Subscriu.
Observație: sindicatele sunt prezente și active în România la bugetari fără a avea însă și rezultate demne de luat în seamă pentru membrii lor, ci doar pentru lideri, priviți la condițiile de viață ale acestora.

Nu am nici o problema ca gasca de sindicalisti sa traiasca bine din contributiile noastre atita timp cit s-au zbatut si mi-au negociat un salariu progresiv bun, beneficii, samd.

De unii singuri NU PUTEM ABSOLUT NIMIC! nu uita!...Divide et impera!
Numai uniti in sindicate putem invinge lacomia si coruptia guvernului. !

De acord, dar ce ne facem cu cei care s-au dat cu puterea și mai și candidează pe liste electorale? Ba mai ajung și parlamentari! Cine mă mai reprezintă? Eu cu cine votez?

Pai fi atent, daca acest lucru se intimpla atunci la urmatoarele alegeri de sindicat, membrii aleg pe alt lider. Ce a ramas inca foarte REAL in miscarea sindicalista este faptul CERT ca daca ai de exemplu un grup maricel de suporteri care CRED IN TINE poti sa candidezi pentru presedintie si asa cum nu foarte multi voteaza, tu ICatalin, sa zicem, ai sanse foarte mari sa cistigi!

Parerea mea este, ca romanii, care accepta sa lucreze 2-3 ore zilnic peste cele 8 ore, deja s-au transformat in carpa de sters pe jos. Pe de alta parte, daca isi fac treaba in cele 8 ore si la ora x,oo se ridica si pleaca, nimeni nu are ce le reprosa; dar daca in timpul celor 8 ore au de discutat, in loc sa rezolve lucrarile de serviciu, atunci, intr-adevar, trebuie sa stea pana cand le termina. Sunt deci pentru munca facuta bine si la timp. Si Hristos ne-a spus: da sa fie da, iar nu sa fie nu. La fel si cand muncim, apai sa muncim, nu sa ne facem ca muncim. Munca facuta cu constiinciozitate aduce satisfactie si un somn linistit, fara probleme.

Orele suplimentare neplatite sunt, pe langa spaga si altele, un element care aduce saracia romanului. De aceea le-am si adus in discutie.
Pentru a face asemenea ordine la locul de munca trebuie ca personalul sa fie unit si cu totii sa-si faca treburile, ca apoi cu totii sa se ridice si sa plece cand a sunat ora plecarii. Nu spun ca acest lucru va place patronului, dar si el trebuie disciplinat, daca nu este. Iar daca in rest este multumit de munca ta, nu iti va spune nimic.

Este laudabila incercarea ta de a face o noua lumina asupra acestei evnghelii . Eu am amintit despre evanghelia din duminica de 15 august spunind despre ce a fost iar daca pui mina pe o cazanie editata oriunde in Patriarhia Romana , pe predicile Sf. N. Velimirovici sau a Sf Ignatie Briancianinov vei regasi ce am spus eu ! Nu ma imbat cu prostie , posibil insa ca uneori imi umezesc buzele din ea dar de data aceasta nu a fost uneori . Am vorbit in cunostinta de cauza ! Este f. adevarat ca nu orice bogat trebuie sa-si dea averea saracilor ci numai aceia de felul celuia care il cauta pe Mintuitor , adica numai aceia care vor sa se mintuiasca ... de restul nu avem interes si consideratie !
Tu incerci sa tragi o nuanta cu parerea ta mult fortata dar eu te intreb : inafara de cazul lui Iov si acelor citiva bogati din NT. , adica de fapt cei care cautau cu ardoare sa se mintuiasca poti tu sa mai dai exemple de bogati si care sa nu-si fi lipit sufletul lui de a sa avere ? Crezi tu ca bogatul care a avut ca scop stringerea de averi nu are sufletul legat de piatra asta de moara . Cred ca glumesti ! Tocmai de aceea a si spus Mintuitorul ca cu mare greutate va intra un bogat in imparatia cerurilor si ca mai degraba intra camila prin urechile acului decit un bogat in rai . Regula este , cu prea putine exceptii, ca inima sa se lipeasca in timp de avere o data cu cresterea ei .
Doamna doctor, de ce incerci sa dai alt sens pericopei decit cel Hristic , mult prea clar, sau patristic ! Ce intorsaturi pe dos ar mai suporta o talmacire clar Hristica !

In schimb , bogatia cea mai mare a saracului este tocmai saracia care-l ajuta sa-si limpezeasca vederile, sufletul si dragostea in D.zeu . Din acest punct de vedere , monahii sunt exemplul desavirsit ori si mai bine pustnicii . Nu am auzit pina in prezent sa fi existat vreun pustnic putred de bogat sau de vreun bogat care s-a calugarit cu averea sa cu tot ! Mai sunt unele vorbe cum ca ar fi si asa ceva pe pamintul lui D.zeu dar sa nu crezi, nu este adevarat, sunt minciuni !
Apropos la idea ca au fost bogati care au ajutat saraci la nevoie si restul asemenea . Sa luam mare aminte la cuvintele lui Hristos la scena cu cei doi bani ai vaduvei. Una este sa dai din prisosul (din ceea ce-ti prisoseste !) si alta este sa dai singura ta avere punindu-ti astfel nadejdea in D.zeu . Crezi ca ambii daruitori se mintuiesc la fel ? pai faptele lor sunt la fel ?
O tot dam cu dura-lelea cotita printre piersici , cind pericopele sunt talmacite admirabil de parinti si uneori explicate mot-a-mot de insasi Hristos !

Iarasi intorci discutia din condei , eu personal nu stiu de ce ai asemenea apucaturi, dind-o cum ca noi am intelege ca bogatia este ea rea prin sine , exact asa cum ai tinut sa o dai la intors si cu casatoria si calugaria , cu viata de cuplu si fecioria, cu zidirea femeii ca rea din facere , s.a.m.d. . Doamna profesoara, prea ne crezi invatacei ! Ma repet , nu stiu de ce ai atitudinea asta constanta ca si cum noi ceilalti acum descoperim mersul pe jos . In aceiasi evanghelie pe care am amintit-o din duminica trecuta , mai bine zis in cazania acestei evanghelii se spune clar , si eu am precizat asta clar in postarea mea (ia sa te intorci si sa recitesti !) ca bogatia in sine nu este rea sau buna ci numai intrebuintarea ei . Of, atita mosim cite o parerea si strigam unii la altii intre noi surzii incit suntem mai rau decit in Creanga : ,,... un mut stiga la un surd ... s.a.m.d.

Dar sa iubim si sa iertam facindu-ne a crede ca iar ai gresit lasind tastatura pe mina...majordomului !

NB: te rog sa fi cu ochii pe tastatura ; nu o mai lasa la indemina oricui ! desigur frateste glumind !

Suntem bogati
 

Daca avem ochi, avem maini, picioare, o minte buna, daca sufletul ne-a ramas intreg si insetat de Dumnezeu, daca avem rabdare si stim sa fim recunoscatori, daca stim sa daruim - cum spunea Steindhart chiar din ce nu avem...daca avem nadejde si dragoste de Dumnezeu, nu suntem saraci- mai avem si de daruit si mai ales, sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile lui alese, pentru grija pe care ne-o poarta noua, copiilor lui.

Scripturile ne dau răspunsuri la toate întrebările şi neliniştile noastre.
Iată de cât are nevoie omul cât trăieşte în lumea aceasta:

"Două lucruri cer eu de la Tine,
Şi să nu mi le ei în nume de rău,
atât cât eu trăiesc;
îndepărtează de la mine deşertăciunea
şi minciuna.
Şi nu-mi da bogăţie sau sărăcie;
Rânduieşte-mi ce trebuie,şi-i de ajuns;
ca nu cumva,săturându-mă,să devin
mincinos şi să zic;
cine mă vede?;
sau,sărac fiind,să fur,şi-n deşert să
jur pe numele lui Dumnezeu"(Proverbele lui Solomon)

Practic, Dorina !

Fericiti cei Flamanzi si insetati de dreptate ca aceia se vor satura.