Nu, nu intelege. Va repet, eu sunt o persoana foarte calma, rationala, greu de enervat.

Va relatez un alt episod: am depistat un paianjen urias pe tavan. Cu pulsul la maxim, gura iasca si mainile tremurand, m-am apropiat cu o matura, l-am luat razant si paianjenul a aterizat dupa un dulap. Fara sa gandesc, am pus o mana pe marginea dulapului si l-am tras, mai mult de un metru, astfel incat sa pot izbi cu matura paianjenul si sa-l omor.

Dupa ce m-am calmat, am incercat sa imping dulapul la loc. Cu doua maini, sprijinindu-ma temeinic, n-am mai reusit sa-l imping. Abia a doua zi, cand venit un prieten in vizita, am reusit sa aranjam dulapul de lemn masiv la locul lui.

Am mai incercat sa trag dulapul cu o mana. Nici un centimetru n-am reusit.

eu sufar de claustrofobie altii de alte fobii daca nu traiesti cateva clipe neplacute nu poti intelege

Stiu ca este o teama irationala, deci greu de controlat.. exista totusi metode psihologice de desensibilizare (vezi pe net systematic desensitization).
Si mie imi este teama de ei, dar nu am fobie si nu imi manifest teama, ca sa nu o transmit copilului. Dimpotriva, daca sunt de dimensiuni mici ii iau in mana si ii dau afara pe geam.. in fine, ideea este sa vada copilul ca nu trebuie sa-ti fie teama. Sunt foarte putine specii de paianjeni periculoase pentru om (stiu ca informatia nu te ajuta cand ii vezi.. dar oricum).
Parerea mea este ca poate ar trebui sa faci ceva deoarece astfel de temeri se autoalimenteaza si se amplifica in timp.

(Unui ortodox i-as fi spus de Sf. Maslu.. dar tu esti catolic)

Mda, iar sobolani aduc boli, deci mori oricum.

Dar nu este mai convenient ca chemi protectia animalelor ca sa ieie acel sarpe?

Aici e problema ! In perioada de criza , trebuie sa duci tu aratarea la Protectia animalelor ( lipsa de combustibil si de fonduri ) . . .:103:

Si eu mi-am descoperit o putere "paranormala" din cauza fobiei.
Am scris in postul ala al meu lung despre mai multe fobii, dar singura pe care n-o pot controla absolut deloc e frica de intuneric.
Am locuit vreo cateva luni acum 2 ani jumate intr-un apartament care era intr-un bloc cu 4 etaje, la ultimul etaj, fara lift. Toate bune, dar la putin timp dupa ce m-am mutat eu acolo, au instalat un interfon care era conectat la reteaua electrica/becurile de pe casa scarii. Era asa: dupa ce intrai, lumina de pe casa scarii statea aprinsa fix 3 minute. Ziua nu m-ar fi deranjat, dar eu eram intr-o situatie mai delicata de trebuia sa ies noaptea afara de minim 6-7 ori. Imi invatam cainele sa-si faca nevoile afara... EU in nici un caz nu pot sa urc scarile asa repede in mod normal. Dar daca se lua lumina nu mai vedeam nimic nimic, se facea asa bezna ca nu mai vedeam nici unde calc, pt ca lumina de afara nu intra, singura sursa de lumina de la farurile de afara era fereastra uscatorului, care la unele etaje era vopsita, iar la altele avea perdea+geam texturat. Dupa ce am patzit odata sa ma trezesc in bezna de am mers 2 etaje tremurand, de-a busilea pe scari cu catelul lipit de mine... m-am fortat sa urc alea 4 etaje in 3 minute, si-am reusit de fiecare data.
Bine c-a trecut, cand m-am mutat de-acolo in alta parte,la parter si am scapat si de scari si de interfonul ala care inchidea lumina, si pe deasupra mai invatasem si catelul sa faca afara... a fost minunat. :D Oho... acum ca ma gandesc la asta, brusc ma inunda fericirea ca nu mai stau acolo. Ca-n bancul asta:

"Cica era intr-un capat de tara intr-o comuna un rabin intelept tare si intr-o zi la el vine Itzic sa se planga ca el are 7 copii si gospodarie grea, sta cu parintii si toti stau intr-o singura incapere, caci el e sarac si nu are cu ce sa-si mai construiasca altele.
Rabinul l-a ascultat pana la capat, a cugetat adanc si i-a zis :
-Mai Itzic mai, tu ai vaca mai ?
-Da rabi.
-Ei mai Itzic mai, ia bago si pe dansa-n casa si vino peste o saptamana sa-mi zici cum e.
Zis si facut ... Itzic a bagat vaca-n casa.
Dupa o saptamana se duce iar la rabi si-i zice ca acum e si mai rau ca pe langa cei 7 copii care se alearga si strica prin casa acu e si vaca care face gunoi si miroase a grajd in toata casa.
Auzind astea rabi a cugetat si i-a mai dat un sfat :
-Mai Itzic mai, tu ai oi mai ?
-Da rabi ... am vreo 6.
-Ei mai Itzic mai, ia baga-le si pe ele-n casa.
Itzic a incercat sa discute cu rabinul, dar decizia acestuia era nestramutata si cum Itzic era om credincios a bagat si oile-n casa
Dupa inca o saptamana. Itzic vine suparat tare la rabi si-i povesteste ca asa cum credea ... acum e si mai rau, oile mananca ziua la camp si seara isi fac nevoile-n casa si copiii in joaca lor intind murdaria. Pe deasupra acum si soacra incepe sa-l creada nebun cu toate animalele din casa si nu mai are viata nici cu ea.
La toate plangerile lui Itzic rabi i-a mai dat un sfat ... sa bage si cele 3-4 gaini pe care le avea in casa.
Itzic a incercat cu cerul si pamantul sa se targuiasca si sa se roage de rabin sa nu-l puna sa bage si gainile-n casa, dar rabinul era un om hotarat iar peste deciziile lui nu se putea trece fara oprobiul satului. Asa ca Itzic a ajuns acasa si-a bagat si gainile-n casa.
Ei, oameni buni ... acu intr-o bojdeuca de la tara locuiau Itzic, nevasta, cei 7 copii, soacra si socrul lui Itzic, o vaca, vreo 6 oi si 3-4 gaini.
Dupa vreo 3 zile Itzic n-a mai putut suporta toata nebunia din casa si s-a dus la rabi pe jumatate suparat si pe jumatate furios de-a binelea.
Rabi l-a primit la el acasa, l-a ascultat si i-a zis ca-l intelege cat de greu ii este asa ca ii da voie sa scoata gainile din casa.
La intalnirea de sambata Itzic ii povesti rabinului ca fara gaini e mai bine ... mai face vaca si oile ceva mizerie dar nu se poate compara cu 3-4 gaini care lasau gainati si pene prin toata casa. Rabinul fericit ca Itzic incepe sa vada calea ce-a dreapta ii dadu voie sa scoata si oile din casa.
Peste cateva zile intalnindu-se ei la crasma satului Itzic i-a povestit rabinului ce bine e fara oi. Vaca mai face ea ceva galagie si in casa inca miroase a grajd ... dar acu macar copiii pot fugi nestingheriti prin casa fara sa mai intinda murdaria lasata de oi.
Rabi vazandu-l pe Itzic om vindecat ii dadu dezlegare sa scoata si vaca din casa. In culmea bucuriei Itzic a fugit acasa si a scos si vaca din casa.
Vazandu-se singur cu familia si toti fiind fericiti ca au scapat de animalele din casa, Itzic si-a dat seama de intelepciunea rabinului si nu s-a mai plans din acel moment."

Eh... ca Itzic si eu is fericita ca nu mai face cainele in casa (e asa curat, in 2 ani si ceva de cand stam aici n-a facut decat odata un shuhu pe un perete, atat), ca nu tre' sa mai ies cu el afara de fiecare data cand i se nazare sa bea apa, ca nu tre' sa mai spal pe jos cu domestos si sa arunc covoare stricate... si mai ales sunt foarte fericita ca nu mai am interfonul ala care inchide lumina, si tot foarte fericita sunt ca nu mai stau la et.4, sa imi rup mainile carand sacosele din piatza pana sus... E super! Si cand ma gandesc ce suparata eram ca mi se stricase centrala si am stat in frig cateva zile... acum ca ma gandesc... ala nici macar nu e motiv de suparare. :) cainele isi face nevoile afara, stau la parter, si e mereu lumina pe casa scarii. Iupiiii ! :)

Se vede ca nu traiesti in Romania,si cred ca stai de ceva mai mult timp in Italia, ai o parerea total irealista despre "protectia animalelor" de pe-aici :))

Sora mea, la voi in italia adaposturile de caini comunitari arata mai bine decat pensiunile canine de la noi.

Si daca vrei sa vezi cu ce se acupa sau daca se ocupa careva de serpi/reptile/guzgani/dihori, suna la DERATIZARE, ca doar aia or sa raspunda la apelul asta. Daca suni la vreo asociatie pt protectia animalelor, daca nu-ti iei vreo injuratura e mare lucru daca-i zici de-un sarpe. :))

P.S.- si daca-mi pune viata in pericol,sau pune in pericol viata animalelor care ma costa bani... poti tu sa zici ce vrei, dar orice om rational nu mai astepta nici o deratizare...

Ei, stimate d-le Cristiboss56, d-na/d-ra Bast-et probabil are o oarecare afecţiune pentru toate necuvântătoarele şi nu-i place să ştie că oarecine omoară necuvântătoare (să nu-i mai zic faptul că sunt vânător).
Dar, poate să fie liniştită pentru că întâlnirile mele cu vipere sunt rare, iar uneori, ele reuşesc să se ascundă înainte de a face eu ceva.

Multi iau in bascalie problemele ce tin de aspectul psihic al oamenilor, pana la urma, iar o problema psihica poate fi foarte uricioasa, dezvoltand in timp alte si alte ramure problematice menite sa ingradeasca in neputinta bietul om, Si nu este de glumit. Depinde si de capacitatea individului de a-si administra aceasta problema, corelata si cu celelalte lucruri interioare si exterioare.
Eu locuiesc la etajul 8, acum vre-o 9 ani de zile m-am blocat in lift si nu am reusit sa ies decat dupa vre-o 20 de minute, insa cam dupa 10 minute de stat in lift am inceput sa intru in panica, mai ales ca nu aparea absolut nimeni, apoi imi tremurau picioarele si, in cele din urma am iesit.
De atunci nu am mai pus piciorul in lift, eram deja cunoscuta ca locatara care nu merge cu liftul, cam vre-o 4 ani de zile nu am calcat piciorul in lift si nici in alte lifturi, fratele statea la etaj 9, sora la etaj 7, pe toate le ucam vrednic cu piciorul si, chiar imi placea, nu conta ca am sacose sau altceva, luam in consideratie, odata cu fobia, si avantajul sanatatii prin miscare.
A urmat sarcina, ei , am urcat eu scarile cum am putut pana in luna a noua, apoi nu mai mergea, pur si simplu nu mai reuseam sa fac acest lucru inainte de a naste. O adevarata problema !
Nu puteam sa stau in casa, asa cum nu puteam sa ma mut in alta casa, deci, ce era de facut ?
Sa ma confrunt cu problema, mai ales ca mergeam din ce in ce mai mult spre o situatie imposibila, faptul de a merge cu copilul dupa nastere, si cu carutul acestuia pe scari.
Nu suna deloc bine, nici nu aveam cum sa fac acest lucru, mai ales pe o perioada de ani de zile. Parea imposibil, situatia mea parea fara iesire.
Astfel nu-mi ramanea decat sa-mi iau inima in dinti si sa urc linistita in lift cu nadejdea ca acesta va functiona bine. Am luptat ceva timp , insa, pana sa nasc am reusit sa inving aceasta teama.
De atunci au trecut 5 ani de zile de cand merg cu liftul si nu am mai avut nici o experienta negativa in acest sens...Dar, Fereasca Dumnezeu sa am !
Cu paianjenul este mai simplu, nu traiesti in mediul lui, esti ok !
Am citit undeva pe net despre o femeie insarcinata care a facut fobie la mazare, suna destul de ciudat, insa, se stie ca fobiile nu au nici un fundament rational, nici nu sunt pe deplin analizate si intelese, insa, avantajul este ca acestea pot fi vindecate, de cele mai multe ori prin confruntarea directa cu " dusmanul ".
Dar eu cred ca este nevoie si de un strop de minune pentru vindecare, fiindca exista si forme evoluate care ingradesc, efectiv, viata si libertatea individului si o pot influienta inntr-un mod negativ, pana la dramatic.

A nu se confunda o simpla repulsie sau o teama oarecare fata de un obiect, o situatie sau o ganganie, cu formarea unei adevarate fobii.
Fobia are trasaturi specifice si ajunge la stadiul de boala reala, constientizata medical, numai daca intruneste aceste trasaturi, cum ar fi ; teama exagerata si irationala, transpiratia, cresterea tensiunii arteriale, lesinul, insomnia ( in cazul unor anumite fobii ce tin de faptul social ), pesimism si nesiguranta, ingrasarea parului intr-un mod instantaneu, nelinistea,urinare frecventa, declansarea adrenalinei ca un impuls de " razboi ", ori supravietuire, sa-i spunem asa.
Ca atare, prin aceste caracteristici, fobia poate dezvolta la randul ei si alte afectiuni, sau fobia poate fi derivata din afectiuni ce tin de anxietate, depresie, etc.
Exista, asadar, fobii mai periculoase si fobii mai putin periculoase care pot fi ignorate in functie de gradul de acaparare si integrare in viata individului afectat. Aceste fobii pot fi tratate cu succes, dar, de cele mai multe ori tine de vointa individului si de capacitatea acestuia de a le trata in consecinta. Tin si de stilul de viata .
Ei bine, eu nu am fost la doctor pentru confirmarea fobiei de lift( spatiu stramt ), mai ales ca am constatat ulterior, faptul ca in lifturile japoneze nu aveam probleme, deci, poate doar nesiguranta in lifturile noastre primitive, imi determina teama de acestea, teama rationala, pana la urma....desi, nici pentru lifturile noi nu ma ingramadesc, o oarecare reticienta inca mai exista.
Nu pot spune ca am teama de spatii stramte intr-un mod concret, dar nici in vre-o pestera stramta nu m-as avanta. Oricum, este in regula daca le pot evita.
Cand am fost asta iarna in Disneyland ma gandeam ca, datorita experientelor cu liftul, probabil nu o sa mai pot merge oriunde doresc sa intru prin locurile de distractie,( sub pamant, in cosmos, sau mai stiu eu ce loc " ingradit " de spatiu ), dar am alungat orice gand si, chiar am fost peste tot fara retinere.
Lupta cu factorii nocivi care tind sa ne zdruncine, ramane cea mai importanta arma in drumul spre invingere.