DUMNEZEU LUCREAZA IN FIECARE DIN NOI NU CRED CA TREBUIE SA FIE CEVA ASA CATEGORIC
TOT CE TREBUIE ESTE SA CREDEM IN EL SI SA VREM SA DUCEM O VIATA FRUMOASA IN FATA LUI DUMNEZEU APOI VINE SI POCAINTA, DEZVOLTAREA SPIRITUALA, LINISTEA, BUCURIA ,IUBIREA - CAREE NU ESTE CEA DIN URMA.....
DUMNEZEU SA NE AJUTE!

Draga Nicoleta,

Daca noi nu vrem, nici Dumnezeu "nu poate". E libertatea totala a omului! Dumnezeu ii trimite doar prilej de pocainta, insa nu va lua niciodata decizia asta. La asta ma refeream, nu la sansele de pocainta care exista de+a lungul vietii!

da poate ai dreptate ca si atunci cand a fost rastignit Iisus un talhar s-a mantuit iar altul nu dar sper ca Domnul sa ne ajute sa avem mintea treaza si inima cat mai curata sa putem sa-L simtim cat mai aproape
mie personal imi este frica cand magandesc la Judecata ,la vesnicia care ne asteapta si care poate fi bucurie sau chin poate si de aia ma gandesc ca nu exista om care sa nu simta in inima lui ca este un pacatos si sa-i para rau chiar si pt o secunda
Dumnezeu sa ne ajute!

preotul meu spunea ca unii se pot mantui si intr-o singura zi iar altora le trebuie ani de rugaciuni ,de pocainta

"Pocainta e un proces care incepe odata cu Nasterea din Nou (momentul in care decizi Sa-L urmezi pe Domnul) pana la sfarsitul vietii", (Abell)
pocainta este intr-adevar un proces ce dureaza intreaga viata (trebuie sa te pocaiesti de faptele rele la modul continuu) dar nasterea din nou este mai mult decit o decizie sentimentala, emotionala sau volutiva de moment, de a-L urma pe Hristos (se zice ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune).
Vis a vis de nasterea din nou, Hristos vorbeste despre despre o nastere din APA si din DUH, nu despre o decizie mai mult sau mai putin eroica de a-L urma pe El.

"Pocainta este intoarcerea la Dumnezeu, sau literal vorbind, schimbarea mintii. Cred ca in primul rand avem nevoie sa ne convingem pe noi insine si sa simtim din toata inima ca ceea ce am facut, am facut gresit si ca trebuie sa ne schimbam modul de a gandi, ca trebuie sa punem randuiala in minte. Modul in care gandim ne afecteaza intreaga viata", (iosif)
intoarcerea SPRE Dumnezeu, mai bine zis, si care se manifesta prin fapte concrete si anume, parere de rau pentru faptele (tot concrete) rele facute, indiferent de ce si cum "simtim", marturisirea pacatelor unui preot (pentru a fi dezlegat in cer si pe pamint, deci iertat) precum si dorinta si efort real de te lasa de ele.

"cum trebuie sa vietuim sa o dobandim", (jeny)
facind mai putina teorie si ducindu-te la preot mai des (la spovedanie). Tot teoretizind despre pocainta, nu mai ajungi la preot si ramii cu pacatele cele teoretizate, nedezlegate (neiertate).

"Pocainta fara iertare nu exista", (iosif)
exista dar nu foloseste celui in cauza. E bine sa te pocaiesti (sa regreti) de raul facut si/sau sa incetezi in a face raul dar asta nu foloseste celui ce face raul daca iertarea de pacate nu are loc. Care iertare de pacate se face in anume context.

Necazurile aduc pocainta?

Da Iosif, intodeauna necazul pleaca genunchii si grumazul..Dar din pacate Nu ptr. totdeauna...Cand e bine uitam, apoi iar vine necazul iar ne amintim..si tot asa. Necazul ne tine inima VIE Iosif. Doamne da-mi rabdare sa nu cartesc cand Tu din IUbire ma vei certa..
jenica

Oare de ce personal când aud cuvântul pocăit,mă apucă disperarea?Oricum,nu văd sensul.Pocăinta e după câte stiu părere de rău în fata Domnului.Adică au terminat(pocăitii-neoprotestanti)cu părerea de rău pentru păcatele lor si nu mai au nevoie de acea părere de rău ca si cum de acum înainte nu mai au păcate ,sunt ok,mântuiti?Vaaai!!De as avea măcar o bucătică din batista sf.Antonie cel mare.Acela ne arată nouă peldă de pocăintă.Îsi plângea în fiecare clipă păcatele.Si vai!Ce păcate avea oare?Eu asa văd sensul la acest cuvânt-pocăit-ai terminat cu toate luptele,,te -ai botezat,ai ajuns în rai.Doamne ajută,multumesc.

Da,depine 06dec. Unii au nevoie sa isi planga pacatele toata viata, altii trebuie sa renunte la amintirea dureroasa si sa se indrepte cu gandul la dragostea lui Dumnezeu care i-a iertat, depinde....Dumnezeu randuieste fiecaruia dupa putinta si nevoie. Nu exista un singur model de pocainta, insa pocainta se naste din parerea de rau pentru pacate, din cunoasterea adevarului duhovnicesc.

Excelent spus, ca pocainta se naste din parerea de rau pentru pacatele savirsite. O remuscare unica in felul ei. O lupta continua ce o ducem pina la sfarsitul vietii din asta lume. Cadem si ne ridicam , mergem mai departe intru dragoste pentru Hristos. Trebuie sa avem puterea de a ne ridica tot timpul in caderile noastre , sa-l avem tot timpul in inima si-n suflet pe Mantuitorul nostru si pilda ce ne-a lasat-o. E un proces greu dar nu imposibil , un proces de curatire a noastra si de indepartarea de cele trecatoare de multe ori inselatoare si inutile.