Rugaţi-vă sfintei Monica. Poate ajută.

Mare adevar,sunt vorbele Parintelui Arsenie Boca,care ne mai invata ca atunci cand ne rugam fie pentru noi si sau pentru aproapele nostru,trebuie sa stim ce cerem si sa credem ca vom dobandi ceea ce vom cere.Credinta alaturi de nadejde si iubire il apropie pe credincios prin intermediul harului dumnezeiesc de izvorul vietii religioase,de Dumnezeu.Credinta,presupune si anumite obligatii pe care fiecare dintre noi le avem,si anume:obligatia de a ne cunoaste credinta;iar noi pe masura ce ne adancim in credinta,prim harul dumnezeiesc din ce in ce mai bine si trebuie sa crestem in credinta.Pentru ca cineva sa creasca in credinta trebuie sa se gaseasca in Biserica,sa primeasca Sfintele Taine;o alta obligatie este necesitatea marturisirii credintei prin fapta si vorba:"Oricine va marturisii pentru Mine inaintea oamenilor,marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu,Care este in Ceruri"(Mat.10,32).Sfantul Apostol Pavel ne descopera o alta obligatie si anume aceea de a ne pastra credinta:"Lupta cea buna am luptat,calatoria am savarsit,credinta am pazit"(II Tim.4,7)

Nu, n-a fost un apropo la persoana ta. Iarta-ma ca nu m-am facut
inteles. Ceea ce doream sa spun este ca ajutorul cel mai bun este
exemplul personal. Iarasi, vorbesc la modul general, nu ma leg de
persoana ta. Cuvintele, indemnurile, sfaturile, in general nu schimba
oamenii. O dragoste curata, insa, da. Dar dragostea curata nu e in
puterea noastra, ea ne este daruita de Hristos. Iar ca sa o primim
trebuie sa ne golim intai de egoismul nostru, rautatile noastre, de
mandrie, orgolii etc, adica sa scoatem afara din noi Iadul. Spun
asta despre oricine incearca sa fie ghid sau calauza pentru altcineva.
Se potriveste mai bine mie insumi decat tie, pentru ca uite si eu
incerc sa fiu de ajutor altora. Numai ca eu imi vad cam greu barna
din propriul ochi.
Deci nu lua personal sfatul meu, probabil ca nici nu trebuia dat. E
greu, e foarte greu sa aduci pe cineva la credinta daca el nu vrea.
Iarta-ma, inca o data, pentru interventie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Imi place mult vorba asta. Multumesc frumos.

Multumesc pentru lamurire, domnule MariS.

Multumesc, domnule Mihnea Dragomir.

Iti spun o metoda sigura de a il schimba.Roaga-te 50 de ani de aici inainte,pentru el,si el va reveni la credinta.Esti in stare sa faci asta?Nu?Atunci nu il iubesti destul.
Caci doar iubind pe cineva enorm,si fara vreo limita,si rugandu-te la Dumnezeu pentru el,doar din dragoste,acel om se va schimba,macar si numai pentru rugaciunile tale.Pentru ca Dumnezeu nu incalca libertatea de alegere a celuilalt.Dar Dumnezeu iti va testa mult timp iubirea si staruinta si rabdarea.Si poate va face bine aceluia,cand tu nici nu vei mai stii de el,caci dragostea de a te ruga pt celalalt,nu ramane nerasplatita niciodata,dar nu atunci cand vrem noi.

Aşa este. Să lăsăm să se facă voia lui Dumnezeu. Nu putem noi iubi un om mai mult decât îl iubeşte Dumnezeu. Ştie El ce şi când să îi dea cele de trebuinţă sufletului şi trupului.
Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să ne rugăm pentru ei sau să nu îi ajutăm, dar să nu insistăm prea mult în faţa lor şi să nu ne întristăm sau să ne descurajăm peste măsură.
Şi apoi, dacă ei observă insistenţa noastră, cu atât mai mult se vor depărta de noi.

fugi
 

Raspunsul este pe atat de simplu,dar pe atat de crud:fugi cat poti tu de mult de acea persoana,pentru ca ereticii nu vor ajunge nicicand in Imparatia lui Dumnezeu...aceasta atitudine va duce in cele din urma la lepadare de credinta,iar acesta este pacatul strigator la cer care il va arunca la iad.Cand omul nu vrea,nici Dumnezeu nu vrea...Doamne-ajuta!

Poate intr-o zi se va intoarce la credinta singur! Am intalnit cazuri!