Sunt incercari de la vrasmasul. Ca-l deranjeaza cand postim, cand ne punem in gand sa facem rugaciune...
Sau poate te-ai mandrit un piculet? Eu asa patesc. Azi m-a durut toata ziua capul, de dimineata. S-a asigurat domnul rautatilor ca nici macar pana la 15 sa nu pot posti.
Dar sti ceva? Eu cand vreau sa fac, asa o fapta laudabila si placuta lui Dumnezeu, nu spun nimic la nimeni, nimenus! Tac si fac. Si sa sti ca reusesc! Si daca reusesc sa nici nu ma mandresc... este bine facut. Vrajmasul nu ne poate citi gandurile si chiar daca sta la panda nu afla nimic daca tinem secret intentiile bune.
Sa te ajute Domnul sa poti tine post miercuri si vineri, saptamana asta!

Nu te întrista. Fiecare ţine cât poate... Faci rugăciune înaintea Maicii Domnului, de fiecare dată când încerci să faci un lucru, şi Ea va avea grijă ca fapta ta să fie plăcută de Dumnezeu. Părintele Arsenie Papacioc mai spunea că Dumnezeu nu are nevoie de nevoinţele noastre, ci de inima noastră, aşa că nu te întrista când nu iese aşa cum ţi-ai propus. Important e să dăruieşti ceva... iubire, ajutor, respect...orice...să nu ai inima împietrită, căci atunci degeaba ai ţinut post negru toată ziua. Dacă nu te poţi abţine, din felurite motive, de la alimente, atunci încearcă să te înfrânezi de orice lucru care nu te apropie de Dumnezeu..

Dar cine vă credeţi ? Sf Ioan, cât era el de tare în credinţă şi văr primar cu Isus, şi tot mânca insecte şi miere, ceea ce e mai mult decât nimic. El nu a îndrăznit să spună "iată, ţin post negru !". Şi dacă s-a terminat cartuşul din imprimantă, atunci trebuie făcut exact ceea ce ar fi făcut sfântul dacă ar fi avut o ipotetică imprimantă al cărei cartuş s-ar fi terminat pe când el era în deşert. Nu ar fi continuat să scrie nici cu mâna, că nu avea pe ce: ar fi căzut în faţa lui Dumnezeu şi ar fi spus: "Doamne, cât de nevrednic sunt ! Cât de mică este credinţa mea ! Aud în jurul meu că orbii văd şi şchiopii umblă, iar eu mă îndoiesc că Tu eşti Tu ! Deşertul mă înconjoară, Doamne, mai fă o minune şi arată servului Tău cărarea care duce spre Tine !" Acesta este Acatistul care, în lipsa celui scris, îi place sfântului !

Durerea de cap se datoreaza dependentei de cafea/cofeina.Eu patesc acelasi lucru numai in zilele in care din diverse motive nu beau cafea(zile de post negru sau zile de boala).
Si astazi am patit la fel,numai ca dupa ora3:30...am baut niste lapte de soia,am luat niste aspirine si sunt in drum spre serviciu,Doamne ajuta-mi sa nu-mi fie rau deoarece nu-s deprinsa cu postul negru!

Sper ca ai petrcut cu bine si in pace ziua de post.
Domnul sa binecuvinteze!

Foarte bună poezia... dar cine oare mai pricepe astăzi unde „bate” ea cu veșnicia ei?..

Adică începi să te miri cum un urs așa de mare mâncă el mure și fragi atât de mici, și miere atât de dulce... cum poate și cum de se apleacă el să caute și să culeagă așa ceva, când pădurea e plină de iepuri și de vulpi și de lupi și de căprioare și de porci mistreți... spălați.

Am impresia că până și ursul ascultă mai bine de Dumnezeu decât pădurarul. :mad:

E bai mare căci sună periculos, și dacă nu ești atent o pățești... definitiv, și degeaba mai oftezi: mor, mor, mor... și iarăsi mor după ea. E prea târziu. E târziu.

Poezia vb despre imbuibarea in zilele de post;postul alimentar este in primul rand si cantitativ nu numai calitativ(mancaruri simple din legume).
Imbuibarea urmata de plesnirea pantecelui iti da o stare de somnolenta si ameteala,te simti mai mult mort decat viu.Cand sa mai ai timp de rugaciune daca plesnesti si cauti o canapea sa te intinzi????

Lasa, ca nu se supara Sfantul Ioan Botezatorul pentru atata lucru...Daca i-a iertat el pe cei care i-au taiat capul, o sa ne ierte si pe noi, pacatosii.
Doamne ajuta!

Buna ziua,
Poate ne mai povestiti cum era cu ispitele "de sus" si "de dreapta", ca pe mine m-ati convins.

Ca sa te simti mai putin vinovata, sa stii ca eu am fost la mare (nu "premeditat", asa s-a nimerit), intr-un loc absolut superb, la Gura Portitei, si m-am simtit destul de aproape de Dumnezeu, in mijlocul naturii.

Voi nu credeti ca e "pacat" sa treci prin viata asta, printre atatea lucruri minunate lasate de Dumnezeu, si sa nu le bagi de seama, sa nu-I admiri lucrarea ?
Nu cred ca e bine sa te gandesti numai la necazurile si supararile pe care le-ai avut, la pacatele pe care (eventual) le-ai facut si sa te "canonesti" toata viata; daca Dumnezeu iti da un moment de bucurie, ia-l ca pe un dar, inseamna ca-l meriti. Si daca nu ti l-a dat inca, o sa ti-l dea, cu siguranta, totul e sa nu-l refuzi, ca cred ca se supara.
Dumnezeu nu e un tiran, nu cred ca vrea El de la tine, fata tanara, sa-ti pui cenusa in cap. Eventualele pacate se iarta prin spovedanie, canon, fapte bune si trairea in credinta, dar nu cred ca ai fost atat de pacatoasa incat sa tii post negru, iar daca vrei sa faci asta doar ca sa fii mai "sfanta", s-ar putea sa fie o ispita de la cel rau.

Toate cele bune!