Cand nu ai decat singuratate bolnava,cand te-ai re-gandit intotdeauna înafara lumii, cand starea ta sufleteasca este o profunda umoare din drojdia melancoliei,cand sinele tau iti e ravasitor ,ruinator si il cunoaste pe cel care se poate face transparent in Dumnezeu,mai ales pe cel care pe langa asta vrea sa ajute ,acesta,sinele este starnit mai tare de nostalgie si de paradoxul singuratatii.Exista Oameni pentru oameni-oameni,nu pentru cei care sunt in inchidere procensuala pe insingurare abisala...pe arcul tristetii senine

Între cele opt "gânduri ale răutăţiii", din tradiţia ascetică Ortodoxă, cel care face ravagii în lumea modernă, secularizată, de astăzi este akedia. Cunoscut şi sub forma latinizată de accedia, la Sfântul Ioan Cassianul, el dispare când lista trece prin "filtrul" apusului şi devine lista "celor şapte păcate capitale".
Akkedia sau, altfel spus, plictiseala, melancolia, lehamitea, spleen, indiferenţa faţă de valorile spirituale, momente chinuitoare de vid existenţial, este cel mai temut, mai răspândit şi mai actual dintre toate cele opt gânduri ale răutăţii prin care demonii îi chinuie pe oameni. Maladia singurătăţii, fie că erau anahoreţii din pustia Sketică sau Sinaitică sau sunt astăzi insinguraţii moderni ai marilor aglomeraţii urbane, akedia este adevărata moarte a sufletului şi a minţii. Se manifestă prin indiferanţă faţă de lucrurile esenţiale, prin pierderea bruscă a interesului pentru lucruri şi valori dorite până cu puţin timp în urmă, o letargie lâncedă, sau, din contra, dorinţa imediată de schimbare cu orice preţ. Toate acestea duc, pe termen lung, la sinucidere morală, spirituală şi psihologică şi, în cele din urmă, pot duce chiar la sinuciderea fizică.
Aceasta boală a anahoreţilor, favorizată şi de condiţiile specifice de izolare şi singurătate îndelungată şi de rutină, se dezvoltă tot aşa de bine şi în noile condiţii oferite de „deşertul” marilor oraşe. Aglomerarea devine un loc de refugiu (voluntar sau, cel mai des, involuntar) şi în marea masă de „indivizi” ai şansa să te simţi mai însingurat decât în pustiu.
Se pare că cel mai bun mijloc de a lupta împotriva akediei este un diagnostic dat bine şi la timp, după cum spunea avva Pimen unui ucenic: "Akedia stă peste tot începutul şi nu e patimă mai rea decât dânsa; dar de va cunoaşte omul că aceasta este, se odihneşte" (Patericul Egiptean).
Remediul final constă doar în pacea şi bucuria date de Cel ce este „Pacea noastră”, prin rugăciune, contemplaţie şi cunoaşterea de Dumnezeu - Teologia

Sa ne oprim aici cu analiza sinelui meu.

...nu, nu intelg nimic din ce spui, iarta-ma!
Ti-a mai trecut durerea de cap?

Cele sase perfectiuni:

Generozitatea
Infranarea
Rabdarea
Efortul
Concentrarea
Intelepciunea

Rabdarea este armura impenetrabila a inimii.
Fara rabdare inima este vulnerabila, in fiecare clipa existand posibilitatea sa primeasca lovituri fatale.

Rabdarea este ancora grea a mintii.
Fara rabdare, mintea este ca o frunza luata de furtuna poftelor si fricilor.

Rabdarea este fundatia virtutilor.
Fara fundatie, toate faptele bune sunt surpate de ploile ispitelor.

Rabdarea este miezul puterii interioare, putand ridica pacate grele.

Rabdarea aliniaza mintea cu inima pregatind unirea lor.
Rabdarea curata inima care incepe sa imprastie in jurul ei lumina nemateriala.

Rabdarea este imblanzitoarea duhurilor.

Rabdarea este antidotul maniei, cel mai potent distrugator al virtutilor.

Rabdarea califica inima pentru Linistire.
Linistirea califica inima pentru Vedere.
Vederea tese Nepatimirea.
Nepatimirea ne uneste cu Cristos.

Fara rabdare, inima cade in vicii din ce in ce mai mari.


Rabdarea se exerseaza mai intai in iadurile mici (suferinte mai putin intense).

Iadurile mici ale mintii izvorate din inima sunt:
- grijile pentru treburile urgente
- grijile pentru viitor
- remuscari pentru fapte din trecut
- fricile - de insuccese materiale sau spirituale
- invidii
- gelozii
- repulsii fata de lucruri si persoane
- atractii
-...

Iadurile mici ale mintii create din exterior sunt:
- vorbe taioase
- priviri ostile

Iadurile mici ale trupului sunt:
- miscari repezite
- dureri trupesti

O alta clasificare a rabdarii:
-rabdarea de a nu riposta
-rabdarea de a indura voluntar suferinte
-rabdarea de a cugeta in tot ceasul la invataturile Lui Dumnezeu

Atunci cand ne rugam mai mult pentru indeplinirea unei dorinte, rabdarea este cea mai grea proba. Diavolul ne chinuie insutit pentru a reusi sa ne piara aceasta virtute. Daca rabdarea dispare, ajungem la deznadejde, la pierderea credintei. Si fara Dumnezeu, ne apropiem de iad, pentru ca iadul are o singura definitie: lipsa lui Dumnezeu. Doamne ajuta.

Doctorul mi-a spus sa nu mai gandesc asa mult,ai propria ta simplitate deci nici nu mai are rost sa intelegi...tu intoarce-te la rabdarea crestina,eu ma duc sa imi iau un extraveral

Iti multumesc mult Cristi....... Asta pt ca Dumnezeu imi da putere.Daca nu era Dumnezeu eu eram un nimeni:)Doamne ajuta Avem ce invata uni de la alti:)Va pup