Cand intri in manastire devii mort pentru lumea aceasta si faci votul saraciei, pe langa cel al ascultarii si castitatii. Te-ai lepadat deci de toate bunurile lumesti. Din vietile sfintilor vedem ca atunci cand alegeau calugaria, cei care erau bogati imparteau toate bunurile personale saracilor.

Acum daca ti-ai facut singura zestre, cum era pe vremuri cand fetele isi teseau covoare, camasi, lucrau diverse impletituri, lenjerii, perne, etc, da, e ok sa le duci manastirii, desi mai firesc ar fi sa le dai unei familii sau unei fete sarace care urmeaza sa se casatoreasca, acolo ar fi mai mare nevoie, pe cand pentru tine e lux lumesc.

Mi se pare hidos sa se pretinda "zestrea"... mai ales ca in ziele noastre principala zestre a copiilor sunt studiile (sau meseria) pentru care parintii platesc adesea bani grei. Sustinerea copiilor ani multi in scoala devine principala investitie a familiei. Pe vremuri la 6 ani copii deja produceau in gospodarie iar la 14-15 deja contribuiau serios la intretinerea familiei si eventual sporirea averii.

In trecut, daca un copil din familie era dat sa invete meserie sau chiar la studii superioare, era inzestrat mai putin sau chiar deloc la casatorie, iar la mostenire partea lui era mai mica decat a celorlalti frati in ideea ca el a primit deja mai mult decat ceilalti. Calugarul de regula nu mai era partas la mostenirea parintilor daca avea frati.

Personal nu as face zestre copilului care ar merge la manastire. Fireste ca as da acolo diferite lucruri sau bani, pentru ca e manastire si in plus e si casa copilului meu. NU as da considerand ca aceasta e zestrea lui si sunt datoare sa o dau. Daca ar merge la o astfel de manastire care pretinde zestre... m-as opune, ar pleca acolo fara acordul meu si chiar ca nu ar primi nimic, decat cuvenita mostenire la moartea mea, mostenire pe care o prevede legea (lumeasca). Legea lumeasca nu ma obliga insa sa inzestrez copilul nici la casatorie si cu atat ma putin la calugarie. Ideea e ca oricum eu am investit de-a lungul anilor destul de mult in formarea tanarului care pleaca in manastire, nu-l trimit la 3 ani sa mi-l creasca si el se duce acolo sa munceasca pentru manastire toata viata lui.

Mi se mai pare ca s-ar crea si diferente in manstire intre cei care aduc zestre mare si cei parliti care vin cu haina de pe ei...

Iniţial am vrut să deschid un topic dar găsindu-l pe acesta şi considerând că titlul suportă şi întrebarile mele iată care sunt aceasta;
Se ştie că persoanele cu handicap grav (gradul I) au o serie de drepturi.
- Dacă persoana respectivă se află în mănăstire mai poate beneficia de aceste drepturi?(gratuitate la transportul C.F.R, şi altfel de reansport)?
- Dcă este mai în vârstă şi are pensie are dreptul la jumătate din pensie pentru medicamente şi tratamente de recuperare?
- Are dreptul la însoţitor plătit?

Buna seara!
Setea sufleteasca pentru Iubirea Dumnezeuiasca, care, este insotita cu iertare,bunanatate ,milostenie, rabdare, si smerenie pe a carei cale o poti parcurge mai linistit in Manastiri, dar nu numai.
"Calugarul este un inger a lui Dumnezeu."
Deci, o viata mai retrasa de "dulceata" lumii.
Foarte frumos si adevarat ne-a mai spus , si lasat in scris, Ernest Bernea, un mare crestin ortodox. Din cate stiu, are o carte scrisa.
Doamne ajuta!

Da doamna, beneficiaza de toate drepturile prevazute de lege pentru un mirean, chiar daca persoana respectiva se gaseste in manastire. Trebuie sa solicite aceste drepturi iar pentru intocmirea documentelor necesare trebuie sa se adreseze, in scris, centrului eparhial de care apartine manastirea unde este inchinoviata.

interesant, sunt curioasa care ar fi statutul la manastire al acestui "insotitor platit".

Mulţumesc mult pentru răspuns.Va fi de mare ajutor sorei Maria care este în această situaţie şi care are mari dificultăţi atunci când solicită folosirea acestor drepturi pentru a-şi îngriji sănătatea.
Dumnezeu să vă răsplătească.

Nu este asa complicat, cu ajutorul staretului/staretei se poate rezolva si aceasta problema, spre exemplu se poate plati un frate/sora de manastire care sa indeplineasca datoria unui insotitor platit, acest procedeu fiind in sprijinul bugetului manastirii respective si spre folosul celui care se osteneste pt aproapele sau. Sunt multe variante de rezolvare a problemelor, trebuie sa fie numai vointa si dragoste pentru cei care duc crucea unor neputinte trupesti si sunt in manastire.

Sa va intareasca Bunul Dumnezeu s-o puteti ajuta pe sora Maria sa-si dobandeasca drepturile pe care le are spre usurarea situatiei in care se afla!

inteleg ca manastirea ar primi niste bani de la bugetul de stat, ca sa asigure un insotitor ptr pers. respectiva. dar oare acest insotitor (frate/ sora de manastire) nu s-ar simti ciudat sa faca aceasta treaba, care in cazul asta nu prea e dragoste de aproapele, ci un job platit ca oricare altul. :7:

Banii nu ar intra in buzunarul insotitorului, ci in cel al Manastirii, spre folosul intregii comunitati manastiresti...
Iar intr-o Manastire nimeni aflat intr-o astfel de situatie speciala nu ramane izolat. Intreaga comunitate s-ar ocupa de persoana respectiva. Stiu ei cum sa se organizeze.