Prin sacrificiu înţeleg a renunţa la tine din iubire pentru cineva. În cazul de faţă, a renunţa la viaţa intimă cu soţul, care e oricum compromisă, din iubire pentru copii. Îl (o) ierţi, dar asta nu înseamnă că ceva nu s-a pierdut iremediabil. Accepţi, însă, să trăieşti fără ceea ce ai pierdut pentru că ai copii care te iubesc şi pe care îi iubeşti, şi nu vrei să îi lipseşti de tine. Dacă poţi face asta din toată inima, nu rămân resentimente. Însă tot sacrificiu se cheamă, pentru că implică şi o durere pe care ţi-o asumi.

Te eschivezi sa pricepi :)

Ok! Nu mai comentez, că nu vreau să depăşesc limita bunului-simţ. Fiecare cu limitele şi demnitatea sa!

Eu nu inteleg un astfel de comportament...A ramane cica pentru copii, alaturi de un om care te-a tradat, pentru mine este de neimaginat..eu n-as putea sa dorm cu sarpele in casa...

Eu inteleg conceptul,adica sacrificiul unei femei care isi calca in picioare satisfactiile personale,nu se pune pe ea in centrul existentei ci pe copii,de aici rezultand si vietuirea langa un barbat cu care nu mai are aproape nimic de impartit,decat poate niste amintiri.
Sunt oameni si oameni,vedem f bine si aici pe forum,explicatiile sunt diverse,cazurile sunt diverse.

Sunt situatii in care tocmai lipsa de atentie,dragoste si comunicarea defectuoasa conduc spre relatii extraconjugale,deci cealalta jumatate nu este chiar nevinovata de starea de boala a cuplului!Aproape intodeauna intervin conflicte emotionale intre parteneri care-i determina sa caute alinare si intelegere la altii;sunt mult mai putine povestile cu libidinosi si obsedati sexual care umbla dupa cantitate.

Totusi am o dilema:cei care inca locuiesc impreuna de dragul copiiilor desi au o viata separata,oare mimeaza atat de bine caracteristicile unui cuplu fericit?Daca nu mimeaza si au activitati separate,oare modelul de"cuplu" pe care copiii il au in fata ochilor nu le va afecta conceptiile de viitor cu privire la cuplu/casatorie?

Cineva mi-a spus odata despre tatal sau rau"este de doua ori mai dureros faptul ca este tatal meu natural,as fi fost mai linistita daca stiam ca este vitreg,caci ar fi fost firesc sa fie rau".

''iertati-va unul pe altul asa cum v-a iertat si Dumnezeu 'n Hristos"
 

''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai trait tu! Cel ce da' sfat, dar el nu l-a trait,este ca izvorul de apa pictat pe perete. Iar cel care vorbeste din experienta sa, seamana cu un izvor de apa vie!'' pr.Cleopa Ilie
...Urmarile unei vieti pacatoase sunt: orbirea mintii, inasprirea, nesimtirea inimii.Daca' la 55 de ani, sufletul femeii inca' mai alerga' dupa' cele lumesti (casnicia!?)...atunci se prea poate sa' fi auzit de Hristos si patimile Sale,doar intr-un mod confortabil.Oare daca' afara' ploua'...nu cumva e mai bine sa' stau in casa' si sa' ma rog la Dumnezeu,decat sa' ma amagesc cu intrebarea..Da!!? de ce ploua tocmai pe strada mea. Doamna,poate ar trebui sa' gaseasca modul de "supravietuire" in...Dumnezeu.Daca'-i pasa' de sufletul sotului atunci sa' lupte pt. mantuirea acelui suflet...daca'i pasa doar de ce simte trupeste(inseland te inseli pe tine),atunci sa' stea in rugaciune mai mult,pt.ca' : ''Mintea se inseala si adevarul se fura de prea multa dragoste si prea multa ura!''sf.Grigorie Teologul
...dar sa' nu uitam: "Nimic nu poate modela mai bine sufletul unui barbat, decât femeia de lânga el"sf.Sfântul IoanGdA

''Fara har, sufletul e asemenea unui dobitoc.'' Siluan Athonitul
 

''Cea mai inalta lucrare a mintii este neobisnuit de simpla; pentru capatarea ei ai nevoie decat de simplitate si credinta de copil. Dar noi ne-am facut atat de complicati incat tocmai aceasta simplitate este de neatins, de neajuns. Noi vrem sa fim mai destepti, vrem sa-i dam viata eului nostru, nu suferim lepadarea de sine nu, nu vrem sa lucram cu credinta.'' Sf. Ignatie Briancianinov

Arh.Arsenie Papacioc a spus :" merg catre indrazneala si afirm..ce ne-am face noi fara' dracul", si aceasta a fost o complectare la intrebarea unuia ca era chinuit de cel "rosu"

exista intrebarea : de ce!?...sa' fie raspnsul " Daruind vei dobandi ''
"Am vazut pe multi oameni cazand in pacat din pricina vorbelor lor, insa aproape pe nimeni din pricina tacerii" Sf.Ambrozie

Draga mea, pai asa si eu inteleg conceptul..Dar numai conceptul:-)Din pacate multe familii exista in acest grad de eroare..De parca acel barbat ar fi ultimul de pe fata pamantului sau o existenta fara un barbat alaturi ar fi o dezastru total..

Foarte corect! Subscriu!:-)

Eeei vezi, aici e tragedia pe care o ignora adeptii acestei solutii. Asa cum am mai spus pe acest thread, NIMENI nu poate juca teatru perfect.Sa mimezi o viata de cuplu fericita este imposibil.Pentru ca dincolo de cuvinte si de atitudine, copiii simt armonia/dizarmonia si echilibrul/dezechilibrul din familie.

Degeaba zambesti sotului/sotiei daca iti vine sa ii crapi capul pentu ca iti revine obsesiv in minte tradarea lui/ei.
Copiii vor fi VICTIMELE acestei alegeri gresite .Degeaba spun unii si altii diverse motive, ca singurul motiv care genereaza un astfel de comportament este LIPSA DE DEMNITATE prin faptul ca accepti sa fii carpa de sters pe jos .Am intrebat multe familii in aceasta situatie motivul pe care il au sa ramana intr-o astfel de casatorie, pentru ca eu nu inteleg fenomenul.Mi s-a raspuns invariabil: "pt copii.."..si era o tensiune la ei in casa de se ofileau si florile-n ghiveci..Dincolo de justificarea "pentru copii", cei la care ma refer mai au si alte explicatii " pai ce o sa spuna lumea/ pai din cauza banilor ca n-o sa mai descurc financiar/ lasa ca toti inseala dar nu toti sunt prinsi, etc"..Varii motive pentru a-si justifica in fata lumii, NEPUTINTA de a spune STOP unei casnicii ratate! Se imbata cu apa rece ca sunt niste eroi ca raman si indura umilinte si mizerii in familie, cand de fapt erou e cel care infrunta situatia si spune STOP JOC!

Spune Hristos că după o anumită vârstă nu ne putem căsători? Că nu-nţeleg. Nu cred că alerga după cele lumeşti, alea le putea găsi şi fără căsnicie. Probabil voia să nu îmbătrânească singură, să aibă pe cineva alături, ca să-i împărtăşească fericirile, tristeţile, dezamăgirile, succesele etc.

Dar dacă e să ne luăm după logica ta, de ce nu i-o aplicăm şi bărbatului? Până la urmă, el are aceeaşi vârstă şi după cum se vede, caută mai mult "cele lumeşti" decât femeia. Sau el e o excepţie pentru că e .... macho? :)

Unul din scopurile casatoriei este nasterea de prunci; dupa o varsta nu se mai poate... e valabil si pentru barbati, nu doar pentru femei.