Sfantul Apostol Pavel -Epistola intaia catre Corinteni :

"Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi."

Deci prin sotia credincioasa se mantuieste sotul necredincios. Si invers.

eu chiar nu pot sa cred ca daca eu sunt credincioasa si ma rog toata viata pentru sotul meu iar el plin de pacate si nu face nimic pentru sufletul lui acesta se va mantui fara niciun efort personal doar pentru rugaciunile mele.

Cred ca iarasi este vorba de un citat scos din context. Asa ar trebui sa nu ne mai ingrijim niciunul de mantuirea proprie caci oricum exista monahi care si-au dedicat viata rugaciunilor pentru iertarea pacatelor tuturor oamenilor. Deci noi putem sa ne vedem linistiti de viata noastra in pacat caci oricum exista cineva care se roaga pentru noi..

Nu o sa uit niciodata pilda auzita de la un parinte la sfarsitul Slujbei de Liturghie in care ne indemna "sa nu ne trimitem rugatori" la Biserica caci Domnul Dumnezeu se uita la fiecare in parte si dupa faptele fiecaruia va fi judecat.

Citeste tot contextul ca sa pricepi mai bine.Capitolul 7.:-)

Prin Taina casatoriei, barbatul si femeia formeaza un sigur trup, deci nu mai sunt doi ci unul singur. Asa ca puteti fi convinsa ca multi barbati delasatori si plini de pacate s-au mantuit prin femeile lor credincioase. Nu la fel sta treaba cu calugarii, ei nu sunt un trup cu cei pentru care se roaga.

eu stiu ca Dumnezeu este Bun dar si Drept. Ori nu mi se pare deloc drept asa ceva.

Sunt de acord ca credinta mea poate sa-l mantuiasca pe cel de langa mine prin puterea rugaciunii pe care Bunul Dumnezeu auzind-o sa-l lumineze si pe sotul meu si sa-l ajute sa vada si el adevarul credintei. Sunt de acord ca puterea exemplului este mare si ajuta pe cel cu care-ti imparti viata sa devina si el mai bun.

Insa cred ca se aplica si la oameni acelasi principiu ca la mere (nu radeti) cand pui un mar bun langa unul stricat se strica si cel bun.

E adevarat ca la oameni, cel rau poate deveni bun si drept insa exista si reversul medaliei. Traiul alaturi de un necredincios ar putea sa ma zdruncine si pe mine in credinta mea oricat de puternica ar fi ea. Pe cand daca amandoi tragem la aceeasi caruta cum se zice din batrani, cred ca rezultatele nu pot fi decat mai bune.

parerea mea. sper ca nu supar pe mine ca mi-am spus punctul de vedere.

Eu cred ca citatul Melissei este relevant si nu scos din context. Apoi, daca doi oameni se casatoresc, unul fiind credincios si celalalt nu, se presupune ca cel necredincios are totusi niste calitati... si intre ei exista anumite compatibilitati... teoretic ei se iubesc! Astfel ar fi mai usor ca cel necredincios sa se intereseze cel putin de religie. Dumnezeu stie cum il poate intoarce pe cel necredincios catre credinta, pentru rugaciunile sotului/ sotiei. Oricum, la Sf Liturghie se zice "cei alesi pentru cei chemati, Domnului sa ne rugam"... Intr-adevar e mai bine ca fiecare sa fie constient de mantuirea proprie, dar exista si posibilitatea ca un necredincios sa fie ajutat pentru rugaciunile altora.

pai asta ziceam si eu "sa fie ajutat" sa vada si el credinta si sa se pocaiasca de pacatele lui. In asta consta, din punctul meu de vedere, esenta "sotului necredincios care se va mantui prin sotia credincioasa" nu in faptul ca indiferent de faptele lui si de lipsa credintei si a persistentei in pacate sotul meu se va mantui doar pentru ca eu sunt credincioasa.

Intrebare: este drept sau nedrept ca pentru greseala unui om sa fie pedepsiti urmasii pana la a 3-a generatie si pentru binele facut de un om sa fie binecuvintati urmasii pana la a 10-a generatie?

Cand oamenii vor intelege mai bine principiul energiei divine, asa cum inteleg energia din fizica clasica, vor intelege si de ce lucrurile pur si simplu functioneaza asa, cheia se afla in modul de functionare a acestor energii ;)

da! este drept!

pedepsirea urmasilor insa nu inseamna ca acestia nu se mai pot mantui si nici binecuvantarea urmasilor pentru fapta cea buna facuta de un om nu asigura mantuirea automata a acestora.