Cat de potrivnici I-au devenit oamenii lui Dumnezeu, daca Acesta, din iubire netarmuita, Se intrupeaza, iar ei - Il batjocoresc si Il omoara! Iata ca lumea nu-si mai primeste Facatorul, Il respinge, merge pana intr-acolo incat Il ucide in cele mai groaznice chinuri.

Oamenii, obisnuiti sa se chinuiasca si sa se ucida reciproc, merg mai departe, fara a sta pe ganduri, la chinuirea si la uciderea lui Dumnezeu Insusi.

Dumnezeu ne-a aratat iubirea Lui negraita, intrupandu-Se, iar noi I-am demonstrat ura nemarginita, spanzurandu-L pe cruce.

Hristos cand facea o minune, o facea cu discretie. Multimea care il intampina nu este modesta, nu stie sa fie discreta precum Hristos. De aici putem deduce ca nici in primirea Sa in Ierusalim, multimea nu e una cu El. Probabil de aceea va cere cu usurinta rastignirea Sa.

Cat de diferita este atitudinea umana si cea dumnezeiasca. Oamenii Il intampina pe Hristos ca pe un Imparat lumesc, in vreme ce El se indreapta spre moarte.