Cât mă bucur să mai aud și ceva bun despre dogme. Unii cred că dogmele ne limitează, ca și cum ai fi limitat să afirmi că soarele e galben și nu negru. :))

Acum mi-am amintit despre IPS Kallistos Ware, e convertit de la anglicanism cu multi ani in urma. Are si lucrari bune, dar in unele lucruri are conceptii personale, nu intocmai compatibile cu ortodoxia. De exemplu crede in evolutionismul teist, am citit pe site ca se poate pune problema si hirotonirii femeilor. Asadar nu e tocmai reprezentativ in tot ce spune.

Exact, despre asta e vorba.

Problema e ca oamenii au pierdut legatura directa cu Dumnezeu acum cateva mii de ani. De aceea Dumnezeu i-a dat Legea lui Moise, pentru ca legatura cu Dumnezeu se rupsese si nu mai stiau nici ce e bine si rau.
De aceea crestinismul e o religie revelata (la fel ca si iudaismul si islamismul). Apostolii mergeau si propovaduaia, adica spuneau cu glas dogma. Nu le transmiteau telepatic adevarurile.
Doar sfintii pot avea acces direct la cunostinte, noi, nu. Noi trebuie sa le aflam de undeva. La fel ca toate invataturile, oricat s-ar chinui cineva sa se gandeasca nu afla asa cand s-a nascut Sf. Stefan cel Mare de exemplu, trebuie sa afle de undeva. Dar vedem ca la inceput oamenii vorbeau direct cu Dumnezeu, inclusiv Cain.
Noi am pierdut aceasat cunoastere.
Desigur, prin crestere cu ajutorul harului si al faptelor bune e mai usor sa tinem adevarul si sa nu ne departam de la el.

Dogmele sunt adevarurile revelate de Dumnezeu. Cine citeste Sfanta scriptura citeste de fapt si dogmele. Nu putem spune ca ne plictisesc, sunt baza credintei.
Cand spunem "In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh" spunem de fapt o dogma, dogma principala. Orice crestin trebuie sa stie macar aceasta dogma si o stie.
Hristos a spus ca face Biserica pe temelia marturisirii ca Hristos este Dumnezeu.

Cum ar putea sa ucida sufletul adevarul? Dimpotriva, cunoasterea adevarului nu ucide sufletul. Nu sunt o completare, ele sunt baza, de la ele pornim. La botez nasii nu spun Crezul? Sunt baza, de la ele pornim si crestem. Sa ne inchipuim un crestin care nu stie nimic despre religie, este el crestin? Macar atat lucru trebuie sa stie, In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.

Desigur ca nu e de ajuns sa le recite cineva, trebuie sa le si creada. Si nu sunt ceva relativ, de necunoscut. Sunt clar exprimate de Biserica. Daca cineva le studiaza mai in amanunt vede si ca sunt perfecte.
Nu cunoastem tot, asta e evident si despre asta era vorba. Dar ce se cunoaste se cunoaste, pentru ca insusi Dumnezeu ne-a revelat. Daca vedem ca un cal are patru picioare nu putem spune ca nu stim exact, poate are sase picioare.

Ca sa reiau ce am mai scris, nu e vorba de a cunoaste toate dogmele, e vorba de a nu le contesta si a nu afirma alte adevaruri contrare dogmelor. Pentru ca dogmele sunt revelate de Dumnezeu, iar a le contesta sau a le schimba inseamna de fapt pacat impotriva adevarului, impotriva Duhului Sfant. Care e cel mai mare pacat.

Acel ierarh (IPS Kallistos) este crestin ortodox de mult mai multa vreme decat majoritatea celor de isi dau cu parerea aci pe forum:
http://orthodoxwiki.org/Kallistos_%2...29_of_Diokleia
S-a convertit la crestin ortodoxie in anul 1958,ceea ce la un calcul sumar arata ca nu e convertit de "cativa ani" ci de vreo 53 de ani.
A se vedea exemplu din Pateric,vis-a-vis de erori dogmatice:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovad.htm
"9) Acestasi avva Daniil a povestit pentru alt batran mare ce sedea in partile cele de jos ale Egiptului, ca zicea intru prostime ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si s-a vestit fericitului Chiril, arhiepiscopul Alexandriei pentru dansul. Si a trimis la el, dar stiind ca este facator de minuni batranul si orice cere de la Dumnezeu, i se descopere lui si cum ca intru prostime a zis cuvantul acesta, a intrebuintat acest fel de intelepciune, zicand: avvo, rogu-te, fiindca gandul imi zice, ca Melhisedec este Fiul lui Dumnezeu si alt gand imi zice, ca nu, ci om este si arhiereu al lui Dumnezeu. Deci fiindca ma indoiesc pentru aceasta, am trimis la tine, ca sa te rogi lui Dumnezeu sa-ti descopere aceasta si sa cunoastem adevarul.Iar batranul indraznind la petrecerea sa, a zis: da-mi trei zile si eu voi vesti ce este. Deci mergand, se ruga lui Dumnezeu pentru cuvantul acesta si venind dupa trei zile a zis fericitului Chiril, ca om este Melhisedec. Si i-a zis lui arhiepiscopul : cum stii, avvo ? Iar el a zis : Dumnezeu mi-a descoperit pe toti patriarhii, asa cate unul trecand inaintea mea de la Adam pana la Melhisedec. Si ingerul mi-a zis ca acesta este Melhisedec, si sa cred ca asa este. Deci, ducandu-se singur propoveduia ca om este Melhisedec si foarte s-a bucurat fericitul Chiril."

Mantuirea precum se vede este o taina,cum zice IPS Kallistos,nu se discuta asa scolastic.

Ma ierti ca imi permit sa raspund eu aici. Eu zic ca s-a referit la faptul , asa cum Sf. Serafim de Sarov spune ca faptele bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos ne folosesc la nimic asa si dogma folosita fara simtirea Duhului nu ne foloseste la nimic.
Degeaba stim dogma corect daca nu avem si viata duhovniceasca. Ramane la nivel de cunoastere si atat.

"Cei care vor sa invete adevarata teologhisire a Sfintilor Parinti si cei care vor sa o inteleaga si sa o urmeze, trebuie sa le urmeze atat invatatura cat si viata. Iata ce spune Sf. Athanasie cel mare in acest sens:
"Pe langa cercetarea si cunostiinta adevarata a Scripturilor mai trebuie si viata buna si un suflet curat, si virtutea cea dupa Hristos, ca umbland pe calea ei, mintea sa ajunga la cele dorite si sa poata cuprinde, cat e cu putinta firii oamenilor, sa afle despre Dumnezeu Cuvantul. caci fara cugetare curata si fara urmare a vietii sfintilor, nu va putea intelege cineva cuvintele sfintilor. Asa cel ce voieste sa inteleaga cugetarile de Dumnezeu cuvantatorilor, trebuie sa-si curete si spele sufletul prin viata si sa se apropie de sfinti prin asemanarea faptelor sale ca, insotindu-se cu ei prin impreuna vietuire cu ei, sa inteleaga cele descoperite lor de Dumnezeu."

Sf. Ioan Gura de Aur va duce mai departe aceasta idee, aratand clar raportul dintre dreapta credinta (exprimata in dogme) si dreapta faptuire (manifestata prin viata curata). El spune:
"Nu avem nici un folos daca dogmele ne sunt drepte, dar viata stricata; si iarasi nici nu putem castiga ceva folos pentru mantuirea noastra daca avem viata curata, dar nu tinem seama de dogme. Se cuvine dar, sa ne impodobim cu amandoua, si cu invataturi drepte si cu viata curata, daca vrem sa scapam de iad si sa dobandim Imparatia."
Trebuie retinut ca fara descoperirea divina a adevarului si vointa libera a lui Dumnezeu de a se descoperi cand si cui voieste, cunoasterea adevarului este imposibila dupa cum spune si Sfantul Apostol Petru (IIPetru 1:20-21) Curs dogmatica Fac. de teologie Ierom. Petru Pruteanu doctor in dogmatica si liturgica