Nu te supara, te rog, dar sfatul tau e complet gresit.
E riscant sa faci asta, o carte religioasa nu poate fi citita ca o opera de fictiune. Mai ales atunci cand nu ai pregatire teologica.
E asa de usor sa fii influentat, nici nu-ti dai seama cat de usor este ...

De exemplu, mie mi s-a intamplat sa citesc niste opinii si argumente (vizavi de un anume subiect) ale unor ortodocsi de stil vechi. Exact asa am gandit: "Ce rau imi poate face ?! Doar eu stiu ce cred si sunt convinsa". La finalul lecturii ma simteam confuza, a trebuit sa-mi zgaltai capul la propriu ca sa fuga ideile ce-mi dadeau tarcoale. Am inchis imediat situl cu pricina pentru ca mi-am dat seama cat de slaba sunt si ca nu trebuie sa fac "teste" din astea cu mine.

...''nu voi m-ati ales pe Mine,ci Eu v-am ales pe voi...''
 

..subscriu acestor cuvinte din Dumnezeu,...probabil ca' invatarea unui psalm sau o rugaciune doar pt. cinstirea zilei de nastere a duhovnicului,ar fi de ajuns.Daca' eu asi fi......mi-asi dori astfel de cadouri,eventual daca' ai o relatie mai apropiata',l-ai putea invita ca de ziua lui,sa' mergeti impreuna' sa' impartiti ceva dulciuri unor copii de la orfelinat,sau organizeaza' un picnic cu astfel de copii si apoi ofera'-i invitatia ca o cinste de ziua lui,sa' vina' impreuna' cu fam. sa, ca sa' va' vorbeasca' despre Dumnezeu,despre viata sa de parinte,despre voi. Domnul sa' binecuvanteze,aceasta' parere a mea,daca' tu consideri ca este una cu folos....Doamne ajuta'

Cu cadoul a iesit foarte bine...imi pare rau pentru cei care s-au indoit...

atata vreme cat ptr a bucura o persoana o intristezi pe alta e lucru rau.
Mare grija cu cadourile , mai ales daca parintele e tanar.
daca cadoul tau provoaca neplaceri in familia parintelui, mai bine lasa-l, caci iti este mai de folos.

Ai mare grija cu dna preoteasa, sa nu o superi prin gestul tau ca nu cumva acest lucru sa se resfranga negativ aspura ta mai tarziu (sa nu se gaseasca alta femeie care sa se inghesuie sa faca cadouri sotului tau,in conditiile in care acest lucru te-ar deranja pe tine).

Parerea me a e ca ar fi bineplacut un dar de care sa se poata bucura toata familia.

Discernamantul nu vine fara cunostinta, fara pregatire.

Inca o data, nu poti deosebi fictiunea teologica de realitate daca nu ai pregatire teologica.

Daca adventistii iti zic ca doar de la Constantin cel Mare s-a sarbatorit duminica in locul sabatului, cum poti tu sa-i contrazici daca nu stii o iota de istorie bisericeasca?

Ah, ca poti sa le respingi afirmatia doar pe criteriul ca sunt adventisti si vor musai sa-ti bage sabathul in cap?
Atunci foarte bine ai putea nici sa nu le primesti cartile, ce sa mai le si citesti.

Sa stii ca diavolul este foarte smecher, nu o sa-ti bage niciodata pe gat o minciuna evidenta, o sa te hraneasca doar cu miere si o singura picatura de otrava in ea, este de ajuns..

Si cum poti sa demonstrezi cuiva mai credul ca nu s-au intamplat?

Recomandarea Bisericii de a nu citi carti eretice nu este "credinta babeasca".

O gasesti in catehism, pune mana si citeste ca sufletul curat si inocent care crezi ca e asa accesibil (sau ca il ai deja) ai s-ar putea sa se dovedeasca cam iluzoriu..

Apropo, stii care sunt cei 3 mari dusmani ai sufletului?

Nu asta era scopul, de a intrista pe cineva. E foarte greu sa intelegi o situatie(nu mi-o luati in nume de rau, nu o spun cu rautate) cand nu sti background-ul. Si nu, pr nu e tanar, e deja bunic, dar de curand. Pana la urma am rezolvat cu ceva pentru dansul separat si un tort din care au mancat toti, deoarece preoteasa nu ii facuse si nici nu avea de gand.

Sa stiti ca daca poti face ceva pentru un om care sa-l bucure, orice varsta ar avea nu ar trebui sa dai inapoi.

PS.: D-na preoteasa e foarte asemanatoare la fire cu mama mea, deci stiu ff bine cam cum se pune problema. Si oricum, daca o deranjeaza ceva, e de moment pentru ca ii trece repede si datorita parintelui.
Oricum, multumesc de sfat!

@AlinB

N-am vrut sa va supar cu post-ul meu, ci doar, vad religia si tot ce are legatura cu Dumnezeu putin diferit de dvs. Cred ca un exemplu concludent pentru a intelege la ce ma refer este sa luam aminte la taranii nostri, oameni simpli, muncitori, fara prea multa carte in ei, dar cu o credinta nemaipomenita. Sa stiti ca Sf. Traditie s-a pastrat si datorita lor.
Eu cred doar ca Dumnezeul nostru nu este unul absurd care sa ne puna piatra de poticnire la tot pasul, ci unul bun si milostiv, iar noi suntem cei care ne complicam existenta.
Cat despre sufletul meu, caruia vad ca i-ati facut o radiografie amanuntita deja, nu, nu este si nici nu-l cred a fi curat si inocent. Al meu e napadit de pacate grele, dar nadajduiesc ca cu multa pocainta si stradanie, incununate de mila Domnului, toti vom ajunge precum copiii, pentru ca a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor.

Imi cer iertare, din nou, daca am suparat pe cineva cu post-urile mele, eu mi-am expus punctul de vedere, fiecare om gandeste diferit, iar pe un forum ne expunem parerea.

Departe de mine a fost gandul de a supara pe cineva, toti gresim, unii mai mult, altii mai putin! Nu va impietriti inima!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!

Si sa aveti post folos!

Doamne ajuta-ne tuturor!

Dumnezeu nu pune pietre de poticnire dar noi punem cand preferam sa facem lucruri la infierbantare si ambitie in loc sa le judecam la rece in prealabil, sa evitam literatura sectara cum recomanda Biserica, zicand ca stim noi sa discernem desi pregatire teoretica nu, duhovniceasca nu, etc..

Deci pana la urma..noi dam cu stangul in dreptul, nu Dumnezeu ne pune piedica.

Daca ai banutei destui ii poti oferi o iconita pictata pe lemn...