Dar de ce nu te duci si vorbesti cu preotu' direct. Nu stiu la ce-ti foloseste sa stie mama ta sau oricine. Ca sa-si mai imagineze si ea ceva sau cine stie. Nu ma refer la forum, ma refer la persoanele din viata ta. Sa-i spui oricui iti va face doar rau, doar Duhovnicului sa-i spui ca o sa ai numai lucruri bune in urma acestu lucru. Las-o pe mama ta linistita si du-te tu la preot. Si asa nici nu mai esti stresat si nici nu se gandesc altii la alte cele. Gasesti tu o solutie, de la scoala sau inainte de treci pe la Biserica, daca nu e preotu' lasi vorba cuiva ca vrei sa te spovedesti si cam cand ai putea sa vii. Sau zici ca vrei sa te duci Duminica pe la Biserica si-i spui preotului la miruit ca vrei sa te spovedesti.

Si in rest, relaxeaza-te, e bine ca iti pare rau, nu mai faci, spui "Doamne, iarta-ma" si mergi inainte. Pacatul ala nu te reprezinta, nu inseamna ca te defineste sau ca ala esti tu per total. Treci mai departe. Adica in sinea ta sa te ierti, si Duhovnicu' te va ajuta cu restu'.

P.S. Uitasem. Momentan nu esti la scoala. Dar banuiesc ca afara iesi. Deci te duci atunci si lasi mesaj la Biserica sau poate ai sansa sa-l gasesti pe Preot.

Poate faptul ca nu ajungi la duhovnic este o incercare de la Dumnezeu ca sa vada cat de mult te caiesti pentru ce ai facut si sa te determine sa nu o mai faci asa curand. Daca ai obtine iertarea asa usor, ar fi f simplu, de cate ori ai comite-o ai fugi la preot sa te spovedesti si apoi , iar si iar... Pana ai ajunge sa nu mai ai mustrari de constiinta.

Apropo, sa stii ca nici eu nu i-am spus mamei ca am ramas fara serviciu (si restul lumii stie, am postat si pe facebook). Si nu neaparat de rusine, ci ca sa nu isi mai faca griji in plus. Cand m-am taiat la maini rau de tot si am ajuns la spital sa ma coasa, nici atunci nu am sunat-o sa-i spun, ca sa nu se ingrijoreze, si cand m-a sunat ea, i-am spus ca sunt la spital dar totul e ok, nu e grav, iar ea a zis ca de ce n-am sunat-o ca trecuse mai devreme prin fata spitalului... si mi-a parut rau si m-am intristat pentru durerea ei.



Nu asta a vrut sa spuna Alin, ci ca aici nu e locul in care sa ne marturisim cu totii pacatele.
Acum ce-ar fi sa incep toti sa marturisim ca am facut-o si noi, si inca am facut si altele mai nasoale, sa nu se mai simta copilul vinovat.
Trebuie totusi sa-l incurajam sa n-o mai faca fara sa-l blamam, sa-i aratam cumva o cale prin care noi am depasit situatia, eventual pe pm poate ar fi mai potrivit.
Sau daca cineva are vreo "strategie" demna de exprimat in public....

ba mie mi se pare chiar benefic pentru un om sa aiba curajul sa-si recunoasca pacatele facute si sa le spuna pe nume. pe mine nu ma sminteste deloc sa aflu ca si altii au pacate caci si eu le am si stiu ca toti le avem.
nu consider ca ar fi o spovedanie publica, dar daca nu putem sa spunem nimic ce rost mai are dialogul pe un forum.
prea multa critica pe forumul asta si prea putina intelegere si compasiune.

Marius, eu te sfatuiesc la fel ca si Azzurra.. desi esti in vacanta si cu bunicii mereu acasa cred ca ai prieteni cu care te vezi, si iesi din casa. Treci pe la biserica si intreaba cand gasesti pe cineva pe acolo cand ai putea sa vorbesti cu parintele. Roaga persoanele de acolo sa nu le spuna parintilor tai daca se cunosc cumva.

Si mai ales sa te rogi din tot sufletul la Maica Domnului sa mijloceasca pentru tine sa afli o cale sa ajungi sa discuti cu preotul si sigur vei reusi.

Deci sa mai astept sa vad daca rezist sa nu il mai fac? SI dupa aprox o luna sa ma duc?

Duhovnicul din tara ma sfatuia sa nu spun niciodata in lume care-mi sunt pacatele, pentru ca in lume le aude si diavolul si afla mai bine cum te poate vicleni, pe cand la spovedanie nu este decat Hristos alaturi de tine.

Eu stiam ca nu e bine sa te rogi cerand ceva cu voce tare, ca te aude necuratul, si ca orice dorinta rostita cu voce tare , nu se mai indeplineste....Acum desigur , nu stiu cat e adevar si cat nu!

Este bine sa te rogi in gand cand esti singura. In Biserica ne rugam impreuna.

Eu nu am postat acest topic ca sa imi spun pacatele ci ca sa cer ajutor.