Eu am spus doar ca alaptarea nu se declanseaza la fel de rapid ca in cazul nasterii naturale (http://ro.wikipedia.org/wiki/Oxitocin%C4%83) fiind nevoie deseori de stimulente galactofore si nu ca cezariana exclude alaptarea.

Asa este. La mine s.a declansat imediat lapticul. L.am alaptat 9 luni pe Nicolas. Ii mai dadeam dar n.am mai vrut si ma musca foarte tare.

Cand nu vrea femeia sa nasca natural si o durere de cap poate fi motiv de cezariana.

Zic din ce cunosc personal.

Serios?
Pai de ce nu or fi doar femeile ginecoloage?

Spunea parintele Tanase ca o femeie care facuse de 2 ori cezariana a plecat (emigrat?) in Grecia iar acolo a mai facut 3 copii.
Cu cele 2 cezariane cu tot.

Deci se poate, se pare ca nu e o problema medicala decat la noi, unde e invocata ca pretext pentru a nu mai face copii.

Problema nu este de ordin medical - o femeie care alearga la cezariana de frica unei nasteri naturale, aceeasi frica si comoditate o are si vizavi de cresterea copiilor.
1 sau 2 i se par de ajuns, de ce ar face mai mult?
Aaa, sigur ca ar mai vrea dar nu poate saraca, ca are 2 cezariene la activ.
Pac, a scapat.

Corect!

In linii mari ce-mi aduc aminte: exista un singur hormon anti-conceptional - acela impiedica maturarea ovulului dar are ca efect secunar disparitia ciclului.
De aceea se mai adauga in hormon care "pacaleste" organismul femeii sa produca ciclul.

Deci disparitia ciclului nu e rezultatul unui hormon minune ci efectul indirect al hormonului anticonceptional.

Da, si e o linie f. subtire iar mintea omului apeleaza la nenumarate tertipuri pentru a faceea ceea ce nu e bine si totusi a declara cu seninatate ca se afla pe directia buna.
Sau..vezi Doamne, n-a avut de ales.

Depinde de la caz la caz, eu stiu cazuri din ambele categorii, acelasi spital.
Cred ca pe undeva conteaza si propria atitudine fata de celalalt, daca pornesti cu niste idei preconcepute, ele sigur se vor manifesta in gesturi, atitudini, vorbe, priviri care tie iti scapa dar celalalt le vede si reactioneaza in consecinta..

Si binenteles este si argumentul financiar, daca te zgarcesti de la cateva sute de RON ca sa ungi rotitele ruginite si scartiitoare ale sistemului, bani care sunt o nimica toata pana la urma fata de ce inseamna venirea pe lume a unui copil, mai sunt si pe linia asta consecinte..

Si post-cezariana poti fi bruscata la o adica, nu doar la nastere, stai linistita. :)
Tot asa, stiu caz concret.

Oricat ar parea de paradoxal, astfel de atitudini sunt devastatoare pe termen lung, pentru familie.

La fel..dar daca in cazul de sus afecteaza doar familia, in cazuri de genul asta afecteaza o intreaga parohie..

Si crezi ca in multe cazuri, nu se intampla asta oricum?
Daca entuziasmul barbatului pentru femeia lui se reduce la niste parametri fizico-mecanici, de ce s-ar simti atasat si implicat foarte in cresterea copilului?

Da si eu cred ca femeia este judecata prea aspru,insa mult prea putin ajutata... Nasterea naturala,atunci cand sanatatea o permite,este cea mai indicata din toate punctele de vedere,atat pentru mama,cat si pentru fat,insa multe femei sunt confuze,debusolate,traim intr-o societate paradoxala,in care,din cate vad valorile s-au cam rasturnat...se pune mult mai mult accent pe latura fizica,decat pe maternitate.
Ca un alt pol al aceleiasi axe,insa,de multe ori vad printre unii crestini ortodocsi o alta extrema,in sensul ca pun mult prea mult accent pe latura maternitatii,uitand ca femeia,este si are nevoie sa ramana si sa se simta ...femeie, nu doar mama,ci si frumoasa,feminina,dorita de partenerul de viata.Iar pe de alta parte,frica de durere,este ceva firesc,inserat in fiecare fiinta,indiferent ca este sex feminin ori masculin si cred ca cel mai normal ar fi ca aceste femei sa fie ajutate,consiliate sa depaseasca aceste temeri si sa gaseasca solutiile cele mai potrivite pentru ele si prunc,decat aspru judecate.
Cred ca cel mai tare se tem femeile care nu au nascut deloc,pentru ca este teama de necunoscut,iar pe de alta parte de mici li s-a inoculat ideea ca nasterea aduce cu sine niste chinuri atroce,insuportabile.Eu am stat de vorba,fiind interesata in mod direct,in ideea ca intr-o zi imi doresc sa devin si eu mama,cu mai multe femei care au nascut si surpriza a fost ca unele au trecut prin asta foarte usor,iar altele,da,au trait niste dureri,insa omenesti,totusi suportabile.
Cred ca pe viitoarele mamici le-ar ajuta foarte mult sa se informeze,sa stea de vorba cu alte mamici,care deja au trecut prin etapa nasterii,sa citeasca materiale,sa fie consiliate psihologic.
Iar in privinta aspectului fizic,din nou,cunosc multe mame,chiar cu doi copii,care arata mai bine decat niste tinerele de 20 de ani.Aici iar cred ca ajuta o educatie in privinta alimentatiei,ingrijire corporala,sportul,in limita in care sarcina iti permite si ai acordul medicului.La sala unde eu merg pentru orele de aerobic,mult timp a venit o mamica.Era insarcinata cu al doilea bebe deja si venea regulat la sport.Nu partea de cardio intens,ci mai mult la tonifiere.Toate o admiram ce bine arata,ce vointa avea,dar si pentru faptul ca parea sa se simta minunat,tinea pasul cu noi toate si a continuat sa vina pana mai avea in jur de doua saptamani pana la nastere.Din cate stiu,cu cele cu care am mai vorbit,practicarea sportului anterior le-a ajutat si sa aiba o nastere mai usoara si sa isi revina mult mai repede dpdv fizic,fata de cele care au preferat sa stea mai mult in pat pe perioada cat au fost insarcinate si sa traiasca sedentar.Bine,nu mai vorbesc despre instructoarele de aerobic,care toate sunt femei care ori se apropie ori sunt trecute de 40 de ani,au copilasi destul de mari si au un corp demn de revistele de frumusete.
Ca si concluzie,cred ca informarea corecta,un program de viata adecvat si suportul psihologic al celor din jur si al specialistului,ar ajuta femeile sa isi depaseasca aceste temeri si sa reuseasca sa impace in ele atat latura materna,cat si cea de sotii,de femei care isi doresc sa ramana frumoase pentru ele si partenerii lor.

Cat de tare pledezi pentru aceasta cauza. E foarte bine dar sa te vedem in stadiul graviditatii si apoi mai discutam :). Oricum faci afirmatii in necunostinta de cauza si judeci oamenii aiurea.

@Heaven
Nu sunt impotriva sportului cand vine vb despre altii,insa eu personal consider ca este o pierdere de resurse doar pt satisfacerea unei vanitati sau a hrani niste complexe. Fiecare este liber sa aleaga ce crede ca este mai potrivit pt personalitatea sa,desi la ce amploare i se da acestui fenomen al perfectiunii fizice,cred ca in viitorul apropiat vom fi obligati de angajatori sa acceptam niste injectii cu restylane din cand in cand drept bonus(ahhh si abonament la pilates).

O prietena de-a mea s-a prezentat la lucru nemachiata,iar superiorul ei i-a pus in vedere sa nu mai apara asa,ba chiar a cerut unei alte femei gentuta de farduri si a trimis-o frumusel la baie!
Incerc sa-mi imaginez viitorul in 20 de ani...

Si eu tot din ce cunosc personal zic :)

Draga Yasmina,evident situatia prietenei tale poate fi o extrema.Deasemena,nu stiu in ce cadru lucreaza ea,pentru ca sunt meserii in care aspectul fizic al unei persoane este important si chiar nu poti aparea oricum.In acelasi timp sunt de acord cu tine,am observat la randul meu asta,ca se pune exagerat de mult accent pe aspectul fizic,nu ca acesta nu ar fi important,insa asta se face in detrimentul unor alte trasaturi umane,care ar fi normal sa fie prioritare in sistemul valorilor personale.
Sportul,insa,tine de mult mai mult decat de mentinerea unui aspect fizic placut,ceea ce,de ce sa nu recunoastem,da un plus de incredere oricarui om,barbat ori femeie,insa mai presus de atat sportul inseamna sanatate,atat fizica,dar si psihica.In timpul sportului sunt secretate niste substante,precum serotonina,epinefrina,dopamina si endorfina,ceea ce ajuta la mentinerea unei stari de buna dispozitie,ajuta inima,circulatia,favorizeaza arderile.
Deoarece depresia are si cauze neuro-chimice,pe langa tratamentul de specialitate si psihoterapie,sportul constituie una dintre recomandari,tocmai datorita beneficiilor pe care le aduce.Rar o sa vezi sportivi deprimati,iar asta nu este intamplator,pentru ca structurile fizica,mentala si spirituala ale omului sunt interconectate si fiecare dintre ele le poate influenta pe celelalte doua.
Eu nu am vizitat atat de multe tari,insa pe unde am fost in Europa,Elvetia,partea germana a ei,m-a impresionat cel mai mult din acest punct de vedere: acolo oamenii se imbraca absolut normal,aproape banal,rar o sa vezi femei atat de cochete cum sunt la noi,insa,alimentatia sanatoasa si sportul fac parte din cultul lor de viata.Acolo,de la copii la varstnici,toata lumea face diferite sporturi,mai putin se deplaseaza cu masina si mai mult cu bicicleta etc.
Din pacate la noi nu exista o astfel de educatie,insa cu putina bunavointa ea se poate forma,pentru ca,din punctul meu de vedere,beneficiile sunt de necontestat si cred ca orice persoana,oricat de spirituala ar fi,nu isi poate neglija sanatatea si aspectul corpului fizic,pentru ca este ceva de care avem nevoie,cata vreme suntem aici in trup,pentru a ne putea desfasura si functiona corespunzator.Cred ca extremele nu sunt si nu vor fi vreodata sanatoase...punem accent doar pe fizic si uitam sa ne mai dezvoltam intelectul sau latura spirituala.Ori punem prea mult accent pe ratiune,neglijand celelalte doua aspecte.Ori ne dorim sa fim spirituali,insa ignoram alte doua structuri de baza ale fiintei noastre.Cred ca important este sa stim sa fim in armonie cu noi insine,oferind importanta cuvenita fiecarei parti din ceea inseamna fiinta noastra.