Unii vor ţine ca orbii de bâtă (nu de toiag) de minciuna cu care au fost privilegiaţi, a lor sau a altora, şi de necredinţă şi de minteresul lor mocirlos pentru a dezinforma şi a dezbina şi a huli la nesfârşit, ajungând să primească aplauze deşarte de la celelalte sărmane suflete reBelle... iar spre sfârşit, când vor constata ce munte de gunoaie şi de nisisip şi-au clădit în drumul lor spre mântuire, să vezi ce o să miorlăie, de mămica focului, căci grea va fi munca la lopată, singura şansă pentru ca să-şi eliberze drumul spre Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu...de la Pucioasa.

Deci nu mai insista de frică ca să te vadă nenea cum înfierezi proletar pe nevinovaţi, văduve şi orfani crezând totuşi că faci bine, postând mereu lucruri de o reală valoare din Cuvânt dar ridiculizându-i ca pe clowni şi distrându-te de ei ca de ciudaţi.

Nu te amăgi, nu poţi fi şi cu mamona şi cu antichrist dar şi cu Domnul nostru Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu ce se plineşte pe Sine prin drepţi şi sfinţi şi umili după ce mai înainte grăieşte prin prooroci... peste pământ. Trebuie să te decizi, ori primeşti Cuvântul şi cauţi să te faci ucenic în taină, adică să-L trăieşti, sau o laşi baltă de tot, ca nu cumva să te facă diavolul avocat sau procuror al acuzării, că va fi vai de tine, că trebuie apoi să joci aşa cum îţi cântă toţi dracii, că ei au vechime mai multă la activ, şi experienţa păcătuirii, căci ei ştiu findcă au făcut păcatul, au îndrăznit să cunoască ''binele''... şi răul. Deci nu te amăgii că nu te poţi ascunde în ''vrednicia'' procurorului mincinos al acuzării sau in competenţa criticului de artă sau să te înfrăţeşti cu grămăticul şi echipa... ăia care au pus beţe în roate când s-a rezidit templul cel vechi din Ierusalimul pătimirii, pe vremea lui Ezdra proorocul.

Acum e vorba de Noul Ierusalim al Slavei care înseamnă Fii cu Duhurile... Sfinte.

Deci nu ai să scapi crezând că faci aici aşa o viclenie frumoasă, osândind pe pucioşi mereu ca eretici şi sectanţi, aşa de ochii gLumii şi de frica lui nenea şi a lui tanti grijania, dar pe de altă parte să aduci pe tapet lucruri atât de frumoase şi serioase din Cuvânt. Căci nu ţi se va scrie înţelepciune ca şerpii şi fără de răutate ca porumbeii ci viclenie şi prostie ţi se va scrie, că doar azi nu e nimeni care să te dea afară din Biserică, cum era pe vreme antichristului ceauşescu şi dej şi iliescu...

Deci nu tot crea tu iluzia unei certe, o groază şi o frică monstruoasă, de parcă ar fi BOR prigonitoare şi inchizitoare că nu e cazul... căci şi preoţi din BOR sunt destui care cred în Cuvântul lui Dumnezeu... de la Pucioasa, numele cel nou al Domnului... Iisus Hristos.

Iar cu schizma şi erezia şi alte minciuni... e ridicol să crezi că vei putea face aşa cum au făcut jidovii, scoţând vorbă mincinoasă că defapt ucenicii l-au furat pe Iisus din mormânt, că aşa faceţi şi voi, ziceţi că proorocii vorbesc şi inventează de la ei ce este scris acolo, păi dacă ar fi aşa, chiar şi aşa, ar trebui să ne închinăm la ei ca la Dumnezeu căci este perfecţiunea ceea ce se grăieşte acolo... deci dacă doar omul ar grăi, aşa cum susţineţi voi, ar trebui să-l socotim cel mai luminat om, dar iată că voi oriceaţi face nu aveţi argument şi sunteţi neserioşi, căci ce se dăruie de acolo e perfect conform cu Noul Testament, cu Apocaliipsa şi cu Vechiul Testament... şi cine poate şti altcineva decât Dumnezeu, că dracul uită în mândria lui că dacă n-ar uita atunci şi-ar aminti de toate ispitele şi minciunile sale... şi-ar aminti şi ar recunoaşte că numai Dumnezeu ştie pe Adevărul şi că el nu face altceva decât că le mai nimereşte...

Deci nu ei s-au rupt ci au fost alungaţi, gata să li se răpească ce le-a dăruit Dumnezeu, nu sunt eretici că nu ei interpretează ci chiar Dumnezeu despecetluieşte Tainele, nu sunt sectanţi căci e la Lumină toată lucrarea lor şi nu au credinţa ascunsă sub obroc, şi nu mint ca să zici că ar fi prooroci mincinoşi ci ei au părăsit gLumea şi trăiesc conform cu credinţa şi cu Adevărul şi cu veşnicia.

Aşa că nu te amăgi că păcăleşti pe cineva... până şi pe cei aleşi, adică pe poporul cel mic al Lui Dumnezeu... oricât ai încerca, doar ce smintiţi se smintesc fiindcă trăiesc în sminteală, adică au lepădat virtuţile şi au pus în loc soluţiile... câştigul cel lesne, rapid şi murdar...

Toiagul este Cuvântul lui Dumnezeu care bate cu smerenie la poarta sufletului din inima ta... Ferice de cine deschide nu doar din curiozitate macabră sau pentru a împlini încă un poft, soft, moft... o pretenţie gLumească la modă... moda de a acuja şi huli, fericirea prostului ciorb ce râde de boala spartă a altuia, un sadism inutil şi o aparentă scăpare de greu, ai scăpat tu şi el de un pai din ochiul lui dar aveţi amândoi bârna din ochiululhul tău cel viclean, aşa mămos de parcă ar sulimeniza pe cel mititel cum să salute frumos pe nenea şi cum să stea frumos la masă când după cafea le ghiceşte tanti grijania viitorul lor în zaţ.

Respect parerea oricui, insa pe subiectele abordate de tine te simti cumva mai presus ca niste duhovnici precum Arsenie Papcioc, Iustin Parvu, etc. ?
Daca sfintii apostoli faceau la fel, sa stea infipti pe undeva,...., "aleluia" credinta-n lume !

Nu s-a auzit despre duhovnicii Arsenie Papcioc şi Iustin Pârvu nici "să bată din uşă-n uşă" ca să facă prozelitism ortodox, nici să-i consilieze pe tinerii însurăţei, veniţi sfios la scaunul spovedaniei, despre cum să folosească sau nu prezervativul: pe faţă sau pe dos. Fiecare a stat cuminte în biserica lui, la locul de metanie, şi s-a ocupat mai mult cu rugăciunea şi cu postul.
Aşa că las-o mai moale şi nu mai fă pe lupul moralist care se uită la BOR ca la Scufiţa Roşie. Lasă-i pe sectari, că ei ştiu meserie, nu ca tine, începător şi diletant.

Degeaba încerci să-ţi asiguri spatele la duhovnici ferindu-i de prozelitism ca să li se pară altora că aperi o cauză, cauza duhovnicilor, cauza bisericii... dejaba, că se vede cât colo că ai bellit câinii şi pisicile şi după ce le-ai folosit blana făcându-ţi rochiţă cu pete, ai aruncat hoiturile în curte la alţii şi miorlăi întruna de mama focului că de acolo vine putoareaoarea, din curţile şi grădinile alea... acuzând şi trăgând ipisisikaa de coadă ca să te credem că eşti un fel de petrică şi lupul din poveste şi că lupul pe care ni-l prezinţi dumneata e chiar lupul cel rău, crezând că o să fi plătită pe post de trăgătoare de sfoară, pe sfoara de la sirena lui Roaită... Nu te amăgii că lupul vă dirijează pe voi şi se vede şi o să stai închisă apoi, de tanti grijania, uite cam aşa, căci dacă ţi-a trebuit party, party o să-ţi găseşti, mai ales că petele de pe rochiţa ta sunt roşii... în loc să fi fost negre... că aşa s-ar fi cuvenit.

Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (IV)


*

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “mângâierea zbaterii în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa”:

“Acest cuvânt este pentru timpul care mai este de lucrat, şi nimeni nu va mai avea îndreptăţire dacă va lipsi de la lucru fără binecuvântate pricini, căci slava Domnului se zbate să-şi facă arătarea, şi voi să nu mai aveţi mai mare grijă decât să mângâiaţi zbaterea în care trudeşte Domnul să-Şi arate slava Sa. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6.10.1991)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în ei”:

“Să nu aveţi grijă mai mare ca şi grija pentru a ţine aprins focul jertfei care arde de la rugăciunea cea vie a Duhului Sfânt lucrător în voi. Asta a fost aşteptarea Mea de veacuri, să am lucrarea Duhului Sfânt, Cel fără robie, Care lucrează din Sine şi Care grăieşte din Sine. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-6-1993)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de liderii pucioşi care aduc “Cuvântul”:

“Eu în toată vremea învăţăturii Mele de peste tine te-am învăţat să ai grijă de cei ce Mă poartă spre tine şi de cei ce te poartă spre Mine şi să nu ai o mai mare grijă ca grija aceasta care-ţi dă viaţă ţie înaintea Mea. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie grija de rânduiala “Domnului” de la Pucioasa:

“ Dar pentru aceasta trebuie ascultare de rânduiala Mea, ca să stea inima ta în mâna Mea mereu, cu toate din ea, poporul Meu. Cea mai mare grijă, aceasta ar trebui să-ţi fie...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2003)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “Duhul Domnului lor în ei şi între ei”:

“Cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu în voi. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 5-06-2003)

“... şi de aceea v-am povăţuit Eu ca cea mai mare grijă să vă fie Duhul Meu din voi şi dintre voi, şi fără această grijă nici o clipă să nu staţi... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “pentru liderii lor cei trudiţi” şi “pentru pacea şi puterea lucrului la izvodirea cărţii Cuvântul lui Dumnezeu”:

“Cobor peste voi, copii trudiţi la lucrul Meu şi peste cei ce trudesc lângă voi pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani. Cobor binecuvântare mare, dar cea mai mare grijă să nu fie între cei rămaşi ai Mei ca şi grija de voi, cei ce trudiţi, şi de pacea din voi pentru puterea lucrului cel spre fiinţa cărţii, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 17-04-2005)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “împlinirea Cuvântului de la Pucioasa la vreme, şi apoi de-a pururi”:

“...şi tot cuvântul Meu trebuie împlinit la vreme, şi apoi de-a pururi. Mai mare grijă ca aceasta să nu se vadă la voi, că voi trebuie să fiţi sfinţi din zori şi până în zori, şi aşa să petreceţi cu Mine, căci sfinţii petrec cu Dumnezeu, fiilor. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din21-4-2002)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “grija pentru cărarea de Cuvânt pe pământ”:

“O, Eu mereu te-am învăţat şi te-am rugat să nu ai o mai întâi şi o mai mare grijă ca şi grija pentru cărarea Mea cuvânt pe pământ. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-9-2006)

Cea mai mare grijă a pucioşilor va trebui să fie “ascultarea de călăuzele de la Pucioasa”:

“O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-2010)

Cea mai mare grijă a Domnului Pucioasei este “grija de poporul Lui”:

“Cobor din Tatăl, cobor la poporul cuvântului Meu ca să-i dau vlagă şi mereu să-i dau, că nu mai am în cer şi pe pământ grijă mai mare ca şi grija de el, fiindcă Îmi trebuie un popor credincios acum, la sfârşit de timp, ca să împlinesc prin credinţa lui venirea Mea cea de azi ... ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2-5-2010)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (V)

*
Cea mai mare minune din veac în veac este “credinţa”:

“Eu voiesc să arăt slava Mea, şi lucrarea Mea lângă ea, dar pentru aceasta a trebuit şi trebuie o credinţă minunată de la cei ce sunt aşezaţi în staulul acestei lucrări, şi nu este din veac în veac minune mai mare decât credinţa cea care a lucrat şi a rămas lucrarea ei de la Avraam şi până peste toată seminţia lui, căci cei ce sunt purtaţi de sânul lui Avraam, lucrează ca Avraam, şi mai mare se va chema cel ce va lucra acum. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.6.1993)

“...dar minunea cea mai mare este credinţa, fiilor, căci ea le face pe toate a putea, pe toate ale ei” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12.12 1996)

Cea mai mare minune din veac în veac este “omul cel nou”:

“Am grăit prin gura apostolului Meu din grădina Mea care rosteşte peste tine cuvântul cel venit la el din cer, am grăit prin guriţa lui înaintea ta şi am spus prin Duhul Sfânt, prin vorbire de Duh Sfânt am spus că cea mai mare minune pe care am făcut-o Eu prin această lucrare din cer coborâtă este minunea omului cel nou, care trăieşte după cuvântul lui Dumnezeu, care se mişcă întru cuvântul rostit de Dumnezeu, care-şi ia prin cuvânt şi prin împlinire de cuvânt chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşa precum Eu l-am făcut pe om la început. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)

Cea mai mare minune este “ a face voia Celui de la Pucioasa” :

“Minune este să faci tu voia Mea şi nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poţi tu să faci. [...]Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer şi pământ este să faci tu voia Mea, şi Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)

Cea mai mare minune este “omul cel născut de sus”:

“ Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 10.6.2001)

Cea mai mare minune este că “liderii pucioşi scriu ca de la Dumnezeu”:

“O mulţime de scriitori scriu de la ei, iar voi scrieţi de la Mine. Mai mare minune ca aceasta nu este pe pământ, nu este, fiilor, dar cine pricepe ca să caute spre ea şi s-o ia în casa lui şi s-o trăiască, şi pe veci s-o trăiască?” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)

Cea mai mare minune este că “Dumnezeul Pucioasei vine la liderii pucioşi”:

“Mai mare minune ca venirea Mea la voi, nu este.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 2.8.2001)

Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să ia ceea ce îi dă Dumnezeul lui”:

“E mare înţelepciunea pe care am Eu să ţi-o dau, dar cea mai mare minune este să iei ceea ce Eu îţi dau să ai, [...] copilul Meu micuţ.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-06-2003)

Cea mai mare minune este ca “poporul pucios să fie asemenea Dumnezeului lui”:

“Cea mai mare minune pe care o puteţi face prin credinţa din voi este să fiţi asemenea Mie şi să Mă văd în voi, iar Eu să vă dau bucuria Duhului Sfânt,... .”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20-9-2003)

Cea mai mare minune este ca “omul să-l lase pe Dumnezeul de la Pucioasa să trăiască în el şi să-i primească apoi Cuvântul de învăţătură ”:

“Lucrarea credinţei omului în Dumnezeu îl face pe om făcător de minuni, şi nu este o mai mare minune ca aceea de a-L lăsa omul pe Dumnezeu să trăiască în el, şi să-I primească apoi cuvântul şi să se hrănească cu el pentru ca să trăiască.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 13-7-2004)

Cea mai mare minune este “credinţa omului în venirea Dumnezeului Pucios - Cuvânt pe pământ”:

“[...]şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 27-10-2007)

Cea mai mare minune este “ împlinirea cuvântului de la Pucioasa”:

“Nu este minune mai mare între oameni ca şi împlinirea cuvântului Meu.”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25-12-2006)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VI)


*
Cel mai mare rău este neumilinţa; cel mai mare rău este îngâmfarea:

“Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. Învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi, şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. ” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18.6.1995)

Cel mai mare rău este neascultarea:

“Ce rău a făcut omul, fiilor? O, cel mai mare rău este neascultarea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)

Cea mai mare stricăciune este: “ascunderea în sine”:

“S-a săturat cerul de creştin ascuns în sine. Aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina acestei lucrări. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-1996)

“... cine vrea să urmeze pe Dumnezeu, să nu se ascundă în sine, ci să se lepede de sine. O, să nu se ascundă, căci aceasta este cea mai mare stricăciune care roade la rădăcina vieţii veşnice, la rădăcina acestei lucrări. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 1.12.1996)

*
Cel mai mare idol este “meciul”, căci acest cuvânt este o scamatorie:

“Feriţi-vă de acest cuvânt, „meci“. Feriţi-vă de scamatorie. Acesta este cel mai mare idol din vremile voastre. (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9-3-1977)

Cel mai mare idol este “mintea omenească”:

“...căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-7-2006)

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VII)

*
Cea mai mare bucurie este “angajarea în lucrarea Domnului de la Pucioasa ”:

“Lucrează cu Mine, şi altă bucurie mai mare să nu ai, că vei fi Mie martor în faţa noroadelor atunci când voi ieşi deasupra cu lucrul Meu lucrat tainic, prin care Eu lucrez mântuirea care va să vină în curând.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 23-2-1991)

Cea mai mare bucurie este “găsirea şi urmarea Domnului Pucioasei”:

“...că nu e bucurie mai mare în cer ca atunci când un om fără Dumnezeu vine spre Mine să Mă găsească şi să Mă urmeze.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19.12. 1996)

Cea mai mare bucurie este ” mărturisirea celor din cer de cei de pe pământ”:

“Dar cea mai mare bucurie pentru cei din cer este atunci când cei care-i mărturisesc pe ei pe pământ, trăiesc cu umilinţă legile cerului între cer şi pământ, purtând grijă de venirea Mea în toată vremea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 1999)

Cea mai mare bucurie este “credinţa în venirea Domnului Pucioasei pe pământ”:

“...şi nu mai e pentru cer mai mare bucurie ca această bucurie care vine de la credinţa în venirea Ta a celor mai mici între fiii cerului de pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-4-2000)

Cea mai mare bucurie este “dragostea dintre Mire şi mireasă”:

“...că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.2.2001)
Cea mai mare bucurie este “cunoaşterea Domnului înviat”:

“N-a mai fost bucurie mai mare pe pământ ca bucuria aceea când noi Te-am cunoscut înviat, Doamne...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare bucurie este “vederea feţei Domnului de către îngeri”:

“Cea mai mare bucurie o are îngerul omului atunci când el vede faţa Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21.11. 2001)

Cea mai mare bucurie este “plânsul Maicii Domnului pentru Fiul ei”:

“De mila Ta plâng şi în cer şi pe pământ, că mă doare suspinul Tău de la om şi nu am bucurie mai mare ca aceea că plâng pentru Tine, copil îndurerat şi Dumnezeule nemângâiat. Maica durerii sunt,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 6-5-2005)

Cea mai mare bucurie este “Cartea cuvântului de la Pucioasa în faţa îngerilor”:

“Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, ...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-2005)

Cea mai mare bucurie este “plânsul cel plin de pocăinţă al omului”:

“Nu este pentru suflet bucurie mai mare ca şi plânsul cel plin de pocăinţă, cel plin de vindecare pentru răul din om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2008)

Cea mai mare bucurie este “învăţătura, când o ai şi poţi s-o dai”:

“Şi tu, scumpă mama Mea, alătură-te şi te bucură învăţând pe poporul Meu, că nu este bucurie mai mare ca învăţătura când poţi s-o dai, când poţi lucra cu ea, mama Mea.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-10-2006)

Cea mai mare bucurie este “ bucuria cea care vine după durere”:

“Nu este bucurie mai mare ca şi cea de după durere, şi aceea este înviere, dar vai celui ce nu ştie să înţeleagă aşa şi să preţuiască chemările Mele şi să-Mi răspundă cu recunoştinţă când Eu îl ridic ca să fie el apoi şi să rămână pentru înviere!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 4-4-2010)

Cea mai mare bucurie este “să existe un popor de întâmpinare a Domnului la a doua Sa venire pe pământ”:

“ Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-6-1998)

În schimb, cea mai mare tristeţe a “Dumnezeului“ de la Pucioasa este fericirea omului:

“Nu mai este omul învăţat să fie cu Mine, iar fericirea lui este cea mai mare tristeţe care îl înşeală pe om şi îl face să uite de bucuria Mea cu el. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 11.2.2001)

265.Cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim–Pucioasa” superlativul absolut
 

265. CEL...CEA... MAI MARE - sau cum bagatelizează sectanţii de la “Noul Ierusalim – Pucioasa” până şi superlativul absolut (VIII)


*
Cea mai mare minciună este “ateismul omului de ştiinţă”:

“Cea mai mare minciună este spusă atunci când omul ştiinţei spune că este omul lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 3-6-1995)

Cea mai multă minciună este “goliciunea cea mare a oamenilor”:

“Mai mare goliciune ca în zilele de azi n-a fost între oameni. Mai multă minciună şi rătăcire ca azi, n-a fost.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-1997)

*
Cea mai mare iubire a omului este “să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească”:

“Mai mare iubire n-am făcut niciodată aşa ca şi cu tine, şi tu încă nu ştii ce este iubirea. [...]. E mare lucru să aibă omul duhovnicesc statură duhovnicească. E mare lucrare această lucrare din om văzută. Mai mare iubire ca aceasta nu este de la om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 28-8-1996)

Cea mai mare iubire a omului este “smerenia cea mai curată”:

“Iubiţi smerenia cea mai curată, cea mai curată, copii de la sfârşit, şi învăţaţi-i pe toţi să aleagă aşa. Ea este cea mai mare iubire a omului pentru Domnul, şi pe aceştia îi umple Domnul de har fără de măsură, de lucru fără de capăt, aşa precum mie Domnul mi-a dat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 25.12.2001)

Cea mai mare iubire şi cea mai mare credinţă este “ascultarea”:

“...că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-8-2007)

Cea mai mare iubire este “ascultarea”, după cum şi cea mai mare ascultare este “iubirea”:

“Eu, botezătorul Tău, am împlinit voia Ta, şi nu este iubire mai mare în om ca şi ascultarea de Tine, care înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, Doamne.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 20.1. 2005)

“...ca unii care veghează înaintea Stăpânului lor cu iubirea dintre ei, cea mai mare ascultare pe care i-o puteţi voi închina cerului, fiilor. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-6-2003)

Cea mai mare iubire de pe pământeste “ascultarea, sfinţenia pentru ascultare, dojana pentru greşeală şi toată lucrarea de facere a celor care vin să se nască din nou prin lucrarea de la Pucioasa”:

“Celor ce Mă află în acest cuvânt şi cred în Mine, Eu le dau putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar puterea aceasta înseamnă ascultare, sfinţenie pentru ascultare, dojană pentru greşeală şi toată lucrarea facerii omului în toată vremea lui cu Mine. Mai mare iubire ca aceasta nu este pe cale cu Domnul pentru cel ce vine să se nască din Dumnezeu,...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 7-7-2010)

Cea mai mare iubire este că “Fiul de la Pucioasa grăieşte de lângă Tatăl”:

“Mai mare iubire ca aceasta nu este, că Eu grăiesc de lângă Tatăl, şi graiul Meu umple văzduhul şi bucură pe îngeri şi pe sfinţi, şi umple pământul, şi bucură pe cei ce Mă aşteaptă ca şi voi, copii de la ieslea coborârii Mele.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 9.6.2001)

Cea mai mare iubire este “să-i spunem omului ce greşeşte”:

“O, fiilor care aveţi urechi de auzit cuvântul Meu, să le spuneţi tuturor că cea mai mare iubire este să-i spunem omului ce greşeşte.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 12-12-2004)

Cea mai mare iubire este “sfinţenia”:

“Sfinţenia este cea mai mare iubire care poate sălăşlui în trupul celui ce are în el iubirea lui Dumnezeu.[...] Sfinţenia este cea mai mare iubire pe care omul cel iubitor de Dumnezeu I-o poate da Domnului...[...] că dulce este sfinţenia, şi nu este o mai mare iubire în om ca şi ea înaintea Ta. [...] O, fii crescuţi cu cuvântul cel mângâietor, cea mai mare iubire este sfinţenia, căci atunci omul se dă Domnului şi nu iubirea lui se dă.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 14-12-2004)

Cea mai mare iubire este “darul sfinţeniei”, care vine de la smerenia minţii:

“Cel mai mare adevăr este smerenia minţii, de la care vine peste om darul sfinţeniei, cea mai mare iubire pe care omul I-o poate da lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 19-12-2004)

Cea mai mare iubire este “iubirea de fiu”:

“... şi nu este iubire mai mare ca iubirea cea de fiu între cei ce Te slujesc, Tată, căci fiul are iubire mare şi sfântă, şi este recunoscător tatălui său, dar sluga poate să-l trădeze, poate să se lepede de stăpânul ei.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 21-11-2006)

Cea mai mare iubire de pe pământ este “jugul Domnului Pucioasei”:

“Am spus aşa că pentru jugul Meu omul are cea mai mare iubire pe pământ, căci fără ea mare, omul nu poate purta peste el jugul Meu.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 22-7-2007)

Cea mai mare iubire de pe pământ este “faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om”:

“Acum, în glas de sărbătoare de Rusalii vă spun celor ce auziţi: Luaţi Duh Sfânt! Luaţi Duh Sfânt! Luaţi! Luaţi, să fiu un duh cu voi, iar voi, un duh cu Mine, că nu e iubire mai mare pe pământ ca faţa şi lucrarea Duhului Sfânt între Dumnezeu şi om.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 15-6-2003)

Cea mai mare iubire a mironosiţelor a fost “iubirea lor din timpul celor trei zile în care Hristos a fost mort cu trupul”:

“Cea mai mare iubire în noi a fost iubirea celor trei zile când Tu ai stat ascuns între morţi, când noi Te căutam printre morţi, Doamne, până când îngerul învierii Tale ne-a spus să nu Te mai căutăm între morţi, că Tu ai înviat.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 29.4.2001)

Cea mai mare iubire în sfinţi este “smerenia, credinţa şi credincioşia până la sânge”:

“Plâng pentru Tine sfinţii care Te-au iubit cu credinţă mai tare ca moartea, căci credinţa se face iubire în sfinţi şi nu iubirea se face credinţă în ei. Dar mai întâi decât acestea este smerenia, care-Ţi face Ţie loc în sfinţi, Doamne, şi credinţă în Tine, şi apoi credincioşie până la sânge, şi ce poate fi iubire mai mare ca aceasta în sfinţi, Doamne al celor plini de statornicie pentru mărturisirea Ta ca Dumnezeu adevărat ce eşti pe pământ şi în cer şi în sfinţi, Doamne?!” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 8-11-2004)

Cea mai mare dragoste de Dumnezeu este “să facă omul voia lui Dumnezeu”:

“Nu este dragoste de Dumnezeu mai mare ca aceea ca să facă omul voia lui Dumnezeu. ”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, din 18-2-2007)