În prealabil postat de Marius22 (Post 374961)

Indraznesc sa spun ca in acest indemn din cadrul Sfintei Liturghii, ce premerge momentul impartasirii credinciosilor, nu intamplator frica de Domnul este pusa inaintea credintei si dragostei.

Credinta si dragostea devin intrucatva mai lucratoare numai daca sunt insotite de aceasta emotie sfanta, cutremur sfant, pe care trebuie sa-l traim atunci cand ne apropiem de primirea Sfintelor Taine. Momentul impartasirii nu trebuie intampinat printr-o stare de impasibilitate, de falsa linistire, ci din contra, prin traire interioara intensa. Primirea de catre noi, nevrednicii, a Trupului si Sangelui lui Hristos este un eveniment ce "covarseste toata mintea". Ori acest lucru trebuie constientizat de catre noi, si, prin urmare, trait.

Frica de Dumnezeu, nu este teama de pedeapsa Sa, teama ca El mi-ar putea provoca un rau, o vatamare, ci frica de propria persoana, de propriile neputinte care nu contenesc sa ne impiedice sa primim si sa pastram desavarsit, in sufletul si trupul nostru, pe Hristos.

De aceea, paradoxal, Biserica nu ne spune in acest moment "Bucurati-va!", ci "Infricosati-va!". Nu ne pune inainte bucuria, ci frica, pentru ca aceasta stare se cade veacului acesta, ispitelor si pacatelor ce tin de el. Arata faptul ca viata aceasta ar trebui sa fie un continuu priveghi.

Adevarata bucurie este a veacului viitor, cand ni se va da a ne impartasi cu Hristos, "mai adevarat, in ziua cea neinserata a Imparatiei".

În prealabil postat de georgeval (Post 374948)

Ma intreb daca la Sfanta Liturghie, indemnul "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati" este corect?

În prealabil postat de tara tara vrem ostas (Post 375126)

frica de Dumnezeu insusi ca persoana e o slabiciune si pare o nebunie... daca traiesti in frica toata viata nu vei mai apuca sa te bucuri de viata.

În prealabil postat de georgeval (Post 375110)

De acord. Am auzit un preot care spune "Cu frica lui Dumnezeu cu credinta........" sunt curios daca traducerea este corecta, sensul ramane acelasi asa cum bine ai subliniat, dar indemnul parca este mai mangaietor

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 375228)

Frica lui Dumnezeu - expresia asta o folosea părintele Galeriu, şi văd că şi părintele Rafail Noica.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 375233)

Nu mi se pare greşit. E doar o exprimare arhaizantă, eventual latinistă. "Terror Dei" (genitivum) apare şi în Vulgata, de exemplu în Geneza 35:5.

În prealabil postat de George.m (Post 375223)

Frica de Dumnezeu aduce pocainta in inima noastra. Iar de Hristos nu ne putem apropia altfel, decat in stare de pocainta, avand constiinta ca nu suntem vrednici de El, ci de osanda, de chinul cel vesnic, de scrasnirea dintilor, de intunericul cel mai din afara.

Frica de Dumnezeu aduce omului inaintea ochilor sai ceea ce merita: iadul. Insa nu spre deznadejde, ci spre pocainta, spre venirea intru sine, spre parasirea vietii celei mincinoase.

Ce bine ar fi daca am dobandi una dintre cele trei virtuti! Dar, din nefericire, de prea multe ori suntem netematori de Dumnezeu, putin credinciosi si lipsiti de dragostea cea adevarata.

În prealabil postat de AlinB (Post 375227)

Daca bucuria ta deriva din viciu, fara doar si poate ca da, dar asta e un lucru sanatos.
Pierzi o viata, castigi o vesnicie.
Cine poate zice ca nu e o afacere buna?

În prealabil postat de tara tara vrem ostas (Post 375520)

daca mori si Dumnezeu nu exista ti-ai irosit viata... daca mori si Dumnezeu e altfel decat credeai ti-ai irosit viata.