurile sunt, citez:
"1. Acuratețea ratelor de dezintegrare – cele mai multe sunt considerate a fi cunoscute cu aproximație de câteva procente și, dacă sunt greșite, ar avea doar un efect minor asupra datelor.
2. Constanța ratelor de dezintegrare – mulți savanți cred că ele au fost constante de-a lungul epocilor, deși acest lucru nu se poate ști cu adevărat. Dar unul dintre primii cercetători, Prof. John Joly de la Trinity College, Dublin, a raportat unele dovezi ce arătau variații. Raportul lui Barry Setterfield asupra posibilei variații a vitezei luminii dă și el referințe istorice despre variațiile ratelor de dezintegrare de-a lungul ultimilor 300 de ani. Dar cei mai mulți savanți nu s-au arătat prea entuziaști față de acceptarea acestui concept.
3.Activarea neutronică din surse necunoscute – Prof. Melvin Cook a cercetat minereuri dintr-o mină din Katanga și a descoperit că nu conțineau Pb204 și nici toriu, dar exista o cantitate apreciabilă de Pb208. E clar că acesta nu putea să fi fost primitiv, și nu putea să rezulte din dezintegrarea toriului. Singurul mod în care putea fi explicat era activitatea neutronică în Pb207. Când Cook a făcut această corecție, vârsta calculată s-a redus de la 600 de milioane de ani până la epoca modernă. În cele mai multe minereuri nu este posibil să se vadă acest efect așa de clar, dar faptul că arată că un anumit flux de neutroni, posibil de la o supernovă, trebuie să fi avut o puternică influență, iar aceasta ar fi fost posibil în întreaga lume, afectând toate rocile într-un mod ce nu poate fi determinat cu ușurință astăzi.
4. Integritatea atomilor în roci – aceasta stârnește cea mai mare îngrijorare tuturor cronologiștilor și este motivul cel mai des citat printre erorile evidente în măsurarea datelor. Sărurile de U sunt solubile în apă și cele mai multe minerale sunt supuse unor infiltrări inegale a componentelor lor chimice. Ar migrează în mod impredictibil înăuntrul și în afara rocilor. Hurley a raportat că componentele radioactive ale graniturilor stau la suprafața granulelor de apă și pot fi cu ușurință spălate. Cristalele de Zr au fost datate cu metodele U-Pb, dar studiile de microsondaje cu ioni au arătat că U și Pb sunt fixate în diferite părți ale structurii cristaline. Aceasta arată că de fapt Pb206 nu putea proveni din dezintegrarea U; deci aceste datări trebuie să fie invalidate.
5. De departe cea mai importantă problemă este conținutul izotopic originar al rocii – Cum am putea să știm care a fost materialul originar? Geologul uniformist trebuie să presupună concentrație inițială. Dacă alegearea sa este bună, iar celelalte surse de erori pot fi minimalizate, poate face o determinare precisă a vârstei – cu condiția ca setul de presupuneri făcute de el să fie corect.
Dar presupunerile sale se întemeiază întotdeauna pe teoria uniformismului – adică faptul că pământul și rocile sau au luat naștere în mod pur materialist, fără intervenție supranaturală, cum mult timp în urmă. Deci dacă încearcă să folosească aceste rezultate spre a dovedi că pământul este vechi și nu a fost creat, folosește o logică circulară. El elimină de fapt posibilitatea unei creații supranaturale în șase zile înainte de a face măsurătorile."
