Forum Crestin Ortodox - De la cine vine raul ? Incercare de me-ontica !

Citat:

În prealabil postat de Radu32 (Post 302372)

Fiinte limitate si dependente de lumea materiala,din care suntem facuti ( o lume a contingentei,a coruperii si decaderii ),noi oamenii suntem foarte vulnerabili in credinta atunci cand raul adevarat ne copleseste sub diverse forme !

Dincolo de credinta insuflata inca din primii ani ai prunciei de catre parinti sau rude, ulterior,si in functie de educatia si cultura noastra,ajungem sa ne punem in anumite momente ale vietii intrebari capitale in legatura cu credinta,si cu existenta lui Dumnezeu !
Aceste intrebari, sau momente de indoiala,sunt inextricabil legate si de evenimentele negative care ne-au lovit, si coplesit la un moment dat !
Deci exista pana la urma un fel de relatie a credintei cu raul !

Desigur, ca e usor sa crezi, cand tot iti merge bine, totul e ok...traind un fel de paradis imperfect la scara vietii terestre,si desfasurandu-te mecanicist-formal in actul credintei ,in pura inertie a credintei !
Dar, greul incepe cand,de-a lungul vietii constati ca intamplarile rele nu te-au ocolit,si...ca dimportiva, au fost momente cand dumnezeu si-a luat concediu,parca !
La fel constati si daca dincolo de eul tau, privesti traiectul istoriei umanitatii in diverse perioade,deci destinul impersonal al umanitatii in timp ,si vezi cat de traumatic a fost,desigur pentru timpuri si destine pe care tu nu le-ai trait,dar le-au trait altii...

Intrebarea de capatai care se pune, e : de unde vine raul,de fapt ?
1). raul vine de la diavol ?
2).raul vine de la dumnezeu ?

Si o a treia intrebare; care e sensul sau rostul raului in creatie ? sau in univers ?

Necazul vine mai mult din imaginaţia omului. I se pare că necazurile sale sunt cele mai mari şi crede că cele ale aproapelui sunt mai mici. De ex. un om bolnav de moarte, dar care are alături multe rude şi prieteni, ar putea să-l invidieze pe omul singur, dar sănătos, crezând că o duce mai bine. Omul singur şi sănătos crede că la ce bună sănătatea, dacă e singur şi nefericit şi-l invidiază pe bolnav.

Satana măreşte în capul nostru greutatea necazurilor şi le minimalizează pe cele ale altora.

Toţi oamenii avem necazuri în aproape aceleaşi proporţii, dar diferite. Diferenţa dintre un om fericit şi nefericit o face apropierea de Dumnezeu. Fericirea e direct proporţională cu apropierea noastră faţă de Dumnezeu.

___________________________

Necazurile vin din două motive:

1. Sunt consecinţa păcatelor noastre, ca să ne mântuim trebuie să suferim ce au suferit şi ceilalţi de pe urma noastră, ceea ce e drept, sau ne aduc la Dumnezeu (de ex. un om s-a îmbolnăvit pentru a se vindeca miraculos şi astfel a se apropia de Dumnezeu).

2. Întâlnite într-o măsură mai mică la mireni şi într-o măsură mai mare la călugări şi sfinţi, sau cel puţin aşa cred, sunt necazurile pentru a ne încerca credinţa.