Imi place raspunsul tau. Eu am raspuns ca sinceritatea, dar e mai frumos raspunsul tau.

E frumos spus...mai greu e de distrus eul,daca ai dragoste fata de Dumnezeu si nu te revolti atunci distrugerea vine din launtru,cand esti in desavarsire atunci nu mai suferi ca eul tau e numai har,si dupa asta vine durerea mantuitoare..ingrozitor de greu

Da, sunt de acord cu tine, mantuirea cere jertfa, ca numai din citate si matanii nu cred sa ne mantuim. E nevoie de cruce...

Dar oare de ce vor unii oamnei sa isi distruga eul?;)
Indirect vorbesc, prin ranirea, distrugerea organismului, hmm?

Si crucea aia cere momente cvasiinfernale.Sufletul iubeste dar este distrus,sufletul golit simte absenta lui Dumnezeu,extrema durere,extrema detasare,accepta moartea...
@ O nestiutoare:Pai iti distrugi eul ca ofranda.Eu sunt tot.Dar „eu” care e tot e de fapt Dumnezeu,nu este un eu,josnicia mea face ca eu sa fiu eu...

Corpul nostru este un dar de la Dumnezeu, n-avem dreptul să-l distrugem, trebuie să-l îngrijim. Altfel ne batem joc de darul Lui. Ca să nu mai spunem că patimile sunt cele care ne distrug, iar patimile nu ne fac mai credincioși.

Fără supărare, dar ce-a zis greșit? Nu zice Biblia că iubirea este cea mai mare virtute, cea mai importantă? :4:

Draga mea,eu vorbeam de EU,tu il confunzi cu trupul,sunt facturi complet diferite,probabil la 15 ani esti prea mica sa iti dai seama de diferente...

Dacă tu nu vorbeai de trup, atunci ai deviat de la ce a zis știutoarea. Și apropo, am 18 ani.

De fapt, devierea imi apartine mie;), el si-a pastrat firul de care vorbea.
Si e NEstiutoarea...