O cantare din slujba inmormantarii spune "Plang si ma tanguiesc cand gandesc la moarte si vad in morminte toata frumusetea noastra...". Pe drept cuvant moartea celor de langa noi, aduce plans si tanguire in sufletele noastre, pentru ca aduce totodata gandul la propria moarte. Dar plansul si tanguirea nu este dupa lume si cele ale ei, ci este o urmare a constatarii vremelniciei ei.

In acest sens, gandul la moarte naste pocainta, plansul si tanguirea pentru pacate, ca descoperitoare a acelei frumuseti interioare care nu sfarseste in moarte si pe care o vom purta cu noi in vesnicie. Sufletul uratit prin feluritele pacate, se cere in viata aceasta curatit prin lacrimi de pocainta si impodobit cu virtuti.

Nu e vorba ca am eu dreptate, ca nu asta e important. Important e sa ne formam convingerile pe baza a ceea ce spune Sf Scriptura, ori daca acolo se spune ca omul poate fi mantuit doar daca se pocaiete atunci sa nu incercam sa schimbam Sf Scriptura doar pentru a valida ideile noastre.

Unde am zis eu ca cineva se mantuieste singur? Nu am zis asa ceva, am zis ca omul se mantuieste prin credinta in Hristos. Omul nu se poate mantui singur, nu are puterea asta. Numai jertfa lui Hristos poate plati pentru pacatele cuiva.

Ei se roaga, dar nu inseamna ca ei te mantuie, un om daca nu se pocaieste se pot ruga toti preotii impreuna pentru el, va merge in iad. Si aici ma refer la cei vii, la cei morti chiar nu mai ai ce sa le faci.


Pai am certitudinea ca sunt mantuit, ce e asa greu de inteles lucrul acesta.
"Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi viaţă veşnică. "

Vezi ce zice Ioan? "ca sa stiti ca aveti viata vesnica".
Tu nu ai inteles faptul ca mantuirea e un har, si ca nu prin osteneala o capeti. Poti sa te ostenesti oricat, daca nu te increzi in Hristos, nu ai facut nimic. Osteneala nu te mantuie ci Hristos. In schimb, pentru cei mantuiti, osteneala le aduce o rasplata in cer.

Tu nu ii poti convinge, ei trebuie sa constientizeze starea in care se afla. Tu doar le poti spune ca desi se considera crestini, f probabil nu sunt.
Regele David spune asa intr-unul din psalmi(121):
"Mă bucur când mi se zice: ’Haidem la Casa Domnului!’.”

Puteai sa te nasti si in Ecuador, nu vad care e problema. De fapt cei mai multi ar pleca din Romania si o considera ca un deserviciu ca s-au nascut aici.
Asta cu ingerul convingator e poveste pentru copii, problema e ca tu ai fost mai receptiv la mesajul lui Dumnezeu, iar ei nu. Nu tine de nici un inger raportarea noastra la Dumnezeu, ci de noi insine.

Pe ce te bazezi cand spui ca trebuie sa trag pentru niste pacate care nu sunt ale mele? Ia uite ce spun Sf Scriptura:
"Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa." - Iezechiel 18:20

"În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii".
Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii." - Ieremia31:29-30

TI-am redat 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va raspunde pentru pacatele PROPRII si nu ale strabunilor.

Si in plus de asta, daca Hristos m-a iertat, a luat pacatele mele asupra Lui....

Nu trebuie sa duc pacatele nimanui, asta e o teorie omeneasca, ti-am redat mai sus 2 pasaje in care se spune clar ca fiecare va plati pt pacatele lui.
Si inca o data repet, daca Hristos m-a mantuit pacatele mele sunt luate asupra Lui. Dar se pare ca tu nu ai inteles deloc mesajul Evangheliei.

Sf Scriptura, ea contine mesajul lui Dumnezeu pentru om.

Vai, Zorobabel, ce mai despici firul in patru:71: Spune-ne si nou de ce cult apartii?:1:

As spune ca ESTE perfecta creatia lui Dumnezeu chiar in conditiile caderii omului. Perfect in acest context inseamna sa poti alege, nu sa fii programat sa faci un anumit lucru. E adevarat ca aceasta libertate data omului a dus la decizii catastrofale de-a lungul mileniilor, ne sunt bine cunoscute comportamentele fiintei umane care de multe ori s-a coborat mult prea jos. In mod ciudat, asta se intampla pentru ca Dumnezeu a creat din dragoste oameni care sa decida ei singuri sa aiba un comportament adecvat, nu sa fie impinsi de la spate, fortati sa faca ce nu vor, chiar cu pretul alegerii raului in toate formele lui cunoscute pana azi. E mult de dezbatut pe subiect, dar nu ne ramane altceva de facut decat sa cautam raspunsuri in continuare.

Ok, de fapt discutia este pe marginea notiunii de perfect aici.

Luand Scriptura la modul literal poti ajunge la cele mai fanteziste concluzii. Daca ai cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu ai stii ca nu poate forta pe nimeni sa fie intr-un anumit fel, fie si pentru a se arata puterea Sa in cineva. Cat despre iad, ce sa zic, daca unii dintre voi sunteti tributari unor teorii eronate ce dateaza de secole... Ma intreb de ce nu adoptati si moda vremii, cultura, tehnologia de acum 1500-2000 de ani sau mai mult. Nu va convine. Dar ca sa vorbiti la modul iresponsabil si fals despre vesnicia si chinurile iadului puteti, ca doar sunt pentru altii, necredinciosi bineinteles. Nu mai jigniti pe Dumnezeu cu povestioare puse in dreptul Personalitatii Sale Sfinte.

Dragul meu, asta cu Iosif si nevasta lui Potifar nu tine de credinta neparat ci de bun simt si respect fata de un om, atata tot. Nici eu nu as avea capacitatea de a profita de sotia unui om, nici nu ar avea sens cand sunt atatea disponibile.

Nici nu stii cati "necredinciosi" se lupta cu pacatul. Oameni care nu au citit un bob de Scriptura, care n-au vazut biserica in viata lor, dar care au notiunile privind binele si raul fiind inzestrati de Dumnezeu.
Da, credincios inseamna sa fii OM, atat. Poti sta fara sa stii nimic din Biblie sau sa faci vrute si nevrute. Daca esti om in viata de zi cu zi intre cei intre care te invarti atunci te poti numi si credincios, sau martusitor al lui Cristos fara a spune macar un cuvintel despre El. Eu intalnesc astfel de oameni si creste inima in mine cand ii vad, cata rabdare, bun simt, educatie, cinste si tot ce vrei pot avea. Cunostintele teologice nu folosesc la nimic, in sensul ca nu schimba omul.

Iertare ca intervin in discutie. Imi spun doar punctul de vedere.

Versetul din Ioan 3:
16." Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

e intr-adevar foarte important. De aceea el trebuie inteles in dimensiunea
sa spirituala. E vorba de mantuire, desigur, dar conditia "ca oricine crede in El"
nu trebuie luata la timpul prezent, ci trebuie inteleasa la un prezent etern.
Adica, nu la modul ca eu acum cred in Hristos si asta ma face mantuit, ci
eu voi fi mantuit daca voi crede neclintit, pana la sfarsitul vietii, in Hristos.
Conditia nu e pentru momentul respectiv, ci incepand cu acel moment si
pana la sfarsitul vietii trebuie respectata acea conditie. Daca eu azi o respect
si maine nu o mai respect iar poimaine o respect din nou inseamna ca ne
jucam cu mantuirea.
Dar increderea neclintita nu e in puterea omului, caci omul e slab si
nestatornic, tocmai de aceea se si spune rugaciunea: "cred, Doamne,
ajuta necredintei mele". Si atunci pentru ca omul sa creada neclintit
are nevoie de ajutorul Duhului ca sa realizeze metanoia, schimbarea
mintii. Vedeti cum se leaga toate! Dar chiar si metanoia nu garanteaza
ca nu voi putea cadea, caci vointa mea ramane libera chiar daca e sustinuta
de har. Deci eu nu pot avea garantia necaderii din credinta nici dupa ce
s-a obtinut harul, osteneala mea ramane, nu pot sta cu burta la soare ca
gata sunt mantuit. Rugaciunea aceea cu necredinta inca trebuie spusa, ba
chiar eu cred ca trebuie spusa pana in ultima clipa din viata noastra. Or
garantia mantuirii e data doar aceluia ce da garantia ca va crede neclintit
in jertfa lui Hristos. Cine are aceasta garantie ca nu va cadea din credinta
pana la sfarsitul vietii, acela poate sa spuna ca este mantuit. Dar eu ma tem
ca nici un om nu poate garanta asa ceva.
Iertare inca o data.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Asta imi ridica un nou semn de intrebare. Ce inseamna a crede in Isus ? Adica a crede ca a existat, sau a crede ce scrie in Biblie ca a zis, sau a crede ca e fiul lui Dumnezeu, ce mai exact ar trebui sa cred ?

A crede ca Iisus Hristos este Fiul Lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru
mantuirea mea si a tuturor oamenilor. Si ca fara jertfa Sa mantuirea e
imposibila omului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca cel mai bun mod de a crede in Iisus Cristos este sa reusesti sa "imprumuti" ceva din caracterul Sau, e fascinant sa vezi cum relationeaza cu tot felul de oameni in contextul unor prejudecati imense ale vremii vis-a-vis de straini, pagani, femei etc, ce replici stralucite are si cata dragoste pentru oameni degaja din fiecare gest al sau.