Corect! Sunt incomozi. Sa-ti vezi copilul zi de zi suferind... sa te intrebe "eu de ce nu pot sa merg? de ce nu pot sa ma joc ca ceilalti copii, de ce nu pot sa merg la scoala, de ce zac in paturile spitalelor..de ce nu pot avea un prieten, de ce nu ma pot casatori, de ce nu pot avea copii" asta da! E foarte incomod!

Da, e incomod să ai grijă de un handicapat, nu mai ai timp și de tine. Chiar copiii cam sunt o povară.

Parcă văd că mă omorai și pe mine, ori pentru că n-am vorbit până la 7 ani, ori pentru că sunt subponderală.


Și pe acest pictor de icoane fără mâini și fără picioare l-ai fi omorât http://www.formula-as.ro/2010/942/sp...ra-13054-print Și pe Bethoveen, dacă știi vorba aceea cu el.

Dar oare cat de "incomod" e pentru acel copil care traieste cu un handicap de gradul 1 ( sever adica ) ?

Nu vrei să răspunzi și la celelalte postări?

pentru camy d
 

La varsta ta sufletul e nobil si mai putin pervertit, dar si experienta de viata e limitata; ca sa nu mai fi acuzata ca "vorbesti din carti" eu cred ca ai putea incepe sa iti formezi o parere proprie facand voluntariat intr-un loc in care sunt copii cu handicapuri severe.

Chiar ar fi o experiență interesantă.

Meditand la raspunsul meu anterior n-am observat celelalte doua. Scuze. Nu ma indoiesc de cele spuse de tine. Ai dreptate in ceea ce susti dar si eu ma refer la un caz real. Exceptiile sunt foarte rare. Si nu ma pot inchipui raspunzandu-i copilului care intreaba tot ce am scris intr-un post anterior ca " Doamne Doamne a vrut sa fi asa".

Voia Domnului nu e importantă??? Te-ai făcut mai deșteaptă decât El? Cum spunea preotul azi la predică, uneori uităm că suntem oameni.

Eu nu cunosc acel om căruia acest lucru să i se pară bun.