În prealabil postat de glykys (Post 349598)

Si iata ca azi este cea de-a 40-a zi, in care simt o mare usurare, pentru ca nadajduiesc foarte tare ca acum se bucura in cer, daca nu cu sfintii, macar cu dreptii, iar rugaciunile sfintilor, in special ale Maicii Domnului si ale Sfintei Parascheva, slujbele si pomenirile care i s-au facut, rugaciunile si gandurile bune ale noastre, ale voastre si ale tuturor sa plineasca faptele ei bune.

Va multumesc mult ca mi-ati fost toti alaturi, fiecare cum ati putut, prin pomenirea ei la Liturghie,in bisericile si manastirile la care se duc ei, la Psaltire in ultimele 3 zile, la parastase, la rugaciunile voastre personale. :6: Nu v-am vazut niciodata, dar va simt tare aproape de sufletul meu.

Ii multumesc mai ales doamnei Icamilin, care o pomeneste si pe bunica, alaturi de tatal dumneai si celor care au acceptat sa citeasca din Psaltire, in plus fata de randuiala lor de rugaciune, una-doua catisme pentru sufletul ei: anna21, Zaharia2009, Miha-Anca, LaraG, Vladcat, Costel si parintelui Negroponte care o pomeneste la Liturghie, in biserica sa.

M-a ajutat si m-a intarit Dumnezeu foarte tare si mi-a scos in cale, si in viata de afara, si pe forum, oameni saritori si rugatori care au raspuns imediat apelului meu de orice fel, pentru ca bunica sa aiba parte de randuiala cat mai completa. Am fost foarte emotionata de randurile pe care mi le-ati scris si de sprijinul vostru moral. Bunica a fost, intr-adevar, un om pe care Dumnezeu l-a iubit si i-a daruit multi talanti, dar pe care l-a si incercat mult. Poate ca nu exagerez spunand ca socotesc ca in toata viata ei nu a primit atata ajutor de la oameni cat a primit acum, dupa moarte.

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

P.S. Va rog sa nu uitati sa o pomeniti, cum si unde puteti, si de acum inainte! Vesnica ei pomenire!
Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

În prealabil postat de georgeval (Post 349603)

De foarte multe ori ne atasam mai mult de bunici decat de parinti, ne aruncam in bratele lor atunci cand fugeam de mania parintilor, este de inteles sa fim indurerati la plecarea lor din lumea aceasta.

În prealabil postat de unpaharcuapa (Post 349615)

Dumnezeu sa o ierte,sa o odihneasca si sa aibe parte numai de lumina acolo unde e.Stiu ce inseamna ca si eu mi-am iubit bunica mult insa a trecut mult timp de cand ea nu mai este printre noi...era beteaga de ambele picioare si a crescut cel putin 11 nepoti...Sa-i fie tarana usoara bunicii tale.

În prealabil postat de glykys (Post 349598)

Nu e vremea de durere, ci de implinire, de daruit, lucrat si inmultit mostenirea uriasa pe care mi-a lasat-o bunica. Numai ca eu, vai, nu am nici verticalitatea ei, nici taria ei, nici credinta ei, am si alta personalitate, dar am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa lucrez si eu ceva din ce mi-a lasat ea.

Mi s-a intamplat un lucru de mirare azi: mi-am cumparat doi covrigi si il aud pe vanzator: "O zi buna sa aveti! Sa nu uitati de bunica!"... Eu nu pricep de unde stia pana si vanzatorul ambulant de covrigi din centru de bunica mea, dar tare mi-a placut ce a zis.

În prealabil postat de jonzy30 (Post 370404)

Eu m-am imbolnavit de la decesul bunicii incoace ...a fost un soc sa pierd prima persoana draga din famile ...si ma gandesc cat de limitat este timpul pe care il mai am la dispozitie cu parintii
Va rog spuneti-mi ce pot sa fac si eu pt sufletul bunicii mele care era penticostala

În prealabil postat de glykys (Post 336772)

Am intalnit oameni minunati pe acest forum, de aceea indraznesc sa impartasesc cu voi o mare durere a sufletului meu: bunica mea, care m-a crescut si mi-a fost ca o mama, a plecat la Domnul. Va rog din tot sufletul, care puteti, sa o pomeniti si voi la rugaciunile voastre particulare si la liturghii: DOCHIŢA. A trait si s-a jertfit precum o lumanare, pana in ultima clipa, a muncit si s-a sacrificat pentru familie pana in ultima zi. Ultima oara cand a fost spovedita si impartasita a fost de Craciun. Astazi am ingropat-o... Uriase responsabilitati de tot felul atarna acum de capul meu, dar mai presus de toate, vreau sa fac tot ce depinde de mine pentru ca sufletul ei sa se mantuiasca. Ea a avut foarte mare evlavie la Sfanta Parascheva. Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale Sfintei Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, iarta pacatele roabei tale Dochita si mantuieste-o! Si noua, celor care am ramas, sa ne dea putere...