În momentul în care începeţi să vorbiţi despre "a acorda prezumţia de nevinovăţie", nu vă daţi seama că, fie conştinent fie inconştient, v-aţi şi pus în locul judecătorului ?

Corect, d.p.d.v. teoretic, dogmatic. Sinucigasii care sunt în totalitatea facultăţilor mintale, care cunosc legea care interzice sinuciderea, care acţionează liberi şi nesiliţi de nimeni şi care nu se căiesc pentru fapta lor până în ultimul moment, merg în iad.

Dar puteţi d-vs să afirmaţi cu certitudine că vecina care s-a aruncat de la etaj îndeplineşte toate criteriile de mai sus ?

Cu exceptia cazului in care are probleme psihice, da.
Legea care interzice sinuciderea o stiu toti. E inscrisa in legea lirii. Daca se arunca singura nu e silita de nimeni decat de propria constiinta, sau de lipsa activitatii ei. Fara a avea o certitudine ca doar nu suntem Dumnezeu sa cunostem gandurile fiecaruia, eu m-as incumera sa spun ca in mod sigur cineva nu se caieste in conditiile in care cu siguranta a avut mult mai mult timp sa mediteze la actiunea pe care o va face decat timpul scurs de la etajul 3 la impactul cu "inevitabilul".

Foarte bine :)

Fără o certitudine e absurd a te încumeta să spui că "sigur"....

Dar tâlharul de dreapta (Sfântul Dismas) câtă vreme o fi avut să mediteze şi să regrete şi să se pocăiască înainte să fie legat pe cruce ? Şi totuşi, chiar înainte de a spune "Doamne" şi de a se pocăi, Evanghelia ne învaţă că, legat pe cruce fiind, făcea mişto de Cristos...

Eu totusi nu l-as face sfant. S-a pocaiti si s-a mantuit, dar pana la sfintenie....
Nu facea misto. Acolo este vorba despre diferentele dintre evanghelii. In evanghelia unde spune ca il batjocoreau talharii nu spune nimic de pocainta celui de-a dreapta. In cea unde este vorba despre pocainta talharului nu se vorbeste despre batjocura lui. Sa nu incurcam cele doua abordari.
Stiti ce s-a intamplat totusi in timpul ala scurt de pe cruce? Nu a deznadajduit. Si mai mult s-a intalnit cu Dumnezeu. Sinucigasii pana la impactul cu "inevitabilul" in afara de faptul ca nu se intalnesc decat cu diavolul au cazut in deznadejde.

Nu ştiu sigur dacă e canonizat şi are sărbătoare în calendar în BO (în BC sigur are), dar ştiu că şi BO învaţă că tâlharul cel bun a mers direct în Rai.

Pentru că a avut speranţă ? Da.

Pentru că s-a pocăit ? Da.

Pentru că l-a recuoscut pe Hristos drept Mesia ? Da.

Dar mai mult decât atât.

Una e să te pocăieşti, să spui "am greşit", şi alta e să spui asta legat de cruce.

Una e să spui "merit să fiu pedepsit", şi alta e să spui "merit această moarte", atunci când agonizezi, legat pe cruce, într-unul dintre cele mai crunte suplicii inventate de om, pentru o vină pentru care, în societatea contemporană nouă, ai primi, cine ştie, 3 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei...

Una e să-l recunoşti pe Fiul lui Dumnezeu; şi alta e ca, deplin conştient de vina ta, să nu îndrăzneşti a-L ruga "iartă-mă", sau "izbăveşte-mă", ci doar "aminteşte-Ţi de mine....".

Pocăinţă deplină şi umilinţă deplină, iată ce a arătat Sfântul Dismas. Câţi dintre noi ne putem lăuda .... ?

Tocmai asta e diferenta. La asta nu poate ajunge sinucigasul.

Astăzi Sf Părinte a aprobat ritualul Sfintei Liturghii neocatechumenale. "Calea neocatechumenală" (sau "Calea" pur şi simplu) este o mişcare a laicatului catolic pornită din Spania, care astăzi este răspândită în întreaga lume. Membrii Căii se întrunesc în grupuri mici. Lecturile biblice sunt dezbătute de toţi, aşezaţi în jurul unei mese (sau pe jos). Sfânta Jertfă se face cu o pâine unică, dospită, preparată după o reţetă proprie. După consacrare, ea este ruptă şi împărţită celor prezenţi.

În urmă cu 5 ani, Papa aprobase "ad experimentum" această formă liturgică. Odată cu obţinerea aprobării definitive, ritul roman cunoaşte în prezent trei forme: forma ordinară, forma extraordinară (=Missa tridentină sau gregoriană) şi această formă neocatechumenală.

"Tatăl nostru" cântat, potrivit tradiţiei mult încercatei Biserici siriace:
http://www.youtube.com/watch?v=Akxso...eature=related


Mai multă muzică siriacă, aici:
http://www.syriacmusic.com/

Chiar nu-mi place ritul rasaritean. Nu mi-a placut niciodata decat cel latin. De aceea nu imi plac nici Liturghiile greco catolice...

Eu mă socotesc un fericit. Îmi plac la fel de mult ambele feluri de a-I aduce laudă Domnului. Îmi place şi Liturghia bizantină, şi Missa latină. Încă nu am intrat în contact direct cu celelalte forme de spiritualitate catolică, dar nu mă îndoiesc că au frumuseţea lor.