Nu vă ambalaţi aşa tare doamnă, era vorba de "nemurirea sufletului"... Unde scrie că sufletul nu moare? Unde scrie că sufletul e nemuritor? Era vorba de aceste întrebări pe care nici nu le mai pun, m-am plictisit deja şi ştiu că nu aveţi un răspuns biblic.

E vorba de Ioan 11, ca să ştie şi alţii unde pot găsi textul plasat în contextul învierii. Cei drepţi după înviere nu vor mai muri în veac.

Fiul risipitor a fost mort sufleteste din cauza pacatelor si a inviat, inainte de acel context al Invierii, nu?

Dupa ce a inviat din starea de pacat, sa presupunem ca a ramas in aceasta stare pana la incetarea functiilor biologice ale trupului si deci a murit biologic fiind deja inviat spiritual, fiind deja in Hristos si duhul lui Hristos in el.

In acel context al Invierii, la parusie, ce anume va trebui Hristos sa mai invieze dintr-un asemenea om nascut din nou in Dumnezeu inca din timpul vietuirii in trup?
Ce anume din fiinta lui a ramas in moarte? In afara de trupul pus in mormant si facut una cu tarana , voi sustineti ca si partea lui spirituala intra in moarte.

Daca un pacatos se intoarce de la pacat si incepe inca din timpul vietii in trup sa-L primeasca pe Hristos in fiinta lui, nu inteleg pentru ce motiv s-ar retrage Duhul lui Hristos, imediat ce trupul lui isi inceteaza functiile biologice, si astfel duhul acelui om sa iasa in afara Vietii.

De ce vrea Dumnezeu o relatie cu omul doar cat vietuieste in trup, si imediat ce omul se ,,dezbraca,, de trup, rupe relatia cu omul, chiar de a fost sfant, retragandu-si harul datator de Viata? De ce?
Numai pentru ca n-are trup? Dar cu ingerii cum de poate avea o relatie, desi ei n-au avut vreodata trupuri? Dar demonii, ei cum de sunt constienti? In schimb, despre un sfant in care s-a salasluit Hristos, spuneti ca e mort, inconstient.

Cand veti raspunde la intrebarile acestea, sa nu uitati ceva esential spus tot de Hristos peste tot in Evanghelii: cel ce crede in Mine, cel ce se straduieste sa Ma primeasca pe Mine in El, cel ce Mananca Trupul Meu, RAMANE INTRU MINE SI EU RAMAN INTRU el.

Ceea ce negati voi, e ca un om in care se salasluieste Duhul lui Hristos, nu se mai numeste mort, ci viu, pentru ca e in relatie cu Cel Viu.
Daca insa veti continua sa sfidati cuvintele lui Hristos, trebuie sa explicati cum poate ramane Hristos intr-un cadavru si cum poate un cadavru sa ramana in Hristos.
Iar daca nu poate, trebuie sa raspundeti pentru ce motiv, imediat dupa incetarea functiilor biologice, se retrage Duhul lui Dumnezeu din duhul unui om care L-a primit in faptura lui. (In afara de pricina de pacat).

Dar chiar nu puteţi realiza că e vorba de un limbaj figurat? Eu când spun "sunt mort de sete", chiar credeţi că urmează să fiu băgat în coşciug şi înmormântat?

Nu ştiu de ce, dar aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu:


"Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului." (Ps.103,30-31 - versiunea Sinodală)

Când Hristos l-a alcătuit pe om, i-a suflat duh; iar când hotăreşte să-i întrerupă firul vieţii Şi-l retrage. Nu sunt eu în măsură să-L trag la răspundere de ce procedează astfel şi chiar mai rău: să-I contrazic Sfântul Cuvânt!

Dar cine a spus că "rupe relaţia"? Când bebeluşul doarme, mama "rupe relaţia" cu el? Aşa şi Dumnezeu nu "rupe relaţia" cu sfinţii Lui adormiţi. Citiţi Evrei 11 şi vedeţi o întreagă galerie de sfinţi care au murit şi n-au primit [încă] ce le fusese făgăduit, căci aşteaptă momentul învierii, când împreună cu drepţii din toate timpurile vor primi răsplata veşnică.


Îngerii/demonii alcătuiesc o altă creaţie, ei nu sunt oameni. :58:Plus că nu sunt morţi.:58:

Am răspuns, iar acum e rândul meu să vă pun o întrebare grea. Dar grea de tot! Sper să nu vă pierdeţi în hăţişuri filosofarde. Când Hristos era pe cruce, de ce Tatăl a "rupt relaţia" cu El?



Uite asta nu înţeleg eu: de ce o dogmă atât de sofisticat elaborată sute de ani, conţine de fapt o imagine puerilă despre Duhul lui Dumnezeu şi despre duh în general? De ce această "primire" şi această "părăsire" ia proporţii de-a dreptul fizice, corporale; când de fapt e vorba de noţiuni din cu totul altă sferă...

S-au dat nişte răspunsuri la această întrebare aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12711

Vedeţi că am postat opinia Mons. J. Fulton Sheen, în această postare: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=17

Mulţumesc, dar articolul nu răspunde problemei în lumina topicului de faţă.


Înţelege cine poate...

Foarte bine aţi spus.

Sigur, mai există şi problema scoaterii răuvoitoare din context sau refuzului de a citi mai departe, dar, din nou, cine poate....

Nu e cazul să citim "mai departe", suficient atât pentru topicul de faţă. Mai vine unu' cu o aluzie la Ellen White şi am făcut harcea-parcea şi acest topic...

Vedeţi, pe alt topic domnul Dragomir îşi exprima opinia că adventismul va evolua către ateism.

Atitudinea dumneavoastră de mai sus îi susţine perfect punctul de vedere. Aţi "analizat" textul propus în maniera specifică ateilor care iau în băşcălie textele creştine, scoţând din context o frază şi prezentând-o în aşa manieră încât, ruptă din context, să pară lipsită de logică.

Domnule Osutafaraunu, mi-am tot spus ca nu are nici un sens sa va ma raspund, de vreme ce toate acestea au mai fost discutate, ras-discutate si para-discutate de nenumarate ori. O dezbatere care revine ciclic in punctul de unde a pornit si in care se ignora tot ce s-a spus anterior, e realmente pierdere de vreme.
Imi calc totusi cuvantul si incerc sa raspund (asa limitat cum pot), nu de alta, dar sa nu cumva sa fie indus cineva in erorile adventiste.

Nu v-ati obisnuit inca cu stilul tricesimusian? Domnul Osutafaraunu pune intrebari dar refuza aprioric orice posibil raspuns care i-ar putea da peste cap convingerile cu care s-a blindat.